O intrebare...

[gabriela8]

În prealabil postat de ioana gabor

indraznesc cu o intrebare,dar chiar nu stiu.....ce este pravila?

Randuiala ce trebuie sa o faci zilnic:Rugaciunile dimnetii, rugaciunile serii, un acatist sau paraclis al Maicii Domnului, metanii, etc. ceea ce primesti ca sfat de la parintele tau duhovnic.

[fallen]

Am auzit ca de obicei sectantii si cei certati cu Dumnezeu si cu biserica nu prea suprota mirosul si fumul de la tamaie; ba chiar am experimentat-o in propria locuinta!
Cred ca cineva a vrut sa zica ca e lipsit de sens sa tamaiezi propria casa in lipsa altor "actiuni" religioase , desi nici eu nu stiu exact scopul precis al tamaierii (desi se practica din cele mai vechi timpuri si nu numai in religia noastra), asa cum stiu acum, mi-e oarecum mai clar, scopul stropirii aghiazma, chiar daca si acesta e cantitativ neinsemnat comparativ cu o slujba facuta in casa de un preot, care nici asta la randul ei nu e desavarsita (adica efectul ei nu e complet) daca locuitorii acelei case nu practica asa cum trebuie ortodoxia si nu duc o viata sanatoasa din mai multe puncte de vedere.

[ioana gabor]

tamaiez in casa cand urmeaza sa ma inchin,sau intr-o zi de sarbatoare.....duminica o sa vorbesc cu parintele duhovnic despre aceasta.....dar totusi nu cred ca gresesc cu nimic......

[ioana gabor]

Am gasit si pe internet:
Creştinul poate să tămâieze singur prin casă, după ce face semnul crucii deasupra tămâii aprinse. Se aprinde tămâie şi atunci când suntem tulburaţi de gânduri urâte, de vise urâte, sau de duhuri necurate. Tămâia bine mirositoare este semnul rugăciunii noastre curate care se înalţă către Dumnezeu, dar şi semnul darului şi al prezenţei lui Dumnezeu. De aceea tămâia este folosită pentru alungarea tuturor răutăţilor. Pentru arderea tămâiei avem nevoie de un cărbune special pe care-l putem procura de la mănăstiri sau de la biserici. Practic, se mai pot folosi şi cărbuni aprinşi din foc.
Căţuia este necesară şi ori de câte ori vine preotul pentru a săvârşi o slujbă în casă. Este bine să-l aşteptăm pe preot cu candela, cu lumânarea şi cu căţuia aprinse

[fallen]

Adevarul e ca si eu tot din putina superstitie am facut-o ultima data, cand era sa "moara sufocat" partenerul meu... de cateva nopti dormeam foarte rau, parca eram bantuiti, aveam si o canapea noua si mobila de curand facuta de noi (lucrare la care eu personal am participat fara prea mare tragere de inima,spre rusinea mea) si am zis ca ar fii cazul sa stropesc cu aghiazma macar, si daca am vazut ca el intarzia sa apara, am aprins si niste tamaie...si spre ghinionul lui a aparut tocmai atunci!

[dobrin7m]

În prealabil postat de ioana gabor

de ce tamaiez in casa?nu stiu daca e ceva rau in asta,o sa vorbesc si cu preotul,daca e bine sau nu!

"De ce tămâiem?
Tămâia însoţeşte, de asemenea, orice act de cult, orice slujbă sau rugăciune săvârşite la biserică, la casa credinciosului sau în oricare alt loc. Tămâierea, înălţarea şi răspândirea unor miresme binemirositoare prin arderea de tămâie, reprezintă mărturisirea credinţei şi a supunerii noastre faţă de Dumnezeu, prin fumul binemirositor care se înalţă spre cer ca semn al jerfei noastre, al gândului nostru şi al inimii noastre deschise către Dumnezeu cu mulţumire şi încredere. În acelaşi timp, tămâia binemirositoare este semn al prezenţei lui Dumnezeu, a Duhului lui Dumnezeu, a cărui prezenţă se face simţită ca aducătoare de pace, de linişte, de bucurie. Această dublă semnificaţie a tămâierii, ca semn al jertfei omului care se înalţă spre Dumnezeu şi ca semn al prezenţei harului lui Dumnezeu care coboară din cer, este foarte frumos ilustrată de rugăciunea prin care preotul binecuvântează tămâia înainte de a tămâia: "Tămâie îţi aducem Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh."

Tămâia alungă forţele răului.
Ca semn al prezenţei Sfântului Duh dar şi ca mărturisire printr-un semn văzut, material, a credinţei noastre în Dumnezeu şi a faptului că ne supunem şi ne închinăm Lui, respingând orice alt stăpân şi orice altă putere, mirosul şi fumul de tămâie are puterea de alungare a oricăror forţe ale răului, de oriunde ar veni acestea, din partea oamenilor sau din partea vrăjmaşului diavol, dar mai ales, are menirea de a îndepărta prezenţa şi lucrarea diavolului şi a duhurilor rele. De aceea în popor se spune "fuge ca dracul de tămâie".

Cum se aprinde tămâia?
Pentru aprinderea tămâiei se foloseşte un cărbune special, prezentat sub formă de praf sau pastile, care se aprinde uşor şi ţine mult. Acesta se poate procura de la mănăstiri sau biserici, iar în ultimul timp chiar de la magazine de obiecte bisericeşti. La ţară se folosesc de obicei, cărbuni aprinşi. Orice altă soluţie, cu multe beţe de chibrit sau cu vată îmbibată în spirt nu este recomandată şi nu este deloc eficientă. Aşa cum ne îngrijim de atâtea lucruri pentru nevoile noastre, mult mai puţin însemnate decât tămâierea casei, putem să ne îngrijim puţin şi de cele necesare rugăciunii şi sfinţirii casei noastre.

Ne vorbeşte Biblia despre folosirea lumânării şi a tămâiei?
Folosirea lumânărilor şi a tămâiei are temei în Sfânta Scriptură, în viaţa şi tradiţia Bisericii dintotdeauna. Să ne amintim numai pilda celor zece fecioare care aşteptau pe Mirele Hristos cu candele aprinse (Matei 25, 1-8), pe creştinii din Troa, adunaţi în jurul Sfântului Pavel într-o cameră de sus "unde erau multe lumini" (Fapte 20,8); "şi cele şapte sfeşnice de aur care înconjurau pe Fiul Omului în Liturghia cerească (Apocalipsa 1, 12-20). Tămâia este foarte obişnuită în cultul vechi-testamentar. Avem chiar reguli stricte privind folosirea tămâii la locul sfânt (Levitic 16,12...). În Vechiul Testament se vorbeşte despre "jertfe de tămâie pentru numele lui Dumnezeu" (Maleahi 1,11). Tămâia este asociată cu rugăciunea. "Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta", citim în psalmi (Psalm 140, 2). În Apocalipsă avem o imagine din Liturghia cerească parcă luată din Liturghia noastră de duminica: "Şi a venit un înger şi a stat la altar, având cădelniţa de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor" (8, 3-4)."

http://parohialuncasi.trei.ro/casa.crestinului.html

Faci foarte bine ca tamaiezi in casa. Dumnezeu sa iti ajute!

[ioana gabor]

În prealabil postat de dobrin7m

"De ce tămâiem?
Faci foarte bine ca tamaiezi in casa. Dumnezeu sa iti ajute!

multumesc mult!dumnezeu sa ne ajute si sa ne pazeasca pe toti!

[AlinB]

În prealabil postat de Hartford

Aline nu prea esti orthodox daca nu crezi in tamaierea casei, nu stii expresia
"fugi ca dracul de tamie"?

Poate imi arati expresia asta si intr-un tratat de dogmatica ortodoxa.

[AlinB]

În prealabil postat de gabriela8

Nu pot fi de acord cu afirmatia ta. Orice credincios poate sa tamaieze in casa si de asemeni sa stropeasca cu aghiazma, fara a asocia aceste practici cu superstitia. Bineinteles ca aceste practici trebuie insotite si de rugaciune insa a sugera cuiva ca e "nitica suoerstitie", mi se pare neadecvat.

Traiesti o confuzie majora daca pui egal intre tamaie si aghiazma.
Sunt unii care o fac si din superstitie.
Am vazut un caz in care se tamaia patul unde murise cineva. Si patul si sub pat, si neaparat rudele.
E clar ca o superstitie la mijloc.

In cazul asta, e vorba de cineva care vroia sa faca un gest duhovnicesc, fiind la inceputul vietii de credinta, cred ca cel mai potrivit gest in acest sens este rugaciunea.

[gabriela8]

În prealabil postat de AlinB

Traiesti o confuzie majora daca pui egal intre tamaie si aghiazma.
Sunt unii care o fac si din superstitie.
Am vazut un caz in care se tamaia patul unde murise cineva. Si patul si sub pat, si neaparat rudele.
E clar ca o superstitie la mijloc.

In cazul asta, e vorba de cineva care vroia sa faca un gest duhovnicesc, fiind la inceputul vietii de credinta, cred ca cel mai potrivit gest in acest sens este rugaciunea.

Te asigur ca nu fac nicio confuzie si nu am pus semnul egal ci am zis "de asemenea" adica ambele practici sunt bune. Acum cred ca se intelege ca rugaciunea este primordiala dar a numi tamaierea "superstitie" probabil ca ai avut motive serioase. Depinde de fiecare ce intelege prin aceasta tamaiere, eu sincer folosesc mai mult aghiazma dar repet cine vrea sa si tamaieze nu as vrea sa il privesc cu "exces de zel" atat timp cat Biserica ingaduie.