Ati fi dispusi la o asemenea iertare?

[florinrusu]

Aceasta intrebare se adreseaza in general barbatilor, dar poate fi adresata intr-o oarecare masura si femeilor.
Daca ati fi/sunteti casatoriti si sotia ar cadea odata in pacat cu alcineva si dupa aceea ar veni cu lacrimi si in genunchi v-ar cere iertare fagaduind ca toata viata nu v-a mai face acest lucru. Daca in timp ce-si cere iertare v-ar spune ca este si insarcinata cu persoana cu care a fost doar o singura data si ca daca nu o veti ierta nu se poate intretine pe ea si pe copil si s-ar duce sa faca avort. Cum ati proceda?

Ar fi o slabiciune sa ierti o asemea tradare mai ales daca e si insarcinata cu copilu altuia.
Cel mai bine ar fi sa treci peste, e clar ca daca a fost infidela odata va continua sa fie tot asa.

[melb26]

Mi-e forte greu sa ma pun in locul tau, nu stiu ce decizie as lua, e posibil sa nu pot uita. Depinde in ce situatie a avut loc adulterul, de ce s-a dus cu altul, ce i-a lipsit, cat de sincer se caieste sotia, va trebui sa demonstreze ca nu va mai cadea in acest pacat, sa-ti recastige increderea si aceasta in timp. Vei putea creste acel copil, stiind ca nu e al tau?
Daca face avort iarasi nu e bine deloc.
Sa mergeti la un duhovnic, sa se spovedeasca, daca regreta atat de mult.

Doamne ajuta!

[glykys]

Esti crestin si stii ce trebuie sa faci. Dar cu totii avem slabiciuni si de aceea trebuie sa vorbim cu duhovnicul, sa ne spuna ce sa facem. In rest, parerea mea (care poate parea nerelevanta, pentru ca am 21 de ani si nu sunt casatorita) ar fi sa nu o lasi sa faca avort, pentru ca il vei avea pe constiinta toata viata. apoi, dati-va amandoi timp, ea sa realizeze ce a facut si tu sa vezi daca cainta ei e adevarata (poate fi, de aceea ar fi bine sa aveti amandoi duhovnic; poate fi si un gest de disperare). Oricum, dupa cum vad eu lucrurile, tu esti in dilema asupra viitorului casniciei tale (care, din cate stiu, e pentru toata viata, e cruce si trebuie asumata; practica nu am, pentru ca nu sunt casatorita, dar mi-ar placea foarte mult sa aplic aceasta teorie, cand va veni vremea), pentru asta trebuie timp si rugaciune, insa te-as ruga sa nu fii niciodata in dilema in ceea ce priveste viitorul acelui copil nenascut, care ar fi putut fi, la fel de bine, si al tau. Dumnezeu sa te lumineze!

În prealabil postat de florinrusu

Aceasta intrebare se adreseaza in general barbatilor, dar poate fi adresata intr-o oarecare masura si femeilor.
Daca ati fi/sunteti casatoriti si sotia ar cadea odata in pacat cu alcineva si dupa aceea ar veni cu lacrimi si in genunchi v-ar cere iertare fagaduind ca toata viata nu v-a mai face acest lucru. Daca in timp ce-si cere iertare v-ar spune ca este si insarcinata cu persoana cu care a fost doar o singura data si ca daca nu o veti ierta nu se poate intretine pe ea si pe copil si s-ar duce sa faca avort. Cum ati proceda?

Viaţa m-a pus într-o situaţie puţin asemănătoare (cea prezentată este mult mai complicată datorită copilului pe care îl poartă în pântece) .Nu a fost uşor să iert dar cu ajutorul duhovnicului,a rugăciunilor,cercetându-mi propriile greşeli şi neputinţe Dumnezeu m-a ajutat să depăşesc situaţia care la prima vedere părea insuportabilă şi fără ieşire.
Dacă a cerut iertare cu lacrimi înseamnă că îi pare sincer rău.
"Şi ne iartă nouă greşiţilor Tăi/Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri"-Aceasta este măsura iertării.Oare dacă te-ar fi minţit că acel copil pe care îl poartă în pântece este al tău era mai bine?
Dacă nu o vei ierta vei fi vinovat de toate câte va pătimi această femeie după ce o vei părăsi.
Este doar o opinie.Dacă nu-ţi place ...poţi să nu ţii seama de ea.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de florinrusu

Aceasta intrebare se adreseaza in general barbatilor, dar poate fi adresata intr-o oarecare masura si femeilor.
Daca ati fi/sunteti casatoriti si sotia ar cadea odata in pacat cu alcineva si dupa aceea ar veni cu lacrimi si in genunchi v-ar cere iertare fagaduind ca toata viata nu v-a mai face acest lucru. Daca in timp ce-si cere iertare v-ar spune ca este si insarcinata cu persoana cu care a fost doar o singura data si ca daca nu o veti ierta nu se poate intretine pe ea si pe copil si s-ar duce sa faca avort. Cum ati proceda?

Florine, frumusica problema ne supui desbaterii .Este insa meandruoasa si f. complicata mai ales ca nu se poate rezolva pe loc iar intretinerea femeii se va face in timp lung in care se mai pot intimpla multe, multe. Eu vad lucrurile in felul urmator:
- in totdeauna fetele si femeile serioase sunt acasa la parintii si la sotii lor si nu prin patul ,,pasantilor" dind probe de anduranta !
- daca ai gresit, orice, nu este cazul de scene de disperare sau umanism gretoase.In clipa in care te angajezi ca,,toata viata " nu vei mai face asa ceva ei, din acel moment va incepe ispititorul sa te munceasca si sa te arunce in aceiasi greseala sau in si mai mare ...pt. ca asta este modul tipic de batjocorire al diavolului.Numai cine nu este matur si ne induhovnicit nu aproximeaza razboiul nevazut al inimii si mintii.
- ei, aparitia unei sarcini (asemanator cu topicul cu mansturbarea)pune mama intro stare noua ,inedita adica copilul este martorul pacatului. Avem un frate care posta parerea (pe topicul cu masturbarea)ca daca masturbarea este pt. donare de sperma in vederea insamintarii el nu mai vede nici un pacat(poate dupa canoanele dumnealui ca dupa ale bisericii, nu !). Pai copii rezultati prin pacate ...sunt martorii pacatului cit traiesc ei. Ca vrem sau ca nu vrem asta este. Este acelasi lucru cu impreunarea sotilor vinerea pt. procreere...sau poate chiar mai rau . Asa deci, cit va trai mama si va avea in fata copilul rezultat din pacat isi va avea inaintea ochilor pacatul ei . Chiar daca este necredincioasa D.zeu va avea grija sa ii aminteasca periodic aceasta .De unde stiu eu ? din ceea ce se intimpla in lumea din jur !
- avort nu se face, este clar !dar ce va face un barbat prins in ,,distractia" aceasta este greu de zis pt. ca lucrurile trebuiesc facute cu buna rinduiala ,cu cumpatare si cu cit mai multa inima buna . Dar greu si diferit de zis de la un barbat la altul .Exista si barbati (pe placul ,,jucauselor")care de la sine sau ,,temeinic" sfatuiti ar ierta,ca de este crestineste, si ar pastra femeia cu copilul . Pai daca este in curtea ta, il cheama ca pe tine ...ce sa mai ,asta este ,easte al tau !Of...of!
- eu unul as renunta la sotie,in primul rind iar mai apoi m-as mai gindi daca as finanta-o sau nu . Pai cind s-a asezat in pat nu s-a gindit la ce urmeaza? Pt. problemele ei trebuie sa se gindeasca altul si nu ea? Intr-o singura circumstanta si cu multe temeri as accepta-o ca din totdeauna fara a mai avea cu ea (ca si cu altele)relatii intime. Femeile ,pe timpuri ,erau mai iertatoare decit noi barbatii dar am auzit nu de mult ca cica s-ar fi schimbat si ele !Mai ,taina casatoriei este un juramint greu,ca si cel al monahului si nu se ia in indiferenta sau deridere ca suntem baieti destepti.Trairea dreapta in hristos este tare greoaie. Exista o carturie ,scrisa de o catolica straina,despre femeile desfrinate ajunse sfinte crestine. Ei ,despre toate acestea se stie bine ca au ajuns sfinte dar au ramas in istoria crestinismului ca fiind initial desfrinate, asta nu s-a sters,tocmai pt. a le deosebi de sfitele fecioare. Marta si Maria si-au ales scopuri diferite (a nu se face confuzia ca ar fi fost desfrinate !)in viata si au ramas ca pilde diferite ...
Bine zicea par. Paisie aghioritul :,,...mai, traiti cum puteti dar feriti-va de pacate" . Dupa ce faci pacate mari ,grele ai vrea ca dupa un timp lumea sa uite si sa se termine cu punerea ta la index dar lumea nu uita asta nici o data si ori de cite ori ti-e lumea mai draga sau iti este mai bine ea iti aduce aminte de cine ai fost si ce ai facut . Sa ne ferim deci de pacate mari iar de facut sa facem fiecare dupa a lui chibzuinta si cit mai cu inima caci toate pt. Hristos le facem !

Am zis si am...semnat ! Sa fi binecuvintat !

[sia]

În prealabil postat de florinrusu

Aceasta intrebare se adreseaza in general barbatilor, dar poate fi adresata intr-o oarecare masura si femeilor.
Daca ati fi/sunteti casatoriti si sotia ar cadea odata in pacat cu alcineva si dupa aceea ar veni cu lacrimi si in genunchi v-ar cere iertare fagaduind ca toata viata nu v-a mai face acest lucru. Daca in timp ce-si cere iertare v-ar spune ca este si insarcinata cu persoana cu care a fost doar o singura data si ca daca nu o veti ierta nu se poate intretine pe ea si pe copil si s-ar duce sa faca avort. Cum ati proceda?

Offf , Doamne ! Zi-mi ca nu e vorba despre tine ..! Acum aproape un an , cerea-i un sfat : daca sa divortezi sau nu ...
dupa cum vad, n-ai facut-o atunci si acum e mai rau ..
Dar ziceai ca ,,a avut mai multe relatii dar si faptul ca nu putea avea niciodata copii ,, Si acum sa faca avort ?
O femeie ar trebui nici sa nu pronunte asemenea cuvinte , cand s-a milostivit Domnul sa-i daruiasca o sarcina! Ceva nu merge ! Poate ca zice si ea asa cu avortul doar ca sa te impresioneze ,nu-mi vine sa cred ca vorbeste de avort ..si ce sa-nteleg , ca te impovareaza pe tine cu pacatul ei ? Adica , daca tu n-o ierti ea avorteaza ?
Doamne , mare Ti-e gradina ...sunt milioane de femei care ar manca si lemne , daca le-ar binecuvanta Domnul cu un copilas ..
De unde e asa sigura ca fiind o singura data cu acea persoana , acest copil este al lui ? Oi fi eu mai grea de cap ,de nu inteleg atitudinea ei ..
Sunt atatea semne de-ntrebare in povestea ta .. incat doar cu Dumnezeu poti sa le rezolvi . Singurul indem pe care pot sa ti-l dau este sa pastreze copilul !

Domnul sa te lumineze ..

[cristina2012]

În prealabil postat de florinrusu

Aceasta intrebare se adreseaza in general barbatilor, dar poate fi adresata intr-o oarecare masura si femeilor.
Daca ati fi/sunteti casatoriti si sotia ar cadea odata in pacat cu alcineva si dupa aceea ar veni cu lacrimi si in genunchi v-ar cere iertare fagaduind ca toata viata nu v-a mai face acest lucru. Daca in timp ce-si cere iertare v-ar spune ca este si insarcinata cu persoana cu care a fost doar o singura data si ca daca nu o veti ierta nu se poate intretine pe ea si pe copil si s-ar duce sa faca avort. Cum ati proceda?

Din ceea ce spui tu un lucru ma infioara, anume faptul ca te santajeaza cu avortul copilului. Dupa un pacat atat de mare ca adulterul pe care spune ca il regreta, sa-i mai treaca prin cap sa faca un alt pacat si mai grav, pruncuciderea... Daca nu se poate intretine copilul dar gandeste cat de cat matur si vrea sa o lase cu pacatele infantile (fuga de responsabilitate), ar putea da copilul in adoptie... Atentie, daca ar fi sa o ierti, nu poti cere niciodata unei mame sa-si dea copilul, nici nu ar fi bine sa accepti asa ceva daca ea ar propune (ar fi o mutilare a feminitatii ei, extrem de grava in timp si cu consecinte serioase asupra unor viitori copii ai vostri). Posibiitatea adoptiei poate functiona numai daca ea ramane singura si numia asa poate supravietui.
As vrea sa te gandesti ca copilul ar putea fi si al tau pana la urma, cu exceptia cazului in care nu a avut contact decat cu respectivul, iar cu tine deloc (nici protejat) sau daca cunoaste deosebit de bine o metoda simpto-termica de planning si poate identifica exact perioada ei fertila...
In urma cu niste ani, am intalnit o astfel de situatie. Mama era disperata ca copilul putea fi al barbatului cu care pacatuise dar cu care rupsese orice legatura si regreta amarnic gresala facuta si apelase la mine pentru ca cunosc bine metodele naturale (adica ritmurile fertilitatii feminine). Sansa era insa absolut infima sa fie al amantului. Toate indiciile pe care eu le-am putut lua in calcul aratau ca copilul este al sotului. Ea era aproape de a se sinucinde. Cred ca atunci am inteles pentru prima oara in viata expresia "m-am ranit cu pacatul", mi-am dat seama ca toate poruncile Lui Dumnezeu si ale bisericii, sunt ca peretii unei sere care ne protejeaza de intemperii, de daunatori, care ne permit sa traim, sa ne dezvoltam si sa evoluam... Era atata suferinta in sufletul ei, parea cu totul devastata...

Situatia in care esti tu este mucenicie. Tu poti alege. Rasplata sa nu astepti niciodata de la ea sau de la copil, rasplata ti-o primesti de la Hrisots, cu El discuti (prin duhovnic).

Daca sotia se spovedeste si incepe o viata de credinta adevarata, merita sa o ierti si sa mergi inainte. Daca se tine departe de biserica, e cazul sa fii foarte prudent, dar ai mare grija ca sarcina e o perioada dificila din multe puncte de vedere, mai ales al emotiilor, exista si riscul sa faca avort, dar si sa se sinucida. Un gentleman ar ramane cu ea pana naste si putin dupa, apoi ar ajuta-o sa se intretina. Un barbat tare in credinta si bun la suflet ar ierta-o.

[zaharia_2009]

Este evident ca fiecare dintre noi gindim si actionam in virtutea educatiei, maturitatii si a dozei de duhovnicie cu care am ajuns sa ne incarcam ,diferita de la unul la altul.
Exista in lume ,lumea crestina, o tendinta care mie mi se pare aiurea : de a ierta oricum ,oricind ,orice si de a nu sanctiona pe ,,gresit" ca de ,trebuie sa-l iertam .La fel este si cu iubitul ,sa iubim pe oricine ,oricum ,oriunde si ori de ce !Cica asa ar trebui sa faca crestinii sau mai tare, crestinii alesi . Haideti sa ne gindim totusi la mai multe fete ale realitatii :
Hristos este isvorul iertarii si al iubirii, a iertat si a iubit in mod exemplar ...si totusi ,ati auzit ca cu toate acestea a desfintat poruncile; ? ati auzit ca l-a iertat pe Iuda, pe diavol sau pe cei care gresesc serios ? De ce a deosebit intre Iuda si Petru ,ca doar mai inainte iertase in mod exemplar pe femeia desfrinata care urma sa fie omorita cu pietre?De ce nu a facut pina la capat iubirea si iertarea ? De ce prin Duhul Sfint a dat apostolilor sai si mai apoi sfintilor sf. canoane pt. vietuirea noastra a tuturor,ca sa ne chinuie si sa faca apriori o deosebire intre oameni ca fiind cu ,,inima" si ,,fara inima"?
De ce la sf. spovedanie dupa marturisire urmeaza incadrarea in canoane(cintarirea greselii) dar mai ales epitimia(canonul) fara de care taina este incompleta ?
Ma repet in ceea ce am mai spus pe un topic similar : trairea duhovniceasca ,vietuirea in Hristos adevarata se invata doar unii de la altii si nu prin proprie deductie si impresie, la libera intelegere, pt. ca altfel ajungem sigur in inselare si in bratele diavolului crezindu-ne iertatori si iubitori mari !
In patericul egiptean ca si in proloage sunt nenumarate exemplele de stareti, batrini, sfinti si sfinte care au fost acuzati pe nedrept de diverse pacate sau au fost supusi la indurari(suplicii)fara sa fie vinovati dar care au iertat pe prigonitori dupa aratarea adevarului plecind apoi din raza locului respectiv sau asezamintul in cauza . A ierta este ceva ...iertarea ca si iubirea se face dupa anumite criterii si cu anumite conditii(daca nu am avea criterii probabil ca si diavolul ar fi iertat imediat), a iubii este de asemenea ceva dar se iubeste doar dupa anumite criterii ,numai ceea ce este de iubit (altminteri am iubii pe satanisti ,pe antihristi, pe protestanti si neopreot. etc.,si ne-am face una cu ei din marea dragoste prost inteleasa). Viata, trairea si vietuirea duhovniceasca sau simplu crestina nu se face dupa liberele impresii, dupa pareri momentane , dupa indiferenta sau necunoasterea ,,cultivata " de fiecare . Daca ar fi asa lumea intreaga ar fi o ...nebunie : ne-am iubi si am ierta teroristii, pe mincinosi ,pe ,,droghisti" ,pe betivani ,pe malahisti, pe sodomosti, pe desfrinati, pe ucigasi,pe homosexuali, pe gomoristi, ... Pai din invataturile lui Hristos tinem minte numai ce ne comvine ? Pai cind ne spune : ,,...fiti sfinti(drepti) precum tatal vostru din ceruri sfint este" si iarasi cind zice : ,,...cautati mai intii imparatia tatalui din ceruri si restul se vor adauga voua" si iarasi cind spune ,,...nici unul dintre bautori ,desfrinati, sodomisti si nici altii semenea lor nu vor intra in imparatia cerurilor"(si sa nu uitam ca aceasta este spusa de Cel care este isvorul iertarii si al iubirii) sa nu credeti ca este de gluma si ca eeee, oricum ne iarta;si exemple mai sunt f. multe si inca si mai multe sunt in psaltire !
Deci avem frate draga de aface cu doua lucruri diferite : a ierta(si aici trebuie sa stim ce este de iertat si cum se iarta) si cel de a accepta in continuare pe cel care l-am iertat .
Iertind orice si oricum,iubind pe oricine si oricum netinid cont de invataturile sf. canoane ajungem sa ne dam mai cumsecade decit sfintii care le-au facut adica ajungem in nebunie !
Cititi toti ,,bunii fara frontiere" patericul egiptean ,proloagele, psaltirea, Evanghelia si sf. canoane si invatati sa fiti buni dupa tilcuirea sfintilor si a parintilor bisericesti. Confruntati impresiile ,necunostiintele si intentiile voastre spontane cu acestea si vedeti cum este?

Am scris aici parerea mea despre iertarea si iubirea contemporana; despre sentimentele si senzatiile fara frontiere si rigori ci empirice ,nascinde din inima si cunostiinte netrecute pe la duhovnicia aleasa,vehiculate si elogiate dupa bunul plac sau dupa pacatele proprii tainuite bine in strafund de suflet.
Nu este obisnuinta de a pedepsi sau a prigoni ,de a ignora sau ridiculiza omul curat, virtuos, linistit, cuminte cu buna asezare si rinduiala ci din contra de a-l lauda, a-l cinsti,iubi, de a-l cauta cu luminarea pt. ca in ziua de astazi este f. rar si mai ales pt. a te insoti pt. folosul si cresterea ta duhovniceasca .
Omul cu pacate mari, care in ciuda situatiei lui se afunda in meschinarie (ascunzind nr. de parteneri ,ca pe topicul similar sau care culmea sa puna conditii ca in acest topic)nu se uraste dar i se arata greseala pina incepe sa o traiasca , se pedepseste in mod pedagogic spre folosul lui, i se da porunci si timp spre indreptare si intarire in credinta si fapta cea buna si se lasa liber cautind deobicei sa ne insotim cu cei descrisi mai sus.
Cine din fronda sau nepricepere ori cine mai stie din ce soi de dragoste vrea sa probeze pe inima lui si sa faca altfel decit ne spun batrinii...treaba lui !

[metanoia2]

Eu as creste copilul deoarece el nu are nici o vina si as ierta. Daca tu ai fi inselat-o pe ea pacatul ar fi fost acelasi si jignirea fata de dragostea voastra la fel, atat doar ca ea a ramas insarcinata. Dar nici sa o chinui dupa aceea reprosandu-i si aducandu-i aminte.