Care este diferenta intre ortodocsi si catolici?..

Pentru cei interesati: "PAPI SI PATRIARHI, O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice". Editura Theosis 2010

[George.m]

Diferenta esentiala intre ortodoxie si catolicism sta in mistica, in experierea lui Dumnezeu.
In Biserica Ortodoxa, exista o mistica a luminii, a vederii luminii necreate, a vederii lui Hristos in slava Sa, iar in Catolicism intalnim fenomenul stigmatelor.
Referitor la extazul ortodox, e graitor dialogul dintre Motovilov si Sfantul Serafim de Sarov:

Sfantul parinte i-a spus ca telul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant, explicandu-i care sunt marile binefaceri ale rugaciunii si ale vietii intru Duhul Sfant.

Motovilov l-a intrebat pe sfant de unde putem sti daca am dobandit sau nu Duhul Sfant. St Seraphim i-a vorbit pe larg cum ajung oamenii sa-l aiba pe Sfantul Duh si cum recunoastem duhul lui Dumnezeu in noi dar Motovilov vroia mai mult. Atunci parintele l-a luat de umeri spunandu-i: “Noi acum suntem amandoi intru Duhul Sfant, fiule. De ce nu ma privesti?” Motovilov i-a raspuns: “Nu va pot privi parinte pentru ca ochii va lumineaza ca fulgerul si fata va este mai stralucitoare ca soarele”.

Sf. Serafim i-a raspuns: “Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum si tu esti la fel de stralucitor ca mine. Inseamna ca si tu esti in lumina Duhului Dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea ca sunt asa”. Apoi sfantul l-a asigurat pe Motovilov ca Domnul ii va permite sa pastreze amintirea acestei experiente toata viata lui. “Nu s-a facut aceasta doar pentru tine ca sa intelegi, ci prin tine, pentru toata lumea.” (http://serafimdesarov.trei.ro/?page_id=6 )

În prealabil postat de Miha-anca

Pentru cei interesati: "PAPI SI PATRIARHI, O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice". Editura Theosis 2010

Autorul acestei carti este Michael Whelton. Descriind prima sa intalnire cu istoriografia ne-catolica, Whelton scrie: "Era prima data cand am citit istorie din perspectiva Ortodoxa, perspectiva la fel de veche precum cea a Romei. La urma urmelor, in primul mileniu al erei crestine a existat o singura Biserica. Acesti istorici ortodocsi contraziceau toate credintele si premisele referitoare la papalitate si la conducerea Bisericii pe care le imbratisam noi, ca si Catolici. Am petrecut doi ani facand cercetari temeinice, verificand cu atentie opinile si concluziile lor pe baza surselor primare si a scrierilor unor reputati istorici seculari de la universitati de prestigiu, pe care i-am gasit de acord cu ortodocsii in punctele esentiale".
Spre deosebire de cei, care, dupa cum noteaza Whelton, au devenit catehumeni din cauza ca erau incantati de "atmosfera, de preot, de predici, de tamaie, de cor, de oamenii din parohie", Whelton si sotia lui au pasit pe drumul convertirii din ratiuni cumva Chestertonian-paradoxale si deci intrutotul crestine: "In vreme ce Biserica Ortodoxa a asezat intotdeauna misticul deasupra ratiunii, ceea ce a invins dorinta noastra emotionala de a ramane catolici, au fost tocmai argumentele rationale ortodoxe, in fata carora Biserica Romano-Catolica nu are nici un raspuns satisfacator. Poate ca ratiunile (argumetele) ortodoxiei sunt de nezdruncinat tocmai din cauza ca ratiunea nu a fost niciodata pusa pe primul loc in teologia Bisericii Ortodoxe. Apologetica rationala a Ortodoxiei nu se bazeaza pe toanele trecatoare ale ratiunii omenesti, ci pe viata mistica neschimbata a femeilor si barbatilor sfinti care de doua mii de ani dovedesc, nu in teorie ci in practica, ca 'credinta data odata pentru totdeauna' Bisericii este singura cale adevarata de mantuire." (Whelton, pg. 58)
Asadar temeiul, criteriul, contextul in care opereaza ratiunea ortodoxa e cel al realitatii sfinteniei. Ratiunea e ascetica, nu asceza, rationala (fenomenologica, neokantiana, evolutionista, etc.). Ratiunea Ortodoxa e cale, adevar si viata. Istoria nu e interval, ci prezenta a lui Dumnezeu aici si acum, pana la plinirea vremii, cu noi, in sfinti. Ceea ce aduce nou Ortodoxia nu e "spiritul", ci Dumnezeul inomenit pentru ca omul sa se faca Dumnezeu.
(prefata de Mircea Platon)