Adventistii neaga viata sufletului dupa moarte

[ovidiu-s]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Sunt de acord cu tine ca termenul "suflet", în special în NT [psyche] are şi alte conotaţii ce se pot referi la inteligenţă, spiritualitate, etc. Însă niciodată termenul nu o să-l întâlneşti desemnând o entitate de sine stătătoare şi conştientă după moartea omului.

Replică:

În prealabil postat de ovidiu-s

E, uite că întâlneşti in biblie şi termenul (psyche), după moartea trupului:
(Apoc. 6, 9-11). Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.”
Apoc 6.9 "και οτε ηνοιξεν την πεμπτην σφραγιδα ειδον υποκατω του θυσιαστηριου τας ψυχας (psychas) των εσφαγμενων δια τον λογον του θεου και δια την μαρτυριαν ην ειχον"
in litere latine acelasi verset:
kai ote enoixen ten pempten sphragida eidon upokatô tou thusiasteriou tas psuchas tôn esphagmenôn dia ton logon tou theou kai dia tên marturian tou arniou ên eichon

Răspuns:

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Acest pasaj, împreună cu Facerea 4,10 se referă la acelaşi lucru: cererea de răzbunare pentru martiri. Ambele sunt simbolice. Apocalipsa prin excelenţă abundă în simboluri, sper că nu iei totul în mod literalist

EEee, nu am văzut să îţi fi cerut scuze pentru minciunica deliberată pe care ai lansat-o in primul text, ci doar spui ceea ce te invaţă la secta ta că se interpretează literar şi ce nu se interpretează literar. Asta nu mă interesează.
Ei bine, ca o concluzie, acum ai ocazia să arăţi tuturor cât sunteţi de smeriţi voi adventişti şi să spui că te-ai înşelat şi că îţi pare rău, atunci când ai scris: "niciodată termenul[psyche] nu o să-l întâlneşti desemnând o entitate de sine stătătoare şi conştientă după moartea omului"
Iacov 4.10 "Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa"
Aşteptăm să vedem cum te smereşti!!

[Danut7]

Adică în genunchi cârpaciule!

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de ovidiu-s

Replică:

Răspuns:


EEee, nu am văzut să îţi fi cerut scuze pentru minciunica deliberată pe care ai lansat-o in primul text, ci doar spui ceea ce te invaţă la secta ta că se interpretează literar şi ce nu se interpretează literar. Asta nu mă interesează.
Ei bine, ca o concluzie, acum ai ocazia să arăţi tuturor cât sunteţi de smeriţi voi adventişti şi să spui că te-ai înşelat şi că îţi pare rău, atunci când ai scris: "niciodată termenul[psyche] nu o să-l întâlneşti desemnând o entitate de sine stătătoare şi conştientă după moartea omului"
Iacov 4.10 "Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa"
Aşteptăm să vedem cum te smereşti!!

În primul rând: smerenia e o virtute creştină ce se manifestă în viaţa ta, nu se pretinde de la alţii.

În al doilea rând: "sufletele de sub altar", deşi fac parte dintr-un limbaj figurat, tot nu se referă la nişte entităţi de sine stătătoare trăind şi după moarte (cum ar fi aşa-zisele fantome, strigoi, etc.). Suflete, adică persoane. Acesta era înţelesul termenului pentru apostolul Ioan.

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Danut7

Adică în genunchi cârpaciule!

Sancta simplicitas!

[Totpeetor]

Intelesul sufletului din acel verset din Apocalipsa nici pe departe nu este acela de persoana.Aici se spune clar "sufletele celor ce fuseseră junghiaţi",deci nu e vorba de persoana in sine,ci de o entitate a omului care continua sa existe si dupa moarte(aici prin injunghiere).Uite ca apare in biblie si cu sensul la care ne referim noi,ca tu ai negat si vad ca negi si acum.Ele nu au a face cu "fantome sau strigoi",nu stiu ce tot le aduceti in discutie.
Daca esti rational trebuie sa admiti ca nu se refera la persoane.

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Totpeetor

Intelesul sufletului din acel verset din Apocalipsa nici pe departe nu este acela de persoana. Aici se spune clar "sufletele celor ce fuseseră junghiaţi", deci nu e vorba de persoana în sine,ci de o entitate a omului care continua sa existe si dupa moarte(aici prin injunghiere).Uite ca apare in biblie si cu sensul la care ne referim noi,ca tu ai negat si vad ca negi si acum.Ele nu au a face cu "fantome sau strigoi",nu stiu ce tot le aduceti in discutie.
Daca esti rational trebuie sa admiti ca nu se refera la persoane.

Înţelesul sufletelor din Apoc.6,9 trebuie luat în contextul Apocalipsei şi nu în contextul concepţiei nemuririi sufletului. Reamintesc faptul că Ioan vedea reprezentări în imagini, iar atunci când este cercetată semnificaţia diferitelor simboluri, trebuie luate în considerare regulile de interpretare a unor astfel de profeţii. Ioan a văzut un altar la temelia căruia se aflau „sufletele” martirilor. Regulile de interpretare nu ne cer să localizăm un altar anume într-o anumită zonă şi într-un moment dat al istoriei. Asemeni detaliilor unei parabole, nu este obligatoriu ca toate elementele unei profeţii simbolice să fie interpretate. Se pare că simbolul celei de-a cincea peceţi a fost prezentat pentru a-i încuraja pe martiri, asigurându-i că în ciuda aparentei biruinţe a duşmanului, în cele din urmă răzbunarea va veni. O astfel de încurajare îi întăreşte în special pe cei care au trecut prin teribilele persecuţii din Evul Mediu şi mai ales prin cele din timpul Reformei şi de mai târziu. Pentru ei această lungă perioadă de opresiune părea că nu se mai termină. Solia celei de-a cincea peceţi era o reasigurare a faptului că în final va triumfa cauza lui Dumnezeu. O încurajare asemănătoare va veni pentru cei ce vor străbate ultimul mare conflict. Vezi şi Apoc.20,4. În ambele pasaje apocaliptice sunt doar nişte reprezentări simbolice şi profetice. Ar fi absurd să crezi că sub altar se află sufletele [descătuşate de trup ale] celor ce nu s-au închinat icoanei fiarei. Aceşti biruitori ai semnului fiarei încă nici n-au murit!

Orice încercare de a interpreta aceste „suflete” ca fiind duhurile fără trup ale martirilor dispăruţi ar fi în contradicţie cu regulile de interpretare ale profeţiilor simbolice. Lui Ioan nu i s-a dat o viziune a cerului aşa cum este el în realitate. Acolo nu sunt cai albi, roşi, negri şi gălbui, cu călăreţi de război. Iisus nu apare acolo în forma unui miel cu o rană sângerândă. Cele patru făpturi nu reprezintă fiinţe înaripate cu caracteristici de animal, aşa cum sunt descrise aici. Tot aşa, nu există „suflete” aşezate la temelia unui altar din ceruri. Întreaga scenă a fost o reprezentare în imagini şi simboluri, menită să dea lecţia spirituală despre spuneam.

[ovidiu-s]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Sunt de acord cu tine ca termenul "suflet", în special în NT [psyche] are şi alte conotaţii ce se pot referi la inteligenţă, spiritualitate, etc. Însă niciodată termenul nu o să-l întâlneşti desemnând o entitate de sine stătătoare şi conştientă după moartea omului.

Întâlneşti in biblie şi termenul (psyche), după moartea trupului:
(Apoc. 6, 9-11). Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.”
Apoc 6.9 "και οτε ηνοιξεν την πεμπτην σφραγιδα ειδον υποκατω του θυσιαστηριου τας ψυχας (psychas) των εσφαγμενων δια τον λογον του θεου και δια την μαρτυριαν ην ειχον"
in litere latine acelasi verset:
kai ote enoixen ten pempten sphragida eidon upokatô tou thusiasteriou tas psuchas tôn esphagmenôn dia ton logon tou theou kai dia en marturian tou arniou en eichon
Replici:

În prealabil postat de tricesimusseptimus

"sufletele de sub altar", deşi fac parte dintr-un limbaj figurat, tot nu se referă la nişte entităţi de sine stătătoare trăind şi după moarte (cum ar fi aşa-zisele fantome, strigoi, etc.). Suflete, adică persoane. Acesta era înţelesul termenului pentru apostolul Ioan...

Înţelesul sufletelor din Apoc.6,9 trebuie luat...

DOMNULE TRICESIMUSSEPTIMUS, NOI NU TE-AM ÎNTREBAT NICIUNUL CE ÎNŢELES ARE VERSETUL RESPECTIV ÎN DOCTRINA ADVENTISTĂ. DUMNEATA AI AFIRMAT SUS ŞI TARE, NEGRU PE ALB CITEZ:"niciodată termenul[psyche] nu o să-l întâlneşti desemnând o entitate de sine stătătoare şi conştientă după moartea omului".
NOI ŢI-AM ARĂTAT NEGRU PE ALB CĂ APARE ÎN BIBLIE ŞI TERMENUL PSYCHE (SUFLET) ŞI ACELA DE PNEUMA (DUH),DINCOLO DE MOARTEA TRUPULUI.
ÎN CONSECINŢĂ, NU TE-AM ÎNDEMNAT SĂ TE LEPEZI DE RELIGIA ADVENTISTĂ, NICI SĂ RENUNŢI LA DOGMA EI ATÂT DE PREŢIOASĂ A INEXISTENŢEI SUFLETULUI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI, TE-AM ÎNDEMNAT PUR ŞI SIMPLU SĂ ÎŢI CERI SCUZE PENTRU INFORMAŢIA FALSĂ PE CARE AI FURNIZAT-O: "niciodată termenul[psyche] nu o să-l întâlneşti desemnând o entitate de sine stătătoare şi conştientă după moartea omului".
FIE CĂ AŢI FĂCUT-O DIN NECUNOAŞTERE, FIE CĂ AŢI FĂCUT-O INTENŢIONAT, CREŞTINESC ŞI ETIC ESTE SĂ VĂ CEREŢI SCUZE ÎN FAŢA FORUMIŞTILOR (PE CARE AR FI PUTUT SĂ ÎI INDUCEŢI ÎN EROARE FĂCÂNDU-VĂ VINOVAT DE PĂCĂLIREA LOR SPIRITUALĂ) PENTRU O ASTFEL DE INFORMAŢIE CARE S-A DOVEDIT A FI FALSĂ, CĂCI TERMENUL RESPECTIV APARE ÎN BIBLIE.
AŞADAR DOMNULE TRICESIMUSSEPTIMUS, BIBLIA NE ÎNVAŢĂ:

Filipeni 2.3 "cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. "
Psalmi 50.18 "duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. "
AŞADAR D-LE TRICESIMUSSEPTIMUS, SE ŞTIE CĂ VOI ADVENTIŞTII DIN DORINŢA DE A VĂ AFIŞA SMERENIA ŞI DE A-L IMITA PE HRISTOS MERGEŢI CU LIGHEANE ŞI APĂ LA ADUNĂRILE VOASTRE CA SĂ VĂ SMERIŢI SPĂLÂNDU-VĂ PICIOARELE UNII ALTORA.
ACUM AVEŢI ÎNTR-ADEVĂR OCAZIA SĂ ARĂTAŢI CÂTĂ SMERENIE ZACE ÎN SPATELE ACESTUI GEST ŞI SĂ VĂ CĂIŢI PENTRU DEZINFORMAREA GRAVĂ A SEMENILOR IN CEEA CE PRIVEŞTE TEXTUL SACRU.

AŞTEPTĂM!

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de ovidiu-s

DOMNULE TRICESIMUSSEPTIMUS, NOI NU TE-AM ÎNTREBAT NICIUNUL CE ÎNŢELES ARE VERSETUL RESPECTIV ÎN DOCTRINA ADVENTISTĂ. DUMNEATA AI AFIRMAT SUS ŞI TARE, NEGRU PE ALB CITEZ:"niciodată termenul[psyche] nu o să-l întâlneşti desemnând o entitate de sine stătătoare şi conştientă după moartea omului".

Ştiind că "sufletele de sub altar" se referă şi la martirii din timpul prigoanei Fiarei (cu referire directă la semnul fiarei Apoc.20,4), te întreb:
Cum puteau aceste "suflete descărnate" să fie realmente sub altar, din moment ce aceştia nu au murit (unii probabil nici măcar nu s-au născut încă)? Încă o dovadă că e vorba doar despre o imagine-simbol ce desemnează suflete în sensul de fiinţe umane, în nici un caz entităţi conştiente după moarte.

O exprimare greoaie şi inadecvată din partea mea, nu cred că constituie "o gravă dezinformare" cum strigaţi dvs. majuscular. Mai degrabă linkul din semnătura dvs. poartă o asemenea caracteristică...

[tricesimusseptimus]

Când a fost împărat peste poporul Israel, Saul a îndepărtat din ţară pe cei care nu erau în conformitate cu criteriile prezentate de Yahve în textele ce le-am mai amintit (Leviticul 19: 31 şi Deuteronom 18: 10-12). Astfel, ne spune 1 Regi 28,3 (1 Samuel 28,3 în Biblia "sectanţilor"). Saul îndepărtase pe cei care chemau morţii şi pe cei care ghiceau:

"Murind Samuel, l-a plâns tot Israelul şi l-au îngropat în Rama, cetatea lui. Saul însă izgonise pe cei ce chemau morţii şi pe ghicitori din ţară."

Temându-se de David, Saul avea acum de înfruntat o nouă problemă. Filistenii s-au strâns pentru o nouă luptă cu Israel. Văzând tabăra filistenilor Saul s-a îngrozit şi a întrebat pe Yahve care va fi soarta luptei. Scriptura ne spune, că Dumnezeu nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim şi nici prin prooroci. Cerul încetase să mai vorbească cu Saul. Văzând lucrul acesta, într-o atitudine totală de sfidare la adresa lui Dumnezeu, Saul se întoarce spre cei pe care îi alungase şi cere slujitorilor săi să caute o femeie care cheamă morţii. Am văzut până acum că morţii, fie buni, fie răi se găsesc în locuinţa morţilor (şeol) fără nici o cunoştinţă faţă de ce se petrece sub soare. Saul merge astfel într-o noapte la o femeie care chema morţii şi-i cere acesteia să îl cheme de Samuel. Acesta îl scoală la cererea lui Saul pe Samuel, care îi spune tot ce se va întâmpla. Cunoscând însă faptele studiate până acum, cum că morţii sunt de-a dreptul morţi, că ei nu ştiu ce se întâmplă sub soare, că de fapt nu mai există, este greu să credem că fiinţa pe care a văzut-o Saul era cu adevărat Samuel. Convingerea acesta poate fi întărită de faptul că dacă Dumnezeu nu i-a răspuns, cu siguranţă nici Samuel nu ar fi făcut-o (dacă ar fi trăit într-un anume fel).

Cine este atunci cel care a vorbit lui Saul? Unul din „prietenii” celui care a spus în Eden „nu veţi muri de moarte”, sau poate chiar el. Un alt lucru care ne demonstrează acest lucru este faptul că fiinţa care îi vorbeşte lui Saul îi spune că mâine, acesta şi fiii lui vor fi împreună cu el. Dar nu se poate ca Samuel să fie în acelaşi loc cu Saul. Acest fapt ar distruge concepţia populară că la moarte cei buni merg într-un loc al răsplătirii, iar cei răi într-un loc al pedepsei. Ceea ce se poate, însă, este realitatea evreiască, cum că la moarte toţi merg în pământul din care au fost luaţi şi că nu mai au nici o cunoştinţă de ce se face sub soare (Ecl.9,5.6). Fiinţa care i-a vorbit lui Saul nu putea să fie o fiinţă consacrată lui Yahve pentru că a făcut ceea ce Dumnezeu nu dorise să facă; să-i răspundă lui Saul.

1 Paralipomena 10,13 (1 Cronici 10,13 în originalul evreesc): „Aşa a murit Saul pentru nelegiuirea sa pe care o făcuse el înaintea Domnului, pentru că n-a păzit cuvântul Domnului şi pentru că a întrebat şi a cercetat o vrăjitoare” , iată concluzia acestui eveniment.

[ovidiu-s]

Textul de mai sus, pe care l-ai copiat dintr-o publicaţie a adventiştilor sau martorilor lui Iehova nu are nici o legătură cu ce se discută aici. Şi în patristica ortodoxă în Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur se afirmă acelaşi lucru: anume că profetul împăratul Saul nu a vorbit cu duhul real a lui Samuel, ci cu un duh necurat.

Dar problemele noastre sunt cu totul altele. În Biblie se vorbeste clar despre existenţa sufletului dincolo de moartea trupului. De ce nu te apuci să le comentezi? Succes!

1. Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOAREcare fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă”.
Am încercat să dau citatul complet. Sf. Petru se referă clar la cele trei zile ale Mântuitorului în care a fost mort cu trupul (pentru că spune clar “omorât cu trupul”) şi la pogorârea Sa în Iad unde erau duhurile unor oameni care trăiseră demult pentru că face şi precizarea „în zilele lui Noe”
Apoi în aceaşi carte biblică şi referindu-se la acelaşi episod sf. Petru face precizarea :
1 Petru 4.5-6 „Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta S-A BINEVESTIT MORŢILOR, CA SĂ FIE JUDECAŢI CA OAMENI DUPĂ TRUP, DAR SĂ VIEZE DUPĂ DUMNEZEU CU DUHUL. “ În Biblia tradusă de B. Anania scrie “s-a bivestit CHIAR ŞI morţilor” iar în Biblia Cornilescu: “ŞI CELOR morţi”. Adică sensul e clar: pe lângă cei vii cărora le-a propovăduit Mântuitorul în timpul vieţii pământeşti le-a propovăduit ŞI CELOR MORŢI în timpul coborârii în Iad.
4 Regi 13.21 (sau 2 Imp.13.21-biblia sectantilor) “Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei.CĂZÂND ACELA, S-A ATINS DE OASELE LUI ELISEI ŞI A ÎNVIAT ŞI S-A SCULAT PE PICIOARELE SALE”.
Puteau oasele unui sfânt decedat să facă minuni dacă sufletul acelui sfânt nu mai exista?
De asemenea nu aţi dat niciodată nici un răspuns plauzibil nici la citatele:
Marcu 9.43-48 „Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE.”
Despre ce foc care nu se stinge şi despre ce vierme e vorba aici, dacă voi adventiştii negaţi existenţa Iadului?
Să ne oprim şi la citatul din Apocalipsa 20.7-10 :
„Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui, Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, ŞI VOR FI CHINUIŢI ACOLO ÎN VECII VECILOR”.
Aici Biblia susţine clar existenţa veşnică a sufletelor şi existenţa Iadului, referindu-se la pedeapsa antihriştilor şi a celorlalţi oameni amăgiţi de diavol. Sunt curios să văd cum veti ocoli răspunsul la problema asta!
Să ne oprim şi la definiţia pe care o dă însăşi Mântuitorul termenului de Înviere:
Ioan 5.28-29 “vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi, CEI CE AU FĂCUT LUCRURI BUNE SPRE ÎNVIEREA VIEŢII ŞI CEI CE AU FĂCUT CELE RELE SPRE ÎNVIEREA OSÂNDIRII”.
Acesta e un alt citat pe care adventiştii îl ocolesc, pentru că argumentează existenţa Iadului.
Să ne referim şi la Schimbarea la Faţă a Domnului:
Luca 9. 28-31“luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.ŞI IATĂ DOI BĂRBAŢI VORBEAU CU EL, CARE ERAU MOISE ŞI ILIE Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui”
Evangheliile arată că Hristos a vorbit cu două personae care trăiseră demult. Ilie s-a înălţat la cer, dar Moise era mort. (Deut 24.5 “Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului”) Cu cine a vorbit Hristos acolo la Schimbarea la faţă, dacă sufletul lui Moise nu mai exista conştient?
Apoi, in epistola catre Evrei 12 ;22 "Ne-am apropiat de muntele Sion si cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri in adunare sarbatoreasca si de BISERICA CELOR INTAI NASCUTI care sunt injscrisi in ceruri si de DUHURILE DREPTILOR CELOR DESAVARSITI si de Iisus Mijlocitorul Noului testament"
Se vede clar din acest pasaj in primul rand, timpul trecut "ne-am apropiat de Muntele Sion, deci nu ne v-om apropia intr-o epoca viitoare, si duhurile dreptilor celor desavarsiti care-l lauda pe Dumnezeu, deci e clar ca cineva intr-o stare de inconstienta nici nu poate avea inca aceste calitati de dasavarsiti ci le-ar primi atunci cand ar invia la a doua venire, si nici nu-l pot lăuda pe Dumnezeu.
2 Cronici 33.6 “ Manase a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.”
Lev 20.27 “Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat”
Dacă vechii evrei nu credeau în existenţa sufletelor după moarte, atunci de ce le interzice D-zeu sub pedeapsa morţii, spiritismul? Nu era mai simplu sa le spuna D-zeu ca sufletul nu mai exista pur si simplu?
(Apoc. 6, 9-11). Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.”