eutanasierea cainilor

[DragosP]

Mersi pentru răspuns frate drag!

[antiecumenism]

Câinii şi românii-un articol fain scris de Andrei Plesu:

http://adevarul.ro/news/societate/ca...5dc/index.html

"Aş fi vrut să scriu ceva nou. Dar, în ţara noastră, unele lucruri sunt mereru noi, în sensul că au o actualitate perpetuă. De pildă problema cîinilor vagabonzi. Am scris despre asta acum cinci ani. Degeaba. Cititorul va vedea că şi acum 140 de ani problema era pe tapet. Tot degeaba. Aşa că republic textul din 2008 (cu mici adaosuri), ca pe un omagiu adus indemolabilei continuităţi autohtone.

În Curierul de Iaşi, nr. 129 din 26 noiembrie 1876, Mihai Eminescu publică un text intitulat "Ce se întîmplă din nesupravegherea cînilor". Textul sună astfel: "D.N. Pascu, subprefect în ţinutul Dorohoiului, primblîndu-se pe uliţele Mihăilenilor, a fost muşcat de un cîine turbat. Idrofobia au cuprins fără scăpare organismul numitului mai sus, încît, cu toate silinţele amicilor şi rudelor, dar mai ales cu toată lăudabila îngrijire de aproape din partea dlui Dimitrie Moruz, prefectul de Dorohoi, au repauzat în 17 curent. Acest caz ne reîmprospătează în minte drepturile de cari se bucură ab antiquo cînii în iubitul nostru oraş Iaşi, cari drepturi ar trebui supuse unei filantropice reviziuni din partea locurilor competente. Fiind odată bine stabilit că este oarecare deosebire între Iaşi şi Mihăileni, am întreba cu multă umilinţă: oare multă vreme au să rămîie neatinse imunităţile cînilor din oraş, cari cînd izolaţi, cînd doi cîte doi, cînd constituiţi în mici societăţi de voiagiu, se bucură de o existenţă foarte nesupărată şi totuşi foarte supărătoare pentru conlocuitorii lor bipezi. De aceea, pentru a evita o statistică specific ieşană a cazurilor de idrofobie, credem că nu greşim rugînd autorităţile competente a ordona o mai strictă mînuire a măsurilor pentru stîrpirea cîinilor de prisos".

Textul lui Eminescu nu poate să nu ne lase visători. Carevasăzică, acum 140 de ani, peisajul autohton pregătea deja viitorul. În ciuda diferenţelor (inevitabile ca şi cele dintre Iaşi şi Mihăileni), oraşul românesc contemporan păstrează încă atmosfera şi problematica vechilor oraşe. Avem tradiţii. Şi le păstrăm pios, fără să "mînuim" măsuri pripite împotriva lor. Carol I, proaspăt ajuns în noua (şi, pe atunci, modesta) lui reşedinţă bucureşteană, tot cîini a văzut înainte de toate: cîini şi grupuri pitoreşti de dansatori şi dansatoare de etnie rromă (numiţi, pe atunci, cu o incorectitudine politică încă inocentă, "ţigani"…). Aşa cum, la ţară, românul se face frate cu codrul, la oraş el se înconjoară de cîini, pe care îi asociază cu o mitologie tandră: cînd, de pildă, vrea să evoce belşugul, românul vorbeşte de "cîini cu covrigi în coadă". Cînd vrea să înfiereze dezordinea unei comunităţi, vorbeşte despre "sat fără cîini". Cîinele are deci, preponderent, conotaţii pozitive: te trimite cu gîndul la prietenie, la fidelitate, la bunăstare, la protecţie şi la Brigitte Bardot.

Dumnezeu însuşi a avut, cîndva, nevoie de un ordin călugăresc care să-L reprezinte pe pămînt cu umilitatea şi rigoarea cîinilor: dominicanii, "cîinii Domnului". Lucrurile s-au mai schimbat, totuşi: modernitatea a adus cu sine urbanizarea, adică transformarea satului fără cîini în oraş cu cîini. Şi chiar dacă excesul numeric al cîinilor creează, paradoxal, aceeaşi impresie de sat fără cîini, trebuie să admitem că vechea realitate e ridicată, acum, pe o treaptă superioară. Cîinii noştri sînt, de la 1 ianuarie 2007, cîini europeni. Au alte "imunităţi" decît pe vremea lui Eminescu. În curînd, expresia "cîine rău" va fi prohibită ca discriminatorie. "Viaţa de cîine" va trebui să devină o viaţă demnă, decentă, cu drepturi ferme, ca ale tuturor vieţuitoarelor. Dar nicăieri ca în România, cîinii nu se vor bucura de atîtea libertăţi post-revoluţionare şi nu vor beneficia cu atîta aplomb de nobleţea unei milenare istorii: aici, la Dunăre, trăim, ab antiquo, în mitologia lupoaicei, de sînii căreia atîrnă, lacom, strămoşii noştri, Romulus şi Remus. După veacuri de domesticire şi decantare, lupoaica a coborît de pe steagul dacic şi de pe soclul latin şi a devenit "căţea comunitară". Şi pentru că Romulus şi Remus au crescut, ea ţine, nu la sîn, ci în gură, cîte un subprefect, cîte un diplomat japonez, sau cîte un copil nevinovat. E, aşadar, o căţea democratică şi multiculturală. Grivei, Zdreanţă şi Bubico ies, încet-încet, din lîncezeala idilică a culturii şi a mediului domestic, pentru a reprezenta "strada" şi a intra, uninominal, în Parlament. E noapte. Scriu, nu fără un mic palpit istoric, aceste rînduri şi, deodată, dinspre clădirea Guvernului (cu care mă mîndresc a fi vecin), aud lătrăturile viguroase ale cîinilor din cartier. Sînt cîinii mei. Ai noştri. În nicio capitală a Europei unite, nu poţi face experienţa unei comuniuni atît de intime cu trecutul şi viitorul reunite. Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional."

[aubergine]

În prealabil postat de antiecumenism

Câinii şi românii-un articol fain scris de Andrei Plesu:

http://adevarul.ro/news/societate/ca...5dc/index.html

"Aş fi vrut să scriu ceva nou. Dar, în ţara noastră, unele lucruri sunt mereru noi, în sensul că au o actualitate perpetuă. De pildă problema cîinilor vagabonzi. Am scris despre asta acum cinci ani. Degeaba. Cititorul va vedea că şi acum 140 de ani problema era pe tapet. Tot degeaba. Aşa că republic textul din 2008 (cu mici adaosuri), ca pe un omagiu adus indemolabilei continuităţi autohtone.

În Curierul de Iaşi, nr. 129 din 26 noiembrie 1876, Mihai Eminescu publică un text intitulat "Ce se întîmplă din nesupravegherea cînilor". Textul sună astfel: "D.N. Pascu, subprefect în ţinutul Dorohoiului, primblîndu-se pe uliţele Mihăilenilor, a fost muşcat de un cîine turbat. Idrofobia au cuprins fără scăpare organismul numitului mai sus, încît, cu toate silinţele amicilor şi rudelor, dar mai ales cu toată lăudabila îngrijire de aproape din partea dlui Dimitrie Moruz, prefectul de Dorohoi, au repauzat în 17 curent. Acest caz ne reîmprospătează în minte drepturile de cari se bucură ab antiquo cînii în iubitul nostru oraş Iaşi, cari drepturi ar trebui supuse unei filantropice reviziuni din partea locurilor competente. Fiind odată bine stabilit că este oarecare deosebire între Iaşi şi Mihăileni, am întreba cu multă umilinţă: oare multă vreme au să rămîie neatinse imunităţile cînilor din oraş, cari cînd izolaţi, cînd doi cîte doi, cînd constituiţi în mici societăţi de voiagiu, se bucură de o existenţă foarte nesupărată şi totuşi foarte supărătoare pentru conlocuitorii lor bipezi. De aceea, pentru a evita o statistică specific ieşană a cazurilor de idrofobie, credem că nu greşim rugînd autorităţile competente a ordona o mai strictă mînuire a măsurilor pentru stîrpirea cîinilor de prisos".

Textul lui Eminescu nu poate să nu ne lase visători. Carevasăzică, acum 140 de ani, peisajul autohton pregătea deja viitorul. În ciuda diferenţelor (inevitabile ca şi cele dintre Iaşi şi Mihăileni), oraşul românesc contemporan păstrează încă atmosfera şi problematica vechilor oraşe. Avem tradiţii. Şi le păstrăm pios, fără să "mînuim" măsuri pripite împotriva lor. Carol I, proaspăt ajuns în noua (şi, pe atunci, modesta) lui reşedinţă bucureşteană, tot cîini a văzut înainte de toate: cîini şi grupuri pitoreşti de dansatori şi dansatoare de etnie rromă (numiţi, pe atunci, cu o incorectitudine politică încă inocentă, "ţigani"…). Aşa cum, la ţară, românul se face frate cu codrul, la oraş el se înconjoară de cîini, pe care îi asociază cu o mitologie tandră: cînd, de pildă, vrea să evoce belşugul, românul vorbeşte de "cîini cu covrigi în coadă". Cînd vrea să înfiereze dezordinea unei comunităţi, vorbeşte despre "sat fără cîini". Cîinele are deci, preponderent, conotaţii pozitive: te trimite cu gîndul la prietenie, la fidelitate, la bunăstare, la protecţie şi la Brigitte Bardot.

Dumnezeu însuşi a avut, cîndva, nevoie de un ordin călugăresc care să-L reprezinte pe pămînt cu umilitatea şi rigoarea cîinilor: dominicanii, "cîinii Domnului". Lucrurile s-au mai schimbat, totuşi: modernitatea a adus cu sine urbanizarea, adică transformarea satului fără cîini în oraş cu cîini. Şi chiar dacă excesul numeric al cîinilor creează, paradoxal, aceeaşi impresie de sat fără cîini, trebuie să admitem că vechea realitate e ridicată, acum, pe o treaptă superioară. Cîinii noştri sînt, de la 1 ianuarie 2007, cîini europeni. Au alte "imunităţi" decît pe vremea lui Eminescu. În curînd, expresia "cîine rău" va fi prohibită ca discriminatorie. "Viaţa de cîine" va trebui să devină o viaţă demnă, decentă, cu drepturi ferme, ca ale tuturor vieţuitoarelor. Dar nicăieri ca în România, cîinii nu se vor bucura de atîtea libertăţi post-revoluţionare şi nu vor beneficia cu atîta aplomb de nobleţea unei milenare istorii: aici, la Dunăre, trăim, ab antiquo, în mitologia lupoaicei, de sînii căreia atîrnă, lacom, strămoşii noştri, Romulus şi Remus. După veacuri de domesticire şi decantare, lupoaica a coborît de pe steagul dacic şi de pe soclul latin şi a devenit "căţea comunitară". Şi pentru că Romulus şi Remus au crescut, ea ţine, nu la sîn, ci în gură, cîte un subprefect, cîte un diplomat japonez, sau cîte un copil nevinovat. E, aşadar, o căţea democratică şi multiculturală. Grivei, Zdreanţă şi Bubico ies, încet-încet, din lîncezeala idilică a culturii şi a mediului domestic, pentru a reprezenta "strada" şi a intra, uninominal, în Parlament. E noapte. Scriu, nu fără un mic palpit istoric, aceste rînduri şi, deodată, dinspre clădirea Guvernului (cu care mă mîndresc a fi vecin), aud lătrăturile viguroase ale cîinilor din cartier. Sînt cîinii mei. Ai noştri. În nicio capitală a Europei unite, nu poţi face experienţa unei comuniuni atît de intime cu trecutul şi viitorul reunite. Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional."

Foarte bun text, se vede treaba ca si atunci romanii din orase erau la fel de prosti in privinta cainilor, nu s-a schimbat absolut nimic!

[Parascheva16]

Bubico - I.L.Caragiale

http://www.youtube.com/watch?v=8DHm8L1Di5k

[antiecumenism]

Deputaţii dau liber la eutanasierea maidanezilor în 14 zile, dacă autorităţile locale nu-şi permit să-i ţină în adăposturi

http://www.gandul.info/politica/depu...sturi-11306240

"Câinii fără stăpân vor putea fi eutanasiaţi dacă in termen de 14 zile lucrătoare de la capturare nu vor fi adoptaţi sau revendicaţi. Cu toate acestea, autoritatea locală poate decide menţinerea lor in adăposturi dacă spaţiul şi resursele financiare le-o permit. Decizia a fost luată luni, de deputaţii din comisiile juridică şi de administraţie după o şedinţă de 6 ore, în care au discutat legea privind câinii fără stapân, întoarsă in Parlament de Curtea Constituţională.

Potrivit modificărilor făcute, câinii fără stăpân vor fi capturaţi de serviciile speciale ale autoritaţilor locale, urmând a duşi în adăposturile special amenajate în acest sens. În prima fază se va face o triere, câinii agresivi şi bolnavi fiind eutanasiaţi, urmând ca ceilalţi să intre într-o perioadă de şapte zile pentru revendicare, urmată de alte şapte zile pentru adopţie şi revendicare. După scurgerea acestui termen, autoritaţile locale pot recurge fie la eutanasierea câinilor nerevendicaţi sau neadoptaţi, fie la menţinerea lor în adăposturi pentru o perioadă mai îndelungată, în funcţie de numărul de locuri disponibile şi de bugetul prevăzut în acest sens."

[AlinB]

Politicienii nostri sunt ca pisicile, intotdeuna cad in picioare...pe bani.



Atentie: fiecare maidanez prins, nu prins, eutanasiat si incinerat.

Acum intelegem si cu ce se ocupau de fapt ONG -urile care "infiau" caini pe banda rulanta, caini care mai tarziu atacau si omorau oameni.

http://ampress.ro/stiri/cum-se-chelt...de-activitate/




Cum se cheltuie BANII PUBLICI: Două milioane de lei vechi pentru fiecare maidanez prins de firme private care au cu totul alt obiect de activitate

Publicat pe 13 septembrie 2013

Responsabilii autorităților din Capitală par să fi descoperit un adevărat filon de aur odată cu scandalul maidanezilor. Profitând de isteria generată pe acest subiect, Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA), aflată în subordinea Primăriei Capitalei, a organizat în grabă o licitație pentru a spori efectivele de hingheri, invocând numărul mic de asemenea lucrători de care dispune. Licitația a fost câștigată de trei firme private – care conform datelor oficial au cu totul alt obiect de activitate! – cărora le plătește nu mai puțin de 219 RON (deci peste două milioane de lei vechi) pentru fiecare maidanez prins! Siteul b365.ro a descoperit că una din firmele care va face bani buni din prinderea maidanezilor are ca obiect de activitate vânzarea mobilei, a doua se ocupă în teorie cu asistenţa stomatologică, iar a treia asigură consultanţă în management! Situația este cu atât mai ciudată cu cât firmele respective au primit invitație de participare din partea ASPA, nefiind publicat niciun anunț de participare pe site-ul oficial de licitații. Contactat de b365.ro, Kuki Bărbuceanu de la asociația pentru protecția animalelor „Vier Pfoten” a explicat de ce suma plătită de autoritățile locale din București este total nejustificată. „Eu mă îndoiesc că vreo maşină din cele aparţinând firmelor contractate acum are autorizaţie. Nu aveau când să pregătească maşinile şi costă ceva să le pregăteşti, trebuie aerisire. Când mergi cu maşina la DSV, dacă aceasta respectă condiţiile, ţi se spune că poţi transporta un anumit număr de câini. De obicei încap 10 câini într-o maşină. Suma de 219 lei pentru prinderea unui câine este mega uriaşă. În mod normal trebuie să coste în jur de 10 lei maxim. Şi 10 lei e foarte mult. Tranchilizantul pentru un câine costă maxim 5 lei, mai punem motorină încă 5 lei şi ajungem la 10 lei. Bineînţeles că n-o să trimită o maşină să prindă un singur câine. Dacă ar trimite o maşină pentru un singur câine atunci ar costa 10 lei. Dacă înmulţim 10 lei cu 10 câini avem 100 lei de maşină. Cu 100 lei mă pot duce să fac kilometri încolo-încoace şi să mă întorc. Şi aşa e foarte mult. De la 10 lei pe câine la 219 lei pe câine nu înţeleg ce costuri sunt”, a declarat Kuki Bărbuceanu.
Ștefan Sandu, A.M.PRESS

În prealabil postat de AlinB

Politicienii nostri sunt ca pisicile, intotdeuna cad in picioare...pe bani.



Atentie: fiecare maidanez prins, nu prins, eutanasiat si incinerat.

Acum intelegem si cu ce se ocupau de fapt ONG -urile care "infiau" caini pe banda rulanta, caini care mai tarziu atacau si omorau oameni.

http://ampress.ro/stiri/cum-se-chelt...de-activitate/




Cum se cheltuie BANII PUBLICI: Două milioane de lei vechi pentru fiecare maidanez prins de firme private care au cu totul alt obiect de activitate

Publicat pe 13 septembrie 2013

Responsabilii autorităților din Capitală par să fi descoperit un adevărat filon de aur odată cu scandalul maidanezilor. Profitând de isteria generată pe acest subiect, Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA), aflată în subordinea Primăriei Capitalei, a organizat în grabă o licitație pentru a spori efectivele de hingheri, invocând numărul mic de asemenea lucrători de care dispune. Licitația a fost câștigată de trei firme private – care conform datelor oficial au cu totul alt obiect de activitate! – cărora le plătește nu mai puțin de 219 RON (deci peste două milioane de lei vechi) pentru fiecare maidanez prins! Siteul b365.ro a descoperit că una din firmele care va face bani buni din prinderea maidanezilor are ca obiect de activitate vânzarea mobilei, a doua se ocupă în teorie cu asistenţa stomatologică, iar a treia asigură consultanţă în management! Situația este cu atât mai ciudată cu cât firmele respective au primit invitație de participare din partea ASPA, nefiind publicat niciun anunț de participare pe site-ul oficial de licitații. Contactat de b365.ro, Kuki Bărbuceanu de la asociația pentru protecția animalelor „Vier Pfoten” a explicat de ce suma plătită de autoritățile locale din București este total nejustificată. „Eu mă îndoiesc că vreo maşină din cele aparţinând firmelor contractate acum are autorizaţie. Nu aveau când să pregătească maşinile şi costă ceva să le pregăteşti, trebuie aerisire. Când mergi cu maşina la DSV, dacă aceasta respectă condiţiile, ţi se spune că poţi transporta un anumit număr de câini. De obicei încap 10 câini într-o maşină. Suma de 219 lei pentru prinderea unui câine este mega uriaşă. În mod normal trebuie să coste în jur de 10 lei maxim. Şi 10 lei e foarte mult. Tranchilizantul pentru un câine costă maxim 5 lei, mai punem motorină încă 5 lei şi ajungem la 10 lei. Bineînţeles că n-o să trimită o maşină să prindă un singur câine. Dacă ar trimite o maşină pentru un singur câine atunci ar costa 10 lei. Dacă înmulţim 10 lei cu 10 câini avem 100 lei de maşină. Cu 100 lei mă pot duce să fac kilometri încolo-încoace şi să mă întorc. Şi aşa e foarte mult. De la 10 lei pe câine la 219 lei pe câine nu înţeleg ce costuri sunt”, a declarat Kuki Bărbuceanu.
Ștefan Sandu, A.M.PRESS

Tot nu inteleg de ce oamenii gasesc buna (!!!!) democratia burgheza. Ea este, fapt dovedit statistic, cel mai prielnic sol pentru florile infernale ale coruptiei si crimei. Trebuie inlaturata frica burgheza, lasa, si visarea la "revolutie cu voie de la politie", si distrus sistemul, cu orice pret a fi, chiar unul de singe. Politicienii sunt maidanezii Diavolului...hraniti si folositi de Intunecimea Sa. Iar oamenii trebuie sa se puna deasupra maidanezilor, fie ei cu doua picioare si in costum cu cravata. Si daca e nevoie (si este!) sa ii elimine dintre componentele sociale de comanda.