Sfantul Nectarie a oferit Lumina si Pacea de dincolo de viata pamanteasca

[roxana23]

Nenumaratele minuni ale Sf. Nectarie au umplut cu evlavie paginile revistelor si a site-urilor de marturiile credinciosilor care au fost binecuvantati de iubirea si tamaduirea trupeasca si sufleteasca a crestinilor ce s-au rugat fierbinte la Sfantul Ierarh Nectarie.
Ceea ce vom povesti acum este o marturie a unor alte minuni facute de Sf Nectarie, minuni pentru sufletul mamei mele, asa cum scrie si in Acatist: <intarind-o in rabdare si in credinta a adus-o de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea larga a patimilor la calea cea ingusta a mantuirii>.
Mama mea a fost un om a carei blandete, bunatate, intelepciune si credinta ne-a fost si ne va fi noua, cele 2 fiice ale ei, vesnica povata.
Mama era profesoara de limba romana; in toata viata ei a invatat si a luminat generatii intregi de elevi si aceeasi iubire si daruire a oferit si celor 2 fiice ale ei pe care le-a crescut singura doar cu ajutorul mamei ei si bunicii fetelor dupa ce tatal acestor copii a murit;
Intr-o zi friguroasa de februarie 2009, la aproximativ 1 an si jumatate dupa ce bunica noastra (si mama ei) a murit, cu diagnosticul tardiv si nemilos de cancer, mama ne anunta ca nu se simte bine si ca ar avea < ceva in burta>. Cum sora mea locuieste in Bucuresti, unde sunt mai multe posibilitati medicale decat in tara, am hotarat cu mama si sora mea sa mergem la un spital de renume al capitalei pentru un diagnostic si un tratament bun si rapid. La mai putin de o saptamana, analizele au scos la iveala un verdict nemilos: cancer ovarian, stadiul IV, cu metastaze abdominale si hepatice. Prognostic sumbru, posibilitati de tratament extrem de reduse si doar paleative (de reducere a simptomelor), nicidecum vindecare.
Sora mea l-a sunat atunci pe parintele ei duhovnic, din Iasi, spre a se sfatui cu el. Asa am inceput sa citim Acatistele Sf. Nectarie, Sf. Spiridon, Sf. Pantelimon, ale Maicii Domnului. Ne rugam lui Dumnezeu sa ne indrume pasii si sa ne arate calea pentru a o salva pe mama. Intre timp, analizele mamei noastre au plecat la prieteni si cunostinte in Germania si in SUA pentru alte opinii si asteptand cu speranta ca cineva ne va putea ajuta. Opiniile primite au fost diferite ca tehnica a tratamentului dar prognosticul ramanea acelasi: prea tarziu pentru aproape orice interventie si/sau tratament. Starea generala se inrautatea, situatia scapa usor-usor de sub control, sansele supravieturii unei operatii scadeau in fiecare zi (asa ne spuneau medicii). Dumnezeu, prin rugaciunile Sf. Nectarie, ne-a adus la un medic caruia ii purtam recunostinta si care, nu numai ca a operat-o repede, dar i-a si prelungit viata pentru ca in saptamanile imediate dupa operatie, starea se ameliorase vizibil iar sperantele noastre inflorisera. Rugaciunile noastre neincetate, supravegherea permanenta la spital sau acasa, speranta ca Dumnezeu va face o minune cu noi, se adevereau si ne luminau perspectivele. Mama era mai bine: manca, dormea, reusea ca o parte din activitatile zilnice pentru ingrijirea ei sa le faca singura.
Cancerul insa nu cedase si starea a inceput sa se deterioreze din nou: <prea tarziu pentru chimioterapie> spuneau medicii, <starea generala si analizele cu mult prea deteriorate pentru orice internare sau interventie> si, de la fiecare dintre medicii consultati (si au fost multi, atat in Romania cat si in strainatate) primeam doar cuvinte de incurajare psihica si refuzul prin imposibilitatea de a mai actiona in vreun fel.
Rugaciunile Sf. Nectarie catre Dumnezeu au ajutat-o pe mama: medicii se mirau ca mama nu are dureri, (desi aceasta boala se caracterizeaza prin dureri mari ce nu cedeaza, in final, nici la morfina) cea mai mare parte a timpului dormea iar in ultima perioada era doar partial constienta, fiind mai mult in realitatea paralela a viselor si amintirilor.
Tot Sf. Nectarie ne-a trimis si la Suceava (unde locuiesc eu) la parintele paroh de la care am primit o solutie (cunoscuta a fi puternic anticancerigena) de spanz. Efectele au fost imediate si miraculoase dar de scurta durata.
Dumnezeu hotarase un alt final pentru mama. In seara Invierii a fost perfect constienta, in ziua de Paste, a fost perfect constienta doar cateva ore: cat am ascultat slujba de la biserica (a 2-a Inviere) cat am ciocnit oua rosii si cat ne-a binecuvantat). Dar venise vremea sa plece. Dumnezeu o chema la El, iar Sf. Nectarie ne-a ajutat ca sufletul ei sa se inalte la cer in ziua luminata a Pastilor.
A murit in somn, fara dureri, fara sa simta, si imediat dupa aceea fata i s-a luminat de un zambet minunat si linistit. Mama intinerise si zambea. Ingerul pe care il visase ii adusese haina cea alba a biruintei. (in dimineata zilei de Paste, mama ne-a intrebat dintr-o data <Ce este aceasta patura alba, minunata pe care o vad? Niciodata nu am mai vazut ceva atat de frumos>. Maica Domnului, pe care o visase cu cateva nopti mai devreme, a venit sa o ia de mana si sa o duca inaintea Domnului.
Acum privind in perspectiva, ne dam seama ca tot ce am facut: rugaciunile, operatia, internarile, medicamentele, dieta perfect ecologica, n-au facut altceva decat sa tamaduiasca sufletul mamei mele si sa implineasca dorinta lui Dumnezeu de a o chema la el in ziua luminata a Pastilor.
A doua zi de Paste, eu si sora mea ne pregateam sa mergem la biserica si, desi era o zi innourata, cand am iesit din casa am vazut in camera o lumina alba ce venea dinspre fotoliul preferat al mamei. Dumnezeu, prin rugaciunile Sf. Nectarie, o transformase pe mama in lumina.
Durerea grea pricinuita de adormirea mamei noastre ne este acum alinata de linistea din suflet. In lumea vesniciei mama noastra este lumina, liniste, zambet si speranta. Sf. Nectarie ne-a ajutat si s-a milostivit de sufletul ei si al nostru.
Multumim Sf Nectarie pentru viata vesnica de lumina si liniste a mamei noastre!


Note:
- mama nu a avut, pe tot parcursul celor 2 luni de evolutie fulminanta a unei boli necrutatoare, nici un fel de dureri (stiut fiind ca boala aceasta se caracterizeaza, in fazele terminale, prin dureri cumplite ce nu cedeaza, in final, nici la morfina)
- a dormit mai tot timpul si chiar cand nu dormea era arareori perfect lucida (cu toate astea mereu ne recunoastea pe noi, fiicele ei ce o ingrijeam clipa de clipa) asa incat nu a constientizat starea grava in care era, desi mama era o femeie extreme de desteapta si de instruita.
- In ultimele zile a avut doar cateva clipe de adevarata luciditate, in rest era intr-o realitate paralela in care visa si astfel, Dumnezeu, a protejat-o de cumplita clipa a constientizarii mortii.
- La rugaciunile Sf. Nectarie, Dumnezeu a hotarat ca inimioara sa se opreasca si a ferit-o de cumplita moarte prin sufocare (datorata acumularii lichidului de ascita in plamani), iminenta in asemenea boala;
- Dumnezeu, prin rugaciunile Sf. Nectarie, ne-a sprijinit pe noi, fiicele ei, sa rezistam 2 luni cat a durat boala, cu foarte putina mancare si din ce in ce mai putin somn, sa ne pastram luciditatea si calmul de a lua decizii care sa o ajute pe mama.