Ce este iadul (was: Cum Il mai pot iubi?)

[Laurentiu]

în hrisoavele unui bătrân din Sfântul Munte, se găseste întâmplarea următoare:
"Un slăbănog venise în Kapsala. Era bolnav de mai multi ani de zile si-si pierduse răbdarea. Slăbise cu sufletul si, plângând, se ruga lui Dumnezeu să-i scurteze viata.
Un înger se arătă si-i zise bolnavului:
- Prea bine, frate, Domnul în milostivirea Sa nemărginită îti ascultă rugămintea: El scurtează viata ta pământească, dacă te învoiesti,ca pentru un an de suferinte ce-ai mai avea de răbdat pe pământ - ca să te curătesti printr-însele, ca aurul prin foc - să petreci trei ceasuri în muncile iadului. Păcatele tale cer curătirea ta prin suferintele propriului tău trup, ca tu să trăiesti slăbănog încă un an de zile, căci pentru tine,ca si pentru toti credinciosii, nu este altă cale spre Cer, decât calea Crucii, care a fost arătată de Dumnezeu-Omul, Cel fără de păcat. Calea
Crucii te face să suferi. încearcă deci ce sunt suferintele vesnice, unde merg toti păcătosii; dar tu nu vei suferi decât vreme de trei ceasuri,după care vei fi scăpat din munci, prin rugăciunile Bisericii.
Nenorocitul începu a cugeta:
- încă un an de suferinte pe pământ e o vreme tare lungă! Mai bine rabd trei ceasuri suferintele de dincolo; si zise îngerului: mă învoiesc să merg în iad.
îngerul îi luă sufletul si-1 închise în temnitele iadului.
- După trei ceasuri voi veni să te caut, îi spuse îngerul, cu mângâietoare grăire.
După plecarea îngerului totul se întunecă, un întunerec de smoală, o strâmtoare cumplită, un vuiet sfâsietor de suspine ale sufletelor păcătoase, duhuri rele cu ochii de văpaie si cu urâciunea lor, îl împrejmuiau, si-i înghetau făptura, iar el nu se putea apăra cu nimic; toate acestea îl cuprinseră ca nişte gheare de groază si-1 cufundară într-o spaimă nespusă. Nu vedea nimic, desi suferinta si plânsul strigau de pretutindeni. Ochii arzători ai demonilor luceau în întunerec si se vedeau deasupra umbrele lor pocite, care se repezeau la dânsul, gata să-l sfărâme si să-l înghită într-o sorbitură de fiară.
Nenorocitul suflet începu a striga de spaimă, însă nu răspundea nimeni la strigătele sale, decât răsunetul hăului, prăpăstuit de dihănii.
Ceasurile i se făcură ani. Ba chiar i se păru că are sute de ani în muncile acelea, si îngerul tot nu mai venea. Asa-1 înclesta deznădejdea că îngerul nu se va mai întoarce, si scrâsni deodată din dinti. Nu-1 auzi nimeni, căci toti păcătosii din temnită nu se ocupau decât de ei însisi si de propria lor muncă; iar sălbaticii demoni luau în bătaie de joc suferintele lor.
Tocmai când scrâsni a doua oară, dulcea lumină a slavei îngeresti coborî deasupra chinuitilor si cu zâmbet ceresc îl întrebă:
- Cum te afli, frate?
- N-as fi crezut vreodată ca si îngerii să mintă! mormăi nenorocitul, cu glasul frânt de durere.
- Ce voiesti să zici? întrebă îngerul cu linistea de cer.
- Vreau să zic că mi-ai făgăduit să mă scoti de-aici după trei ceasuri si iată c-au trecut sute de ani de când mă chinuiesc aici!
- Ce zici tu? Sute de ani? zise îngerul, cu zâmbetul lin. Un ceas a trecut de când te-am părăsit si mai ai încă două de rămas aici.
- A trecut un ceas si mai am două! Oare-i cu putintă să nu fi trecut decât un ceas? Nu mai pot îndura chinurile acestea, nu mai am putere. De cumva e cu putintă si ar vrea Dumnezeu, rogu-te scoate-mă de-aici. Vreau mai bine a răbda pe pământ ani si sute de ani, ba chiar până la ziua de apoi, numai scapă-mă de-aici: fie-ti milă de mine.
Asa se sfârsea de durere bietul suflet, întinzându-si mâinile spre îngerul luminii, care îi răspunse:
- Dumnezeu, fiind Tatăl îndurării, s-a milostivit de tine si te scoate de-aici; dar tu, frate, să-ti aduci aminte când te-i întoarce pe pământ cât de mari sunt muncile de-aici, fată de oricare dintre cele pământesti si că-i mai bine să-ti împlinesti pocăinta până esti în trup,decât după aceea.
Când îngerul isprăvi cuvântul, bietul slăbănog se trezi pe pământ, învăluit de soare, iar ceasul de alături arăta mai mult c-o oră..." Era fericit ca un izbăvit din iad.
CARAREA IMPARATIEI ..Arsenie Boca

[omulet]

În prealabil postat de Laurentiu

DRAGA Oni91 Tu nu intelegi un lucru ca Dumnezeu este iubire dar nu poate fi nedrept...

Sf. Isaac Sirul: "Nu huliti spunand ca Dumnezeu e drept!"

[omulet]

În prealabil postat de oni91

BogdanF, iti multumesc pentru ceea ce mi-ai scris, totusi nu pot sa inteleg o pedeapsa VESNICA pentru o viata LIMITATA de pacat...cat de pacatos poate fi un om ca sa merite chinul sau singuratatea sau mustrarea LA INFINIT?

Vezi tu, problema noastra e ca gandim in termeni legalisti, temporali! Ce se intampla dupa moarte e o Taina. Stim cate ceva, dar "ca in ghicitura", vorba Sf. Pavel.

Singurul lucru care este INFINIT e mila si dragostea lui Dumnezeu. In asta nadajduim.

Cum recomanda cineva, intr-adevar, cuvintele Sf. Siluan Athonitul pe tema asta sunt extraordinare.

[costel]

Florensky talcuieste "intunericul cel mai dinafara" (Matei XXV, 30), drept un loc in afara de Dumnezeu. E greu sa se accepte aceasta formula. Definitia iadului ca loc in care nu exista Dumnezeu, se leaga de definitia raului ca lipsa a binelui, dar cand e vorba de persoana, nu se poate aplica acelasi calificativ, fara sa fie amenintata de desfiintare. In iad persoana ramane acolo constienta, nu se destrama in nefiinta. Or, acolo unde este fiinta, este si Dumnezeu, numai ca in iad El nu e prilej de fericire, ci de nefericire, pentru ca i-a fost refuzata paternitatea.

[Traditie]

În prealabil postat de omulet

Singurul lucru care este INFINIT e mila si dragostea lui Dumnezeu. In asta nadajduim.

Aceasta e o greseala. Acest gând îi face pe majoritatea oamenilor sa traiasca în pacat, nestiind ca pacatul omoara sufletul. Cei care gândesc asa dovedesc ca Îl vad pe Dumnezeu ca Judecator iar mântuirea dobândibila în urma unui troc cu Dumnezeu, ca la catolici si protestanti.

Acest gând este cel care duce la pacatul sau hula împotriva Duhului Sfânt (ca si gândul opus, ca nu mai exista posibilitatea mântuirii), adica la închiderea din nestiinta a omului în fata dorintei Duhului Sfânt de a veni si lucra asupra lui. Si cum Duhul Sfânt e împaratia cerurilor (asa cum spune Sf. Siluan) cine nu va avea Duhul Sfânt nu va avea mântuirea (vezi si pilda celor 10 fecioare si celelalte asemanatoare).

[BogdanF]

În prealabil postat de oni91

BogdanF, iti multumesc pentru ceea ce mi-ai scris, totusi nu pot sa inteleg o pedeapsa VESNICA pentru o viata LIMITATA de pacat...cat de pacatos poate fi un om ca sa merite chinul sau singuratatea sau mustrarea LA INFINIT?

Oni, cred ca nu trebuie sa intelegem eternitatea ca pe o insiruire nesfirsita de minute si secunde, asemenea minutelor si secundelor pe care le traim in trup. Timpul, aceasta a patra dimensiune, nu a existat din totdeauna, ci a fost creat de Dumnezeu, din nimic, la fel cum a fost creat si spatiul. Dumnezeu este singurul care este etern, care a existat din totdeauna. Este interesant ca si stiinta moderna atee a ajuns la concluzii similare, sustinand ca timpul a inceput sa existe impreuna cu spatiul in momentul Big-Bang-ului.

Acest timp se va sfirsi cel mai probabil in Ziua Judecatii, si toti oamenii vor intra in vesnicie. Intr-un fel sau altul insa, cu totii intram in vesnicie chiar din momentul mortii. Eternitatea petrecuta in iad sau in rai nu este o serie infinita de minute cum sunt minutele pe care le traim acum. Este o cu totul si cu totul alta dimensiune.

Trebuie sa intelegem si ca starea noastra de dincolo va fi destul de diferita de starea noastra de acum. Acum putem face bine si rau, ne putem razgindi, ne putem face
din rai buni sau din buni rai. Dupa clipa mortii insa, raminem cumva "inghetati" in starea in care ne-a prins moartea, pentru eternitate. Nu ne vom mai putea intoarce de
la rau la bine, sau de la bine la rau. Realizez ca nu am cum sa explic bine ceva ce nici eu nu inteleg prea bine, insa asta este invatatura Bisericii.

Dupa moarte vom fi ca ingerii. Ingerii (si cei buni si cei rai) au avut si ei portia lor de "timp" in care sa aleaga intre a-L iubi pe Dumnezeu sau nu. Acum nici ei nu se mai pot razgindi. Nu ca nu le-ar da Dumnezeu voie sa se razgindeasca, ci ca starea lor spirituala nu le mai permite. Nu vor sa se razgindeasca, si nu isi vor schimba vointa in veci. Si noi, dupa ce vom muri, vom ajunge ca ei.

Si 3 mici istorioare despre ingerii cazuti:

1. Se spune ca in iad e plin de diavoli care zic in continuu lui Dumnezeu: "Nu vom sluji Tie".

2. Pr. Efrem de la Filoteu, povestea ca in tinerete cunoscuse un posedat. In momentele de luciditate, calugarii il invatau sa se roage. La un moment dat, in simplitatea lui i-a intrebat pe calugari daca nu ar trebui sa se roage si pentru demonul care pusese stapanire pe el. In momentul ala demonul a rabufnit violent, urland ca nu vrea mila nimanui si ca nu vrea sa se pocaiasca.

3. La Sf. Antonie au venit 2 diavoli, sub forma de om, si l-au intrebat daca Dumnezeu i-ar primi pe ei daca s-ar pocai. Antonie a intrebat pe Dumnezeu, si ingerul Domnului i-a spus ca diavolii nu se vor pocai in veci. Insa, ia zis sa le spuna ca daca vor zice dimp de 3 ani "Doamne miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche" si inca alte 2 rugaciuni scurte, Dumnezeu ii va primi inapoi in locul in care erau la inceput. Antonie le-a spus demonilor asta, iar ei au raspuns ca de fapt nici prin gind nu le trece sa se pocaiasca.

Sper ca asta sa ajute la a intelege mai bine ce este iadul si de ce este etern.

Bogdan.

[Laurentiu]

În prealabil postat de omulet

Sf. Isaac Sirul: "Nu huliti spunand ca Dumnezeu e drept!"

DA Omulet...Tu ce intelegi din ceea ce a spus Sf. Isaac Sirul?...Trebuie sa fim atenti caci cuvintele Sfintilor pot avea mai multe intelesuri..De aceea este bine sa pui tot textul de unde ai postat apoftegma Sfantului Isaac Sirul..

În prealabil postat de AndreiB

mirelat
ce a spus parintele Savatie este minunat si prea adinc pentru cei mai multi. Citi barbati sint astfel in lume?

ma rog, scuze de off topic, dar daca mie un calugar mi-ar spune ca vrea sa ma supuna ca pe o mielusea sub sabia cuvantului sau, chiar daca ma vede atrasa fizic de el, i-as zice "parinte, sunteti dus..."

astfel de filme sunt facute pentru lume, nu pentru calugari, parerea mea.

[Laurentiu]

În prealabil postat de omulet

Sf. Isaac Sirul: "Nu huliti spunand ca Dumnezeu e drept!"

Să nu huliti spunând că Dumnezeu e drept. Cand a spus aceste vorbe SFantul Isaac a vrut sa spuna despre crestinism ca nu este numai Lege, dreptate..Adica se refera la faptul ca cei care au trait dupa Legea data lui Moise de Dumnezeu se limitau numai la lege si pe care putni o respectau cu adevarat..Odata cu rastignirea si invierea Lui Hristos lucrurile stau altfel..Un om nu mai este tinut de legea veche in care daca furai trebuia sa intorci impatrit sau daca erai prins ca desfranai trebuia sa fii omorat cu pietre..Toate acestea odata cu Rastignirea si invierea Mantuitorului se pot ierta din mila Lui Dumnezeu ..dar cu pocainta...Si Sf. Isaac Sirul vrea sa spuna ca Dumnezeu nu este doar drept ...adica sa nu spui ca daca pacatuiesti ca om Dumnezeu te va pedepsi automat deoarece aceasta tine de dreptate Lui {in sensul asta NU huliti spunand ca Dumnezeu e drept"} doar dupa dreptate si fara mila in sesnul asta spune Sf. Isaac Sirul : "Nu huliti spunand ca Dumnezeu este drept"
De aceea, frati crestini, nu-i de ajuns crestinului să meargă duminica si în zilele de sărbătoare la biserică, să aprindă una ori câteva lumânări, să se închine la icoane si, eventual, să bată una ori mai multe metanii. Bune sunt acestea toate si frumoase. Dar cred că nu-s destul. Crestinismul nu-i numai slujbă, cult si ritual. Crestinismul înseamnă trăire crestină liberă, zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă.

Ioan
17. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevărul au venit prin Iisus Hristos

Dar asta nu inseamna ca Dumnezeu nu va rasplati fiecaruia dupa dreptate.
Insusi Mantuitorul spune...Cand va ven Fiul omului sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui.
Si apostolul Pavel spune :

2Corinteni Cap.5
10. Pentru că noi toti trebuie să ne înfătisăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.

[Laurentiu]

În prealabil postat de mirelat

ma rog, scuze de off topic, dar daca mie un calugar mi-ar spune ca vrea sa ma supuna ca pe o mielusea sub sabia cuvantului sau, chiar daca ma vede atrasa fizic de el, i-as zice "parinte, sunteti dus..."

astfel de filme sunt facute pentru lume, nu pentru calugari, parerea mea.

Un material de nota 10 despre noua dictatura religioasa, de pe blog-ul parintelui Savatie . http://www.savatie.ro/blog/?p=18 Cu cat vor fi mai multi oameni interesati de acest blog, cu atat vor gasi pe el mai multe materiale... Acum intelegeti de ce nu mai e chemat parintele Savatie sa tina conferintele in centrele universitare care mai ieri il tineau drept avva?