Cine nu si-a inselat sotul/sotia??

[gabriela8]

În prealabil postat de anika12

Am fost casatorita 7 ani si nu mi-am inselat niciodata sotul . El insa a facut-o nu o data ci de mai multe ori. Intreband in stanga si in dreapta am aflat ca de fapt toate cunostintele noastre au " calcat stramb". Si culmea e ca nici nu se simt vinovati si zic ca o aventura din cand in cand nu strica. In acest cerc eu sunt vazuta a fi mai putin normala. Acum stau si ma intreb daca toata lumea e asa??? Oare chiar nu mai exista dragoste si respect ci doar sex?? As dori sa fiti sinceri si sa spuneti cine nu si-a inselat sotul/sotia si de ce?? Si daca se poate sa imi spuneti si de cati ani sunte-ti impreuna. O zi buna tuturor.

Daca poti ierta, lupta pentru casnicia ta! E mare lucru! Prin comportamentul tau, iti poti intoarce sotul la credinta!
Doamne ajuta!

[anika12]

De iertat am tot iertat pana am realizat ca ma mint singura. Acum suntem de acord amandoi ca nu avem nici un viitor impreuna. Sunt in divort si sper sa ramanem in relatii bune pentru fetita noastra. Ma voi ruga incontinuare sa ajunga pe calea cea dreapta. Dumnezeu sa il aiba in grija si pe mine sa ma indrume spre tot ce ii este placut Lui. Doamne ajuta-ne!!!!

[anika12]

În prealabil postat de windorin

A nu cadea in pacat (desfranare, adulter) este un har de la Dumnezeu. Chiar daca nu'l intelegem ori nu'l simtim.

Care dintre noi are puterea de a se pazi de grele pacate, sa stea cu frica, spre a nu cadea, iar nu cu siguranta biruitorului.
Pana la moarte nu exista biruitor sau invins. Oricand ni se poate schimba inima.
Suntem cat de cat feriti de pacate mari prin har, iar daca pierdem harul, vom pierde si puterea de "a sta".
Sunt sfinti care, fiind inselati de diavol cu mandria, au ajuns sa cada in pacate grele, mai apoi pocaindu'se iar din toata inima.

"Cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă." (I Corinteni 10, 12)

Un mare adevar !!! Multumesc!

[iulia_clau_edi]

Imi pare foarte rau pentru familia ta,de urmat sfatul Gabrielei.Dumnezeu sa te ajute in tot ceea ce trebuie sa faci pentru a-ti reuni familia.

[anna21]

În prealabil postat de anika12

De iertat am tot iertat pana am realizat ca ma mint singura. Acum suntem de acord amandoi ca nu avem nici un viitor impreuna. Sunt in divort si sper sa ramanem in relatii bune pentru fetita noastra. Ma voi ruga incontinuare sa ajunga pe calea cea dreapta. Dumnezeu sa il aiba in grija si pe mine sa ma indrume spre tot ce ii este placut Lui. Doamne ajuta-ne!!!!

Draga Anika, imi pare rau ca s-a ajuns la divort.
Totusi, daca ai o sansa sa va impacati, fa-o.

Eu tare cred ca la judecata de apoi vom merge de mana cu sotul/ sotia. Eu asa cred, poate gresesc.
Ca sotul este capul familiei si are o responsabilitate imensa in fata lui Dumnezeu pentru felul in care si-a iubit sotia si copiii, pentru felul in care i-a indreptat spre credinta.
Stiu ca femeile uneori se "plang" ca li se cere supunere fata de sot, dar cred ca sarcina mai dificila are barbatul, chiar daca el este uneori complet inconstient in privinta atributiilor sale. Uniunea dintre barbat si femeie o reflecta pe cea dintre Hristos si Biserica. Acela este modelul de sacrificiu - supunere pentru soti.

Iarta, iarta, iarta cat poti..
Evident ca este greu, daca nu chiar imposibil sa ierti si sa iubesti un om care te-a umilit.
Dar Dumnezeu a stiut ca suntem neputinciosi in toate si cred ca se asteapta (ne asteapta) sa-i cerem intotdeauna ajutorul. Cu ajutorul lui Dumnezeu poti, nu singura.
Spre exemplu, eu cer Sf. Maici a lui Dumnezeu sa-mi dea iubire de sot si de copii in fiecare zi. Ca eu poate ca nu as fi capabila sa-i iubesc prin puterea mea (ca sunt destul de rasfatata si egoista si am in mod natural tendinta sa ma pun inainte pe mine cu dorintele mele). Si am incredere ca primesc ajutor.

[anika12]

Am uitat sa precizez ca suntem casatoriti civil si nu in biserica. Cand ne-am casatorit nu cunosteam credinta adevarata si nici pentru mine nu a fost important. De doi ani am inceput sa gust din bunatatea lui Dumnezeu si ma simteam vinovata ca traiesc necununata. Dar sotul a zis NU. Si "nu" a ramas si in ziua de azi. Deci nu vad pentru ce sa mai lupt.

[carmen trandafir]

Sunt casatorita de 25 de ani si nu mi-am inselat niciodata sotul.In schimb el pe mine da de multe ori mi-a si spuso in fata.Dar exista un Dumnezeu ptr toti.De multe ori am fost tentata sa o fac si eu sa io platesc cum sar zice.Dar cel ce rsplateste toate e numai Dumnezeu.De ce sa ma murdaresc? de ce sa nu fiu eu curata inaintea lui Dumnezeu?
ptr citeva minute de placere, si apoi sa regret o viata?
sa ma duc la iad? nu ma-m rugat lui Dumnezeu sa-mi dea taria sa trec peste si asa fac mereu.Si las sfatui pe toate femeile inselate de sot, sa nu faca pasul gresit ptr a se rrazbuna.

[andreibravo]

Draga anika,doar luptand poti castiga,doar crezand poti vedea minuni,doar incercand poti reusi.Dumnezeu incearca credinta tuturor,dar dupa cum stii "Barbatul rau se va mantui prin femeia buna".Eu nu sunt inca casatorit,dar la barbati e ceva deosebit in legatura cu femeile:doar stapanirea de sine,credinta,spovedania,dragostea adevarata si sotia te pot salva,pt ca vrand-nevrand apare tentatia;tentatie ce tb inlaturata imediat.Sf.Siluan Athonitul spunea:"Taie gandul de la radacina",pt ca acest gand mic si care pare nesemnificativ,creste....duce la dorinta....patima...placere...probleme.Dar pt a taia gandul de la radacina,barbatul tb sa fie cu inima curata,tb sa iubeasca,tb sa creada in ajutorul Bunului Dumnezeu.Iar daca gasesti pacea in inima ta,sa stii ca si el va reveni la normal,dand crezare spuselor Sf Serafim de Sarov:"Gaseste pacea in inima ta,si o mie de oameni se vor mantui in jurul tau"

[Rodica50]

Pentru familia ta trebuie sa lupti, dar nu oricum, cea mai mica neglijenta , nepasarea, indiferenta, te pot costa. Dragoste, armonie, incredere, unitate de vederi- in cele bune, sprijin real in orice clipa, daruire,sacrificiu, instituirea unei culturi, traditii specifice familiei- acea unicitate, acel inedit .Dar nimic fara credinta- salvarea e la Dumnezeu.

[gabriela8]

În prealabil postat de anika12

Am uitat sa precizez ca suntem casatoriti civil si nu in biserica. Cand ne-am casatorit nu cunosteam credinta adevarata si nici pentru mine nu a fost important. De doi ani am inceput sa gust din bunatatea lui Dumnezeu si ma simteam vinovata ca traiesc necununata. Dar sotul a zis NU. Si "nu" a ramas si in ziua de azi. Deci nu vad pentru ce sa mai lupt.

Daca nu sunteti cununati la Biserica inseamna ca ati trait in pacat si sfatul preotilor este urmatorul: fie va cununati grabnic, fie va despartiti!
Daca el a zis "nu" e cam trist si imi pare ca fuge de responsabilitate, mai ales ca aveti un copil.
Trebuie spovedanie curata si implinit canonul pe care il vei primi, in rest faca-se voia lui Dumnezeu!