Amintiri despre revolutie

[silverstar]

Haideti sa scriem ce ne amintim despre revolutie, ce momente ne-au marcat mai mult. Cred ca fiecare are cate ceva de spus, ceva care sa alcatuiasca tabloul unor timpuri pe care le-am trait, mai mult sau mai putin intens, in functie de varsta. Am sa incep eu vorbind despre doua momente care au precedat inceputul revolutiei, momente care mi-au dat de gandit, dar nu m-au dus cu gandul la ce se va intampla.

Mai intai a fost sedinta aceea de partid, sedinta deschisa, la care obligatoriu trebuia sa participe toata lumea. A fost pe 1 dec. pe neanuntate, as putea spune hoteste. Nu am stiut de cu o zi inainte macar. Am dat drumul elevilor acasa, dupa care s-a incuiat scoala, apoi au fost incuiate toate clasele de la parter si et. 1 si sedinta s-a tinut sus, la et.2. Ca niciodata!... Cu siguranta, s-a luat in calcul ca am putea sari pe geam numai sa nu ascultam prostiile de care ni se acrise.
Ce-am retinut din toata sedinta a fost ca nu trebuia sa ascultam posturi de radio "dezinformatoare" si ca pentru orice informatie trebuia sa mergem la cabinetul nr. 1 de lacomitetul municipal de partid... Vax! Nimeni nu era interesat de ceea ce se vorbea!...

Daca faceti un mic efort, va veti aminti ca acum 17 ani calendarul anului a fost aidoma celui din 2006. Imi amintesc ca pe 16 dec. 2006, mi-a sunat telefonul nepermis de dimineata. Inainte de a ridica receptorul, am privit ceasul. Doar 7.10. Directorul chema cadrele la scoala. Se hotarase asa, dintr-o data, peste noapte, sa primim vacanta cu o saptamana mai devreme. A fost, poate, cea mai neagra zi din viata mea de profesor. Era 9 noaptea si noi toti inca lucram de peste 14 ore, la cataloage, SC-uri, carnetele, programe... Ce-am mancat in ziua aceea? Celor mai tineri n-o sa va vina sa credeti daca o sa va spun ca aveam bani, dar nu aveam ce cumpara pentru ca nicaieri nu se gasea mancare. Nu stiu care coleg a dat 10 lei, peste gard, la fabrica de paine cu care ne invecinam, si ne-au dat cei de acolo un brat de paine!... Dar din tot ce a fost pe 16 dec 2006, poate nu atat vacanta asta neasteptata ne-a bulversat, cat faptul ca la plecare, nu ni s-a permis sa plecam decat cate doi. Trei colegi care locuiau in aceiasi zona nu aceau voie sa plece impreuna.
In drum spre casa, am urcat pentru cateva minute la prietena mea. A dat in balbaiala cand a intrt in casa si a gasit-o pe fiica ei pe care o stia la Iasi unde era studenta. Tanara ne-a povestit cum toti studentii caministi au fost obligati sa paraseasca Iasul. Au fost "insotiti" pana la urcarea in tren ca sa existe certitudinea ca au plecat, ca au parasit Iasul...
Ceva se cocea dar eu nu credeam, nu puteam sa cred...