Judecata particulara

[Florin-Ionut]

Citind NT, am dat peste versetul de la 1 Timotei 5, 24:

"Păcatele unor oameni sunt învederate, mergând înaintea lor la judecată; ale altora însă se ivesc după ea."


Ma intreb cum de cred unii ca nu este judecata dupa moarte, ci numai Judecata de Apoi. Chiar si Cornilescu zice tot asa:

"Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă."

[caliyo]

La judecata particulara se judeca pacatele facute in viata, iar la cea universala si consecintele faptelor care apar in timpul scurs de la judecata particulara la cea universala.
Luam ca exemple fapte bune si fapte rele.
Un om a construit o biserica sau un spital sau o scoala.In biserica se vor ruga secole in sir multi oameni, in spital vor fi vindecati multi ani de-a randul o multime de bolnavi, la fel si in scoala vor invata generati de elevi. Desi ctitorul a murit, fapta lui buna va avea consecinte benefice in timp. Alta fapta buna: a scris o carte ziditoare de suflet care va trece prin mainile a multor generatii sute de ani....Un om a plantat un copac din care se vor hrani si stranepotii, altul a sapat o fantana ....
Fapte rele:din cauza miciunii unui om, altul e bagat nevinovat in inchisoare, familia acestuia nu poate supravietui financiar, ajunge in pragul saraciei, un ateu sau un eretic scrie o carte impotriva lui Dumnezeu si ii duce pe multi in ratacirea lui, si exemplele pot continua.

Judecata "particulara", daca vrei, este faptul ca toti murim ca urmare a pacatului.

[Florin-Ionut]

Am deschis subiectul asta incercand sa culeg de la voi marturii biblice pentru credinta ortodoxa in Judecata particulara.

Eu cred ca ar mai fi un temei scriptural care sustine aceasta idee. Exista doua versete care in aparenta se contrazic:

Ioan 5, 24
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.

2 Corinteni 5, 10
Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.

Primul ne spune clar ca unii oameni sunt mantuiti inca din timpul vietii, nemaifiind judecati la moarte. Cu toate acestea, la sfarsitul acestui veac (era, eon, epoca sau zi), toti vom fi prezenti la Judecata de Apoi: ingeri buni si rai, oameni, toate fiintele Universului fara exceptie.

Daca nu ar fi doua Judecati, cele doua texte s-ar contrazice.

[Doriana]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Exista doua versete care in aparenta se contrazic:

Ioan 5, 24
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.

2 Corinteni 5, 10
Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.

Primul verset este clar : cei credinciosi nu se vor infatisa la judecata pentru a fi osanditi. Observa scopul judecatii lor in al doilea verset: "ca sa ia fiecare", deci vor fi judecati pentru a da fiecaruia resplata cuvenita pentru cele ce a lucrat pe pamant.

Deci credinciosii nu vor fi judecati pentru a stabili daca merg in iad sau in rai, ci pentru a li se stabili rasplata pentru lucrul si anevointa lor de pe pamant. E ca si cum li s-ar verifica ce au lucrat si li s-ar stabili plata la sfarsitul unei zile de munca.

"Şi i-a zis stăpânul: Bine slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi."

[eclesiastul]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Am deschis subiectul asta incercand sa culeg de la voi marturii biblice pentru credinta ortodoxa in Judecata particulara.

Eu cred ca ar mai fi un temei scriptural care sustine aceasta idee. Exista doua versete care in aparenta se contrazic:

Ioan 5, 24
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.

Iti raspund tot cu un citat din Ioan 3:18 :
"Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. "
Dupa cum vezi si cei ce nu cred au parte de aceasta judecata din timpul vietii si nu dupa ce au murit.
Ce vrea sa spuna versetul asta e cat se poate de evident, faptul ca dupa moarte nu mai poti schimba nimic in ceea ce priveste vesnicia, dc ai crezut in Hristos in timpul vietii ai fost mantuit, dar dc nu ai crezut ai fost osandit.

În prealabil postat de Florin-Ionut

2 Corinteni 5, 10
Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.

Aici se refera, cum f bine a subliniat si Doriana, la judecata in privinta rasplatii pe care o primeste fiecare crestin in functie de faptele lui.
Crestinii nu doar ca sunt mantuiti ci primesc si o rasplata. Cel mai bine e evidentiat lucrul acesta in 1 Corinteni 3:
"Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia.
Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată.
Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc. "

În prealabil postat de Florin-Ionut

Primul ne spune clar ca unii oameni sunt mantuiti inca din timpul vietii, nemaifiind judecati la moarte. Cu toate acestea, la sfarsitul acestui veac (era, eon, epoca sau zi), toti vom fi prezenti la Judecata de Apoi: ingeri buni si rai, oameni, toate fiintele Universului fara exceptie.

Daca nu ar fi doua Judecati, cele doua texte s-ar contrazice.

Versetul din Ioan 3:18 spune clar ca cine e mantuit e mantuit din timpul vietii iar cine e osandit e osandit din timpul vietii.
Dc ai sa citesti Apocalipsa , in cap 20 ai sa vezi f clar cum va decurge judecata:
" Şi am văzut, iar, un tron mare alb şi pe Cel ce şedea pe el, iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit şi loc nu s-a mai găsit pentru ele.
Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor.
Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale.
Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.
Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc. "

Dupa cum vezi ,unii vor fi judecati dupa faptele lor( dar nu in vederea mantuirii si versetul dat de tine din Corinteni vorbeste despre aceasta judecata) iar altii au fost aruncati in iad pentru un sigur lucru, ca nu au fost gasiti scrisi in cartea vietii. In cazul lor judecata dupa fapte nu avea nici un sens de vreme ce oricum ar fi fost aruncati in iad datorita faptului ca nu s-au increzut in Hristos.
Destinul omului se decide din timpul vietii , in functie daca a crezut sau nu in Hristos si Ioan 3:18 descrie perfect lucrul acesta.

[AlinB]

În prealabil postat de eclesiastul

Dupa cum vezi ,unii vor fi judecati dupa faptele lor( dar nu in vederea mantuirii si versetul dat de tine din Corinteni vorbeste despre aceasta judecata) iar altii au fost aruncati in iad pentru un sigur lucru, ca nu au fost gasiti scrisi in cartea vietii. In cazul lor judecata dupa fapte nu avea nici un sens de vreme ce oricum ar fi fost aruncati in iad datorita faptului ca nu s-au increzut in Hristos.
Destinul omului se decide din timpul vietii , in functie daca a crezut sau nu in Hristos si Ioan 3:18 descrie perfect lucrul acesta.

1. Si deci cei care nu au auzit de Hristos nu sunt automat scrisi in cartea vietii si vor sfarsi in Iad?
2. Din ce spui tu se poate ajunge la concluzia ca poti fi scris in cartea vietii si totusi sa ajungi in iad?

Interesant citatul din Apocalipsa, acolo spune ca doar cei din Iad ar veni la Judecata Universala?
Si de ce "marea" si "moartea" si "iadul"?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de eclesiastul

Iti raspund tot cu un citat din Ioan 3:18 :
"Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. "
Dupa cum vezi si cei ce nu cred au parte de aceasta judecata din timpul vietii si nu dupa ce au murit.
Ce vrea sa spuna versetul asta e cat se poate de evident, faptul ca dupa moarte nu mai poti schimba nimic in ceea ce priveste vesnicia, dc ai crezut in Hristos in timpul vietii ai fost mantuit, dar dc nu ai crezut ai fost osandit.

Nu fi tu asa de sigur ca dupa judecata [temporara, provizorie] nu se mai poate schimba nimic, pentru ca Timotei ne spune altceva:

1 Timotei 5, 24:

"Păcatele unor oameni sunt învederate, mergând înaintea lor la judecată; ale altora însă se ivesc după ea."

În prealabil postat de eclesiastul

Aici se refera, cum f bine a subliniat si Doriana, la judecata in privinta rasplatii pe care o primeste fiecare crestin in functie de faptele lui.
Crestinii nu doar ca sunt mantuiti ci primesc si o rasplata. Cel mai bine e evidentiat lucrul acesta in 1 Corinteni 3:
"Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia.
Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată.
Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc. "

Te rog sa citesti cu atentie versetul de mai jos, impreuna cu Doriana:

Ioan 5, 24
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.

Scrie foarte limpede ca unii oameni nu vor veni la judecata [particulara - cred eu, ca ortodox], adica nu vor avea de ce sa vina. Nu vad sa spuna ca cei mantuiti vor veni la aceasta judecata pentru rasplata. E clar, dar vad ca voi puteti interpreta, orice se poate interpreta...

În prealabil postat de eclesiastul

Versetul din Ioan 3:18 spune clar ca cine e mantuit e mantuit din timpul vietii iar cine e osandit e osandit din timpul vietii.
Dc ai sa citesti Apocalipsa , in cap 20 ai sa vezi f clar cum va decurge judecata:
" Şi am văzut, iar, un tron mare alb şi pe Cel ce şedea pe el, iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit şi loc nu s-a mai găsit pentru ele.
Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor.
Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale.
Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.
Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc. "

Dupa cum vezi ,unii vor fi judecati dupa faptele lor( dar nu in vederea mantuirii si versetul dat de tine din Corinteni vorbeste despre aceasta judecata) iar altii au fost aruncati in iad pentru un sigur lucru, ca nu au fost gasiti scrisi in cartea vietii. In cazul lor judecata dupa fapte nu avea nici un sens de vreme ce oricum ar fi fost aruncati in iad datorita faptului ca nu s-au increzut in Hristos.
Destinul omului se decide din timpul vietii , in functie daca a crezut sau nu in Hristos si Ioan 3:18 descrie perfect lucrul acesta.

Deci tu crezi totusi ca unii au fost (te citez, "ar fi fost") aruncati in iad dinaintea Judecatii de Apoi, cand se vor intampla cele mentionate in Apocalipsa si ca Judecata de Apoi nici nu mai are sens pentru ei. Ceva scartaie aici, vezi bine, pentru ca asta ar insemna ca Judecata de Apoi este dedicata numai dreptilor/sfintilor care se vor prezenta acolo pentru a primi rasplata. Sau e numai pentru acestia si pentru cei care vor prinde a doua venire in timpul vietii pamantesti? Lamureste-ma, ca nu te inteleg.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de eclesiastul

Versetul din Ioan 3:18 spune clar ca cine e mantuit e mantuit din timpul vietii iar cine e osandit e osandit din timpul vietii.

Caile Domnului sunt greu de inteles. Pentru cine vrea Dumnezeu, raposatul crestin poate interveni in vietile celor de pe pamant si de dincolo de moarte, fara ca el sa fi fost considerat un sfant. In "Pelerinul rus" putem gasi mai multe exemple, dintre care cel cu evreul devenit crestin mi se pare deosebit.
Citez de la pagina 117
- Vă voi povesti în legătură cu aceasta o întâmplare interesantă, îşi începu el istorisirea. Tatăl meu a fost evreu, născut în oraşul Sklov. Dânsul nutrea o mare ură împotriva creştinilor. Din tinereţe se pregătea să se facă rabin şi învăţa cu osârdie toate minciunile evreieşti pentru combaterea creştinismului. Într-o bună zi, întâmplarea făcu să treacă printr-un cimitir creştin. Acolo el văzu un craniu, care fusese scos probabil dintr-un mormânt de curând săpat. Potrivit cruzimii sale, începu să-şi bată joc de ţeastă: o scuipă, o înjură şi o calcă în picioare. Nemultumindu-se cu atât, o ridică de jos şi o înfipse într-un par, aşa cum grădinarii înfig oase de animale pentru a speria păsările răpitoare. După ce îşi isprăvi bătaia de joc, se duse acasă. În noaptea următoare, i se înfăţişă în vis un om necunoscut care îl învinuia, spunându-i: „Ai îndrăznit să-ţi baţi joc de rămăşiţele mele pământeşti? Eu, care sunt creştin, iară tu, vrăjmaşul lui Hristos?!” Vedenia se repeta de câteva ori pe noapte, alungându-i somnul şi liniştea. Mai târziu, năluca începu să-i joace înaintea ochilor şi în timpul zilei. Auzea şi ziua ecoul vocii, plină de învinuiri. Cu cât trecea timpul, cu atât vedenia se repeta mai des. În sfârşit, când mâhnirea şi spaima îi slăbiseră puterile şi-i stăpâneau sufletul, alergă la rabinii lui, care îndată s-au aşezat pe citit rugăciuni şi dezlegări. Vedenia, departe de a-l lăsa în pace, revenea mai des şi mai năvalnic. Şi cum această încercare sufletească ajunsese cunoscută tuturor, un creştin cu care se împrietenise în afacerile lui negustoreşti îl sfătui să primească credinţa creştină, încredinţându-l că nu se va putea izbăvi prin nimic altceva. Cu toate că tatăl meu nu voia deloc să se boteze, a zis totuşi: „Aş fi bucuros să fac orice, numai să scap odată de vedenia aceasta de neîndurat”. Creştinul, bucurându-se la auzul cuvintelor lui, l-a convins să înainteze o cerere episcopului din localitate, în vederea botezului, spre a fi primit fără întârziere în Biserica creştină. Au scris petiţia împreună, iar tatăl meu, vrând-ne-vrând, a iscălit-o. Din clipa în care cererea a fost semnată, vedeniile au încetat, fără să-l mai tulbure vreodată. Dânsul a fost cuprins de o nespusă bucurie şi, pe deplin liniştit, simţind o înflăcărată credinţă în Iisus Hristos, a mers îndată la episcop, i-a povestit cele petrecute şi i-a mărturisit din toată inima că vrea să se boteze. După ce învăţă dogmele credinţei creştine, se boteză cu multă râvnă, apoi plecă acasă, în localitatea aceasta, unde se
căsători cu mama mea, care era bună creştină şi cu care a trăit o viaţă plăcută lui Dumnezeu şi plină de evlavie. A fost milostiv cu săracii, iar pe patul de moarte, după ce îmi dădu frumoase poveţe în privinţa aceasta, mi-a lăsat porunca şi binecuvântarea de a-i milui pe cei lipsiţi. Iată de ce mă numesc Evreinov!

Am ascultat istorisirea cu evlavie şi smerenie, gândindu-mă în sinea mea: „Doamne, Dumnezeul meu! Cât de milostiv este Domnul nostru Iisus Hristos şi cât de mare e iubirea Lui! Ce felurite sunt căile pe care El aduce la Sine pe păcătoşi şi cu câtă înţelepciune întoarce întâmplările de mică însemnătate în călăuze spre lucruri mari! Cine ar fi putut bănui că gluma răutăcioasă a unui evreu, săvârşită asupra unui os de mort, îi va sluji drept punte de trecere spre adevărata cunoaştere a lui Iisus Hristos, luminându-l spre viaţa duhovnicească?”

[Carmen FUNIERU]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ioan 5, 24
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.

Cei care au ascultat cu adevărat de Hristos şi s-au jertfit pentru El, împlinind cu dragoste şi râvnă sfântă faptele credinţei, au fost sfinţii (cunoscuţi sau necunoscuţi de noi). Sufletele lor ajung direct în Rai. La ei cred că se referă versetul respectiv.