|
#411
|
|||
|
|||
Lucian Blaga
Psalm
O durere totdeauna mi-a fost singurătatea Ta ascunsă, Dumnezeule, dar ce era să fac? Când eram copil mă jucam cu Tine și-n închipuire Te desfăceam cum desfaci o jucărie. Apoi sălbăticia mi-a crescut, cântările mi-au pierit, și fără să-mi fi fost vreodată aproape Te-am pierdut pentru totdeauna în țărână, în foc, în văzduh și pe ape. Între răsăritul de soare și-apusul de soare sunt numai țină și rană. În cer Te-ai închis ca-ntr-un coșciug. O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea decât cu viața, mi-ai vorbi. De-acolo unde ești, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de-aci, arată-Te, Doamne, să știu ce-aștepți de la mine. Să prind din văzduh sulița veninoasă din adânc azvârlită de altul să Te rănească subt aripi? Ori nu dorești nimic? Ești muta, neclintita identitate (rotunjit în sine a este a), nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. Iată, stelele intră în lume deodată cu întrebătoarele mele tristeți. Iată, e noapte fără ferestre-n afară. Dumnezeule, de-acum ce mă fac? În mijlocul Tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care-o lași în drum. |
#412
|
|||
|
|||
fabule de La Fontaine
Cand eram mica imi placeau f. mult fabulele... si mai imi plac si acum! iata una foarte frumoasa, zic eu, a lui Jean de la Fontaine:
"Lupul si mielul" Dreptatea celui tare mai strașnică s-arată, cum veți vedea îndată. Un Mielușel venise să se-adape în crîng, din limpezimea unei ape; cînd, alungat de foame, cu ochii după pradă, un Lup cumplit s-a întîmplat să-l vadă și s-a răstit la el, plin de mînie: - Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie ?... Obraznicule, îți arăt eu ție !... - Nu-și are rost mînia Dobitociei Tale: cum aș putea s-o tulbur, cînd beau mult mai la vale ?... îi spuse Mielușelul acelui Lup zbîrlit. - Ba o tulburi! - zise el pornit; iar acum un an m-ai și bîrfit !... - Eu te-am bîrfit ?... E oare de crezut cînd eu, pe-atunci, nici nu eram născut ?... Măria Ta, fii bun și ține seama Că-s mititel și încă sug la mama... - De n-ai fost tu, a fost vreun frate-al tău ! - Măria Ta, n-am nici un frate, zău... - Chiar dacă n-ai, tot n-are-a face: a fost vreunul dintr-ai tăi, ca sînteți toți la fel de răi, de la ciobani pîn'la dulăi și nu-mi dați pace! Dar mă răzbun, ai înțeles ?... Și, fără altă formă de proces, l-a dus pe sus în codrul depărtat și l-a mîncat. |
#413
|
||||
|
||||
O imensa pace ma cuprinde ori de cate ori citesc poezile Alexandrei Dumitriu!
AM VENIT Am venit, Picături de iubire, Să ne împlinim Rotunjindu-ne, Unii cu alții, În drag. Și împreună Să citim Eternități, Clipă după clipă, Regăsind Începutul. Dar, neatenți, Am lăsat Zgura ne’mpăcării, Să se aștearnă între noi, Împărțind Unicitatea. Acum, Mâini de suflet, Trudesc neobosite, Să ne definească Înțelegând, Limpezind în lacrimi. Adunând, Clipă după clipă, Dor după dor, Până când Vom redeveni Iubire ! Alexandra Dumitriu |
#414
|
||||
|
||||
Cântec deplin - Radu Gyr
N-ai lăuda de n-ai știi să blestemi, / Surâd numai acei care suspină , / Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi , / De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumina . / Și dacă singur rana nu-ți legai , / Cu mâna ta n-ai unge răni străine. / N-ai jindui după frânturi de rai / De n-ai purta un ciob de iad în tine. / Că nu te-nalți din praf dacă nu cazi / Cu fruntea jos, în pulberea amară, / Și dacă-nvii în cântecul de azi / E că mureai în lacrima de-aseară.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#415
|
||||
|
||||
Frumoasa poezie cristi,iata inca una
[SIZE=4]Dă-mi chipul tău[/SIZE] de Radu Gyr
Da-mi chipul tau, granit senin, da-mi duhul tau, senina iarba, în ne'mpacatul meu destin nici un tumult să nu mai fiarba! Să nu mai spumege în piept, sub indoieli ori sub blesteme, nici cate-n pofta mea le-astept, nici cate spaima mea le teme. Vreau taina nestiintei reci si-a nepasarii voastre, unde, cu negrul zbor de lilieci, nici o-ndoiala nu patrunde. Granit, da-mi neclintirea din dumnezeiasca-ti impietrire, pentru-o lumina fără chin si-o moarte fără rastignire! Vreau, iarba,-nteleptiunea ta de-a nu-ti aduce-n veci aminte, vreau harul tau de-a infrunta far-a privi nimic 'nainte. Să cresc în timp si infinit din duhul tau, senina iarba, din duhul tau, senin granit, în fericirea voastra oarba.
__________________
O,vorba buna balsam pentru suflet! |
#416
|
|||
|
|||
Psalm
Psalm - T. Arghezi
Sunt vinovat ca am ravnit Mereu numai la bun oprit. Eu am dorit de bunurile toate. M-am strecurat cu noaptea in cetate Si am pradat-o-n somn si-n vis, Cu bratu-ntins, cu pumnu-nchis. Pasul pe marmur tacut, Calca lin, ca-n lut, Steagul noptii, desfasat cu stele, Adapostea faptele mele Si adormea strajerii-n uliti Razimati de suliti. Iar cand plecam calare, cu trofee, Furasem si cate-o femee Cu parul de tutun, Cu duda tatii neagra, cu ochii de lastun. Ispitele usoare si blajine N-au fost si nu sunt pentru mine. In blidul meu, ca si in cugetare, Desprins-am gustul otravit si tare. Ma scald in gheata si ma culc pe stei, Unde da bezna eu framant scantei, Unde-i tacere scutur catusa, Dobor cu lanturile usa. Cand ma gasesc in pisc Primejdia o caut si o isc, Mi-aleg poteca stramta ca sa trec, Ducand in carca muntele intreg. Pacatul meu adevarat E mult mai greu si neiertat. Cercasem eu, cu arcul meu, Sa te rastorn pe tine, Dumnezeu! Talhar de ceruri, imi facui solia Sa-ti jefuiesc cu vulturii taria. Dar eu ravnind in taina la bunurile toate, Ti-am auzit cuvantul, zicand ca nu se poate. |
#417
|
|||
|
|||
vin si eu cu o poezie care pe mine ma amuza. sper sa nu supar pe nimeni.
Cheia > > de Adrian Paunescu > > Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia > Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu-o scanteie, > Cu o apa, c-o papusa... > Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa . > > Usa catre fericire, usa catre mangaiere > Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere. > Usa catre inrobire, usa jugului etern > Usa care iti deschide perspectiva spre infern... > > Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata > Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata. > Si treaba se face bine si devine fericita > Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita. > > Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta > Dupa nunta si traditie are cheia ei, si... basta! > Dar de iei un gen de usa , simpla, dubla sau de tei > Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe > chei > > Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal, > Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal. > Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii > Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii! > > Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta > Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta sau sparta ... > Ca broasca atat e buna, pana n-a scapat la chei, > Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu > trei.. > > E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa > Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se > crapa... > > Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana > Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna. > Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui: > "Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de > pui"? > > Usa este ca un loto, zice pustiului un tata > Nu e nici o diferenta - dai un ban, mai tragi odata > Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia, > Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria. > > Am vazut o usa care a trait in viata toata > Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata. > A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai: > "Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai? > Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata > Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot > incuiata." > > Ce te temi mereu de usa ? o sa-mi spuneti cu temei, > Habar n-am. Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei. > Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea > Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.. > > Si exista chei... o groaza, cati barbati, atatea chei, > Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei.. > Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret > Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset. > > Principalul nu-i marimea, important - la orice usa - > E sa se loveasca cheia si sa fie....... jucausa. > Sa nu se indoaie-n broasca si sa tina la-nvartit. > Chei de lacate, valize, de casete, frigidere, > De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere, > Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani, > Cheia de la Turnul Londrei sau facuta de tigani, > Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele > Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele? > > Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina > Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina! > Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata, > Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si > gata! > > 'Geaba-ncerci, 'geaba te zbuciumi si degeaba-ti > iesi din fire. > Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui, > Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui! > Sunt atitea chei pe lume, cheia "sol" si cheia > "fa", > Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta. > > Si... zicind cum zic batranii.... la o tinerete noua, > Zici... privindu-ti amintirea... > *"AH, DE-AS FI AVUT EU > DOUA!"* |
#418
|
||||
|
||||
Iarta-ma Doamne
autor Ovidiu
[SIZE=3]Iarta-ma Doamne [/SIZE] [SIZE=3]Iarta-ma Doamne, ca am mandrie Ajuta-ma Doamne, sa ma inchin Tie Iarta-ma Doamne, cand spun ale mele Sfaturi ori ganduri-care sunt rele Venit-am, in fata Icoanei Tale Cad in genunchi, desi sunt un caine Da-mi bun gand Iisuse, mereu Tu fii, viata sufletului meu Ajuta-ma Doamne, a nu judeca Sa-mi vad Doamne, neputinta mea Iarta-ma Doamne, ca nu plang mereu O! Doamne, fii viata sufletului meu Iarta-ma Doamne, ca sunt un caine Scoate-ma din nepasare Ajuta-ma Doamne, a ma ruga Din caine s-ajung oita Ta.[/SIZE]
__________________
O,vorba buna balsam pentru suflet! |
#419
|
|||
|
|||
NECHIFOR CRAINIC-UNDE SUNTNCEI CARE NU MAI SUNT?
Intrebat-amvantul,zburatorul Bidiviu pe care-alearga norul Catre-albastre margini de pamant/ Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a vantul/Aripile lor Ma doboara nevazute/n zbor. Intrebat-am luminata ciocarlie, Candela ce legana-n tarie Undelemnul cantecului sfant/ Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a ciocarlia/s-au ascuns In lumina celui nepatruns. Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic, Oarba care vede-n intuneric Tainele necuprinse de cuvant/ Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a bufnita/Cand va cadea Marele-ntuneric,vei vedea |
#420
|
|||
|
|||
LUMINA DE IERI de LUCIAN BLAGA
Caut,nu stiu ce caut.Caut un cer trecut,ajunul apus.Cat de-aplecata e fruntea menita inaltarii altadata! Caut,nu stiu ce caut.Caut aurore ce-au fost,tasnitoare,aprinse fantani-azi cu ape legate si-nvinse. Caut,nu stiu ce caut.Caut o ora mare ramasa in mine fara faptura ca pe-un ulcior mort,o urma de gura. Caut,nu stiu ce caut.Subt stele de ieri, subt trecutele,caut lumina stinsa pe care-o laud |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Citate preferate, cugetari, vorbe de duh | silverstar | Generalitati | 1175 | 03.08.2016 14:54:36 |
poezii crestine | Maria-Raluca | Generalitati | 35 | 08.04.2015 18:15:49 |
Poezii de Pasti | laurastifter | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 21 | 02.05.2013 15:59:15 |
Poezii de Pasti | PuiMicGeorgiana | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 0 | 19.04.2011 11:46:00 |
Poezii crestine! | Laurentiu | Generalitati | 1 | 01.03.2007 14:31:41 |
|