Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 15.03.2007, 22:09:50
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.326
Implicit

O perioadă de câțiva ani n-am mai avut deloc dureri de cap, dar apoi datoria necazurilor pe care le aveam în familie cu soțul meu, durerile de cap iarăși m-au luat în primire, însă nu la fel de puternic ca prima dată. Intr-o primăvară, zi de vineri am plecat la Fiăsinei la slujbă. Dar pe drum frumusețea peisajului m-a făcut să uit de scopul pentru care plecasem de acasă. Afară era așa frumos, râul curgea, păsărelele cântau, fragii erau copți. Pentru mine care stăteam la bloc, acestea aveau cu atât mai mult farmec. Toți oamenii se grăbeau la slujbă, iar eu am rămas în urmă să mănânc fragi. Am ajuns la mănăstire când maslul se terminase, iar părintele Lavrentie strângea miruitoarele ca să le ducă în altar.

Eu, când am intrat pe ușă și l-am văzut pe părintele că intră în altar, l-am strigat: „Părinte, miruiți-mă și pe mine!"

- Dar ce ai făcut, bă tată, până acum?

- Păi să vedeți părinte, păsările cântă, afară e frumos și eu am mâncat fragi. Părintele se uita la mine și râdea. Ce să-mi zică dacă atât mă ducea pe mine capul.

-Du-te, mă tată, și bate trei metanii la icoana Mântuitorului și trei la Maica Domnului și vino încoace.

- Nu, părinte, miruiți-mă, că mă doare capul.

- Bine, bate metaniile și vino.

Am bătut metaniile la Mântuitorul și la Maica Domnului și m-am dus. Și m-a miruit și nu mai m-a durut capul. Sunt de atunci aproape treizeci de ani iar pe mine, chiar dacă răcesc și am febră, capul nu mă mai doare.




Reply With Quote
  #2  
Vechi 15.03.2007, 22:18:51
quasar quasar is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.11.2006
Mesaje: 343
Implicit

Nu cumva Manastirea Frasinei este cea unde nu au voie femeile?
Parca asa stiam,ca tin niste reguli ca la Muntele Athos.Poate gresesc,corectati-ma.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 15.03.2007, 22:25:13
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.326
Implicit

A venit odată la Frăsinei o femeie foarte bolnavă. Avea ca însoțitoare pe o alta. Voia neapărat să-i facă părintele sfântul maslu. Părintele Lavrentie s-a uitat puțin cam pieziș la ea (cred că-și dăduse seama de problemele ei) și a întrebat-o:

- Câți copii ai? (Așa le întreba pe toate femeile). -Unu.

- Și? ... ceilalți? ... I-ai mâncat, i-ai mâncat!

Atunci însoțitoarea ei în loc să se smerească a răspuns cu obrăznicie: „Da ce părinte, doar n-o să facem o târlă de copii... toată lumea face avorturi".

Atunci părintele s-a supărat și i-a zis: „Atât. Nici o slujbă nu-i mai fac" și a plecat sus iară să-i citească nici o rugăciune.

********

Reply With Quote
  #4  
Vechi 15.03.2007, 22:35:00
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.326
Implicit

Sunt doua cladiri una in care au voie sa intre si femeile si barbatii si una care este situata mai la deal in care orice femeie care a intrat nu i-a fost bine este scris deja de la intrare "accesul femeilor interzis" iar pe stanga si pe dreapta drumului care urca spre manastire unt numai cruci cu femei decedate.Pentru ca este lasat legamant de Sf Calinic sa nu intre nici o femeie
Reply With Quote
  #5  
Vechi 15.03.2007, 23:19:24
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.326
Implicit

Când am început să merg mai des la Frăsinei, și părintele m-a cunoscut mai bine, a început să ne viziteze. Când trecea prin Râmnicu Vâlcea cu treburi, trecea și pe la noi. Le mai aducea la fete dulciuri, stătea de vorbă cu noi și apoi pleca. Dar nu ne făcea rugăciuni. Când îl rugam să ne facă rugăciune, se ridica și pleca din casă. Spunea că n-are timp, că se grăbește sau aducea alte scuze. De multe ori venise pe la noi, dar rugăciune nu ne-a făcut niciodată. Reacția aceasta mă uimea : „Nu se poate, se întâmplă ceva la noi în casă". Odată, mergând la episcopie la slujbă, am auzit Evanghelia cu sutașul care a zis Mântuitorului: „Nu sunt vrednic să intri în casa mea" și am izbucnit în plâns. M-am gândit că nici eu nu sunt vrednică să intre părintele în casa mea să facă rugăciune. Și atunci m-am luminat: „Trebuie să fie ceva în camera de zi unde intră părintele!". Am plecat acasă și când am intrat în camera de zi la televizor m-am uitat prima dată.

L-am luat, l-am scos din priză și de la antenă, l-am băgat sub masă și l-am acoperit cu pânză.

Maică-mea, când m-a văzut, a sărit cu gura pe mine: „Pune televizorul la loc că vine bărbatu-tău și vezi tu ce pățești!" Lasă -am zis eu - că până vine bărbatu-meu vine părintele Lavrentie".

Așa că am ascuns televizorul și am observat că pe peretele de răsărit nu aveam nici, o icoană ci numai două tablouri. Am scos tablourile, am văruit peretele și am pus icoane. Când a venit părintele Lavrentie la noi, a deschis ușa și a zis: „Pune, sora Măria, masa să vă fac o rugăciune", înainte să intre în camera de zi și să vadă ce schimbări făcusem eu, a zis că ne va face rugăciune. Și de atunci ori de câte ori venea, îmi facea rugăciune în casă.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 15.03.2007, 23:22:21
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.326
Implicit

Am mai avut o altă situație din care mi-am dat seama că părintele era înainte văzător. Era într-o zi de joi în timpul săptămânii. Nimeni din familia noastră nu urcase la Frăsinei. Fata mea a doua (toți cei cinci copii ai mei sunt fete), Irina, intrase în comă. Avea atunci cinci ani. Temperatura ei oscila între 40-41° și nu cobora, îi făcusem cinci antibiotice, dar degeaba. De la piept în jos era neagră și țeapănă, iar de la piept în sus era roșie congestionată. Tot sângele îi urcase în cap. Nu-mi dăduse prin minte să chem salvarea. Mi-am dat seama că moare și m-am dus în camera mea să mă rog pentru ea. La un moment dat, fata m-a strigat îngrozită: „Mamă, vino la mine că au venit diavolii să mă ia". Când să mă ridic să mă duc în camera ei a sunat soneria. I-am spus: „stai mamă că vin acum, dar sună cineva la ușă". Eram acasă numai eu, Irina care era în comă și fata cea mare. Când am deschis, la ușă era părintele Lavrentie, care a intrat în casa și din pragul ușii a spus: „Adă, mă tată, adă fata ca să-i fac rugăciune". Eu nu puteam singură să o iau pentru că era țeapănă și umflată. Am târât-o efectiv din dormitorul ei împreună cu fiica mea cea mare și am adus-o în camera de zi. Am trântit-o cu chiu cu vai pe un recamier și părintele i-a citit două, trei rugăciuni de dezlegare. Nu mi-am dat seama ce anume i-a citit, dar după cele două șam trei rugăciuni fata mea s-a sculat din pat și mi-a zis: „Mamă, mi-e foame". Nu mâncase nimic de câteva zile. Și s-a făcut bine după numai cele câteva rugăciuni ale părintelui. Și atunci mi-am dat seama că părintele știe ce se întâmplă la distanțe de zeci de kilometri prin darul lui Dumnezeu. De fapt, le spunea deseori fetelor mele: „Fiți atente, că eu am binoclu și văd din Frăsinei tot ce faceți voi acolo în Râmnicu Vâlcea".


Reply With Quote
  #7  
Vechi 16.03.2007, 05:29:53
mirelat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Multumim, Laurentiu, ca te-ai gandit sa ne mai intaresti putin sufletele. Exista o carte cu aceste marturii? Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #8  
Vechi 16.03.2007, 10:01:42
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.326
Implicit

Da exista o carte "Parintele Lavrentie Omul Lui Dumnezeu" scrisa de Monahul Miron...dar nu stiu daca pe la voi pe acolo se gaseste?!?
Reply With Quote
  #9  
Vechi 16.03.2007, 10:18:13
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.326
Implicit

"Odata, mergând la parintele cu unele necazuri, l-am întrebat si despre fiica mea cea mica, I.

- Parinte, ce sa ma fac cu ea? E cea mai mica, dar nu ma asculta deloc, nu-i asa cum as fi vrut eu. Face totul anapoda, numai de-a-ndoaselea. Ma rog eu si zi si noapte lui Dumnezeu sa o întelepteasca pe ea macar un pic si sa o întoarca pe calea cea dreapta, dar totul e degeaba. La biserica merge doar daca încep sa plâng. Iar pe lânga toate astea, s-a mai înscris si la un cerc de artisti amatori si vor sa joace o piesa de teatru care se numeste "Discutia Evei cu Dumnezeu". Eu, când am ascultat repetitia lor si am auzit ce discutie e aceea, m-am pierdut cu totul cu firea, m-am îmbolnavit de mâhnire si nu mai am nici o speranta s-o salvez. Doar diavolului îi slujesc ei acolo. Mai bine as înmormânta-o de vie decât sa o vad hulindu-L pe Dumnezeu.

Asa mi-am varsat eu amarul înaintea staretului si lacrimile mi-au curmat vocea.

Parintele Lavrentie a ascultat cu multa atentie cuvintele mele aplecând capul si privind tot timpul în pamânt. Apoi a ridicat capul, mi-a zâmbit si mi-a spus cu blândete:

- Nu mai plânge asa amarnic, femeie. Fiica ta "cea rea" va deveni cea mai smerita si mai ascultatoare dintre toti cei trei copii ai tai. Ea se va ruga pentru tot neamul vostru si pentru toti dreptcredinciosii crestini. Se va întoarce pe calea cea dreapta, se va întoarce la Domnul si va intra în monahism ca si tine. Va avea grija de tine si te va înmormânta cu cinste, se va ruga mult, iar pentru rugaciunile ei se vor ruga si altii pentru tine. Iar ceea ce au întreprins (sceneta) se va destrama si nu se va duce pâna la capat. Roaga-te si tu si ma voi ruga si eu.

M-a binecuvântat facându-mi o cruce mare pe cap, iar eu m-am întors acasa cu sufletul linistit si cu nadejde pentru viitor.

Si într-adevar, la scurta vreme lucrurile au început sa-si schimbe mersul si s-au îndreptat datorita sfintelor rugaciuni ale parintelui Lavrentie. Fiica mea I. s-a îmbolnavit si a fost internata la spital. A stat la izolare o perioada de timp, si numai ce începuse sa se vindece ca s-a îmbolnavit de tifos, încât era sa-si dea sufletul si noi am crezut ca va muri. Dar încetul cu încetul a început sa se însanatoseasca, iar când s-a întors acasa, eu nu am mai recunoscut-o, caci era de nerecunoscut. Nu atât ca era schim-bata trupeste, ci mai ales comportarea ei. Batrânetile mele s-au luminat vazând cum fata mea a început sa umble la biserica, sa se roage acasa, sa citeasca carti duhovnicesti si sa duca cu totul alt mod de viata. Nu stiu cum sa-I multumesc lui Dumnezeu ca, pentru rugaciunile parintelui Lavrentie, S-a milostivit de noi "
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Rugaciunea Iconica- Parintele Ghelasie Gheorghe - Frasinei georgeval Rugaciuni 10 23.02.2013 00:25:09
Pomenirea Sfântului Arhidiacon și Mucenic Laurențiu (Lavrentie) laurastifter Diverse Sarbatori 2 18.08.2011 02:37:32
Manastirea Frasinei daniel Preotul 6 19.07.2011 19:12:53
Parintele Lavrentie Cepuc Laurentiu Mari Duhovnici si predicile lor 0 28.09.2008 04:11:51
Frasinei silvimiha Stiri, actualitati, anunturi 7 27.04.2007 21:57:09