...Gandurile: un pericol pentru suflet?...

[praxis]

Gândurile sunt porțile prin care diavolii însămânțează în mintea omului toate necurațiile, toate deprinderile spre păcate, și pornirea cea rea a patimilor. De aceea Sfinții Părinți ne învața să lepadam gândurile de la noi, pentru că ele pătrund în mintea omenească având chipuri diverse, ca întru început să pară a fi spre folos, spre mângaiere, spre vindecare, dar, dupa ce pun rădacinile lor în inima omului, se prefac în obiceiuri rele și devin începutul a multe răutăți. Astfel, gândurile primejduiesc mântuirea sufletului. Pentru a pune pază minții noastre de gândurile cele viclene și rele, se cuvine ca dintru început să le oprim atunci când ele pătrund în mintea noastră, și așa luptandu-ne până le vom îngradi departe de la noi, vom afla răsplătirea cea dumnezeiască și odihna. Gândurile sunt cele ce depărtează mintea omului de la rugaciune și, in zadar se roagă creștinul dacă mintea sa nu este întru toate cu atenție. Pentru a birui acest război al gândurilor, avem trebuință de a ocupa timpul zilelor cu rugăciunea minții și a inimii, și cu lucrul mâinilor, că acestea două sunt potolirea pornirilor dintru fierbințeală trupească, sunt izbăvirea de patimi, de poftele cele nefolositoare și rele, de tot meșteșugul prin care diavolul încearcă să-l tragă pe om spre iadul cel vesnic. Deci, rugându-ne în toată vremea cu adevărat, bineplăcând Lui Dumnezeu, ne va izbăvi de toată lucrarea cea rea a celui potrivnic, și așa vom dobândi mântuirea, pentru că prin rugăciune și prin osteneală, mulți Sfinti Părinți s-au mântuit, împletindu-le pe acestea în toată vreme.

[ortodox4life]

Hristos îl iubeste si îl ajută pe om; nu numai prin învătătura Sa, pe care a păstrat-o în Biserica pe care a întemeiat-o, ci si personal, pe fiecare dintre noi în parte, ori de câte ori îi cerem ajutorul în rugăciune.

Avem însă si un vrăjmas extrem de abil, care ne războieste pe ascuns, fără să se deconspire, astfel încât nu percepem existenta lui, spre a ne putea lua măsuri de pază. El se străduieste să creeze confuzie în mintea oamenilor, să-i deturneze către conceptii gresite despre viată, despre lume, despre Dumnezeu. Face toate eforturile pentru ca noi să nu constientizăm niciodată potentele reale ale firii noastre omenesti, anume accederea la viata vesnică si la îndumnezeire prin harul lui Hristos.

In învătătura Sa, Hristos ne-a atras de multe ori atentia asupra acestui vrăjmas. L-a numit Diavol, pentru că strâmbă lucrurile, Satana, pentru că se împotriveste adevărului, ucigas de oameni, pentru că se bucură de distrugerea omului: el (Diavolul), de la început a fost ucigător de oameni si nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieste minciuna, grăieste dintru ale sale, căci mincinos este, si tatăl minciunii (Ioan 8,44).

Asadar, acest ucigas de oameni, tatăl minciunii, ne luptă pe ascuns - atunci când nu-i cunoastem existenta - si la arătare - când suntem avizati în privinta lui. Puterea lui stă în neatentia si în lenevirea noastră. El nu are asupra noastră o putere reală, ci se străduieste să exploateze neputintele noastre. Hristos l-a zdrobit prin jertfa Sa pe cruce si prin învierea Sa si noi il putem infrange numai cu ajutorul Lui Hristos!