Lupta cu imaginatia

[georgeval]

Cred ca de multe ori mintea noastra este coplesita de patimi sau chiar si de grijile cotidiene, mai ales in timpul rugaciunii. Lucrarea oricarei patimi dobandeste putere numai atunci cand imaginatia pe care o naste este primita launtric si atrage si mintea.

[alynnna]

imaginatia si memoria sunt o comuna perceptie interna care inchipuie si aminteste tot ceea ce cele cinci simturi ale noastre din afara a ajuns a le percepe. Intrucatva simtirea, adica si cele simtite se aseamana cu pecetea, iar imaginatia cu imprimarea pecetii. De exemplu: Te-ai dus odata si ai vazut Smirna, apoi ai plecat de acolo. Cu simtul ochilor dinafara n-o mai vezi, dar cu simtirea interna, adica cu memoria si fantezia, ori de cate ori ai dori, poti sa-ti reprezinti Smirna si s-o vezi ca si cum ar fi prezenta, cu aceeasi forma, distanta, loc si topografie ce are. Si doar nu ca te duci atunci si vezi Smirna (cum cred unii neinvatati), ci vezi chipul Smirnei care s-a intiparit in imaginatia si memoria ta. Aceasta imaginare a lucrurilor externe ne supara si in timpul somnului, ne face sa vedem multe si diferite vise. Acesta este campul nostru de lupta. Acolo invingem, acolo suntem distrusi. Cea mai fina lupta este lupta cu tine insuti. De aceea sfintii parinti ne recomanda adesea Trezvia. Asa cum frumos spune parintele Arsenie, sa nu pierdem nicio clipa din acest timp pentru ca nu il mai intalnim niciodata.

[costel]

Am fost fascinat de oamenii bogati in imaginatie. Le daruiai cateva cuvinte si ei faceau din ele "vieti". Asa de bine se legau prin ei cuvintele, incat ti se infatisau ca realitati. Dupa un timp, cand am descoperit Biserica, multi din oamenii pe care ii stiam bogati in imaginatie, nu-mi mai trezeau acelasi interes. Si asta pentru ca am descoperit oamenii care lucrau la cuvinte nu singuri, ci impreuna cu Dumnezeu. Si va marturiesesc ca nu am intalnit o alcatuire mai minunata a cuvintelor din aceasta impreuna lucrare. Dar ca sa ajungi la aceasta alcatuire, trebuie sa-ti pazesti minte de inchipuri.

[veilur]

Lupta cu imaginatia e grea si lunga. Cine reuseste sa nu se invoiasca cu gandurile fanteziste, inseamna ca are paza gandului mereu, adica trezvie, adica adevarata statornicie, pe care trebuie sa o avem si cand dormim. Cred eu, ca omul curat in gandul lui e un om despatimit de pacate trupesti, iar omul curat si-n inima e un om despatimit si de pacate sufletesti. Daca am gresit, astept observatii si atentionari, :)
Nelipsita paza a mintii/gandului duce la trezvie, iar trezvia duce la statornicie. Asadar, ce este mai placut in fata lui Dumnezeu decat omul statornic in virtute si ravna spre o continua curatare de pacat?

[cozia]

Este paradoxal, dar se pare ca cea mai buna situatie care te salveaza de atacul imaginatiei este sa nu faci mai nimic si sa fi sarac cu duhul, sa nu pui nimic la inima, nepasator, indulgent, modest, sa accepti orice spune unul si altul fara sa-l superi si sa mergi mai departe fara sa stirnesti scintei prin socializare excesiva

[BogdanF]

În prealabil postat de georgeval

Cred ca de multe ori mintea noastra este coplesita de patimi sau chiar si de grijile cotidiene, mai ales in timpul rugaciunii. Lucrarea oricarei patimi dobandeste putere numai atunci cand imaginatia pe care o naste este primita launtric si atrage si mintea.

Sf. Parinti spun ca imaginatia va muri odata cu noi si nu va mai invia. In viata de apoi nu vom avea imaginatie.

Bogdan.

[Marius22]

Potrivit Sfantului Ioan Damaschin imaginatia este o putere a sufletului irational. "Ea lucreaza prin organele simturilor si se numeste si perceptie. Imaginabil si perceptibil este ceea ce cade sub imaginatie si sub perceptie, dupa cum vederea este insasi puterea optica, iar vizibil ceea ce cade sub vedere, spre exemplu: o piatra sau altceva din acestea. Imaginatia este un afect al sufletului irational, produs de un lucru ce cade sub imaginatie. Halucinatia este un afect zadarnic al sufletului irational, care nu are ca pricina nici un lucru ce cade sub imaginatie."

[costel]

[SIZE=3]Am citit de curand aceasta afirmatie a Sfantului Vasile cel Mare: "Duhul cel Sfant este Cel ce se asaza in mintea prorocilor si, folosindu-se de intelegerea lor ca de o materie, povesteste in ea prin Sine cele viitoare, intai lor si prin ei noua." Dar aici nu cred ca este vorba de imaginatie, ci de revelatie. Cu toate acestea Calist Catafygiotul spune ca pentru contemplarea celor nevazute, mintea are nevoie de imaginatie, cu conditia ca aceasta sa fie povatuita de credinta.[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]

[adrian010155]

Imaginatia este rodul strafulgerarii din subconstient sau chiar din inconstient a unor reprezentari greu de explicat la nivelul constientului. Aceste reprezentari sunt franturi din imensul tezaur de informatie care exista in creierul omului. La nivelul constientului, ele intra in contact cu gandurile omului. Daca predomina gandurile bune, nu este necesara o lupta. Daca predomina cele rele, atunci da, este necesara lupta.

[Thheo]

În prealabil postat de adrian010155

Imaginatia este rodul strafulgerarii din subconstient sau chiar din inconstient a unor reprezentari greu de explicat la nivelul constientului. Aceste reprezentari sunt franturi din imensul tezaur de informatie care exista in creierul omului. La nivelul constientului, ele intra in contact cu gandurile omului. Daca predomina gandurile bune, nu este necesara o lupta. Daca predomina cele rele, atunci da, este necesara lupta.

da-mi exemplu de imaginatie buna....