In Constantinopol ,Ultimul Imparat Bizantin doarme ca cei 7 tineri din trecut

[Eugen7]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aşa este, a murit cu sabia în mână, apărându-şi cetatea. A fost un bun catolic...

a fost crestin ortodox. Latinii romano-catolici nu au ajutat cu nimic Constantinopolul in luptele cu turcii.

Împăratul Constantin al XI-lea însuși a condus ultima apărare a orașului, murind în luptă pe străzile orașului său, alături de soldații săi.

http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83...tantinopolului

Marea Schisma din 1054 era deja infaptuta. Cruciada a IV a distrusese Constantinopolul in 1204 si intemeiase regatul latin de constantinopol (sub jurisdictia Papei).
In 1261 Constantinopolul este recucerit de greci (ce isi stabilisera capitala la Niceea dupa cruciada a IV-a) condusi de Mihail VIII Paleologul.

http://www.crestinortodox.ro/forum/n...reply&p=321189

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantinopol

[Eugen7]

În prealabil postat de stefania_b

si eu am auzit o relatare asemantoare...si PR.ARSENIE din SF.MUNTE ATHOS zicea ca SF.LITURGHIE se va continua atunci cand Constantinopolul va fi eliberat- de catre rusi...deci, nu e o poveste de adormit copiii...au mai fost si altii in SF SOFIA care au patruns in subsolul bisericii si au vazut exact ce se povesteste aici...se citea SF.EVANGHELIE cand turcii au patruns in biserica si tot poporul care era la slujba a ramas stana de piatra iar turcii nu au putut sa-i omoare si atunci i-au ascuns in subsolul SF.SOFIA.

Împăratul Constantin al XI-lea însuși a condus ultima apărare a orașului, murind în luptă pe străzile orașului său, alături de soldații săi.

http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83...tantinopolului

SLAVA DOMNULUI CA ORDOXIA CRESTINA NU SE BAZEAZA PE POVESTI CI PE SFANTA SCRIPTURA SI SFANTA TRADITIE (INTARITA DE SFINTE SINOADE).

DECAT SA DATI CREZARE POVESTILOR FANTEZISTE MAI BINE ATI STUDIA SFANTA SCRIPTURA, DOCTRINA ORTODOXA.

POVESTILE DE GENUL ACESTA MAI MULT SMINTESC DECAT ZIDESC. POROPOVADUITI EVANGHELIA SI NU POVESTILE!

ORTODOXIA ARE SFINTI, ARE SFINTE MOASTE CARE SE POT VEDEA DE CATRE ORICE OM, DECI SE POT VERIFICA.

Sfantul Ignatie Briancianinov: De ce nu se mantuiesc paganii, mahomedanii si ereticii? (partea I)

Merita citit.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu cred că împăratul Constantin s-a unit cu Roma de bună credinţă şi nu în speranţa unor ajutoare în bani sau efective militare.
Ca dovadă că aşa stau lucrurile, să observăm că, la data la care împărtatul a murit după un lung asediu, era clar că nu mai poate fi ajutat, fiind împresurat din toate părţile. Dar asta nu l-a făcut nici pe el, nici pe patriarh să se dezică de unire. Abia după căderea Constantinopolelui şi intrarea patriarhului în orbita turcilor a intervenit denunţarea actului de unire.

Din fericire avem date concrete si stim ca acceptarea unirii cu catolicii s-a facut exclusiv datorita situatiei politice. Pe forumul catolic am discutat mult timp despre Filioque si sinodul Ferrara cu parintele de acolo, dupa plecarea dvs. Am cazut de acord ca si din partea catolica acea carte a lui Ostrumov este obiectiva. De fapt inglobeaza in ea doua scrieri ale unor participanti la sinod, ambii semnatari. Unul a devenit apoi adversar al unirii, Siropulos, iar altul era un partizan, un mitropolit ortodox. Cartea poate fi gasita aici: http://cartidownload.ro/Religie/70/O...rrara_Florenta
Am scris aici si cum a fost la Sinodul Lyon http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=167

Dupa recucerirea imperiului bizantin din mainile cruciatilor, occidentalii pregatesc o alianta pentru atacarea Constantinopolului. In aceste conditii imparatul Mihail Paleologu incearca o apropiere a celor doua biserici (impropriu spus, doua BO este biserica). Acel papa moare, iar urmatorul, Papa Clemet IV, trimite un trimite ultimatum îmăratului, în care propunea ori o supunere oarbă, fie exterminarea imperiului prin luptă.
Deci fara vreo discutie de unire, direct supunere. Dupa moartea acelui Papa Clement de Anjou pregateste o expeditie contra Bizanţului.În această situaţie Mihail Paleologul se adresează conducătorului creştinătăţii occidentale de atunci,Ludovic cel Sfânt,propunându-i unirea celor două Biserici.
La Lyon au participat din partea ortodoxa un fost patriarh si un mitropolit, precum si un ministru. Citez: "Ceea ce este demn de reţinut e faptul că delegaţia bizantină nu a participat la nici o discuţie a sinodului şi nici nu a semnat nici un act. Chiar doctrina despre „Filioque” era aprobată înainte de venirea grecilor." Contributia ortodoxa a fost doar juramantul depus de ministru in numele imparatului, deci o unire politica.

Cam aceeasi situatie a fost si in cazul unirii de la Florenta, pericolul fiind acum turcii, cu care bizantinii mai semnau cate un scurt armistitiu pentru a nu fi atacati.
Citez din articolul despre imparatul Constantin XI: "Papalitatea socotise întotdeauna că creștinii din Occident nu puteau merge să salveze Bizanțul de turci până când Biserica bizantină nu-și recunoștea greșelile și nu accepta supunerea față de Roma. De abia dupa aceea putea fi propovăduită și organizată o cruciadă pentru ajutorarea Constantinopolului și contracararea planurilor turcești."
Asadar singura salvare pentru imperiu era o unire cu BC.
In cartea lui Ostrumov vedem si cateva presiuni pe care le-a facut imparatul ierarhilor ortodocsi.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Asadar singura salvare pentru imperiu era o unire cu BC.

Chestiunile de credinţă (pentru cei credincioşi) au precedenţă faţă de chestiunile politice, chiar şi faţă de cele de stat. Imperiile se nasc şi mor, ca şi oamenii. Doar sufletul este nemuritor, iar valoarea sufletului nostru e mai mare decât valoarea imperiului pe care s-ar întâmpla să-l conducem.

În 1948 a început persecuţia împotriva Bisericii Greco-Catolice. Episcopii de atunci ar fi putut foarte uşor să se salveze pe ei personal şi să asigure o funcţionare formală a Bisericii pe care o conduceau dacă ar fi semnat unificarea cu Biserica Ortodoxă. Dar, toţi ca unul, au preferat închisorile şi moartea decât moartea sufletului prin intrarea în schismă. Ca ei făcuse şi mitropolitul Isidor al Kiewului: a preferat să-şi piardă scaunul şi să-şi expună viaţa decât să denunţe Conciliul, scuipând acolo unde semnase în mod liber. Tot ca ei a fost, din câte ştim, şi Împăratul Constantin. A vrut să moară împăcat cu Dumnezeu şi cu papa, ca şi marele său predecesor, celălalt Constantin, întemeietorul. Iată, deci, cum chestiunile de credinţă au precedenţă faţă de orice altceva.

[catalin2]

Ca sa continui cu sinodul Ferrara, iata poveste pe scurt. In prima parte a discutiilor au fost Sfantul Marcu si Visarion, ultimul devenind apoi catolic. Dar Visarion a avut doar putine interventii. Sfantul Marcu a raspuns tuturor afirmatiilor eronate catolice, dandu-le clasa cum s-ar zice. Apoi imparatul, vazand ca in felul acesta nu se va putea ajunge la o unire, l-a retras pe Sfantul Marcu de la discutii. S-a ajuns ca, in faza a treia, sa nu mai participe niciun ortodox la discutii, catolicii avand doar lungi prezentari sub forma de monolog.
Chiar si asa, abia la presiunea papei, care nu dorea o unire fara sa fie acceptate toate punctele catolice, s-a ajuns la semnarea documentului sub forma catolica. In final ortodocsii au alcatuit o scrisoare in care spun ca ei recunosc ca Duhul purcede de la Tatal prin Fiul. Papa n-a fost de acord si dupa mai multe insistente au spus si ortodocsii "din" Fiul, ca sa se faca unirea odata.
Abia apoi papa a impus si celelalte puncte pentru a fi de acord cu unirea, adica purgatoriul, recunoasterea primatului, etc. Chiar si imparatul s-a suparat atunci, spunand ca deja au facut destul concesii, acceptand "de la Fiul".

Partizani ai unirii devenisera vreo 4 ierarhi. Acestia au inceput sa gandeasc asa dupa ce catolicii au spus ca nici ei nu fac doua cauze ale Duhului. Atunci ortodocsii partizani ai unirii au spus ca poate catolicii nu cred in fiintarea Duhului de la Fiul, ci doar asa cum este aratat in scrisoarea Sf. Maxim, "prin Fiul" (adica e vorba doar de iconomie, de trimiterea in lume).
Chiar si asa, in cadrul delegatiei ortodoxe s-a trecut la vot. Citez din carte: "În orice caz, curând după îndemnul papal, Isidor şi Vissarion, împreună cu Mitropoliţii
Lakedemoniei şi Mitilenei, veniră la Împărat şi-i spuseră hotărâţi că „dacă el nu doreşte unirea, ei se vor uni fără el.” Declaraţia lor îl impresionă atât de tare pe Împărat, încât porunci Episcopilor să se adune pentru a sta de vorbă.
Atunci s-a votat 10 pentru si 17 impotriva.

Partida latinizantă, văzând ce puţine erau voturile în favoarea unirii, recurseră la alte mijloace. Patriarhul fu convins să-i poftească la palatul său pe câţiva dintre Episcopii potrivnici şi acolo să-i ademenească spre unire. Isidor al Rusiei propuse chiar ca cei ce nu se supun să fie scoşi din Biserică; dar Patriarhul respinse planul ca pe unul ce nu ar fi fost de
folos unirii. În loc de aceasta, Iosif pofti la palatul său pe Mitropoliţii Moldovei, Târnovei şi Amasiei, iar acolo îi mustră cu blândeţe pentru nerecunoştinţa şi neascultarea lor. „De ce nu faceţi ascultare de mine?” spuse Iosif. „Oare nu din chilia mea aţi ieşit? Oare nu eu v-am
ridicat la cinul de Episcopi? Atunci de ce mă trădaţi? De ce nu urmaţi părerea mea? Apoi, ia gândiţi-vă, puteţi voi oare judeca mai bine decât alţii asupra dogmelor? Ştiu şi eu la fel de bine ca oricare altul ce anume au învăţat Părinţii.”
Slobozindu-i, Iosif îi sfătui să urmeze părerii sale, pe care le făgădui să o desluşească mai deplin la următoarea şedinţă. Patriarhul avu o întâlnire şi cu Marcu, implorându-l în numele tuturor Sfinţilor şi de dragul amintirii tatălui său să se învoiască la unirea cu Biserica Romei.
Între timp Împăratul, cu tot felul de făgăduieli, izbutise să-i câştige pentru cauza sa pe câţiva Episcopi şi pe trimişii din Trapezunt şi Moldova, şi chiar îl făcu să şovăie pe Mitropolitul Kizicului dăruindu-i o anume moşie la care râvnea. În acelaşi timp Isidor pregăti un strălucit ospăţ pentru câţiva Mitropoliţi, între care cei ai Melenicului, Dristrei şi Dramei şi,
la masă, dobândi învoirea lor pentru unire.

Apoi s-a redactat documentul prin care ortodocsii spuneau ca ei spun ca Duhul purcede din Tatal prin Fiul. Asadar chiar si dupa acceptarea unirii ortodocsii nu vroiau sa primeasca si inavatura gresita catolica.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Chestiunile de credinţă (pentru cei credincioşi) au precedenţă faţă de chestiunile politice, chiar şi faţă de cele de stat. Imperiile se nasc şi mor, ca şi oamenii. Doar sufletul este nemuritor, iar valoarea sufletului nostru e mai mare decât valoarea imperiului pe care s-ar întâmpla să-l conducem.

Desigur, asa ar fi ideal. Dar stim ca nu doar in cazul acesta ci si in alte cazuri nu a fost asa. A fost valabil pentru Sfantul Marcu si alti ierarhi care au fugit de la sinod pentru a nu semna. Nu si pentru Visarion si Isidor, care au si primit apoi functii la catolici, dupa ce au fost alungati de ortodocsi.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ca ei făcuse şi mitropolitul Isidor al Kiewului: a preferat să-şi piardă scaunul şi să-şi expună viaţa decât să denunţe Conciliul, scuipând acolo unde semnase în mod liber.Tot ca ei a fost, din câte ştim, şi Împăratul Constantin. A vrut să moară împăcat cu Dumnezeu şi cu papa, ca şi marele său predecesor, celălalt Constantin, întemeietorul.

In carte sunt redate si evenimentele care au urmat sinodului. Isidor, unul din partizanii unirii, alaturi de Visarion (si alti doi ierarhi mai putin cunoscuti), s-a dus in Rusia pentru a spune isprava de la sinod. A fost inchis si apoi nevoit sa se refugieze in apus, devenind catolic.
Bineintele ca e apostat pentru ortodocsi, daca din incapatanare sau intunecare a mintii a ales sa ramana in ratacire nu inseamna ca e un martir doar pentru ca nu a s-a dezis de greseala ce o facuse si a ramas consecvent. Credinta e o problema de alegere, nu de consecventa. Daca cineva se naste hindus e de admirat ca nu s-a dezis de credinta s-a stramoseasca si a ramas ferm?

Despre Imparatul Ioan care a participat la sinod Siropulos spune ca acesta s-a dezis inainte de moarte de unire. Dupa un an jumatate de la moartea sa s-a tinut la Constantinopol un sinod la care au participat cei trei patriarhi ortodocsi. Sinodul a hotarat condamnarea unirii si l-a scos din scaunul patrairhal al Constantinopolului pe Grigrie Mamas, un partizan al unirii. Acesta s-a refugiat in vest.
Dar imparatul Constantin, auzind de planurile noului sultan de a ataca Constantinopolul, a cerut sprijin papei, fagaduind sa indeplineasca cerintele unirii si chiar sa-l reprimeasca pe Grigorie.
Imparatul a trimis doar pe Isidor, devenit acum cardinal, fara vreun ajutor militar. In urma discutiilor doar trei episcopi si cativa clerici au acceptat unirea. Pentru prima data a fost citit actul de unire la Constantinopol, de catre apostatul Isidor.
In carte scrie ca din cauza disputelor ce au urmat intre partizanii ortodocsi si cei latini turcii au putut cuceri mai usor cetatea.

[Dumitru73]

În prealabil postat de spre_rasarit

Dumitru tu ce vraji faci? Esti cu yoga, rei ki, tai ki, sau cu ce? De obicei cine e pornit tare impotriva crestinismului in general are tangente cu vrajitoria.

cata perspicacitate!!! uau, esti tare ce sa zic.
de ce crezi tu ca sunt vrajitor? pentru ca nu cred o poveste stupida?

[Erethorn]

"Zi-sa nebunul în inima sa: Nu este Dumnezeu".

Nu vrăjitorul. Staţi liniştit. Nu sunteţi vrăjitor.

[spre_rasarit]

În prealabil postat de Dumitru73

cata perspicacitate!!! uau, esti tare ce sa zic.
de ce crezi tu ca sunt vrajitor? pentru ca nu cred o poveste stupida?

Nu Dumitru, daca eu nu cred ceva imi vad de treaba. Daca iau atitudine e ceva mai mult decat a nu crede. Pentru binele tau, Dumitru, vin-o la credinta adevarata , la viata vesnica si intrare in rai. Te rog pentru binele tau.