Portretul lui Iuda cel modern

[costel]

Mi-a placut mult acest articol, de aceea doresc sa-l cititi si voi.

Portretul lui Iuda cel modern

"Iubitii mei fii sufletesti,

Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci si un personaj al istoriei de dupa el, multiplicat peste tot, la scara planetara, in ipostaza sarutarii care acopera tradarea.

Printre noi, cei ce beneficiem de civilizatie, de cultura, de progres stiintific, de libertate, de bunurile pamantului si de harurile cerului, printre noi se instaureaza, incetul cu incetul, un duh perfid care rastoarna valorile si perverteste limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevar, furtul inteligent devine profesie onorabila, sodomia se cheama orientare comportamentala, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietena se degradeaza in conotatii dubioase, pervertirea tineretului se intituleaza program de sanatate antiSIDA, destramarea familiei se numeste planificare familiala, crimele ingineriei genetice se fac in numele vindecarilor miraculoase, prostitutia se legitimeaza prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclama de meditatia transcendentala, saracirea spiritului devine globalizare, invadarea unei tari se cheama razboi preventiv, terorismul isi reclama valente divine, infeudarea economica se numeste credit bancar, pomana politica devine act de caritate. Si multe altele.

Iuda se plimba nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar si prin crestinatate. Isprava lui cea mai mare este aceea ca, dintr’o singura Biserica, a facut mai multe. Din mai multe a facut o puzderie. Si continua s’o faca, prin ceea ce ii este propriu: lacomie, invidie, orgoliu. Se adapteaza usor, si-a rafinat metodele. Lucreaza la lumina noptii si comunica prin unde hertiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurential pe piata bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Cand nu lucreaza pe furis, te invita la dialog fratesc. Daca-l refuzi sau daca te aperi, te pomenesti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.

Cunoaste bine Biblia, are studii universitare, vorbeste cateva limbi straine. El stie ca Iscarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat si memorat invatatura lui Iisus. Daca ar fi avut curatie si talent, putea sa scrie o Evanghelie tot atat de bogata ca a lui Matei.

A scris-o postum, in cheia sarutarii perverse. Iuda e un excelent teolog, asa cum este si patronul sau din Qarantania, care Ii oferea lui Iisus citate din Scriptura.

Iuda e tot atat de zelos printre ai sai, de vreme ce instinctul dezbinarii il mobilizeaza peste tot, oriunde s’ar afla. Partenerul trebuie mai intai sedus, dominat si numai dupa aceea nimicit. Iuda isi abordeaza semenul cu gratia cobrei care, intalnind o vipera in jungla, o invita la un dans aerian, fascinant, ametitor, pe durata caruia isi calculeaza cu precizie secunda muscaturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte". (IPS Bartolomeu Anania)

[andreicozia]

Mda, este un articol cu mare priza la publicul larg.

Un articol care enumera bine problemele cu care ne confruntam cu totii insa din pacate este scris cu mindrie, nu cu smerenie si ne indeamna la judecarea aproapelui si la ignorarea rugaciunii date de Dumnezeu unui mare sfint:

"Tine-ti mintea-n Iad, DAR nu deznadajdui" !

[Marius22]

Iuda a ramas pentru posteritate drept "tipul tradatorului", reprezentand cel mai cunoscut exemplu in acest sens. El este omul care S-a lepadat de Dumnezeu si cel care L-a vandut pe Dumnezeu. Din nefericire, fiecare ne asemanam lui prin pacat, caci ce este pacatul, daca nu lepadare de Hristos si vindere a lui Hristos?

De aceea nu se cade a-l judecata nici pe Iuda si nici a ne judeca intre noi. Asa lasam loc ca in noi sa prinda chip, in mod tainic, talharul cel bun, si, poate in ultimul ceas, vom putea spune si noi asemenea lui: "Pomeneste-ma Doamne, cand vei veni in Imparatia Ta!"

[andreicozia]

În prealabil postat de monica.miholca

Pai nu inteleg de ce spui asta. Mie nu mi s-a parut deloc asa.

Scuza-ma cati spun dar stii de ce nu vezi nimic rau in ceea ce este scris mai sus? Deoarece noi mioriticii traim ca sa judecam nu sa intelegem ca de fapt ceea ce se petrece in jurul nostru trebuie sa ne ajute la schimbarea noastra nu a celui de linga noi. Poate ca si cel de linga noi, in tramvai se va schimba, insa NU ASTA ESTE TELUL!!, ci NOI si cresterea sufletului din noi...ceee ce influentam in jurul nostru se intimpla NUMAI DACA DA DOMNUL!.

Dar pina atunci nu ne vom dezminti prin a fi agresivi si a sari pe nerasuflate la beregata aproapelui "pentru ca a gresit si il reprezinta pe Iuda"

..iar scuza-ma dar IPS Anania emana destul de multa agresivitate in abordarea problemelor

[costel]

În prealabil postat de andreicozia

este scris cu mindrie, nu cu smerenie si ne indeamna la judecarea aproapelui si la ignorarea rugaciunii date de Dumnezeu unui mare sfint:

"Tine-ti mintea-n Iad, DAR nu deznadajdui" !

Andrei, "anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevar, furtul inteligent devine profesie onorabila..." sunt posibile si datorita noua, nu doar celor din jur. Eu vad acest articol ca pe un indemn la a tine mai mult privirea in noi, nu doar in afara noastra - catre altii. Numai asa Iuda nu va mai deveni contemporan cu altii prin mine.

În prealabil postat de andreicozia

Scuza-ma cati spun dar stii de ce nu vezi nimic rau in ceea ce este scris mai sus? Deoarece noi mioriticii traim ca sa judecam nu sa intelegem ca de fapt ceea ce se petrece in jurul nostru trebuie sa ne ajute la schimbarea noastra nu a celui de linga noi. Poate ca si cel de linga noi, in tramvai se va schimba, insa NU ASTA ESTE TELUL!!, ci NOI si cresterea sufletului din noi...ceee ce influentam in jurul nostru se intimpla NUMAI DACA DA DOMNUL!.

Dar pina atunci nu ne vom dezminti prin a fi agresivi si a sari pe nerasuflate la beregata aproapelui "pentru ca a gresit si il reprezinta pe Iuda"

..iar scuza-ma dar IPS Anania emana destul de multa agresivitate in abordarea problemelor

Eu nu vad deloc asa acest cuvant.
IPS Bartolomeu nu a indemnat la judecarea aproapelui, pentru ca ce a schitat el aici este un "portret", o generalizare a unui rau care se gaseste in societatea noastra sub diferite forme. Nu a aratat cu degetul, sau a numit niste persoane anume. Ci numai ne-a indemnat sa recunoastem raul specific societatii noastre, si ne-a amintit sa nu ne contaminam cu duhul acestei lumi (sau sa ne dez-contaminam). Sa nu alegem, ca Iuda, lumea, in locul lui Dumnezeu.
In al doilea rand, asa cum am zis mai sus, si cum spunea si Costel, predica m-a indemnat sa caut in mine ceva din toate acestea-sa vad, nu cumva, fara sa vad, fara sa stiu, si eu ma aseman acestui "Iuda modern". nu cumva doresc si eu lumea mai mult?
Nu este agresiv, este bland, dar are o blandete puternica. Pe mine cel putin, ma trezeste, prin cuvantul sau.
Iata aici intregul cuvant al Parintelui.
http://www.arhiepiscopia-ort-cluj.org/pastorala.htm

[Traditie1]

Articolul e bun, dar nu se vede originea apostaziei generalizate de astazi.

Sursa acestei nenorociri este parasirea modelului ascetic de viata al crestinului, care exista în primele veacuri la multi dintre crestini. Treptat a aparut ideea posibilitatii existentei a doua crestinismuri, unul radical si unul moderat, care ar fi amandoua binecuvantate.

Viata ascetica e considerata a fi rezervata doar unei minoritati dintre credinciosi. Preotii nu indeamna la viata aspra nici daca sunt ieromonahi, a aparut o teama de asceza, unii o vad ca pe ceva aberant, alienant, altii considera ca e sursa de mandrie (de parca viata de relaxare ar fi sursa de smerenie).


In realitate nu exista crestinism neasscetic, evangheliile spun clar ca numai calea cea stramta, renuntarea la viata de acum duce la mantuire.

[andreicozia]

În prealabil postat de Traditie1

evangheliile spun clar ca numai calea cea stramta, renuntarea la viata de acum duce la mantuire.

Strimt nu inseamna neaparat renuntare la viata care-ti da satisfactii si te indeamna sa dai inainte nu sa cazi in fatalism - sora cu delasarea si alte patimi de natura acedi-ca

Calea strimta mai degraba reprezinta micsorarea NUMARULUI de pacate si linistea sufleteasca impletita cu o viata treaza, CONSTIENTA. ASTA inseamna viata pe calea cea strimta despre care ne vorbeste Hristos oamneilor de rind! si care intradevar foarte putini o practica de aceea este si asa de strimta...nu a fi ascet si a te "biciui"

El nici o clipa nu a spus mamelor sa renunte viata de ACUM, la cresterea copiilor sau a taranilor sa renunte la a recolta grinele sau la a te bucura de minunata natura , de puterea noastra fizica si ceea ce putem face cu ea...deci, ca oameni in lume... sa o lasam mai usor

[Traditie1]

Andrei, Domnul în evanghelii prezinta doar un crestinism radical. El spune sa lasam totul pentru El, indiferent ca e vorba de familii, slujbe etc.

Poruncile divine sunt sa iubim pe Dumnezeu din toate puterile si pe aproapele ca pe noi însine. A iubi e Dumnezeu din toate puterile înseamna a-L sluji din toate puterile ori nu poti sa-L slujesti din toate puterile si sa mai pastrezi si legaturi cu lumea. Dar obiectivul nu e renuntarea în sine ci dobândirea Duhului Sfânt, asceza are un scop practic.

Sunt doua moduri în care ne putem trai viata: egoist, întorsi spre materie, spre propriile satisfactii sau chenotic, renuntând permanent la vointa noastra pentru a cauta si face voia lui Dumnezeu. Mântuitorul nu ne-a zis sa renuntam doar la pacate ci la toata viata noastra: "Cine-si iubeste sufletul si-l va pierde".
Urmarea modului de viata egoist, care consta în închiderea fata de Dumnezeu si harul sau, e nerodirea duhovniceasca, uitarea lui Dumnezeu, întunecarea spirituala, fiindca sufletul se preschimba dupa modul de viata pe care-l duce. Urmarea modului chenotic de viata e adâncirea constiintei lui Dumnezeu, cresterea în virtuti, despatimirea.


Sfintii si calugarii ravnitori, precum si mirenii cu viata aspra nu depaseau cerintele evangheliei ci doar se încadrau în normalitatea ceruta de ea.

În prealabil postat de Traditie1

.

Sunt doua moduri în care ne putem trai viata: egoist, întorsi spre materie, spre propriile satisfactii sau chenotic, renuntând permanent la vointa noastra pentru a cauta si face voia lui Dumnezeu.

Sau, mai bine zis, voind si noi ceea ce voieste Dumnezeu.