Femeia:sotie,mama,profesionista

[mirabela]

Andrei, o femeie e aranjata:

- si daca nu-si face unghiile cu roshu aprins, ci isi face doar manichiura si pedichiura, sau eventual aplica un intaritor pt unghii;

- sau poate nu e nevoie sa se machieze strident( gen ruj roz, sprancele inexistente, dar colorate, machiaj ff mult la ochi, o tona de rimel, si un kg de fond de ten, fard de obraz, etc.) se poate pensa ushor, poate folosi ceva crema hidratanta de zi, si lip de buze;

- sau la 20 si ceva ani nu e necesar vopsirea parului in blond( mai ales la brunete, arata deplorabil cand creste putin parul), sau roscat, e mai placut sa vezi un par natural, nears;

- o femeie ingrijita, o femeie care se respecta, are mereu manichiura si pedichiura facuta, si foloseste un intaritor de unghii, are mereu parul spalat, si pieptanat, pensata si epilata(asta pt igiena si confortul personal, si nu a atrage privirile) si e imbracata decent, cu haine curate si calcate.

În prealabil postat de andreicozia

Yasmina, din pacate ai o gindire deformata si sper ca nu treci printr-o perioada grea acolo unde esti.

ORICINE, femeie sau barbat se simte respectat cind cineva intra in contact cu el/ea fiind ingrijit machiata si imbracata.

Gindeste-te (daca poti) ca organizezi o petrecere de ziua ta, si cum ai reactiona daca femeile ar veni ciufulite, imbracate in adidasi si supraelastice, nemachiate. Oare astaaa ar fi o dovada ca tin la tine si te respecta.
Si acum imagineaza-ti ca cineva a petrecut mult timp PENTRU TINE sa se aranjeze si sa arate bine de ziua ta!
Poti face efortul asta sau te depaseste si pe tine?

andrei tu ai devenit "ciuca batailor",te bati cu orcine nu iti impartaseste aberatiile tale.ai ajuns, sa te iei in gura cu femeile de parca tu ai sti mai bine ce le lipseste lor....mira-te!!!.oare nu vrei sa iei o vacanta de iarna sa se mai faca liniste si odine pe forum?.
vine vremea ca o sa le spui la femei si cind trebuie sa puna clostile pe oua[acusa vine vremea].

[camy_d]

În prealabil postat de caty_deea

Citind diferite topicuri mi.am dat seama din nou ca sunt o pacatoasa si va multumesc pt asta,dar imi pare rau ca daca m.ar vedea unii dintre voi pe strada m.ar judeca.De ce?
Timp de 6 ani de zile de cand merg la biserica(de la 17) eu nu am pus pantalon,ruj,rimel pe mine.Eram efectiv mironosita cum imi spune tata.De ceva timp am inceput sa am mari ispite:ma simt frustrata,neatragatoare.Am inceput sa port blugi din cauza faptului ca sunt pe drum 12 sau 13 ore pe zi si din comoditate fiind nevoita uneori sa ma schimb in uniforma in garderoba unisex in care nu e tocmai placut sa iti rulezi dresul de lycra in vazul barbatilor(nu de alta ,dar s.ar putea sa ii ispitesc.vezi topicul cu ispitele barbatilor).Am inceput sa imi dau cu fond de ten pe cearcane si cu rimel,ca altfel tradez cele 6 ore dormite si muuultele cosuri din cauza poluarii din Bucuresti.
Astea sunt lucruri pe care doar femeile le inteleg si nici dintre ele toate.
Si va intreb eu acum ce sa faca o femeie crestina care trebuie sa faca atati copilasi cati ii da Dumnezeu,care trebuie sa stie sa ramana frumoasa si pt sotul ei(parul pe picioare displace multora ,ochii umflati etc) sa fie fresh si profesionista la locul de munca chiar daca a copt fursecuri pt cei 3,4...6 copii pana la miezul noptii) DAR IN ACELASI TIMP SA PLACA LUI DUMNEZEU?
As vrea sfaturi mai ales de la mame si sotii care inteleg exact care e dilema mea,dar apreciez si gandurile bune si incurajatoare ale barbatilor
Si inca ceva:daca barbatul trebuie sa poarte straie barbatesti si femeia pe cele femeiesti,de ce in picturile din biserica Sfintii au vesminte in functie de vremurile in care traiau sau de meseria pe care o aveau?Am observat ca aveau robe lungi sau nu stiu cum sa le numesc,iar ostasii au uniforme mai scurte cu pantaloni.

Evreicele sunt şi mame, fac şi şcoală şi armată în acelaşi timp.

[o copila]

În prealabil postat de caty_deea

Citind diferite topicuri mi.am dat seama din nou ca sunt o pacatoasa si va multumesc pt asta,dar imi pare rau ca daca m.ar vedea unii dintre voi pe strada m.ar judeca.De ce?
Timp de 6 ani de zile de cand merg la biserica(de la 17) eu nu am pus pantalon,ruj,rimel pe mine.Eram efectiv mironosita cum imi spune tata.De ceva timp am inceput sa am mari ispite:ma simt frustrata,neatragatoare.Am inceput sa port blugi din cauza faptului ca sunt pe drum 12 sau 13 ore pe zi si din comoditate fiind nevoita uneori sa ma schimb in uniforma in garderoba unisex in care nu e tocmai placut sa iti rulezi dresul de lycra in vazul barbatilor(nu de alta ,dar s.ar putea sa ii ispitesc.vezi topicul cu ispitele barbatilor).Am inceput sa imi dau cu fond de ten pe cearcane si cu rimel,ca altfel tradez cele 6 ore dormite si muuultele cosuri din cauza poluarii din Bucuresti.
Astea sunt lucruri pe care doar femeile le inteleg si nici dintre ele toate.
Si va intreb eu acum ce sa faca o femeie crestina care trebuie sa faca atati copilasi cati ii da Dumnezeu,care trebuie sa stie sa ramana frumoasa si pt sotul ei(parul pe picioare displace multora ,ochii umflati etc) sa fie fresh si profesionista la locul de munca chiar daca a copt fursecuri pt cei 3,4...6 copii pana la miezul noptii) DAR IN ACELASI TIMP SA PLACA LUI DUMNEZEU?
As vrea sfaturi mai ales de la mame si sotii care inteleg exact care e dilema mea,dar apreciez si gandurile bune si incurajatoare ale barbatilor
Si inca ceva:daca barbatul trebuie sa poarte straie barbatesti si femeia pe cele femeiesti,de ce in picturile din biserica Sfintii au vesminte in functie de vremurile in care traiau sau de meseria pe care o aveau?Am observat ca aveau robe lungi sau nu stiu cum sa le numesc,iar ostasii au uniforme mai scurte cu pantaloni.

Buna Caty_Deea!

Am avut si eu "dilemele" tale pana nu demult, sunt si eu o tanara sotie, cu un copil, stiu ce inseamna sa pici de somn si totusi sa mergi inainte.
Inainte de casatorie eram si eu in pas cu moda, eram cocheta, ma fardam dar nu exagerat, adica atat cat sa acopar micile defecte (cosuri, cearcane, etc). Intrucat aveam inca din facultate fire albe de par, ma vopseam.
Acum...nu mai acord atat de mult timp acestor aspecte, dar asta nu inseamna ca nu aranjez. Ma vopsesc in continuare, vestimentar nu sunt chiar la zi dar sunt ingrijita, vara port fuste , dar iarna nu, pt ca acum mai important pentru mine este sanatatea.
Eu cred ca important este sa te simti tu bine, pentru tine, nu pt sot. Pentru ca nu cred ca o femeie se simte bine in pielea ei daca umbla neepilata sau neingrijita. Daca te ingrijesti nu inseamna ca umbli sa ii ispitesti pe ceilalti. Si plus de asta, copiii ce exemplu vor lua de la mama lor? Daca esti o mama cocheta, atat cat se poate, si te ingrijesti, le insufli si lor aceste atitudini.
Iar refritor la mersul la biserica in pantaloni, duhovnicul meu mi-a spus..." poti sa-ti iei 10 perechi de pantaloni pe tine, dar vino cu sufletul deschis".

Numai bine!

[sophia]

În prealabil postat de caty_deea

Citind diferite topicuri mi.am dat seama din nou ca sunt o pacatoasa si va multumesc pt asta,dar imi pare rau ca daca m.ar vedea unii dintre voi pe strada m.ar judeca.De ce?
Timp de 6 ani de zile de cand merg la biserica(de la 17) eu nu am pus pantalon,ruj,rimel pe mine.Eram efectiv mironosita cum imi spune tata.De ceva timp am inceput sa am mari ispite:ma simt frustrata,neatragatoare.Am inceput sa port blugi din cauza faptului ca sunt pe drum 12 sau 13 ore pe zi si din comoditate fiind nevoita uneori sa ma schimb in uniforma in garderoba unisex in care nu e tocmai placut sa iti rulezi dresul de lycra in vazul barbatilor(nu de alta ,dar s.ar putea sa ii ispitesc.vezi topicul cu ispitele barbatilor).Am inceput sa imi dau cu fond de ten pe cearcane si cu rimel,ca altfel tradez cele 6 ore dormite si muuultele cosuri din cauza poluarii din Bucuresti.
Astea sunt lucruri pe care doar femeile le inteleg si nici dintre ele toate.
Si va intreb eu acum ce sa faca o femeie crestina care trebuie sa faca atati copilasi cati ii da Dumnezeu,care trebuie sa stie sa ramana frumoasa si pt sotul ei(parul pe picioare displace multora ,ochii umflati etc) sa fie fresh si profesionista la locul de munca chiar daca a copt fursecuri pt cei 3,4...6 copii pana la miezul noptii) DAR IN ACELASI TIMP SA PLACA LUI DUMNEZEU?
As vrea sfaturi mai ales de la mame si sotii care inteleg exact care e dilema mea,dar apreciez si gandurile bune si incurajatoare ale barbatilor
Si inca ceva:daca barbatul trebuie sa poarte straie barbatesti si femeia pe cele femeiesti,de ce in picturile din biserica Sfintii au vesminte in functie de vremurile in care traiau sau de meseria pe care o aveau?Am observat ca aveau robe lungi sau nu stiu cum sa le numesc,iar ostasii au uniforme mai scurte cu pantaloni.

Mai pe scurt asta este si problema mea: cum sa ma impart intre credinta si lume (sot, serviciu, prieteni, colegi, persoana mea etc.) pentru ca adeseori exista incompatibilitati.
Si nu este vorba neaparat, sau numai de aspectul exterior, de machiaj, sau haine, ci poate mai ales de activitati, de timp dedicat, de felul de a fi.
Incep sa-ti raspund (si nu numai tie), cu ultima parte.
Ceea ce vezi tu in icoane, in functie de cine si cand le-a pictat si ce a stiut despre vremea de acum 2000 ani, este traditia vremii si a locului.
In zona aceea si astazi lumea se imbraca altfel decat noi vesticii. Si barbatii, la fel ca femeile, se infasoara din cap pana in picioare si nu poarta pantaloni.
Pur simplu acolo este cald, umed si sunt si furtuni de nisip (mai in tarile arabe). Vesmintele acelea sunt pentru a-i proteja de soare, de vant, de nisip.
Nu au nimic de a face cu religia.
Nu stiu cum este cu vesmintele preotilor si cum erau acum 2000 ani, dar cred ca originea era tot aia de protectie fata de clima.
Iisus insusi, dupa ceea ce vedem noi in icoane si filme, era imbracat cu un vesmant tipic zonei. Nu purta panataloni si isi acoperea capul cu panza.
Si de la El au preluat si monahii.

Revin acum la prima parte a intrebarii si iti spun ca eu una inca n-am gasit raspuns.
Cu machiajul si hainele ar fi insa o solutie simpla si normala: moderatia.
Ceva simplu, care sa fie potrivit si la biserica si la serviciu sau in oras.
Curat, ingrijit, usoara corectie a imperfectiunilor, haine si incaltari moderate ca dimensiuni si culoare. Nu mini, dar nici de manastire.
Nu papusi vopsite, sau masti de teatru, dar nici la voia intamplarii.
Si nu este vorba aici de barbati, ci de tine insati in primul rand, de respectul cuvenit tie si celor din jur.
Repet: nu trebuie sa fim in lume ca la manastire.
Monahii au regulile lor, nu se sinchisesc nici de ei si nici de cei din jur, desi la maici eu am vazut totusi altceva.
Preotii insisi, citeam intr-o carte de liturgica, au obligatii inainte de slujba: trebuie sa se imbaieze, sa-si aranjeze parul, barba, unghiile, sa-si ia haine curate.
Uneori chiar smintesc ei insisi, cand le simti sapunul, deodorantul si alte cosmetice pe care le folosesc.
Si atunci?
Si s-a mai raspuns de multe ori la anumite lucruri:
1. Credinta este in cea mai mare parte in sufletul si fapta omului (smerenie, milostenie, cumintenie) si nu in haine.
2. Sunt barbati care cauta la femei diverse lucruri. Unii vor trup si vopsea, altii vor dimpotriva copilul, naturaletea. Nu este o regula. Cate fete cuminti nu au patit-o, cate fetite mici, nevinovate.
3. In biserica trebuie sa fim tot noi si sa fim cuminti, dar moderati. Si nu trebuie sa judecam pe altii, ci sa ne concentram la rugaciunea noastra.

In final recomand moderatia in toate si astept raspuns la prima intrebare: cum sa ma impart intre biserica si lume si eu insami, ca mod de a fi, ca timp, ca atentie acordata, ca sa nu neglijez pe nimeni.
Pentru ca fiecare are cerintele si drepturile sale: si eu insami (de la necesitati vitale, pana la pasiuni de suflet), si sotul si serviciul si prietenii etc.
Trebuie sa fii si cu ei, sa te dedici, sa ai timp, putere, sa mananci cu ei la o masa, sa fii altfel, sa fii sotie (cu tot ceea ce implica), mama (daca poti), dar sa tii si post, sa te duci si la biserica tot timpul, sa te rogi, sa tii sarbatorile, sa fii moderata in toate cum spuneam mai sus, dar si sa arati bine.
Nu este usor, e chiar de multe ori imposibil, incompatibil. Trebuie sa faci eforturi, slalomuri si tot nu stii daca ai facut bine si i-ai multumit pe toti. Si tot te critica unul si altul (mai ales ti se spune ca nu esti cu Dumnezeu in fiecare secunda).

[B0gdana]

Din moment ca traim in lume, trebuie sa ne adaptam ca sa nu smintim oamenii. Aspectul ingrijit, acesta e important! Daca ai sprancene foarte stufoase penseaza-le moderat (nu suntem la manastire ca sa punem sa nu ne pensam). Acoperirea imperfectiunilor, de asemenea, e un lucru ce trebuie facut. In legatura cu vestimentatia, cum a zis cineva, nici foarte mari sa fie hainele, nici stramte. In toate trebuie evitat extremul si pastrat undeva la mijloc. Consider parul natural foarte frumos si fata frumoasa fara farduri la ochi, rimel, rujuri ci doar ingrijire si acoperirea imperfectiunilor. Si inca un lucru important: zambetul.

Pt cea care a inceput topicul, o inteleg. Asa cum au zis si altii TREBUIE ajutor din partea sotului. Si nu-ti fie frica, Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce. "Dar ea (femeia) se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie. "
Sper sa-ti foloseasca incurajarile mele!
Doamne ajuta

[mihele_m]

În prealabil postat de caty_deea

Citind diferite topicuri mi.am dat seama din nou ca sunt o pacatoasa si va multumesc pt asta,dar imi pare rau ca daca m.ar vedea unii dintre voi pe strada m.ar judeca.De ce?
Timp de 6 ani de zile de cand merg la biserica(de la 17) eu nu am pus pantalon,ruj,rimel pe mine.Eram efectiv mironosita cum imi spune tata.De ceva timp am inceput sa am mari ispite:ma simt frustrata,neatragatoare.Am inceput sa port blugi din cauza faptului ca sunt pe drum 12 sau 13 ore pe zi si din comoditate fiind nevoita uneori sa ma schimb in uniforma in garderoba unisex in care nu e tocmai placut sa iti rulezi dresul de lycra in vazul barbatilor(nu de alta ,dar s.ar putea sa ii ispitesc.vezi topicul cu ispitele barbatilor).Am inceput sa imi dau cu fond de ten pe cearcane si cu rimel,ca altfel tradez cele 6 ore dormite si muuultele cosuri din cauza poluarii din Bucuresti.
Astea sunt lucruri pe care doar femeile le inteleg si nici dintre ele toate.
Si va intreb eu acum ce sa faca o femeie crestina care trebuie sa faca atati copilasi cati ii da Dumnezeu,care trebuie sa stie sa ramana frumoasa si pt sotul ei(parul pe picioare displace multora ,ochii umflati etc) sa fie fresh si profesionista la locul de munca chiar daca a copt fursecuri pt cei 3,4...6 copii pana la miezul noptii) DAR IN ACELASI TIMP SA PLACA LUI DUMNEZEU?
As vrea sfaturi mai ales de la mame si sotii care inteleg exact care e dilema mea,dar apreciez si gandurile bune si incurajatoare ale barbatilor
Si inca ceva:daca barbatul trebuie sa poarte straie barbatesti si femeia pe cele femeiesti,de ce in picturile din biserica Sfintii au vesminte in functie de vremurile in care traiau sau de meseria pe care o aveau?Am observat ca aveau robe lungi sau nu stiu cum sa le numesc,iar ostasii au uniforme mai scurte cu pantaloni.

A te imbraca frumos ,a-ti pastra feminitatea asta nu inseamna ca esti neplacuta lui Dumnezeu .Trebuie sa ne adaptam conditiilor si vremurilor in care traim .Asta nu inseamna ca daca ai grija de tine si te imbraci cu grija ,si ca eti atenta de cum arati cind esi in lume ,esti mai neplacuta lui Dumnezeu . Eu cred ca daca Dumnezeu exista in sufletul tau acolo va ramine pe veci .Si Dumnezeu ne indeamna sa ne ingrijim si sa ne curatim trupul si sa ne imbracam in hainele cele mai bune cind mergem la Sf. Biserica . Asta presupune ca nu trebuie sa mergem inbracati in haine extravagante sau sa facem parada mai ales cind mergem in biserica .. Bunul simt sa ne caracterizeze mai cu seama cind mergem in biserica,

[caty_deea]

Multumesc doamnelor si domnisoarelor care au scris atat de frumos despre ce simt ele si cum vad aceasta problema.
Eu am un principiu si anume ca trebuie sa te imbraci si sa arati cand iesi din casa,indiferent unde mergi,in asa fel incat daca vezi o biserica deschisa ,sa nu iti fie rusine sa intri din cauza fustei prea scurte sau a buzelor rosii

[caty_deea]

În prealabil postat de camy_d

Evreicele sunt şi mame, fac şi şcoală şi armată în acelaşi timp.

Depinde ce fel de mame sunt.Sunt oare sensibile,gingase asa cum trebuie sa fie o femeie?Eu am auzit ca NU!!Probabil din cauza armatei.Faptul ca fac armata nu e un lucru bun.Cine stie ce consecinte are acest lucru asupra psihicului ei si cum se reflecta in gandirea,invatatura pe care o da copiilor ei

[caty_deea]

În prealabil postat de sophia

Mai pe scurt asta este si problema mea: cum sa ma impart intre credinta si lume (sot, serviciu, prieteni, colegi, persoana mea etc.) pentru ca adeseori exista incompatibilitati.
Si nu este vorba neaparat, sau numai de aspectul exterior, de machiaj, sau haine, ci poate mai ales de activitati, de timp dedicat, de felul de a fi.
Incep sa-ti raspund (si nu numai tie), cu ultima parte.
Ceea ce vezi tu in icoane, in functie de cine si cand le-a pictat si ce a stiut despre vremea de acum 2000 ani, este traditia vremii si a locului.
In zona aceea si astazi lumea se imbraca altfel decat noi vesticii. Si barbatii, la fel ca femeile, se infasoara din cap pana in picioare si nu poarta pantaloni.
Pur simplu acolo este cald, umed si sunt si furtuni de nisip (mai in tarile arabe). Vesmintele acelea sunt pentru a-i proteja de soare, de vant, de nisip.
Nu au nimic de a face cu religia.
Nu stiu cum este cu vesmintele preotilor si cum erau acum 2000 ani, dar cred ca originea era tot aia de protectie fata de clima.
Iisus insusi, dupa ceea ce vedem noi in icoane si filme, era imbracat cu un vesmant tipic zonei. Nu purta panataloni si isi acoperea capul cu panza.
Si de la El au preluat si monahii.

Revin acum la prima parte a intrebarii si iti spun ca eu una inca n-am gasit raspuns.
Cu machiajul si hainele ar fi insa o solutie simpla si normala: moderatia.
Ceva simplu, care sa fie potrivit si la biserica si la serviciu sau in oras.
Curat, ingrijit, usoara corectie a imperfectiunilor, haine si incaltari moderate ca dimensiuni si culoare. Nu mini, dar nici de manastire.
Nu papusi vopsite, sau masti de teatru, dar nici la voia intamplarii.
Si nu este vorba aici de barbati, ci de tine insati in primul rand, de respectul cuvenit tie si celor din jur.
Repet: nu trebuie sa fim in lume ca la manastire.
Monahii au regulile lor, nu se sinchisesc nici de ei si nici de cei din jur, desi la maici eu am vazut totusi altceva.
Preotii insisi, citeam intr-o carte de liturgica, au obligatii inainte de slujba: trebuie sa se imbaieze, sa-si aranjeze parul, barba, unghiile, sa-si ia haine curate.
Uneori chiar smintesc ei insisi, cand le simti sapunul, deodorantul si alte cosmetice pe care le folosesc.
Si atunci?
Si s-a mai raspuns de multe ori la anumite lucruri:
1. Credinta este in cea mai mare parte in sufletul si fapta omului (smerenie, milostenie, cumintenie) si nu in haine.
2. Sunt barbati care cauta la femei diverse lucruri. Unii vor trup si vopsea, altii vor dimpotriva copilul, naturaletea. Nu este o regula. Cate fete cuminti nu au patit-o, cate fetite mici, nevinovate.
3. In biserica trebuie sa fim tot noi si sa fim cuminti, dar moderati. Si nu trebuie sa judecam pe altii, ci sa ne concentram la rugaciunea noastra.

In final recomand moderatia in toate si astept raspuns la prima intrebare: cum sa ma impart intre biserica si lume si eu insami, ca mod de a fi, ca timp, ca atentie acordata, ca sa nu neglijez pe nimeni.
Pentru ca fiecare are cerintele si drepturile sale: si eu insami (de la necesitati vitale, pana la pasiuni de suflet), si sotul si serviciul si prietenii etc.
Trebuie sa fii si cu ei, sa te dedici, sa ai timp, putere, sa mananci cu ei la o masa, sa fii altfel, sa fii sotie (cu tot ceea ce implica), mama (daca poti), dar sa tii si post, sa te duci si la biserica tot timpul, sa te rogi, sa tii sarbatorile, sa fii moderata in toate cum spuneam mai sus, dar si sa arati bine.
Nu este usor, e chiar de multe ori imposibil, incompatibil. Trebuie sa faci eforturi, slalomuri si tot nu stii daca ai facut bine si i-ai multumit pe toti. Si tot te critica unul si altul (mai ales ti se spune ca nu esti cu Dumnezeu in fiecare secunda).

Poate o sa iti raspunda o mama si sotie careia ii reuseste acest lucru(cred ca e o de 3 x femeie :D).Eu nu sunt casatorita,deci nu am nici sot nici copii.Ma impart doar intre facultate si servici si abia reusesc .Dar am simtit purtarea de grija a Lui Dumnezeu care ma ridica atunci cand simteam ca nu mai pot