incalcarea voturilor

[marilena12]

În prealabil postat de urzicuta

:)totusi sunt niste biete fiinte si ei,tu nu ai desfranat nici macar cu gandul?

Asa este Urzicuta, si mie mi-e mila de ei, sunt robiti, vina este a diavolului care i-a intunecat pana intr-acolo incat nici ei nu mai stiu daca si de ce Dumnezeu i-a facut barbat sau femeie. Insa doar Dumnezeu are puterea de a le lumina sufletele! Noi trebuie sa ne ferim sa nu ne smintim, ca pacate sunt destule!

" Cine s-a logodit cu o femeie si vrea sa o ia de nevasta, acela sa se intoarca acasa si sa se bucure de femeia sa!... Calugarii, insa, sunt facuti pentru lupta, pentru ca isi indreapta neincetat privirea inainte si de cele ramase in urma lor nu se sinchisesc. Deoarece comorile le stau in fata, tot ceea ce vor agonisi va deveni al lor si vor avea de pe urma acestora castig mare.

Voua insa, care suflati in goarne, va zic: dupa ce veti fi dat acest avertisment, priviti la cei care se retrag si apoi cercetati pe toti cei care s-au oferit sa lupte la incercarea cu apa. Toti cei curajosi vor trece proba cu apa, dar lenesii, cu acest prilej, se vor osebi. Asculta dar, iubitule, aceasta taina la care in chip simbolic a facut candva aluzie Ghedeon cand a adunat poporul pentru razboi. A luat aminte la cuvintele Legii si la cele despre care ti-am vorbit pana acum (vezi Deut. 20. 2-8)

Drept care multi au parasit ostirea. Cand au ramas numai acei care se hotarasera pentru razboi, Domnul ii grai lui Ghedeon: "Cine va lipai apa cu limba din pumni, cum lipaie cainele, este gata si-l trage inima sa mearga in lupta; cine isi pleaca genunchii sa bea apa, este molau si slab de lupta".

Mare este taina, iubitul meu, caci Ghedeon aici preinchipuie botezul si descrie dinainte razboiul nevazut si starea calugareasca. Caci, inca inainte de incercarea prin apa, daduse instiintare poporului. Cand a pus in aplicre proba prin apa, din zece mii de oameni, s-au ales pentru a merge la razboi numai sute.Aceasta se potriveste intocmai cu spusa Domnului nostru: "Multi sunt chemati, putini alesi".

De aceea se cuvine sa si crainicii Bisericii, carora le revine a canta din goarna, sa dea inainte de botez avertisment intregii obsti a lui Dumnezeu. Acelora care de buna voie lor s-au hotarat sa traiasca feciori si fecioare - oviata de sfintenie si infranare- crainicii sa le dea avertismentul: "Cei pe care inima ii indeamna spre insotirea conjugala sa se casatoreasca inainte de botez, pentru ca sa nu cada in lupta si sa nu fie ucisi!

Cine se teme sa ia parte la aceasta batalie sa se intoarca pentru a nu face inimile fratilor sai la fel de fricoase ca a sa! Cine-si iubeste avutul sa paraseasca armata pentru ca in toiul bataliei, sa nu-i zboare gandul la bunurile sale si sa o ia la fuga!

Caci cine o ia la fuga din lupta se face de rusine. Cine insa nu s-a legat si inca n-a imbracat armura nu poate fi rusinat pentru ca se intoarce. Cine insa de buna voie s-a legat si a imbracat armura nu poate fi rusinat pentru ca se intoarce. Cine insa de buna voie s-a legat si a imbracat armura se face de ras si de ocara daca o ia la fuga din lupta....
Tot asa sunt si curajosii care au fost deosebiti prin apa. Il iurmeaza pe stapanul lor ca niste caini, se dau morti de dragul lui, lupta cu tragere de inima, il pazesc ziua si noaptea si latra aidoma cainilor, adica ziua si noaptea cugeta asupra Legii.
"cei care si-au plecat genunchii ca sa bea apa, sa nu mearga cu tine la razboi, ca nu cumva sa cada in lupta si sa se dea batuti" Caci preinchipuie taina caderii celor care beau apa in trandava comoditate.
din Sfantul Afraat Persanul "Indrumari duhovnicesti"

Proba prin apa este proba desfranarii.
Iata deci, ca Biserca cunoaste firea slaba a omului si caderile ei. Argumente ca " oameni sunt si ei" nu tin, caci nimeni nu e obligat sa devina calugar.

Calugaria nu e o taina, in schimb preotia este. Oare cel, care nu a reusit sa reziste ca calugar, este indreptatit sa ceara harul preotiei?

Sa nu fim aspri cu cei care cad, caci si noi avem caderile noastre. Dar sa ne abtinem macar de la a incuraja caderea sau de a-i gasi scuze. Motivele caderii se cunosc si nu sunt de natura sa ne maguleasca. Slabiciunea nu este o stare spre care trebuie sa tindem.

[ionita]

În prealabil postat de urzicuta

Spuneti-mi va rog parerea voastra in legatura cu o problema :daca cel care a depus voturile a fost oarecum fortat de imprejurari(nu a avut acea chemare si a mers din alte motive la manastire care nu au fost cercetate temeinic din lipsa de preocupare a staretului),a fost calugarit inainte de 18 ani si a plecat in lume dupa 10 ani de calugarie casatorindu-se,credeti ca Dumnezeu s-a lepadat de el sau nu?Respectiva persoana doreste sa-i slujeasca lui Dumnezeu ca preot de mir si dintotdeauna a dorit ca acest lucru sa se intample fara sa fie nevoit sa se calugareasca,nici nu se mai gandeste vreodata sa revina-n Manastire....este o ruda mai indepartata..ce parere aveti e posibil?Duhovnicul l-a asigurat sa nu-si faca griji ca va fi caterisit mai tarziu,data fiind varsta prematura cand s-a calugarit,punand vina exclusiv pe seama celor care nu au stiut sa se ocupe de el in Manastire,sa-l cerceteze.

Doamne ajuta!
eu, din putinele mele cunostinte in materie de monahism, am invatat ca odata ce ai fost tuns NU mai poti sa te intorci in lume!! si sa fii mirean! noua la scoala asa ni s-a spus ca monahismul nu e asemeni unei haine, azi o iei maine nu, e ceva permanent!! iar la judecata de apoi va fi judecat dupa judecata monahilor.... deci mult mai aspru decat un mirean..... dar in acelasi timp el trebuie sa-si asclte duhovnicul si NU pe noi!! El, duhovnicul stie el bine ce-i spune si mai ales dece-i spune toate acestea...noi nu putem sa ne ridicam la sfaturile unui duhovnic!!
Anterior ti-am spus ceea ce am invatat noi la scoala deoarece eu,personal cre cu tarie tot ce ne-a spus noua profesorul pt ca si el a vrut sa se calugareasca si are 'ceva' mai mult habar-adica destul de mult!!
Maica Domnului sa-l ajute si sa-i luminee gandurile!!

[me-dice]

CALUGARUL-ostas al lui Hristos, intr-un razboi de toata viata

privind lucrurile la modul serios-adica adanc, vedem ca un MILITAR, al oricarei armate, in timp de razboi nu mai poate da inapoi,nu se poate retrage din lupta, indiferent de natura motivatiei (care poate fi dureros de reala)..pedeapsa , in orice sistem, e INTOTDEAUNA MOARTEA

Aici nu se discuta VREDNICIA ci FIDELITATEA. Vrednic este, insa FIDEL NU. Ori lucrarea pe care o implineste HRISTOS in TAINE parca tine mai curand de fidelitate=credinta, decat de vrednicia (vezi si rugaciunea tainica a Heruvicului: NIMENI din cei legati cu pofte si desfatari trupesti NU ESTE VREDNIC sa vina, sa se apropie, sau sa slujeasca TIE...)

e doar o parere. realitatea, pe care o traim fiecare in pielea proprie, e mult mai dura.

[urzicuta]

:)dragii mei am citit si eu regulile monahale...vreau parerea voastra liber exprimata

În prealabil postat de urzicuta

:)dragii mei am citit si eu regulile monahale...vreau parerea voastra liber exprimata

Oricat ne-am da cu parerea, tot regulile sunt cele care sunt valabile. Si la ce folosesc parerile eronate, in lipsa de cunoasterea a ceea ce e corect?!?
Si in plus, urzicuta, nu esti singura care citesti aceste postari, chiar daca esti initiatoarea topicului. Iar in ceea ce ma priveste, nu intamplator imi place "varianta oficiala", poate din dorinta de a nu emite un gand gresit.
Pe tine ce te incalzeste mai mult: o parere care iti place sau una corecta?

[urzicuta]

:)...nici una nici alta Anca...ma intereseaza abordarea psihologica a problemei felul in care e perceputa de ceialalti oameni,traitori in secxx.Nu ca nu m-as increde in canoane...

urzicuta: [i][ma intereseaza abordarea psihologica a problemei /i]

si pentru ce acest lucru? Scrii cumva o lucrare de psihologie?

[ory]

Urzicuta,prea putin probabil sa gasesti in sanul credinciosului ortodox o abordare psihologica a fenomenului de renuntare la statutul monahal.Eu sunt printre putine persoane care a indraznit sa faca o astfel de abordare a acestui subiect,prin trasaturi reale ale secolului xx,si ca atare mi-am atras asupra mea multi critici.Nu ma plang,dar constat ca,din pacate,crestinul ramane un visator si-un sustinator fragil prin cuvinte,citate si iar cuvinte...iar realitatea continua sa-si urmeze cursul ei mai conforma secolului xx.
M-am tot zbatut in teorii si perceptii psihologice si sociale in ceea ce priveste viata monahala,adevarata viata monahala contemporana,si singura concluzie ramane ca societate crestina prefera sa se complaca in aceste disfunctii si sa le ignore caracterul nociv,disfunctii care vin din lipsa de adaptare spirituala in viata detasata de societate,care este manastirea.Se-ntampla multe,multe lucruri in acest cadru aparent ascet,lucruri firesti,de altfel pentru bietul om confuz cu propria-i fiinta,lucruri trecute cu vederea de catre conducatorii spirituali,pentru ca deseori sunt implicati si acestia.Este un mare non sens care a deraiat mult de la factorul principal care trebuie sa ne apropie de Dumnezeu,si anume compasiunea,toleranta,iubirea si acceptiunea statutului nostru muritor,dpdv crestinesc.
Pacat ca unii accepta sa aiba relatii de dragoste in afara zidurilor manastiresti,insa nu va accepta niciodata responsabilitatea de-a lua in maini viata unui eventual prunc nascut din neglijenta si ispita,dar si din dragoste,de-a lua in suflet responsabilitatea si frumusetea unei iubiri impartasite cu restrictie...totul pe considerentul ca ramane in manastire fiindca este "totusi"in corabia lui Hristos.
Ce aberatie,ce inselatorie izvorata dintr-un suflet care se considera credincios!!!!Nu au curaj,nu au putere si nu au nici vaga credinta de-a impaca spiritualitatea cu natura proprie zidita de Dumnezeu cu atata maiestrie.Astfel traiesc in confuzie si lasitate,ignorand toate motivatiile care i-ar trebui determina spre purificare.Fiindca,credeti-ma este o mare minciuna ca cel care ramane in manastire dupa ce a pacatuit,o face ca sa se pocaiasca.De cele mai multe ori o face din lasitate si iresponsabilitate,dar si din neputinta de-a impaca adevaratele legi spirituale cu omenia care ar trebui sa existe in noi,si din pacate,este aproape imposibil ca acestia sa nu mai recidiveze,fiindca se formeaza in fiinta lor o mai mare toleranta la satisfacerea placerilor omenesti.
Pacat,pacat ca nu intelegem ce-nseamna cu-adevarat credinta si convietuirea cu semenii,ce calitate ar trebui sa aiba aceasta,cu ce principii ar trebui sa ne controlam intreaga activitate dar si intreg universul launtric,fiindca mai bine este sa fim oameni supusi iubirii fata de oameni,decat nepasatori si atat de reci pentru alimentarea propriului egoism,si nicidecum al credintei.
Cata minciuna si ratacire exista in conceptiunea multor calugari,care dupa ce gresesc tot ei lovesc si defaima,cica in virtutea credintei,si-a statutului pe care-l au!!!! Defaima oameni si nu fapte!!!!....Apoi o iau de la-nceput!
IERTATI-MA!

[urzicuta]

:)Ory,f.adevarat.....Mi-as fi dorit mult sa aflu parerea catorva dintre aceia care au fost in manastire sau care mai sunt inca..ei sigur au cu adevarat ceva de spus,ca si tine Ory.Oricum va multumesc tuturor pentru parerile exprimate...Ory ramai cea(cel)mai aproape de felul in care eu privesc lucrurile ,ai stiut atat de bine sa le exprimi..parca ai fi trait acolo. o vreme..ca si altii.