Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Cel mai scurt si mai important psalm,

Binele invinge raul, Cuvantul ii de laudat nu eu.
Mai bine tac fiind constient ca va fi bine sa-L laud candva.

Pauza de tacere.

{[( Addagiulgiusepie la cel mai scurt psalm.

Nu mai vorbesc ci tac pentru ca numai Iisus este de laudat nicidecum eu si tac si mai mult chiar si cand imi vine sa-L laud ca pe un Dumnezeu Adevarat, ca nu cumva sa-L laud pe Dumnezeul Lui doar ca sa ma laud pe mine mai mult decat pe oricine.

Acolo-i ghimpele ispititor-dezbinator, e infipt in buba laudei ca o barna in ochii complecsi si multiplii.
Ti-e greu sa lovesti in tzepusa. Chiar si cu piciorul.
Nu-ti lauda ghimpele, nu-ti lauda duhul rau, nu va laudati impreuna fiindca la fiecare picatura chinezeasca, la fiecare cuvant desert va rupeti in fuguri ca sa fugiti sa va laudati si mai mult.

Te vezi cum crezi ca laudarosenia proprie iti este rai?
Defapt e iad! Acolo esti rau, minti si dezbini!
Pentru man-carepecare. Pacat! )]}

[Moroco]

Psalmul omului firesc, omului dracesc si al omului lumesc

Se aduna si impreuna se razbuna!

Cine se razbuna nu e crestin, nu e crestin ortodox, nu e nici macar om deci cum ar putea fi om nou, Cale sau Cuvant innoitor? E pur si simplu un prost care nu a priceput cuvantul biserica. Acest cuvant este foarte important pentru ceea ce se intampla in interiorul omului. El trebuie tradus corect ca sa vada omul ce face, ce traieste, ce crede. Are cate doua vise unite intr-un singur vis numit BIS, pentru ca-l mai vrea, il mai cere inca odata, bis, bis, ii e dor de revedere si de retrairi in el, si desi omul stie de la Dumnezeu ca bis e un dulce amestec, un dulce cantec erectic, rau, el crede, se incapatzaneaza sa creada ca e de bine, ca va fi bine, ca va fi atat de bine ca o proorocie si iata bisul devine bisiserectic. Nu se multumeste cu atata ci incepe sa se dea exemplu, ca cica el ar fi biserica si ca el ar fi ortodoxia, stie mai bine ca oricine cum e biserica, are experienta, a studiat si crede ca el insusi e defapt ca si cum ar trebui sa fie toti si iata omul cacaelînsuși bagat pe final de cuvant de bisericaca dar findca-i redundant se scrie doar biserica cu trimitere la serile de vara racoroase, sau calde de primavara cu miros de flori proaspete sau cele de toamna tarzie cu miros de frunze si de fan proaspat cosit ori in cele de iarna sau ploioase cand se sta in jurul vetrei si se deapana amintiri si povesti moralizatoare. Oamenii astia toti se aduna impreuna si formeaza, zic ei, biserica, unde canta si joaca, adica aduc acolo cu ei o suma de vise dulci duble si amestecate, amestecuri dulci cu final fericit erectic, exemplu de urmat pentru toata comunitatea formata din omul interior firesc, omul interior dracesc si omul interior lumesc, care mint impreuna de inghiata apele sustinand ca sunt in pace si ca va fi bine asa dupa cum mint ei de ingheata apele traind si ducand viata buna, frumoasa, placuta, libera.

De ce nu va fi bine, de ce nu va fi pace?

Pentru ca se aduna si impreuna se razbuna pe omul interior duhovnicesc, cel ce se pocaieste cu credinta dupa cum e scris in cartile negre si se curateste dupa cum e scris in cartile albe!

Astia multi cu mintea odihnita au doar pacea-linistea spitalelor de nebuni, a sanatoriilor unde se respecta linistea si pacea de acolo stiind ca orice forma de galagie si de zgomot ar putea provoca pacatosii periculasi sa sara la bataie si sa faca nefacute cu duiumul, facand ispite si pacate fara nicio masura, fara nicio opreliste, zgomot furios si disperat care te baga in reactia negativ-pozitiva reactionand tot omul oricat ai fi de serios ca un nebun rau iesti din minti si iata pacea lor, pacea nebunilor pare pozitiva. Nici aia nu-i rea, e mai buna decat sa ne autodistrugem unii pe altii in razbunari ticluite ca in noaptea mintii insa nu aia e PACEA promisa de Dumnezeu. Ala e doar semnul lui cain, e doar alfacolor pus in pieptul LGBTistilor, pe mana drapta si pe frunte, ca sa nu treci cu tancul peste ei cand ridica ca rokerii degetele, (aratatorul si cel mic) in semn de aprobare a incornorarii, sau cand ridica degetul mijlociu sa ti-l arate sau sa-i faca si balans, sau pe cel mare sa-l intoarca de sus in jos!

Asta e o pace, o liniste, o relaxare, o odihna care se poate practica si ea, sa te lasi si pe tine in pace, la fel si pe altii, sa-i lasi sa pacatuiasca linistiti, in pace si tacere, in liniste, fara sa-i deranjezi pentru ca orice mesaj, orice zgomot, orice ciudatenie suspecta se interpreteaza cu superstitie si ii poate face sa pacatuiasca mult mai mult, mai rau si mai repede ajungandu-se la parjoluri si crize majore, la crime si nebunii scoase din minti de nestapanit, deci spunandu-le adevarul fara sa fi trimis poti da foc la roma ca nero aruncand vina pe crestini.

Insa oare ce pace poti avea pacatuind, facand rele si faradelegi?
O sa te zbuciumi ca un fugar pe pamant pe a carui cap s-a pus o mare recompensa!
Mai simte omul la fel ca si Kain unde se afla cu starea lui duhovniceasca sau a ajuns un nesimtit ce se crede in pace vesnica pentru ca si-a impacat omul interior firesc cu cel interior dracesc si cu cel lumesc ca in balada in care cei 3 ciobani au omorat-o pe Mioritza ca sa serbeze impreuna strunga oilor?

Ce nu pot suferi cei trei ciobani mitomani? MASURA in toate!... si culmea fix cu aia vin sa te tzepuiasca asa cum au tzepuit-o pe Mioritza, iti dau o tzepa pe post de semn aratand asa ca un cuuub+cuub+cub=cubcubcub sustinand ca e o masura duhovniceasca si cand colo e una doar trupeasca, pe care n-o au ci o mimeaza, o fatarnicesc, o joaca.... ca ipocritii fatarnici si travestiti ca sa le dai dreptate si sa-i lauzi avand impresia ca primind-o o sa fi si tu ca ei, numai de laudat, omul de laudat numai de laudat, omul interior cel mai echilibrat, de laudat si numai de laudat... de laudat, numai de laudat.

[Moroco]

Psalmul licuriciului scaparici.

Era mic si nemultumit, ca un pui de suflet.
Il infricosa toate bunatatile care-l inconjurau. Daca tradez?.. isi spunea si se temea. Suferea de teama.
Il infricosau zanele, leprecorinteii, duhurile mici si mari ale padurii, care-l tarau in tradare, in nepasarea ca o pace, ca o cedare si nepasare si cand simtea ca a tradat se speria atat de tare ca nu mai putea face nimic altceva decat sa stea speriat, pierdut si cu greu cu greu revenea. Il speriau bagabonzii si golanii care-l amenintau cu bataia si de frica aproape murea daca ajungea la confruntare, daca discutia degenera pana-l calcau in picioare, pana-l batjocurea.
Avea multe de facut si de dus, avea multe responsabilitati si fiecare grija il dispera, il coplesea, il istovea doar la gandul ca trebuie sa faca fata, ca apareau evenimente neprevazute care stricau multe sisteme si el urma sa fie tras la raspundere, dat afara, in frig, fara bani, fara mancare. De asta era permanent intro stare de asteptare infricosata stiind ca oricand ceva rau se poate intampla si declansa. Desi trecura ani, nu se obisnuise si se pierdea cand venea avalansa ghinioanelor si a inmultimii evenimentelor care te baga in criza de timp, fiind amenintat cu umilirea, cu pedepsirea, cu iadul de catre sefi si beneficiari, cu justitia, cu politia.
Era mic si urat, sarac si neputincios si orice intalnire cu altcineva il dobora sufleteste simtind de la altii venind doar ura si trufie la adresa sa, doar ocari si interese, doar tupeu si nepasare pentru nevoile lui. Dar mai frica ii era de momentul in care ii revenea tradarea si trada chiar in timpul intalnirii, chiar in timpul discutiei, chiar in timpul mesei, a trairii comune, chiar cand vorbea, chiar cand era privit de altii. Se simtea murdar si se rusina, se infricosa caci ii era prea greu sa respecte curatenia si era multa curatenie peste tot de respectat si el nu reusea sa pastreze curat, asa ca se temea ca va fi mustrat, acuzat, certat si era certat mereu, intimidat si infricosat pentru ca orice facea si folosea se murdarea si orice purta se murdarea si el insusi era ca o sursa de murdarie care murdarea si spurca orice atingea si de asta iarasi se temea mult si gemea simtindu-se ca o povara grea.

Simtea deci doar frica si tradare, ispita de tradare si ispita de cedare sub amenintare si nepasare mituitoare, traia ca intrun cosmar al soarecelui caruia i se arata pisica iar altadata bucatica de branza, cashul, era ca un soarece chinuit de uratenia sa, speriat ca oricand poate fi calcat pe coada, fiind prins, alungat si urat de toti pe motiv c-ar fi o faptura daunatoare, care aduce boli si ghinioane, mizerie si zgomote ciudate noaptea, care se baga peste tot si roade tot stricand tot ceea ce exista. Dar el nu era un soarece ci licuriciul scaparici si blestemul lui cel mai mare de care se temea cel mai mult era ca putea sa gaseasca gaura, putea sa gaseasca scaparea, si gasind cu pragmatism varianta optima de rezolvare a oricarei probleme se semetea cu mintea si desi parea mic si prost, neputincios, pufos, incalcit, neinsemnat, amarat, el defapt in mintea sa se mandrea cu scaparea sa si mandrindu-se cadea si se ardea, se ardea, se ardea si suferea, muuult suferea si se speria si traia mult in spaima asta care-l coplesea.

Insa a venit intelepciunea inaripata ingereste si l-a intrebat?

Oare n-ai aflat micutule pui de suflet ca daca tradezi exista pocainta?
Oare n-ai aflat ca a avea frica pentru ca nu cumva sa cazi in ispita, sa nu pacatuiesti, asta e maica cea buna a intelepciunii?
Oare n-ai aflat ca indelunga rabdare a fricii in chinuri, ispite, frici si neputinte, in ocari si haituiri, in amenintari si presiuni, in santaje emotionale si parasiri, in griji si responsabilitati ale unor mari lucrari, in asteptarea oricaror evenimente neprevazute periculoase este lucrarea prin care iti vei mantui sufletul, cu conditia sa ramai de partea cea buna pe care ti-ai ales-o si sa iubesti rabdand pana la sfarsit, nu sa urasti, nu sa te plangi de altii, nu sa acuzi, nu sa condamni, nu sa te victimizezei ca sa te razbuni?

Deci licuriciule scaparici, nu mia plange ci te bucura... caci aceast cosmar al fricii, ispitelor si tradarilor este defapt cel mai mare dar al Creatorului intregii creatii care poate fi folosit prin primirea invataturii Domnului, crezuta si aplicata ca sa te urce spre Cer, crescandu-ti aripi asa mari, bune si frumoase ca ale mele! Si intelepciunea reintrand in sfintenie se facu nevazuta.

[Moroco]

Psalmul ”orbului” care se razbuna inchizandu-si ochii si in lumina.

Acolo in tine unde-i intuneric si nu vezi ce e acolo cand te infurii cu manie iesita din minti.... acolo te-nvarti, acolo inversezi... acolo unde ti se ridica si vezi negru ca intrun creier al persoanei din tine, acolo deschide-ti ochii la momentul enervarii la culme, ca si cum ti-ai deschide niste ochii in noapte, niste ochi lipiti, incercand sa vezi acolo ce crezi, ce vrei, ce anume faci crezand ca va fi bine de la ce tocmai faci rau.

Daca simti ca e suflet, suflare, duh deschide ochii duhului, daca simti ca e lichid, ca e apa, deschide ochii apei, daca simti ca e creier, deschide ochii creierului, ochii mintii, daca simti ca e cartilaj sau intaritura sau os, deschideti ochii carnii impietrite sau a osului, daca simti ca e o contractie, deschide-ti ochii in contractie, daca e o adunatura de mucilagii, deschide-ti ochii in adunatura de muci, deschide-ti ochii acolo in lipiciuri, in noduri, in spatii necercetate, neluate in seama si in serios, deci cocentreaza-te pe nebuloasa neagra, pe pata neagra, pufoasa, pe tesutul intunecat, orb, puternic negru din tine, acolo unde e intuneric nenteles si cauta sa vezi, cauta sa intelegi, cauta sa stii ce se intampla acolo, sa vezi ce vrei, ce crezi, ce stii, sa poti vedea!

E simplu, deschide-ti ochii in intunericul sufletesc cerebral, emotional, sentimental, personal din tine si te concentreaza acolo cand apare furia credula si neagra care se razbuna ca prostul, deschide-ti deci acolo ochii drepti sa cercetezi ca sa vezi bine si clar in noaptea adanca de acolo din interior si te vei opri din rautatea razbunarii necredintei intelegand realitatea cu constienta si constiinta moralizatoare superioara primita in dar din Har!

[Moroco]

Psalmul strivirii capului sarpelui, rastignirii trupului si indreptarii cozii.

Sharpele cauta sa fie singur, vrea sa se scape de toti ca sa umble singur, dar nu asa ca Domnul Iisus Hristos-Cuvantul ci exact invers, vrea sa fie strain de Dumnezeu, fara Dumnezeu si singur si necunoscut.

Sharpele e invers si inverseaza, e un inversat inversator care prin lucrarea lui cea neagra si ascunsa strica lucrarile si fapturile lui Dumnezeu.

Sharpele fiind singur vrea sa afle, vrea sa stie, vrea sa invete, vrea sa cunoasca, vrea sa se desavarseasca, sa se perfectioneze, sa simta placeri, emotii, sentimente, sa se eleveze elucubrandu-se in trairi de maxima simtire si competenta, vrea sa fie cel mai mare teolog, cel mai mare intelept, cel mai amare credincios, cel mai mare familist, cel mai puternic razboinic, cel mai capabil si calificat constructor, organizator, generator de sisteme, cel mai functional aparat foarte performant cu inteligenta artificiala, si asta doar pentru ca vrea ca singur sa dovedeasca cat e de extraordinar si plenipotential, invincibil si invingator, luptator si aparator, jertfelnic si jertfitor, cel mai milos milostiv si cel mai mare vorbitor comunicator desteptator-inteleptitor.

Sharpele are burta mare si vrea sa adune in ea toata creatia si dand din cozi vrea sa innainteze spre viitor pe orice cai. Deci capul lui musca cu dintii si-ti baga otrava nu ca sa te distruga ci ca sa te elibereze de viata ta dezolanta si ratata, te ia, te anesteziaza si te farmeca sa te lasi inghitit de el, te hipnotizeaza, te cucereste sa vrei, sa intrii in burta lui, in sistemul lui si acolo sa crezi ca e raiul, ca acolo ai gasit scaparea si fericirea, libertatea. Te preia cu ochii hipnotici, sulimenisti, te adulmeca indelung cu narile, cu aburii, te linguseste si te gusta mangaindu-te cu limba si iti infige colti ascutiti ca sa nu simti injectia cu ser amortitor ci sa te simti tot mai bine, in pace, in placere, in fericire cand te inghite si cand mergi spre burta lui prin canalul oranj, tzeava cea lunga a trupului sau prin care trebuie sa parcurgi drumul ca un incantat ca sa nu produci rani, sa nu produci traume, sa nu zgarii, sa nu te zbati, sa nu fii constient, sa nu fi treaz complet. Dupa ce te-a luat cu armaghedonul si cu ascutisul si taisul armamentului greu si dupa ce esti bine imbatat cu dulceata amestecurilor sale ametitoare deja esti intrat pe poarta cea larga si te dai pe topoganul alunecarilor mergand cu trenuletul groazei prin cotloanele nebuniei crezand ca e bine, ca mergi moca cu mocanitza, fiind atent la privelisti luxuriante, vazand ca te foiesti in grijile suspansului momentului culminant incepe si te intreaba mereu prin comunicatii superstitioase ce te nemultumeste ca sa-si adapteze sistemul tutelar-tunelar pentru a-ti oferi o calatorie fara problme, sa-ti fie mai comod, sa nu ti se faca rau si astfel te tot investigheaza si te testeaza daca ai ceva neplaceri, nemultumiri si probleme de constiinta sau de gresala fatala sau de tradare tulburatoare si neascultare fata de cineva, vreo indureare nelinistitoare, rezolvandu-ti drept si competent toate neclaritatile pana te linsitesti complet si adormi intro letargie placuta bucurandu-te linistit ca se termina calatoria si ca ajungi la destinatia predestinata de el, de sharpele smintishorizator ca leprebola care te-a ales sa te inghita cu fulgi cu tot, cu familie cu tot, cu biserica cu tot, cu toata smintzisorenia si vrerednicia ta pentru burta lui iar dupa ce te perimezi sa te bage in depozitul din cozi de unde o sa ridici rugaciuniuni.

De acolo din adancul burtii lui iti da si tie acea sete, acea pofta, acea dorinta de cerseala, de scapare, de dezvoltare, de lupta pentru ceva, de acolo din neascultarea si din necredinta lui revoluta si tu te molipsesti si vrei si tu ca el, si acel adanc e adancul cersetoriei tale, adancul vrerilor tale, dorinta de bani, dorinta de mai bine, dorinta de forta si capacitate, de intelepciune, de ipocrism, de vrajeala, de profit, de specula, de utilitate pentru societate si pentru lume. Daca te plangi te satura el cu hotdogi si fructe de mare toroidale rosii asezonate cu sos de canalizare caci e plin de toate materiile si energiile si te umple cat ai clipi incat nu ti mai e foame, nu ti mai e sete de nimic mult timp, esti atat de satul ca vrei mereu sa dai la altii din prea plinul averilor tale abundente.

Tu ii preiei functiile sale si capul lui devine capul tau si te apuci si inveti, studiezi cu ambitie, te perfectionezi, te razboiesti si te desavarsesti mereu ca un sarpe, ca un porc nesatul, ca un lup infometat calator singur si liber, ca un caine cersetor aparator, ca un necunoscut nestiut, ca un strain ascuns care vrea sa cunoasca, sa stie, sa inteleaga, sa poata, sa aiba, care vrea sa vrea mereu sa se intretina singur, sa excluda pe oricine si sa stapaneasca, sa fie temut, laudat, adulat.

Ce ai de facut cu acest capE de smintzisor parazit su suflet de bucurie inversata si aceasta bUrtUuă tot mai flamanda in care Credinta iti e invers si din mijlocul ei iese dorinta de scapare in placeri smintzisoare si stiinte impartasitoare? Trebuie sa iesi cu ele din cotlon ca sa le duci la Domnul sa ti le striveasca capulE, sa le rastigneasca truUpuUul, sa le indrepte cozile erectice, sa te puna sub ascultare si lepadare de singuratate caci a fi omul singur este sursa tuturor relelor care cresc si se dezvolta sistematic.

Doar Domnul umbla singur prin Cer si pe pamant pentru a gasi pe cel pierdut in singuratatea omului sharpe, singuratatea sharpelui om cu interior shEUrpEU de strivit, cu suflet pierdut si inghitit-inghitzitor ca un porc nesatul, ca un sherporc-de-caine lup maidanez bagabont si liber!

N-ai cum scapa de strivirea capului tau, de rastignirea trupului tau cersetor si de intreptarea cozilor! Nimeni nu scapa oricat ar nedajdui deznadajduind scaparator ca sa nu deznadajduiasca!

Totusi poti scapa de ceva daca brei sa ajungi intelept. De neascultarea ta de Dumnezeu prin tot felul de pacate pe care le faci vrand sa scapi de ispita facand-o sa scapi... de ea, nepricepand ca nu se scapa de ispita capului sarpelui invers, facand-o pe ea, implinind-o pe ea, respectand porgramarea, urmand voia, implinind porunca ispitei, cererea, dorinta, judecata ei, asa nu se sacapa ci asa se merge ca prostul, fudul si grozav laudaros, tot mai in jos in burta sharpEUului, om rau si singur, spre depozitele din cozile invartite ale ”inimii” sale, rele ca un raiad.

[Moroco]

Psalmul mantuirii, vindecarii de orice boala, gratis.

NU exista scapare si nimeni nu te scapa, nimeni nu te vindeca cu adevarat decat tu insuti poti sa-ti faci un bine: o scapare, o vindecare, o mantuire daca vrei sa crezi. Deci crezand in dreapta Credinta, in Mantuitorul, in Cuvantul, tu insuti te poti face sanatos, mantuit, bun.

Orice alte credinte in fapturi straine si in orice alte carti te imbolnaveste prin pacate. Nu te rupe de Vie caci singuratatea omului este sursa oricarui rau care se dezvolta in sine ca un sharpe.

Doar crestinismul te face sanatos cu atat mai mult cu cat nu e un crestinism erectic, dezbinat, desfranat, paganizat, inrait, ipocrit, fatarnic, inversat, viclean, laudaros, stiintific, blestemacios si prostesc, arogant, ingamfat, trufash, mandru, lacom, parvenit, excentric, paguboss, pripit, hulpav, barfhalau, justitiar, razboinic, varsator, risipitor, calcator, tradator, murmurdar, uituc, spurcat, pangaritor, hulitor, rau!

Deci e simplu, trebuie doar sa crezi in Domnul Iisus Hristos-Cuvantul, in Calea-Muntele-Biserica-Trupul si Sangele-Via-Casa-Taina-Unitatea Sa si in cartile Sale negre ale pocaintei si in cele albe ale curateniei exemplare a sfintilor cu Duhul.

Daca vei crede sigur te faci sanatos!.. Duhovniceste si de acolo se vindeca absolut toate... insa asta nu inseamna ca esti vrajit si infailibil incat te ocoleste moartea, ispitele si caderile, bolile si intamplarile rele, asta nu, poti muri oricat ai fi de crestin chiar cand te astepti mai putin si aici ma refer la moarte = despartirea sufletului de trup si nu ma refer la adevarata moarte=pacat=neascultare prin pacat=necredinta in care zace lumea ca intro supa de carne, ca intro ciorba de burta finalizata cu gratare si pui roti cu croampe prajite si murmuraturi dupa care se cuvine ceva dulce-acrisor cu cireasa de pe tort pusa in paharul de sampanie, pe moartea asta a doua trebuie s-o lepezi si s-o lasi in blestemul si osanda ei. Si cum vei fi gasit cu viata, boala si mantuirea ta asa vei fi judecat.

Cine crede in Dumnezeu, in adevartul Dumnezeu se va face bine, sanatos, mantuit, bun!

Deci nu mai apela la nimeni ca prostul caci Credinta ta iti este la indemana! Foloseste-o cum se cuvine si n-o sa-ti para rau!

[cozia]

În prealabil postat de Moroco

Psalmul mantuirii, vindecarii de orice boala, gratis.

Foarte bun titlul, asa este!
Mentinerea echilibrului acido-alcalin se poate mentine cu cheltuieli minime.

Toate astea oxideaza si distrug organizmul in mod nepermis:

"Doar crestinismul te face sanatos cu atat mai mult cu cat nu e un crestinism erectic, dezbinat, desfranat, paganizat, inrait, ipocrit, fatarnic, inversat, viclean, laudaros, stiintific, blestemacios si prostesc, arogant, ingamfat, trufash, mandru, lacom, parvenit, excentric, paguboss, pripit, hulpav, barfhalau, justitiar, razboinic, varsator, risipitor, calcator, tradator, murmurdar, uituc, spurcat, pangaritor, hulitor, rau!"

Spor la treaba,
Multumesc!

[Moroco]

Psalmul puiului smintzisor naiv pripit,
care-L asteapta pe Iisus sa se coboare precum s-a suit ca evreii pe sfantul Ilie.

-De ce sfant asculti tu puiule crestin-ortodox, foarte ortodox?
-De un sfant de care asculta Biserica, de un sfant de care asculta sfantul Sinod.
-Cum il cheama? Spune-mi numele lui exact.
-Pai e vorba de sfantul care asculta de Domnul Iisus Hristos, de sfantul acela asculta si sfantul Sinod.
-De sfantul Andrei? De sf. Pavel? De vreun sfant Apostol? De preasfanta Fecioara Maria?
-Nu.
-Atunci de sfintii Trei Ierarhi, Ioan, Grigorie si Vasile, primii dintre sfinti?
-Nu.
-Atunci despre ce sfant e vorba?
-E un mare sfant incuibat acolo in sfantul sinod de care asculta toata turma de pastori si de acolo toate oile.
-Cum il cheama pe numele sau de sfant?
-E sfantul ala mare de care a ascultat si Sinedriul pe vremuri.
-De Moise? De Avraam? De Noe?
-Nu. Am impresia ca e vorba de ”sfantul” mare Erectic amestecat in afaceri necurate si oculte cu ”sfantul” Sinodescu care impreuna il urmeaza pe ”sfantul” Antichrist care sugruma, imprastie si instraineaza toate oile crestin-ortodoxe insa pastorilor cu crucea nu le mai pasa fiindca s-au prins ca doar banul si papa conteaza... si scaparea bineinteles.
-Ce...??????????????
-De sfantul asta foarte mare e vorba, si el ma face sa ma simt atat de bine, ca un mare sfintisor, si suntem fericiti ca toti ascultam de el si toti ii urmeaza toate indicatiile si indrumarile, el e sfantul nostru national modern, si vom fi un botez, o turma si un pastor, sau trei pastori asa ca in cantec, domnul Erectic, domnul Sinodescu si domnul Antihrist care s-au incuibat in cuibul cel mai sfant de unde ne vine lumina.
-Tu ai impresia ca lumina lor e Duhul Sfant?
-Nu, e mai mare, si asa se spune, ca de el trebuie sa se faca ascultare, pentru ca si sfantul Sinod asculta de sfantul Sinodescu ce nu se arata si sta ascuns ca sa se smereasca.
-Poate tu ai impresia ca e vorba de Tatal, ca numai El e mai mare sfant intre sfinti?
-Asa se zvoneste, cand se porunceste si se lucreaza, ca se face ascultare de parinti, de sfinti parinti, de sfantul parinte. Se poate ca se asculta de acela ca de un nou tata, se zice ca e acelasi cu ala vechi, da' mai mare.
-Nu cumva ala de care vrei sa zici e tatal minciunii, ala de care asculti tu puiule pierdut de mai marii tai? Vai tie!
-Nu te cred, cum sa fie tatal minciunii sfantul de care se asculta daca el ne spune ca pana atunci, pana vine Domnul, cand va cobora din Cer precum s-a suit, se asculta numai de eEl si pana atunci nu exista pe aici niciun Domn Iisus si niciun alt sfant mai mic sau mai mare sa se faca ascultare de altcineva, decat Tatal stie ce va fi si cum va fi cand va fi dar nu e aici sa ne spuna.
-Si atunci cand va fi sa fie asta, revenirea precum s-a suit, coborarea din Cer? Stie cineva daca va fi sa fie asta vreodata?
-Nu stie nimeni cand va fi insa pana atunci stam linstiti cu sfantul asta mare ca nu mai e nimeni mai mare sfant sau vreun alt sfant in zona sau pe pamant si putem face ce vrem si zice ce vrem despre oricine findca inca n-a venit Domnul din Cer precum s-a suit ca sa ne Pastoreasca cu un toiag de fier si sa ne spuna adevarul, ce si cum despre toate. Sigur ca cred ca o sa se coboare candva din Cer Domnul cu toiagul acela de fier si abea atunci o sa credem in El ca El e El, insa pana atunci nu credem in niciun alt sfant, in nicio Trambita si in niciun Cuvant ci doar in marele nostru sfant in care crede toata lumea si sfantul nostru sinod asa cum credeau si evreii in marele sfant cuibarit si atunci in sfantul sinedriu, si de el se facea ascultarea pana vine si sf. Ilie cu carul din Cer ca sa le indrepte pe toate. Pana nu-l vom vedea venind pe sf. Ilie coborand asa cum s-a suit la cer in carul de foc n-o sa credem in nimeni altcineva decat in sfantul asta incuibat acolo sus intre inaltii ierarhi care ne spune prin ei ce sa facem si incotro trebuie sa ne indreptam cu turma si cu tzara, ca de eEl asculta toata lumea si sfantul nostru sinod si toti preotii asa ca sfantul sinedriu ca sa fim toti un botez, o turma si un pastor, sa ne gaseasca Domnul uniti sub pastorul asta ascuns, un foarte mare sfant, pana cand revine Iisus din cer precum s-a suit.
-no comment, mirare, stupoare, scarpinare in cap ????
-N-ai inteles despre cine vorbesc? De ce ma mai intrebi daca nu poti pricepe?
-Am o vaga banuiala, am impresia ca tu vorbesti despre sfantul Sinsinod, da, pentru unii ca tine e mai mare ”sfant” ca Dumnezeu si ca Duhul Sfant si cine nu face ascultare de eEl asa ca Sfantul Sinod zboara afara din Biserica, asa cum au zburat toti inconvenientii pe vremea inchizitiei sau mai inainte, asa cum a zburat Bartimeu afara din Templu. In eEl crezi? In ”sfantul” asta?
-Asa ma invatza... asa mi se cere... si ce pot eu sa fac? Sunt prea mic si prea slab sa ma opun. Iar cand vine vorba de englezi, de America, de Europa si de NATO... cum o sa vreau sa tradez? Mai ales ca imi plac toate filmele de pe Netflix si m-am imprietenit cu toti neoprotestantii si socializam eficient.
-Pacat.

[Penticostalul Traditional]

Se pare ca este vorba de Sfantul Teodosie Machedon .

[Moroco]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Se pare ca este vorba de Sfantul Teodosie Machedon .

N-ai ghicit... e unul mult mai mare ”sfant” si cu functie mai mare ca patriarhul, e "sfantul" ala de care asculta toti. De Patriarh si de IPS Teodosie n-asculta nimeni, doar io, Banescu si Shoshoaca. Imi place sa vad cum raspunde la intrebarile oamenilor asa ca si Boc pe vremuri. Nu-i nimic daca n-ai ghicit, mai incearca.