Am nevoie de un sfat...

[maria40]

Geanina, draga

Necazurile pe lumea asta sunt multe si felurite. Nu-ti pierde nadejdea in Dumnezeu!
Parerea mea este sa vorbesti cu mama ta pentru ca ati ramas voi doua si trebuie sa comunicati una cu cealalta. Acum nu este nevoie de tacere pentru ca in mintea fiecareia din voi sunt acum tot felul de ganduri negre. Ia-ti mama la o plimbare in parc sau intr-un loc mai linistit unde sa puteti discuta despre tot ceea ce va apasa. Voi doua de acum inainte va trebuie sa vorbiti despre orice chiar daca este un lucru minor.
Va trebuie rugaciune, incredere in bunul Dumnezeu si rabdare....
Pana la urma veti reusi sa nu ai nici o teama.
In ce priveste caderea parului pot sa-ti impartasesc din experienta mea de cand eram copil...
La coafura in timp ce ma tundea mi-a spus coafeza ca am vreo doua portiuni de vreo 5 cm in diametru unde eram efectiv cheala. Era perioada liceului...examene, stres tot tacamul. Ce sa fac? Am fost la dermatolog mi-a dat ceva unguente si dupa vreo 2 luni de tratament eram tot cheala. Dumnezeu a randuit, insa, sa discut cu o batranica in piata care mi-a spus ca cel mai bine este sa ma dau cu usturoi pe pielea capului. Asa am facut! Crede-ma in vreo doua saptamani deja imi aparusera mici perisori in zona unde eram cheala.
A fost si un remediu ieftin si bun.
Doamne ajuta!

În prealabil postat de anyone...

Buna ziua.Am sa va retin cateva minute si va rog sa ma iertati pentru aceasta,dar am nevoie de ajutor.Am 14 ani si de ceva timp am intrat intr-o depresie din care nu mai pot iesi...va rog doar sa nu ma judecati,sa nu considerati ceea ce o sa va spun in randurile ce urmeaza,simple copilarii.De 2 ani parintii mei s-au separat,de cand ma stiu tata nu a stat zi de zi cu noi si cred ca e mai bine asa pt ca e foarte dur.In fine,de mica am fost un copil complexat si nu prea sociabil,poate si din cauza comportamentului tatei,poate ca asa am fost obisnuita,sa nu comentez.De cateva luni parul meu a inceput sa cada in exces,m-am ales cu o chelie si asta practic m-a daramat...ma consider urata,toata lumea e perfecta,mai putin eu,nu sunt sigura de viitorul meu(situatia mea materiala e una precara de cand cu divortul alor mei).In anul ce urmeaza voi avea examene si simt ca nu voi fi capabila sa le trec.Nu mai am cum sa ii spun mamei toate astea pt ca o distrug si pe ea,azi a cedat si o inteleg...va rog,doar nu ma judecati si inca o data va rog sa ma iertati.

Draga mea, cum sa fii urata? Doar esti facuta dupa chipul si asemanarea Domnului!
Fii sigura ca nu esti urata, n-ai cum!
Tare greu e pentru un copil sa duca in spate asemenea probleme si te inteleg mai mult decat crezi.
Nu te lasa coplesita, ai un viitor in fata pe care ti-l construiesti, caruia ii pui bazele acum. Gandeste-te cum sa-ti croiesti un drum bun si folositor, pentru tine si pentru cei ce vor fi langa tine candva-copiii tai, familia ta.
Uita de complexele pe care ti le-ai creat singura! Cand timpul iti permite iesi intre oameni, vorbeste cu ei, invata de la ei, cele bune desigur, consulta-te cu prietenii tai, cunostintele, vecinii ce scoala sa urmezi, ce meserie sa-ti alegi, tinand seama si de inclinatiile tale.
Vezi care sunt perspectivele in meseriile la care te-ai gandit, informeaza-te. Nu merge orbeste, doar ca asta se poarta acum, ma refer la meserie, de exemplu.
Nu te invinovati si nu-ti face suferinta suplimentara din situatia pe care parintii tai au creat-o, despartindu-se, nu tu. Oricum despartirea parintilor creaza suferinte copiilor, chiar si celor care din punct de vedere material stau bine. Ba poate ca ei, cei instariti, sunt mai repede tentati sa o apuce pe cai gresite. Iata ce mare calitate ai, si nu esti constienta de ea: tu cauti calea cea buna, iti pui intrebari, incerci sa le gasesti o solutie buna. Te felicit si te incurajez sa tii capul sus, sa cauti drumul cel bun.
As mai adauga sa ai mare grija cand iti alegi anturajul, prietenii. Cauta oameni care sa-ti fie prieteni (care se dovedesc ca sunt astfel) si la nevoie, la necaz. Vorba aceea nu doar "prieteni de bautura" sau altfel spus, numai cand e soare afara!
Cat despre problema cu parul o sa-ti scriu un mesaj privat.
Maica Domnuklui sa te aibe in paza Sa!

Era sa uit ceva foarte important: vorbeste cu mama ta, e foarte important ca ea sa stie problemele tale, fa-ti-o prietena pe mama ta in primul rand. Nu uita: nici un parinte nu doreste raul copilului lui.
Fiica mea a fost cea care de multe ori mi-a dat sfatul cel bun, deci vorbeste cu mama ta, absolut orice, chiar daca la inceput o sa-ti fie greu.

[IOLANDA]

Draga Geanina,am citit povestea ta si m-a intristat foarte mult,pentru ca mai cunosc copiii care sufera ca si tine din cauza separarii parintilor.Tu fiind mai marisoara ,deja ai inceput sa ceri un asa zis "ajutor"...si foarte bine ai facut.Eu nu-ti mai dau sfaturi ...deja ai primit destul de multe si folositoare,insa pot sa-ti recomand sa cauti prin cartile de rugaciune pe care le ai ,rugaciunea copiilor ptr,parintii lor.....incearca sa o citesti cind poti tu si deasemeni vorbeste cu mami a ta cit mai mult si vei vedea ca o sa fie bine ptr.amindoua.Doamne Ajuta!!!!

[umilul]

În prealabil postat de anyone...

Buna ziua.Am sa va retin cateva minute si va rog sa ma iertati pentru aceasta,dar am nevoie de ajutor.Am 14 ani si de ceva timp am intrat intr-o depresie din care nu mai pot iesi...va rog doar sa nu ma judecati,sa nu considerati ceea ce o sa va spun in randurile ce urmeaza,simple copilarii.De 2 ani parintii mei s-au separat,de cand ma stiu tata nu a stat zi de zi cu noi si cred ca e mai bine asa pt ca e foarte dur.In fine,de mica am fost un copil complexat si nu prea sociabil,poate si din cauza comportamentului tatei,poate ca asa am fost obisnuita,sa nu comentez.De cateva luni parul meu a inceput sa cada in exces,m-am ales cu o chelie si asta practic m-a daramat...ma consider urata,toata lumea e perfecta,mai putin eu,nu sunt sigura de viitorul meu(situatia mea materiala e una precara de cand cu divortul alor mei).In anul ce urmeaza voi avea examene si simt ca nu voi fi capabila sa le trec.Nu mai am cum sa ii spun mamei toate astea pt ca o distrug si pe ea,azi a cedat si o inteleg...va rog,doar nu ma judecati si inca o data va rog sa ma iertati.

Nu trebuie sa-ti ceri scuze pentru ca ne-ai scris pe forum necazul tau. Ne-am bucura sa stim ca putem ajuta cat de putin cu un sfat. Ceea ce ne-ai scris tu, denota un curaj mare din partea ta si o anumita maturitate. Desi la prima impresie pare ca toata lumea e perfecta, sa stii ca nu e asa. Toti avem greutati si ne confruntam cu fel de fel de probleme care ne marcheaza mai mult sau mai putin pe fiecare. Trebuie sa discuti cu mama ta problemele cu care te confrunti. Asa va vedea care este starea ta, te va ajuta sa treci peste ea si va vedea ca are un sprijin pe care se poate baza oricand, chiar si doar pentru un sfat. Nu deznadajdui si nu te lasa prada acestor stari, gaseste-ti ceva fizic de facut chiar in momentul in acestea apar. Domnul este alaturi de noi in toate incercarile din viata noastra si nu ne lasa. Roaga-te Maicii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos sa-ti ajute sa treci peste aceste incercari, iar El care te iubeste te va ajuta. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

[gabriela8]

În prealabil postat de anyone...

Buna ziua.Am sa va retin cateva minute si va rog sa ma iertati pentru aceasta,dar am nevoie de ajutor.Am 14 ani si de ceva timp am intrat intr-o depresie din care nu mai pot iesi...va rog doar sa nu ma judecati,sa nu considerati ceea ce o sa va spun in randurile ce urmeaza,simple copilarii.De 2 ani parintii mei s-au separat,de cand ma stiu tata nu a stat zi de zi cu noi si cred ca e mai bine asa pt ca e foarte dur.In fine,de mica am fost un copil complexat si nu prea sociabil,poate si din cauza comportamentului tatei,poate ca asa am fost obisnuita,sa nu comentez.De cateva luni parul meu a inceput sa cada in exces,m-am ales cu o chelie si asta practic m-a daramat...ma consider urata,toata lumea e perfecta,mai putin eu,nu sunt sigura de viitorul meu(situatia mea materiala e una precara de cand cu divortul alor mei).In anul ce urmeaza voi avea examene si simt ca nu voi fi capabila sa le trec.Nu mai am cum sa ii spun mamei toate astea pt ca o distrug si pe ea,azi a cedat si o inteleg...va rog,doar nu ma judecati si inca o data va rog sa ma iertati.

Si eu m-am intristat citind aceste randuri. Tu esti un copil iar problemele tale nu sunt copilarii
Imi pare rau ca trebuie sa treci prin ele, dar sa nu uiti ca langa cel care sufera este Dumnezeu! Sa nu descurajezi si fii alaturi de mama ta pentru ca nici ei nu ii este usor. Ajutati-va una pe alta si cereti mila lui Dumnezeu Care cu siguranta va priveste prin ochii Sai blanzi. Incercarea aceasta este spre mantuire, tu nu ai nicio vina! Asadar incearca sa te linistesti, ocupa-ti timpul cu activitatile scolare si nu deznadajdui din cauza caderii parului. Cand nu vei mai fi stresata si vei urma un tratament intern(vitamine) si extern vei vedea ca lucrurile se schimba. Curaj!
Succes la examene!

Draga Geanina esti ca o floricica in mijlocul furtunii. Dar uite aici pe forum cate suflete si-au pus palmele caus sa te protejeze sa nu te mai ploua si nici sa nu mai stai in bataia vantului. Si pe langa asta, te mai invata si sa-ti inalti palmele impreunate catre Cer si sa te adresezi cu inima deschisa Celui care sigur te va scapa de orice furtuna!

Curaj micuto ca vei reusi!