MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Igor_Paslusnik]

Deci mai profund, în Domnul:
Cine deci este cel dintâi, care slujeşte tuturora? Extraordinarul şi neacceptatul medicament pentru vindecarea materialismului, la Faptele Apostolilor 4 :

"32. Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte.
33. Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre învierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toţi.
34. Şi nimeni nu era între ei lipsit, fiindcă toţi câţi aveau ţarini sau case le vindeau şi aduceau preţul celor vândute,
35. Şi-l puneau la picioarele apostolilor. Şi se împărţea fiecăruia după cum avea cineva trebuinţă."

În acest pasaj scripturstic, şi-a dezvoltat şi Marx, filosofia stricată, ajungându-se la dictatură, pentru că Marx a ieşit din lumina Noului Testament, şi a scos egalitatea dintre oamenii care nu doresc materia, banii şi lăcomia.
Dar revin.
Cine era primul? Cine slujea cel mai mult tuturor. Cel vindecat. Acela este cel care slujeşte cel mai mult (nu puţin) tuturora.
De ce?
De ce ei să fie primii?
Fiindcă ei sunt vindecaţi, şi ei vindecă, ei sunt îndumnezeiţi, ei nu au nevoie de nimic material, de aceea ei trebuie să conducă, şi să construiască comunităţile, aceia care nu doresc nimic material, decât pe Hristos, că spune.
Deci ce vedem?
Cine este primul?
Cine nu vrea nimic material. Strictul necesar. Acela să conducă averile, bogăţiile, tuturora. Cu cât mai mulţi din aceştia, care nu vor materialism, cu atât mai puţină dorinţă pentru bogăţie, posesiuni, stăpâniri, averi, aur, şi alte prostii, şi cu atât mai bine, că ar fi mai multă pace, mai multă linişte, bucurie, mulţumire, organizare, egalitate, dându-şi întâietate unii altora, mai multă dragoste, le-ar păsa mai mult de oameni, nu de patimi, ci de mântuirea şi viaţa în Hristos, a tuturora, sau a continentului, a ţării, a regiunii, a oraşului, a zonei, a blocului/casei, a familiilor ce locuiesc acolo, a sinelui.

Aceia, aceştia, noi, Biserica, în Hristos, sub soare, avem învăţătura deplină. Desăvârşită. Vrednică de urmat. Demnă. Aducătoare de Împărăţia Cerurilor. Aceştia merită şi trebuie să fie cinstiţi, şi să i se facă metanie, cum i-a făcut Arhanghelul, Preasfintei Născătoare, aceştia să fie aleşi pentru a fi îmbrăcaţi cu omoforul, de aceea episcopii se aleg dintre monahi, dar între timp se mai îmbolnăvesc cu câte o bolişoară, deci de cei vindecaţi şi de cei îndumnezeiţi să ascultăm sau măcar luminaţi, ei să adune Biserica şi să ia hotărâri pentru vindecarea cât mai multora practic, ăstai scopul Sinodului, practic, deci ei să se adune în Sinoade, şi să strige şi să caute oiţele pierdute şi drahmele pierdute, în erezii, să meargă după oiţa pierdută, lăsând cele 99 în siguranţa staulului. Pentru cine vrea să se mântuiască.

În prealabil postat de ioan67

A desparti invatatura de credinta de toata vietuirea crestina cred ca este, deja, inceputul ereziei.
Oare cuvantul drept, in duhul Evangheliei, poate fi asteptat de la unul care desparte, fie si pe ici pe colo, vorba de fapta? Oare de la un neintelept ori de la un om nedeplin imbunatatit putem astepta cuvant deplin spre invatatura crestineasca? Te intreb si ma intreb.

Ce apropo baţi, puţincredinciosule?
Cine-i desparte pe eretici de Biserică? Nimeni. Ei înşişi. Ţi-am arătat mai sus, cine l-a despărţit pe diavol de Domnul? Nu Domnul, ci el însuşi.
Cine i-a despărţit pe cei din romano-catolicism de Biserică? Nimeni, decât ei înşişi. Când l-au trimis pe cardinalul Humbert cu excomunicarea celorlalţi 4 Patriarhi, cu sulurile în Sfânta Sofia, la Constantinopol, s-au despărţit singuri, s-au excomunicat singuri, şi în aceaşi zi, noul numit "papa" cade jos şi moare (numai accepta titlul de Patriarh).
Pe cine despart eu, de cine?
Vorbeşti prostii, ca să nu spun că minţi.
Din 1054, Biserica din Apus, a încetat să mai fie Biserică. Au ieşit şi au înnebunit. Cruciadele, inchiziţia, primatul, purgatoriul şi celelalte nebunii.
Îi ţinem noi despărţiţi? Deloc. Niciodată.
Să lepede nebuniile care le-au inventat, cele străine de Biserică, şi îi primim înapoi. Cu tot dragul. Cel puţin eu unul, abea aştept.
Dar nu să mai cadă din Biserică, în ecumenism, sincretism dogmatic, ghiveci. Nu vreau paşalâc catolic. Că mă duc în iad. Adică singur mă despart de Hristos.
Şi-atunci, am datoria, scripturistică, să zic: anatema. Adică nu eu sau nu noi Biserica, îi despărţim, ci anatema este: ei înşişi, singuri s-au despărţit şi au ieşit din Biserică, prin învăţăturile noi, neexistente în primul mileniu, care le practică, mărturisiri mincinoase, demonice. Asta-i anatema.
Să nu fie.
Deci mai bine ia seama frăţia ta, ce-i aia învăţătura de credinţă şi vieţuirea creştină, că precum ai spus mai sus, nu ştii. Doreşte-ţi să ştii şi îţi va da Domnul şi vei şti şi vei da şi la alţii. Lumina lumii, sarea pământului.

Şi da, eu nu sunt eretic. Sunt păcătos, dar nu eretic. Că toate ereziile aduc iadul, despărţindu-se cu întreaga fiinţă de Domnul.
Da, pot să devin eretic, nu cu voia mea, dar vai, mai bine să mor de mii şi mii de ori, decât să devin eretic şi mai bine să mor de milioane de ori, decât să stau cu mâinile în sân şi să văd cum Biserica cade în erezie şi eu să nu fac nimic şi pot să fac, dacă mă duc şi mă afierosesc Domnului, printre multe alte lucruri, cele mai mari, rugăciunea, să fac nu multe, nu tot, dar ceva, fiindcă am datoria, am chemarea, prin numele de creştin, să mărturisesc pe Domnul, şi mai ales, dacă voi fi întrebat de Domnul la judecată: ai văzut, de ce nu ai făcut nimic?

Prea mult de spus. Dar mult mai multe de făcut. Constant. Na, că iar am învăţat. Am spus eu că mă duc în iad... Dar mai bine spus, nu am învăţat, am adus aminte ce se ştie deja.

Nădăjduim la mila Domnului. Pomeniţi şi iertaţi.

Hristos în mijlocul nostru.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Daca doar citim din Sfintii Parinti si nu experiem incertitudini (greu e drumul Golgotei, Igor!), frici si chiar minciuni: cum crezi ca dobandim ceva din Comoara?
Voiesti certitudini de-a gata fara sa treci prin moara incertitudinilor? Voiesti liman fara framantarile care sa te duca acolo?
Gasesti nefolositoare metodele de a gasi probleme? Dar nu in asta consta o buna parte din descoperirea de sine?

Incertitudini? În creştinism nu există incertitudini. Există credinţă. Că incertitudine înseamnă nesiguranţă, care vine din frică. Creştinii nu se tem. Ei iubesc. Şi iartă. Şi se feresc de toate cursele vrăjmaşilor, văzuţi şi nevăzuţi, care-i ţin departe de Hristos. Atât de simplu.
Şi da, metodele de găsire a problemelor, fără soluţiile în Hristos, sunt practici demonice. Doar demonii sunt experţi în găsirea problemelor ca să poată apoi să dea soluţiile lor, lipsite de Hristos.
Găsirea problemelor nu ajută la descoperirea de sine, fiindcă descoperirea de sine, nu are nimic de-a face cu găsirea problemelor. Descoperirea de sine înseamnă să-ţi vezi păcatele, să înmulţeşti smerenia şi toată viaţa creştinului în Hristos.

În prealabil postat de ioan67

Nu e omul neimbunatatit un ghem de probleme, dintre care pe unele habar nu are cum sa le formuleze, macar, desi le traieste din plin? Si ce bucurie mai mare sa ai, atunci cand muncesti la imbunatatirea de sine in sensul pocaintei, decat ca iti descoperi probleme ascunse pe care nici nu le banuiai dar care iti mancau seva vietii? Nu stiai ca dusmanul ascuns/necunoscut este si cel mai periculos? Si atunci de ce fugi de metodele descoperirii problemelor cand ar trebui mai degraba sa le cauti?...

Vorbeşti dulceag parcă şi foarte evaziv...
"Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa." - Luca 14, 11.

În prealabil postat de ioan67

Ti-e frica de nesiguranta? Pai n-ai citit ce povestesc sfintii despre asta?... Vrei sa sari direct in bratele Domnului ca sa te simti in siguranta deplina? Oho, pana acolo (iarta-ma ca iti dau vestea proasta) trebe sa te obisnuiesti cu muuuulta, foarte multa nesiguranta..
Abia dupa ce inghiti un ocean de nesiguranta s-ar putea sa simti si o lingurita de apa vie, datatoare de siguranta... Nu fugi ca un bebe repejor la mamicuta; cata mai degraba sa te deprinzi cu nesiguranta pe care o presupune orice mijire a unei autonomii sanatoase. Altfel ramai dependent de prea multa ocrotire externa, in sensul maladiv la propriu. Frica multa, spui? Dar iarasi zic: obisnuieste-te cu ea, pana o inlocuieste, cu vremea, cu nevointele si cu Harul, cealalta frica: sfanta frica de Dumnezeu.

Când am spus eu că mi-e frică de nesiguranţă? De Domnul mi-e frică. Că ştiu şi văd ce nimic sunt, faţă de cel mai mic Sfânt al Împărăţiei Sale şi dacă reuşesc să fiu şi eu un pic mai mic ca el în Împărăţia Cerurilor, am reuşit mult, am reuşit tot.
Asta-i părerea frăţiei tale? Că trebuie să te obişnuieşti cu "muuuultă, foarte multă nesiguranţă?" Ce neatent eşti... "Fericiţi cei ce n-au văzut, dar au crezut." Deci frăţia ta nu ştii ce-i apa aia vie... Dar îţi spun, că nu-i nimic de ascuns: virtuţiile. Ele sunt apa vie, aducătoare de har.
Tu faci referire la apa vie, ca nişte semne şi minuni, ca nişte trăiri şi gâdilări de har. Nu-i bine. Mii de minuni se întâmplă în corpul nostru, în natură şi în univers, în fiecare secundă. Absolut în fiecare secundă. Mii de minuni, fac energiile necreate ale lui Dumnezeu, cu materia şi nemateria. Minuni, nu sunt lucrurile care nu le poţi explica, ci acelea care nu le vei explica niciodată, poate doar le vei observa şi dacă vei încerca să le explici raţional, vei începe să fi nemulţumit şi de acolo intră demonii pe fir, că e domeniul lor. Şi totuşi, să nu ne fie frică, chiar dacă este cădere, este şi ridicare, îndreptare.
Deci frică multă de Domnul. În rest de nimic şi nimeni. N-ai de ce. N-ai cum, dacă eşti ancorat cu toată fiinţa în Domnul, în mâinile şi voia Domnului. Nu te va lăsa să mori de foame.

În prealabil postat de ioan67

Minciuni? Toata mintea noastra e plina de minciuni, desi citim adeseori cuvintele Adevarului, pana la ceasul cand se gaseste curatita, innoita, stralucitoare. Dar cum sa ajungem acolo daca fugim de toate incercarile si aruncam cu ocari in acesti inamici subiectivi care ne sunt, insa, partenerii indispensabili intru indreptarea cea buna?

Mintea mea mă silesc să fie plină de Domnul, nu de minciuni. Şi să mă îmbunătăşesc în fiecare de în Domnul Treime Savaot Iubire. Dacă a ta-i plină de minciuni, Dumnezeu să-ţi ajute la vindecare şi îndeletnicirea de a lupta mai efectiv şi mai bine cu ispitirile. Şi pe mine la fel şi pe toţi.

Dumnezeu să te vindece de ecumenism.

[GMihai]

Ia zi, Emiliane, cand pleci ?

Chiar asa, care e procedura ? Pur si simplu debarci acolo si ramai ? Nu trebuie sa indeplinesti oarecari conditii ?

[Igor_Paslusnik]

Abea aştepţi probabil... să plec, să te scapi de mine, aşa-i? Stai liniştit, şi eu abea aştept să mă scap de ecumenism, de cei care vor unirea mincinoasă cu romano-catolicismul.
România e candidatul numărul 1, la blestematul de Dumnezeu, ecumenism, cea mai mare erezie a tuturor timpurilor. Şi totuşi, Biserica îi iubeşte şi pe eretici, şi îi vrea la dialog, spre vindecare.

Informează-te mai mult despre plecare, dacă sunt condiţii, care sunt, etc.

Spor.

[GMihai]

Draga Emiliane, vorbesti numai prostioare...

Biserica Catolica este, evident, Biserica intemeiata de Domnul nostru Iisus Hristos, asa ca o reunire a Bisericilor care astazi se numesc Ortodoxe cu Biserica, nu poate fi mincinoasa....

Pe de alta parte, eu chiar am fost curios daca te-ai interesat, daca ai un plan, o organizare, daca stii ce si cum vrei sa faci. La care din manastirile din Athos intentionezi sa mergi si sa ceri sa fi acceptat ?

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de GMihai

Pe de alta parte, eu chiar am fost curios daca te-ai interesat, daca ai un plan, o organizare, daca stii ce si cum vrei sa faci. La care din manastirile din Athos intentionezi sa mergi si sa ceri sa fi acceptat ?

Voiam sa-l intreb si eu dar nu ma hotaram daca si cand sa-i intrerup predica

Invatam la un curs cum sa procedezi cu cei care afirma ca au ganduri de suicid. Si ni se spunea: "intreaba-l calm, cum vrea sa se sinucida. Investigheaza: in ce imprejurare, ce va face, cum va proceda, etc." Daca omul iti spune imediat cand si cum isi va lua viata, situatia e grava, tipul e in pericol iminent. Cere-i sa semneze un angajament ca nu se va sinucide in perioada sedintelor de consiliere. Daca-ti promite, eventual semneaza in contract, cel mai probabil e ca se va tine de cuvant.
Daca insa ramane perplex si baiguie confuz ceva de felul: "inca nu stiu exact dar sunt hotarat", inseamna ca omul poate se gandeste la sinucidere dar este intr-o faza incipienta. Sau poate are doar nevoie sa i se acorde putina atentie.

Nu ma pricep cu plecatul la manastire. Sunt convins ca nu-i totuna cu sinuciderea, poate doar cu mortificarea firii pamantesti.
Insa exista similitudini in ce priveste abordarea.

[Iorest]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Hristos a înviat,
Doamne ajută,

Spunea un frăţior creştin, că ar fi greşit dacă un om îşi anunţă plecarea în monahism în mod public.

Trebuie sa iei in calcul si faptul ca poti esua in monahism si sa nu fi pentru chemarea asta, de aia e un risc mare de a cadea in ridicol sa tot anunti ca pleci in monahism si sa dai sfaturi pentru monahism inainte de a da piept cu asprimea vietii monahale si de fapt sa te intorci cu coada intre picioare sau si mai rau Doamne fereste ! sa cazi in deznadejde in urma unei situatii la care ai contribuit din plin.

Daca mai aveai vreo nevoie de dovada ca nu e bine sa anunti mai mult de cercul foarte apropiat plecarea in monahism ai ca exemplu tocmai acest thread care a iesit un fiasco, fara contributia mea.

Inca nu am purces la o analiza exhaustiva din lipsa de timp, dar in limita timpului disponibil voi incerca sa ma refer la unele aspecte care s-ar impune.

Macar e un lucru bun ca pornind de la acest thread aspirantii la monahism invata de ce e bine sa pleci in tacere la manastire!

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Biserica Catolica este, evident, Biserica intemeiata de Domnul nostru Iisus Hristos, asa ca o reunire a Bisericilor care astazi se numesc Ortodoxe cu Biserica, nu poate fi mincinoasa....

Pe de alta parte, eu chiar am fost curios daca te-ai interesat, daca ai un plan, o organizare, daca stii ce si cum vrei sa faci. La care din manastirile din Athos intentionezi sa mergi si sa ceri sa fi acceptat ?

Ekklisías Orthodóxou Katholikís, este Biserica. Alta nu este. Adică Biserica dreptslăvitoare sobornicească sau universală (pentru toţi oamenii şi toată creaţia). Organizată în Patriarhate, ca în secolul 1. Autocefale. Hristos fiind capul nostru. Nu un autonumit "papă".

Deci Biserica, necunoscută, înaintea oricărui timp şi spaţiu, înainte de-a fi creat Universul şi toată creaţia, prin Logos, Sfânta Treime fiind El Însuşi Biserică din veşnicie în Ipostasuri, în aceaşi Fiinţă a substanţei, a naturii, de nepătruns, iar apoi Biserica văzută, la "plinirea vremii", prin Iisus Hristos Dumnezeu, pentru oameni, spre mântuirea lor, redobândirea Împărăţiei Cerurilor.

Iar romano-catolicismul, Romaiokatholikismós, nu-i Biserică, e o mişcare, un curent, care sper să se vindece cât mai curând, să se sfârşească înşelarea şi erezia care seceră atâtea sute de milioane de oameni, iar dacă mişcarea se va smeri spre vindecare şi va reveni în Biserică, va fi cel puţin spre trezirea a cât mai multora dintre necreştini(păgâni, atei) şi neortodocşi(alte erezii).

Iar călugăria nu este sinucidere, este Înviere, venirea în fire, starea de normalitate, cum vom fi şi în Împărăţia Cerurilor:

"Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer." - Matei 22, 30.

Cât despre plecare, nu vă spun unde, când şi cum. Cu mila Domnului şi blagoslovenia Maicii Domnului şi dezlegarea tuturor Sfinţilor.

În prealabil postat de Iorest

Trebuie sa iei in calcul si faptul ca poti esua in monahism si sa nu fi pentru chemarea asta, de aia e un risc mare de a cadea in ridicol sa tot anunti ca pleci in monahism si sa dai sfaturi pentru monahism inainte de a da piept cu asprimea vietii monahale si de fapt sa te intorci cu coada intre picioare sau si mai rau Doamne fereste ! sa cazi in deznadejde in urma unei situatii la care ai contribuit din plin.

Daca mai aveai vreo nevoie de dovada ca nu e bine sa anunti mai mult de cercul foarte apropiat plecarea in monahism ai ca exemplu tocmai acest thread care a iesit un fiasco, fara contributia mea.

Inca nu am purces la o analiza exhaustiva din lipsa de timp, dar in limita timpului disponibil voi incerca sa ma refer la unele aspecte care s-ar impune.

Macar e un lucru bun ca pornind de la acest thread aspirantii la monahism invata de ce e bine sa pleci in tacere la manastire!

Frate Iorest, de ce te temi?
Omenirea întreagă e deja eşuată, prin cădere. Deci şi eu sunt un eşuat. Am eşuat deja, şi nu voi ieşi din "eşec" decât la plecarea acasă, la Preadulcele Hristos, nădăjduind întrun petec de mântuire şi Rai. Şi fără Hristos, omenirea eşuată rămâne. Cu Hristos, fiecare om, se mântuieşte. Fiecare om se naşte, crează Dumnezeu fiecare suflet, pentru a trece prin redobândirea Raiului, în Hristos. Să lupte aici cu greutăţile şi zăduful zilelor, cu sine însuşi, cu lumea şi cu demonii. Dar cu jugul lui Hristos şi povara Sa, e mai bine, cel mai bine.

Fiindcă nu te poţi bucura cu adevărat, dacă nu ai suferit cu adevărat. Nu ştii ce-i bucuria şi mângâierea, dacă nu ştii ce-i încercarea şi ispita demonică, nu ştii ce-i mântuirea, până nu ştii ce-i moartea.

Iar contribuţia ta, este să faci din unele topicuri, un fiasco? N-ai decât. Eşti invitatul meu de onoare. Dacă atât te duce căpşorul. Mai aspru critic pentru mine, decât mine însumi, n-ai cum să fi. Când ştii că n-ai nimic, nici însăşi trupul tău, nu-i al tău, ţi-e dat ca vehicul pentru mântuire, de ce şi de cine să te mai temi, decât de Domnul?

"Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său." - 1 Corinteni 6, 18.
Adică îţi distrugi vehicolul sufletului pentru mântuire. Iar trupul trebuie să fie templu al Duhului Sfânt, nu gură a iadului, cu unire intimă înainte de căsătorie, cu o persoană sau mai multe, sau după căsătorie, cu o persoană sau mai multe, sau desfrânarea în căsătorie, cu soţia, când are loc unirea intimă alta decât marţi şi joi, sau are loc în posturile de peste an, sau în timpul sarcinii sau în primul an de alăptare, sau sodomizarea soţiei. E doar un exemplu.

Şi am anunţat aici, fiindcă voi sunteţi acum cercul meu cel mai apropiat de prieteni, suntem colegi de suferinţă şi mântuire şi fraţi în Hristos (cu ortodocşii), şi cu zăpăciţii de eres, sau cu păgânii şi ateii, suntem fraţi prin Adam şi Eva.

Există şi o bună vorbire, mărturisirea ca sprijin, ca întărire, cum există şi o bună tăcere, ca isihie, rugăciunea inimii, ambele, tăcerea şi vorbirea, prin post, sunt pentru curăţie, luminare şi îndumnezeire.

Doamne ajută.

[Iorest]

.................................................. ..............

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Eşti un ecumenist ascuns, pregătit şi în fiecare zi te antrenezi în ideologia gândirii şi exprimării pentru o unirea mincinoasă între erezia catolicilor şi Biserică, cu scopul aducerii apoi acolo şi pe protestanţi şi neo-protestanţi. Poate nu direct, dar indirect, doreşti asta, te simt, citindu-te printre rânduri.

...:) Igor, nu ti se intampla cateodata sa te rusinezi de ce scrii? Iar asta cu "simtitul" nu crezi ca e un temei cam prea subred ori, poate, riscant pentru o judecata atat de taioasa si categorica?
Te rog frumos sa te linistesti. Nu ai nici un motiv real sa sustii asemenea lucruri despre mine.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Deci dacă tu nu cunoşti învăţătura de credinţă...

Dragul meu, am afirmat ca nu o cunosc deplin. Si ca invatatura de credinta, oricat de bine as cunoaste-o in mod intelectual/livresc/scolaresc imi este mereu amendata de calitatea vietuirii mele. Una care, din nefericire, lasa adeseori de dorit. Eu nu pot separa invatatura de credinta de faptele vietuirii concrete. Daca as face asta, probabil nici nu m-as mai spovedi...

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Ioane frate... Psihologia asta, îţi consumă mintea cea dreaptă în Hristos...

Igor, nu cred ca esti in masura sa faci aceasta evaluare. Te rog, da-ti seama!
Si fii linistit, iarasi te rog: nu ma mai ocup cu psihologia. Ce scriu pe aici uneori sunt cunostinte de nivel introducere. Generalitati si banalitati care tin de cultura generala. Imi pare rau ca unii nu au nici macar cunostinte de acest nivel... Ar fi utile pe ici pe colo, fara nici o concurenta cu invatatura si practica Bisericii.
Te rog, nu-ti mai face temei barfa si parerile multimii nestiutoare. Daca voiesti sa afli ceva autentic despre psihologie, pune mana si studiaza temeinic, eventual practica si tu cativa anisori. Macar cat mine, ca sa putem dialoga mai la amanunt, de voiesti...

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Biserica, sub soare, deţine învăţătura deplina.

Sunt de acord.
Dar aceasta invatatura deplina este, totusi, in crestere...:) Ma refer la unele nuante, la noi descoperiri dumnezeiesti, la dinamismul Traditiei.
Si mai cred ca nu doar sub soare ci si sub luna si chiar dincolo de corpurile astea ceresti...:)

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Când unui alcoolic nu-i dai alcool, intenţionat şi supravegheat îl ţii departe de alcool, va deveni violent.

Iar te repezi...:) Nu vrei, totusi, sa vorbesti despre lucrurile la care te pricepi?
Apropos, alcoolicul poate deveni violent mai ales cand consuma alcool, iar nu atunci cand nu consuma...:) Nu absenta alcoolului ii scade controlul instinctelor si al resentimentelor, ci tocmai actiunea acestuia asupra creierului si sufletului produce o dezinhibare insotita, uneori, de manifestari clastice. Of, Igor ...

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Cine caută mântuirea mai mult ca mine? Cel care iubeşte pe Domnul mai mult decât Îl iubesc eu. Pe forum cel puţin, nimeni din voi, nimeni nu iubeşte pe Domnul mai mult ca mine.

Vezi, Igor, de ce nu are ursul coada si veverita cont in banca?

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

De aceea, orice şi oricine nu este în Biserică, este în erezie.

Dar de faptul ca ereziile au fost stabilite, adeseori, in urma lungilor discutii sinodale, ai auzit? Adica nu iti e clar ca aceia care au fost declarati eretici au fost membri ai Bisericii? De exemplu, ai auzit de Arie? Cine era el? Nu cumva era preot in Alexandria? Ca sa nu mai pomenesc de multi altii...
Deci erezia este mai intai in Biserica, asemanator cu un corp strain/virus in organism. E fapt intraeclesial, conviv cu dreapta credinta, cel putin pana cand nu este declarat si eliminat "in afara".

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Şi de aceea spunea acel Părinte, în Patericul Egiptean, întrebat fiind: "Părinte eşti păcătos? Sunt. Eşti desfrânat? Sunt. Ai patimi? Da, mă lupt cu multe patimi. Eşti eretic, Părinte? Sunt orice, cu mintea, cuvântul sau fapta, fac orice păcat, dar eretic nu sunt."
Atât de simplu.

Da, dar esti sigur ca ai patruns bine intelesul?

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

... un episcop, preot sau diacon, care poate fi chiar eretic, ca Arie, ca episcopul Nestorie, sau alte grupuri de eretici în Sinodul Bisericii...

Ma bucur ca ti-ai amintit.