Care este specificul ortodox roman?

[RappY]

Subiecte considerate

• 1. Privire de ansamblu (postul de mai jos)
• 2. Starea actuală (manifestarea credinței în România în comparație cu alte țări)
• 3. Sfinți români și protoromâni (despre sfinții canonizați de BOR)
• 4. Comunicarea în Biserica română (despre infrastructura și proiectele de comunicare din cadrul Bisericii române)
• 5. Limba liturgică (noi suntem cam singura jurisdicție care slujește într-o limbă modernă)
  

Privire de ansamblu

Introducere

In 1937, Sfântul Sinod spunea astfel:

Francmasoneria lupta împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica Ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si dobândeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sânul omenirii.

Care este atunci "specificul spiritual" al României?

Țări ortodoxe

Ca idee de plecare, sunt cam 10 țări/popoare cu majoritate ortodoxă. Înșirate după număr de ortodocși sunt:

1. Rusia (autocefalie în 1589)
2. Ucraina
3. România (+ Moldova) (autocefalie în 1885)
4. Grecia (+ Cipru) (autocefalie în 1850 pentru Grecia și 478 pentru Cipru)
5. Belarus
6. Serbia (autocefalie în 1219, 1879)
7. Bulgaria (autocefalie în 927, 1235, 1945)
8. Georgia (autocefalie în 486, 1990)
9. Macedonia de Nord (autocefalie în 2022)
10. Muntenegru

Observații:

• Se vede că majoritatea sunt țări slave, cu excepția noastră, a Greciei, și a Georgiei. Deci ca limbă ne distingem fiind singura țară ortodoxă latină.
• Mai departe, suntem a 3-a țară din lume ca număr de ortodocși, deci nu suntem de ignorat chiar daca am dobândit autocefalie relativ recent. Ca număr de ortodocși suntem a 2-a biserică autocefală din lume!
• Apostolicitate o avem încă de la Sfântul Andrei, deci avem și continuitate istorică de la început.
• Tradiția athonită știm că o avem de foarte mult timp și ținem mult la ea, într-atât încât Sfântul Paisie de la Neamț a venit special la noi pentru asta. Cu toate astea, nu avem o mănăstire românească în Sfântul Munte, doar schituri și chilii românești. S-a propus ca explicație faptul că monahii români tindeau către sihăstrie în loc de viață de obște.

Concluzie

Aceasta e doar o listă de observații, dar nu duc imediat către identificarea unui anumit specific. Sunt foarte dispus sau chiar înclinat să accept faptul că "specificul spiritual" nu poate fi pus în cuvinte ci doar simțit duhovnicește; știm că intelectualii români au încercat în veacurile XIX si XX să definească "specificul românesc" cu puțin succes în a se hotarî pe anumite lucruri definitorii. Este o diferență totuși între specificul românesc ca popor cu conștiință de sine (un fenomen mai recent pentru noi) și specificul spiritual românesc care nu necesită o conștiință de sine și precede conștiinței de națiune cu mult timp.

Părere personală

Poate zic o prostie dar eu văd specificul spiritual românesc ca fiind o anumită elasticitate duhovnicească. Nici nu mă încumet să dau vreo definiție acestui termen, doar câteva elemente descriptive. Prea multă elasticitate duce în erezii și sincretism, prea puțină duce în acribie exagerată. O elasticitate duhovnicească folosită cu înțelepciune facilitează comunicarea: dacă Dumnezeu ne-a făcut singurul popor latin ortodox, nu este România într-o poziție de comunicare cu vestul latin? Nu puține diferențe teologice au fost puse parțial în seama problemelor de comunicare deși s-a exagerat mult cu aceste idei. Dacă România nu a reușit să se facă remarcată în relațiile ortodoxe sau confesionale de până acum, nu înseamnă ca nu o poate face în următoarele veacuri. Cearta continuă dintre Constantinopol și Rusia poate beneficia cel puțin în teorie de un al 3-lea punct de comunicare care să depolarizeze conflictul.

Toate aceste gânduri se referă la un potențial în viitorul îndepărtat (100+ de ani), acum România e prea tânără și nepregatită să facă ceva în afară să asculte, să invețe, și să crească.