Cand s-a infiintat/reglementat postul in forma actuala?

[sophia]

Da, cu lactate si legume si fructe este f.bine. Mai rezisti si este f.sanatos.

@Fani - cum adica, oamenii creati de Dumnezeu nu ucideau animale?
In Rai, poate ca nu, pentru ca le dadea Dumnezeu sa manance ce le trebuia. Nu stiu daca scrie asa ceva in V.T.
Dar omul de cand a aparut pe pamant a vanat si a mancat carne, lapte, oua, miere de albine. Si a trait si s-a inmultit si uite asa am ajuns si noi pe lume.
A durat pana ce a descoperit toate legumele si fructele pe care le consuma astazi.

[geo.nektarios]

Vremea postului şi a curăţirii, nu numai depărtare de bucate, ci şi izbăvire de păcate. Izbăvindu-ne, aşadar, pe noi înşine de tot păcatul, să postim cu osârdie, ştiind că postul a întors hotărârea lui Dumnezeu. Aşadar legea bisericească dinainte vesteşte postul, punând înainte ca propovăduire cu prea mare glas ceata proorocească şi apostolească. Dar acesta cheamă nu numai pe bărbaţi şi pe bătrâni, ci şi pe femei şi pe copii; înnoind tinereţile unora şi schimbând firea în virtute bărbătească a altora. «Căci în Hristos Iisus nu este parte bărbătească şi femeiască»(Gal. 3:21). Ca daruri de biruinţă pune înainte celor ce se luptă împărăţia cerurilor şi cunună pururi înverzită şi viaţă veşnică de postim cu sfinţenie, după fericitul Ioil proorocul, care spune: «sfinţiţi post, propovăduiţi tămăduire, adunaţi pruncii care sug la sâni; preoţilor, plângeţi înaintea altarului; chemaţi pe bătrâni. Să iasă mireasa din cămara ei şi mirele din aşternutul lui»(Ioil 2:15). Că sfânt e felul postului, fiind adus lui Dumnezeu cel sfânt de sfinţi în chip sfânt. Pe toţi îi cheamă, aşadar, propovăduirea la luptă. Dar multă este diferenţa de viaţă şi de vârstă a celor ce se luptă. Dar nu este lupta noastră cu sângele şi cu trupul, ci cu începătoriile şi cu stăpânirile şi cu duhurile răutăţii. Căci cel ce are vrăjmaşi războinici văzuţi, de e puternic, dă război împotrivă, iar de e neputincios, se mântuieşte ascunzându-se; dar de are cineva războinici nevăzuţi ce va face de nu va chema pe Dumnezeu în ajutor? Căci, de se culcă, aceia priveghează. Iar de se ascunde aceia dau război dinăuntru. Cumplit e vrăjmaşul; îţi aduce multe măiestrii după lupta iubirii de avere, a neînfrânării, a beţiei, a desfătării şi a slavei deşarte. Stă asupră-ţi şi când dormi; căci nu se ruşinează nici de legile somnului. Ce vei face, deci, cu aceşti vrăjmaşi mulţi pe care-i ai? Vei săpa groapă? Însă şi pe aceasta o sare. Vei pune şanţ? Însă şi pe acesta îl trece. Cum trebuie, deci, să te lupţi? Cum trebuie să faci faţă la o astfel de urzeală? Căci nu e posibil nici să vezi pe cei ce te luptă. Ci se găseşte ajutor mare: postul şi rugăciunea. Căci prin acest chip sunt înfrânţi demonii cei răi, mai răi decât vrăjmaşii cei văzuţi, precum învaţă Domnul pe ucenici când spune despre cel lunatic: «Acest neam cu nimic nu iese decât cu rugăciune şi cu post»(Mt. 15:20). Mare bine este, deci, oamenilor postul, care hotărârea lui Dumnezeu a întors-o. S-a propovăduit în Ninive prăpăd peste trei zile şi a biruit întoarcerea la Dumnezeu prăpădul. Căci ameninţarea prăpădului a fost aruncată pentru întoarcere. Păcătoşii niniviteni cei bine-cunoscători, ascultând de Iona, care a propovăduit prăpădul, prin chipul postului au oprit ameninţarea şi cu doctoria mărturisirii şi a rugăciunii au tras mântuirea.
Prin post a coborât Moise din cer Legea; prin post a ispăşi pentru cei ce au făcut viţel. Prin post Ilie până la cer s-a înălţat, ţinând ca armă a chibzuinţei postul; post de bucate şi depărtare de păcate. Căci, de posteşte gura, iar mâinile răpesc cele străine, vei auzi: «Nu acest post l-am ales, spune Domnul»(Is. 51:5). Dacă te depărtezi de bucate şi bârfeşti pe fratele tău, vei auzi: «Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci cele ce ies»(Mt. 15:11). Curat să fie, aşadar, pântecele de bucate şi mintea de păcate. Să fie potrivite cele dinăuntru cu cele dinafară. Nici trupul să nu se îngreuneze cu mâncărurile, nici sufletul să nu se mânjească cu răutăţile; ca Dumnezeul tuturor să ne lucreze pe noi vrednici de împărăţia cerurilor în Hristos Iisus, Domnul nostru

[geo.nektarios]

POSTUL - PĂZITORUL SĂNĂTĂŢII NOASTRE
Săracilor, primiţi postul, tovarăşul vostru de casă şi de masă! Slugilor, primiţi postul, odihna necontenitelor voastre osteneli! Bogaţilor, primiţi postul, doctorul care vă vindecă bolile ce vă vin din pricina prea multelor mâncăruri, postul care, prin schimbarea mâncărurilor, vă face mai plăcute bucatele de care vă săturaserăţi din obişnuinţă cu ele! Bolnavilor, primiţi postul, mama sănătăţii voastre! Sănătoşilor, primiţi postul, păzitorul sănătăţii voastre! Sf. Vasile cel Mare

POSTUL CA MOŞTENIRE
Să arătăm cât este de vechi postul, să arătăm că toţi sfinţii l-au primit ca pe o moştenire strămoşească şi l-au păzit, transmiţându-l din tată în fiu. Aşa s-a păstrat acest bun şi a ajuns, din neam în neam, până la noi. Sf. Vasile cel Mare

POSTUL CA DATORIE
Dacă vreun episcop sau presbiter, diacon sau ipodiacon, citeţ sau vreun cântăreţ nu posteşte sfânta Patruzecime a Paştilor, sau miercurea şi vinerea, să se caterisească, afară numai dacă ar fi împiedicat de slăbiciunea trupească; iar dacă ar fi laic – să se afurisească. Canonul 69 Apostolic

POSTUL CA MEDICAMENT PENTRU SUFLET
E nevoie de multă vitejie spre a birui pofta stomacului. Cel ce a pus stăpânire pe ea îşi deschide drum singur spre eliberarea de patimi şi spre desăvârşita înfrânare. Sf. Ioan Scărarul
Dacă postul a fost necesar în rai, cu atât mai mult e necesar în afară de rai. Dacă a fost un medicament util înainte de rană, cu atât mai mult este util după rană. Sf. Ioan Gură de Aur
Înfrânarea nu constă în abţinerea de la mâncăruri fără nici un sens, ci în îndepărtarea totală de voinţele proprii. Sf. Vasile cel Mare

POSTUL - OCROTITORUL VIRTUŢILOR
Patimile cu nimic nu se sting atât de mult, cât se sting cu cumpătarea. Dacă cineva se luptă şi motivul lui este prefăcătoria sau credinţa că lucrează virtutea, el nu se luptă cu înţelepciune. Dar cel care este cumpătat nu gândeşte că lucrează virtutea, nici nu vrea să fie lăudat ca ascet, ci ştie că prin cumpătare vine înţelepciunea şi cu ajutorul ei vine smerenia. Avva Dorotei
Postul ocroteşte orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi sfinţeniei, strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mama rugăciunii, izvorul cuminţeniei. El învaţă liniştea şi este înaintemergătorul tuturor celorlalte fapte. Sf. Isaac Sirul

POSTUL- ARMĂ ÎMPOTRIVA ISPITELOR
Eşti bogat? Nu insulta postul, socotindu-l nevrednic să stea cu tine la masă! Sf. Vasile cel Mare
Postul este marea armă împotriva ispitelor, precum plăcerea este începutul tuturor păcatelor. Sf.Teofilact al Bulgariei
Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă. Iar pocăinţa fără post este neputincioasă. Îndreaptă-te, dar, înaintea lui Dumnezeu prin post. Sf. Vasile cel Mare
Postul şi cumpătarea răzbunările trupeşti le încetează, robia mâniei şi a poftei o posomorăsc, aduc claritate şi limpezime în cugetare, curăţind-o de fumul care iese din mulţimea mâncărurilor şi de ceaţa care se face din cauza lor. Cu postul şi cu cumpătarea se slăbeşte omul exterior, şi cu cât se slăbeşte acesta, cu atât se înnoieşte cel lăuntric. Sf. Grigorie Palama

[geo.nektarios]

Postul, ca abtinere totala sau partiala de la anumite feluri de mancare, pe o perioada mai mica sau mai mare este o practica foarte veche. El este o porunca divina pe care o gasim formulata chiar de la inceputul creatiei cand Dumnezeu se adreseaza primului om zicandu-i : "Din toti pomii din rai sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit" (Fa*cerea 2, 16-17). Aceasta il indreptateste pe Sfantul Vasile cel Mare sa afirme ca "postul este de aceeasi varsta cu omenirea, pentru ca el a fost legalizat Paradis". Legea lui Moise, pe care acesta a primit-o in urma unui post de 40 de zile, reglementeaza in amanunt dispozitiile privitoare la post in Vechiul Testament, precizand mai ales timpul postirii. Astfel, este cunoscut postul din ziua curatirii sau ispasirii din ziua a zecea a lu*nii a saptea, cand sufletele trebuie smerite prin post (Levitic 16, 29 si 23, 32). La acestea s-au adaugat alte posturi generale in diverse luni (a patra, a cincea, a sasea si a zecea). Toate aceste posturi erau de cate o singura zi. Cu vremea, evreii au ajuns sa posteasca in fiecare luna cate o zi, iar cei mai zelosi (fariseii) cate doua zile pe saptamana, luni si joi (Luca 18, 12). Vechiul Testament mai aminteste si de posturi generale speciale, practicate si in diverse imprejurari triste din viata poporului evreu sau pentru inlaturarea unor pedepse divine (Judecatori 20, 26 ; Estera 4, 13; Ieremia 36, 9; Ioil 2, 12). De asemenea, in Vechiul Testa*ment se practica si postul particular sau individual cum este cel al lui Moise de 40 de zile (Iesire 24, 28), al lui Daniil in Babilon, de trei sapta*mani (Daniel 10, 2-3), al regelui David (Psalmii 34, 13 si 18, 24), al pro*orocului Ilie (III Regi 19, 8) si al proorocitei Ana (Luca 2, 36-37). Atat posturile generale cat si cele particulare erau insotite de acte de poca*inta, postul urmarind smerenia in fata lui Dumnezeu si diminuarea pof*telor trupesti.

Mantuitorul Iisus Hristos a postit si El inainte de inceputul activita*tii Sale publice. Dupa postul Sau de 40 de zile, in pustiu, El a inceput propovaduirea, aratand stransa corelatie in procesul de desavarsire morala (Matei 4, 1-21). El a invatat si pe ucenicii Sai cum sa posteasca, accentuand starea sufleteasca corespunzatoare acestui act care nu trebuie facut de forma (Matei 6, 16-18). De asemenea, El a aratat ca postul trebuie in*sotit de rugaciune, fiind un mijloc de lupta impotriva ispitelor diavolului (Matei 17, 21 ; Marcu 9, 20). De altfel, in multe locuri din Noul Testa*ment, postul este recomandat ca mijloc de indreptare, de elevatie spiri*tuala si de pocainta (Fapte, 2, 9 ; 13, 2 ; 14, 23).

Dupa exemplul Mantuitorului, postul a fost practicat si de Sfintii Apostoli mai ales inainte de a incepe lucrarea lor de propovaduire a Evangheliei. Si au postit si au invatat si pe ucenicii si urmasii lor sa practice postul unit cu rugaciunea (Fapte 13, 13; 14, 23; I Cor. 7, 5; II Cor. 6,5).

[geo.nektarios]

Dupa perioada apostolica, literatura teologica a parintilor si scriito*rilor bisericesti infatiseaza mentiuni numeroase cu privire la practicarea postului. Astfel, Didahia celor 12 Apostoii arata ca crestinii trebuie sa posteasca miercurea si vinerea, in amintirea evenimentelor triste din viata Mantuitorului : prinderea si rastignirea Sa pe cruce. Sfantul Cle*ment Romanul, in a doua Epistola catre Corinteni, vorbind de legatura dintre rugaciune si post, arata ca "mai bun este postul decat rugaciu*nea". Incepand din epoca apostolica si post apostolica, postul de miercuri si de vineri, ca si cel al Pastelui, (Postul Mare) au devenit pen*tru crestini o institutie sfanta si venerabila. Astfel, canonul 69 apostolic accentueaza porunca postului pentru membrii Bisericii : "Daca vreun episcop sau presbiter, sau diacon, sau ipodiacon, sau citet, sau cantaret, nu posteste sfantul si marele post al Pastilor sau Miercurea sau Vinerea, sa se cateriseasca... iar daca va fi laic sa se afuriseasca".

Marturii despre post in aceasta perioada, gasim la parintii si scrii*tori bisericesti : Barnaba, Sf. Iustin Martirul si Filozoful, Sf. Policarp, Hernia (Pastorul), Clement Alexandrinul, iar din secolul al IV-lea mar*turiile sunt tot mai numeroase.

Cat priveste Postul Mare, acesta era respectat cu toata strictetea chiar de la inceput. Modul si timpul postirii insa, difereau : unii posteau complet zilnic, iar seara mancau, altii posteau mai multe zile in sir, ajungandu-se cu vremea pana la sase saptamani. Dupa secolul al IV-lea, Bise*rica a adoptat definitiv vechea practica, de origine antiohiana, a postului de sapte saptamani.

Celelalte posturi, respectate de Biserica Ortodoxa sunt de date mai noi, dar hotararile bisericesti privitoare la observarea lor nu fac alt*ceva decat sa consfinteasca practici care erau de mult in uz, foarte ba*zate pe porunca divina a postului pastrata in Sfanta Scriptura. Astfel, Postul Craciunului este pomenit din secolele IV-V, iar sinodul local din Constantinopol (1166) nu face altceva decat sa uniformizeze durata acestui post, practicat de mult. Postul Sfintilor Apostoli este amintit de Constitutiile Apostolice (cartea a V-a, cap. 20). Postul Adormirii Maicii Domnului este cel mai nou dintre cele patru posturi de durata, originea lui fiind in legatura cu dezvoltarea cultului Maicii Domnului dupa seco*lul V. Intrucat la inceput, nici timpul din cursul anului, nici durata si nici felul postirii nu erau uniforme, data si durata postului au fost uniformi*zate in secolul XII, pentru intreaga Ortodoxie.

In jurul secolului IX, avem insemnari si cu privire la anumite posturi deosebite, cum este cel din ziua inaltarii Sfintei Cruci sau din ajunul Bobotezei.

Fixate definitiv de autoritatea bisericeasca, pe baza pomenirii Man*tuitorului si a practicii indelungate a Bisericii, posturile au constituit o realitate vie in viata duhovniceasca a crestinilor. Aceasta practica a devenit obligatorie pentru orice bun crestin, asa cum arata porunca a doua bisericeasca : "Sa tinem toate posturile de peste an", postul fiind socotit ca un mijloc de desavarsire morala si de mantuire. Cu vremea insa, o parte dintre crestini, incepand cu cei protestanti, au abandonat aceasta practica veche, iar in Biserica Romano-Catolica zilele de post s-au redus, usurandu-se si exigentele privitoare la felul postirii, spre deosebire de Biserica Ortodoxa care a ramas la practica ei traditionala.

[geo.nektarios]

In vremea noastra, insa, respectarea posturilor a devenit o problema mai grea datorita noilor conditii de munca si de viata si transformarilor care au intervenit in viata societatii si in lume.

In aceasta situatie, duhovnicii trebuie sa faca uz de iconomie in apli*carea dispozitiilor, privitoare la post, care conditioneaza si primirea Sfin*tei impartasanii. De aceea, s-a nascut ideea adaptarii prescriptiilor bise*ricesti privitoare la postire, in functie de conditiile de viata, clima si zona geografica unde traiesc credinciosii. Asa se face ca, chiar de la prima Conferinta panortodoxa de la Rhodos (1961), care a stabilit lista problemelor de discutat la un viitor sinod panortodox, tema aceasta este prezenta cu urmatoarea formulare : Readaptarea dispozitiilor cu privire la posturile bisericesti la. necesitatile epocii contemporane. Apoi, pe lista temelor stabilite de a patra Conferinta panortodoxa de la Chambesy (8-16 iunie 1968), intre cele sase figureaza si tema noastra cu ur*matoarea formulare: Readaptarea dispozitiilor bisericesti despre post, in conformitate cu cerintele epocii actuale. Ea a fost incredintata Bisericii Ortodoxe Sarbe, spre studiere si, pe baza studiului intocmit de aceasta, Comisia interortodoxa pregatitoare a Marelui Sinod Ortodox, din 1971, a elaborat un referat in care se propun unele adaptari sau mai precis unele prescurtari si indulciri in ceea ce priveste modul postirii, dand mai multa putere duhovnicilor de a dezlega postul. Intre aceste masuri mentionam : dezlegarea anumitor alimente, ca untdelemn si peste, in zi*lele de miercuri si vineri, afara de cele din timpul postului sau din zilele de ajunare ,- sa se posteasca numai prima si ultima saptamana din Postul Mare, iar in rest, sa se permita dezlegare la peste si untdelemn, cu ex*ceptia zilelor de miercuri si vineri, Postul Craciunului sa fie redus la jumatate si sa se ingaduie dezlegarea la peste si untdelemn, in afara de ultimele cinci zile sau sa ramina postul in intregime, facandu-se dezle*gare in toate zilele cu exceptia primelor si ultimelor zile ; Postul Sfintilor Apostoli sa fie de opt zile si sa se permita dezlegarea in toate zilele cu exceptia zilelor de miercuri si vineri, iar cel al Adormirii Maicii Domnului sa ramana intreg, ingaduindu-se aceeasi dezlegare, cu exceptia zilelor de miercuri si vineri.

Referatul acesta, impreuna cu cele ale celorlalte teme, a capatat o forma aproape definitiva si a fost trimis Bisericilor Ortodoxe spre eva*luare.

Discutarea in continuare a temelor pentru Marele Sinod Ortodox si diversele propuneri survenite pe parcurs, n-au inlaturat insa tema postu*lui ; ea a ramas in picioare pe agenda de lucru. Prima Conferinta presinodala, din 1976, care a fixat definitiv lista celor zece teme de discutat la viitorul Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe, problema postului a fost mentinuta cu aceeasi formulare. Ea a fost incredintata spre studiere Bisericilor : Antiohiei, Serbiei, Bulgariei, Ciprului, Greciei si Poloniei.

Cea de a doua Conferinta presinodala, intrunita in septembrie 1982, a dezbatut intre cele trei teme stabilite dinainte si pe cea a postului. Dupa discutiile si dezbaterile care au avut loc pe comisii s-au prezentat plenului Conferintei argumentele cuprinse in pozitia Bisericii Ortodoxe Romane pentru pastrarea neschimbata a postului. Postul este o lege dumnezeiasca si este legat de pocainta, el este o randuiala sfanta care asigura stapanirea duhului asupra patimilor trupesti. Postul este o jertfa liber consimtita de, credincios pentru progresul sau duhovnicesc ; este o negare de buna voie a tot ceea ce inrobeste sufletul; el este mijloc de supunere, intarire a vointei, este cea mai mare contributie a omului pe calea sfintirii lui. De asemenea, este un mijloc de binefacere sociala. El are o importanta deosebita in anul liturgic, pentru pregatirea sarbato*rilor, in privinta aplicarii iconomiei, privitor la post, se lasa la aprecie*rea Bisericilor locale, a episcopului locului si a imputernicitului acestuia, duhovnicul.

In concluzie, tema a fost amanata pentru a fi dezbatuta la o alta Conferinta presinodala pregatitoare pe motivul ca pregatirea facuta pana in prezent este insuficienta pentru ca Ortodoxia sa se poata exprima in unanimitate, Bisericile Ortodoxe urmand sa trimita observatiile lor in legatura cu acest punct, evitandu-se astfel luarea unei hotarari pripite si lasand Bisericilor Ortodoxe locale posibilitatea de a pregati pe credin*cios, in spiritul adevaratei traditii, pentru aceasta schimbare. Conferinta a doua presinodala a hotarat ca practica existenta sa ramana in vigoare pana cand Sfantul si Marele Sinod va examina problema pe baza propu*nerilor unei Conferinte panortodoxe presinodale insarcinata cu istudierea acestei probleme.

[geo.nektarios]

Acesta este stadiul in care ne aflam in momentul de fata, in legatura cu tema postului. Precum vedem, punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Romane, insusit si de celelalte Biserici Ortodoxe surori, este acela ca postul este o institutie sfanta a Bisericii la care nu putem si nu trebuie sa renuntam cu atata usurinta, schimband, adoptand si micsorand prescrip*tiile canonice, referitoare la el. Acest punct de vedere se intemeiaza pe insemnatatea pe care postul o are in viata credinciosilor si a Bisericii. El este si ramane un mijloc de mantuire si de desavarsire morala. Postul potoleste poftele trupesti si tine aprinsa flacara castitatii, deprinde si in*tareste vointa, facand-o sa domine lacomia pantecelui, socotita ca incepu*tul tuturor pacatelor : betia, lenea, desfranarea, furtul, inselaciunea, avaritia, invidia. Pentru ca, asa cum subliniaza unii Sfinti Parinti, "hrana tre*buie data trupului nu pentru satisfacerea placerii, ci spre satisfacerea slabiciunii", caci "cei care se impartasesc din mancari din alte pricini, se vor osandi ca cei care s-au dedat desfatarii". Sau, asa cum spune si cunoscutul dicton "nu traim ca sa mancam, ci mancam ca sa traim".

Postul este un mijloc de elevatie sufleteasca, de dominare a sufletu*lui asupra patimilor trupesti. Postul il debaraseaza si-l usureaza pe cres*tin de toate ispitele, de balastul si povara uneltirilor celui viclean care aduc "intunecare gandurilor si tulburare cugetelor". El este o jertfa bineplacuta lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act de cult, este un act de pocainta pentru pacatele savarsite si un exercitiu care pune inceput virtutilor de tot felul. Pentru crestinul ortodox, postul este con*ditie pentru dobandirea sfinteniei. In conceptia ortodoxa intre post si sfin*tenie exista o corelatie stransa. Ea este exprimata si in felul in care re*prezentam pe sfinti in iconografie unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subtiate si transfigurate, datorita postului. Postul este o caracte*ristica prin excelenta a Ortodoxiei si o amprenta a crestinismului orto*dox, in mentalitatea ortodoxa populara cel care nu posteste este consi*derat spurcat si pagan.

Se intelege, insa, de la sine ca postul, ca abtinere de la mancare, bautura si pofte trupesti, nu este singurul mijloc de desavarsire si cea mai importanta datorie crestineasca. Postul trupesc trebuie dublat negresit de cel sufletesc, de rugaciune, de milostenie si de orice fapta de caritate. Numai asa el este un post deplin. Din acest punct de vedere, putem spune ca postul are o importanta sociala, constituind un mijloc si o forta de progres, de intrajutorare. Sub aceasta forma el este strans legat de o alta virtute si anume de cumpatare, care cere omului sa foloseasca din bunurile pe care Dumnezeu i le da, numai atat cat ii trebuie. Prin intre*buintarea rationala si echilibrata a bunurilor materiale, prin renuntarea de buna voie la consumarea indreptatita a lor, crestinul poate oferi si celui care nu are posibilitatea de intretinere si de existenta.

Pentru Biserica Ortodoxa postul are insa o mare importanta in ceea ce priveste anul liturgic sau bisericesc, fiind legat strans de marile sarba*tori crestine. Nu putem sa concepem invierea (Pastele), Craciunul (Nas*terea Domnului), Adormirea Maicii Domnului sau sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel fara post. Insemnatatea acestor mari sarbatori crestine, ca si a altora cum sunt : Inaltarea Sfintei Cruci, Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul sau Boboteaza, nu poate fi sesizata si apreciata fara postul care le precede sau cu care se praznuiesc. Bucuria acestor sarbatori, cu rol central in viata credinciosilor, nu ar putea fi gustata din plin fara post. Asa cum, la capatul unui urcus anevoios pe un munte, ne apare frumusetea incantatoare a panoramei vailor si imprejurimilor, la fel apar bucuriile marilor praznice bisericesti dupa perioadele de urcus duhovnicesc ale posturilor. A desfiinta, a diminua sau a nu da impor*tanta acestor posturi inseamna a nu socoti sarbatorile insele, de care sunt legate, inseamna a strica un echilibru deja stabilit intre post si sarba*toare. La acestea se adauga si faptul ca de posturi sunt legate unele randuieli specifice de cult inserate in cartile de ritual intrebuintate in aceste perioade, ceea ce ar presupune si o modificare sau o adaptare a lor.

Mai mult chiar, in viata crestinilor ortodocsi posturile care preced marile sarbatori au o importanta cu totul deosebita pentru ca de ele este legat unul din actele centrale pe care ei le indeplinesc in biserica, si anume impartasirea cu Sfantul Trup si Sange al Domnului, Taina cea mai importanta prin care noi primim pe insusi Mantuitorul Hristos in fiinta noastra. Pentru crestinul ortodox nu se poate concepe impartasire fara post. Respectarea postului este o conditie esentiala pentru impartasirea cu vrednicie. Ea este si o obligatie prescrisa de porunca a patra biseri*ceasca prin care ni se cere "sa ne spovedim si sa ne cuminecam in fie*care din cele patru posturi mari de peste an, ori daca nu putem, cel putin o data pe an, in postul Sfintelor Pasti". Nu ne putem impartasi decat cu respectarea acestor posturi. Post, pocainta, impartasire sunt trei acte care se intregesc si se conditioneaza reciproc.

Iata de ce Biserica Ortodoxa ramane credincioasa randuielilor ei tra*ditionale privitoare la post, acordandu-i acestuia importanta cuvenita in viata credinciosilor. Nu se poate si nu trebuie sacrificata sau atinsa o institutie bimilenara a Bisericii pentru motivul ca numarul postitorilor s-a imputinat. A incerca si a opera o reforma a randuielilor privitoare la post inseamna a schimba una din institutiile si practicile care confera Ortodoxiei o nota specifica. Asa cum randuielile si formele de cult, care exprima dogma sau adevarurile de credinta, nu pot isi nu trebuie schim*bate, la fel nu pot si nu trebuie schimbate nici cele privitoare la post. Ele fac parte din tezaurul traditional milenar al Bisericii, care isi justifica si locul si importanta.

In concluzie, prescriptiile bisericesti privitoare la post trebuie pas*trate asa cum sunt ele, fara sa se introduca in ele vreo modificare. Pentru cazurile in care crestinii nu pot sa respecte aceste prescriptii, pe motiv de boala sau datorita unor conditii deosebite de clima, imposibilitatii pro*curarii alimentelor de post sau contextului social, in care traiesc si mun*cesc, sa se lase la latitudinea Bisericilor Ortodoxe locale sa stabileasca limitele si modul aplicarii iconomiei cu care ierarhii si preotii duhovnici trebuie sa lucreze in situatiile speciale, generale sau particulare, pentru ca institutia postului sa ramina cu importanta pe care a avut-o intot*deauna in viata Bisericii.

[lareine]

Am o intrebare poate prosteasca.
Imi explicati rogu-va ce inseamna a caterisi si a afurisi, si cat timp sunt acestea valabile? Daca sunt afurisita si imi pare rau pentru slabiciunea sau reaua mea intentie, si ma spovedesc, se "ridica" afurisenia si am parte de un inceput nou?