Acatiste catre maica domnului

[patinina34]

Condacul 7:

Preasfântã, Preamaritã, Preafrumoasã, Preabinecuvântatã Mireasã!
A cerurilor toate, Împãrãteasã,
care ai apostoli drept alai, îngeri buni, soli si pãzitori
Evanghelisti, cronicari si scriitori
Biserica vie, bine aleasã
ca tine dumnezeieste de luminoasã de linã, de blândã, de cuvioasã, de primitoare cereste.
Dar asa precum cântã si vorbeste din slova si Sfânta Cântarea Cântãrilor
tu mai esti si nespus de cumplitã,
ca niste ostiri sub steagurile lor.
esti clarã, esti seninã si ascutitã în chip neimblânzitor.
Veghetoare si apãrãtoare a tuturor lucrurilor Sfinte,
a preabunurilor haruri:
celor din taine, celor din Daruri
din odoare, din semne, din cuvinte
Fiindcã la nunta Marelui Mire
e cerutã o grijã de întreaga neprihanire
Nu este îngãduitã necurãtia ochilor si a hainelor
Nimeni dar, dintre acei ce sunt "neinvatati tainelor",
de unele ca acestea sã nu se atingã.
Cine va lãsa porcii din mãrgãritare sã se hrãneascã,
si-n vase Sfinte câinii sã lingã?
Îndemnarea ca si primirea este numai duhovniceascã.
Vino dar si tu, smerit, împãcat si curat!
Si asa, cu totii laolaltã, vom striga,
Din bucurie întreagã si înaltã
ALILUIA!

Icosul 7:

Maica Domnului! Duhovnicã bunã a pãmântului!
Pãstrãtoarea Predaniei Cuvântului
tu ai Ierusalimul cerului,
în latura lui cea nouã tãcutã
o Sfântã si Mare Mãnãstire nevãzutã,
unde îti stau grabnic ajutãtori,
toti cei ce sunt ai "lepãdãrii de sine" adevãrati sîrguitori
toti cei ai cetelor de asceti,
ai cetelor de monahi, de pusnici si anahoreti,
de sihastri si de duhovnici întelepti,
si care au în grija lor,
ca pe niste comori de binecuvântare
straja, asprimea si mustrarea
toate cele lãmuritoare, curãtitoare si îndreptãtoare
ale neprihanirii si milostivirii tale, cele necovârsite
toate cele care la un loc sunt numite:
"Învãtãtura de tainã" sau "Mostenirea Sfintilor"
si pe care la îndemanã le avem si noi vãdite
în hrisoavele, Scripturile si vorbele Pãrintilor,
pentru care de-a pururi nu vom sti a te lãuda
a te cinsti, a te preamãri, decât numai cântidu-ti asa:

Bucurã-te, Profira bucuriei Împãrat esti a Aminului!
Bucurã-te, Plinãtatea de har din lacrima Spinului!
Bucurã-te, Rãdãcinã pascalã a bucuriilor noi!
Bucurã-te, Pace soborniceascã statornicitã în noi!
Bucurã-te, Raiule rodit de toate ploile bucuriei!
Bucurã-te, Strãlucire prea clarã din privirile copilariei!
Bucurã-te, Trandafir cu rouã din cãmãrile noastre de tainã!
Bucurã-te, Suflet înlãcrimat si îmbrãcat cu luminã ca si o hainã!
Bucurã-te, Safir al cerului pe inima noastrã picurat!
Bucurã-te, Bucurie dupã care vine linistea cea de Sabat!
Bucurã-te, Epitalm învesnicit peste Tãcerea de minune!
Bucurã-te, Mireasã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune!

Condacul 8:

Doamne Iisuse Hristoase,
Domnul meu cel blând!
Cãtre Tine mã aplec cu fruntea.
Ca Toma îmi pun mâna la locul cel Sfânt.
Strâns si orbit în minte, fãrã de cuvânt
astept ca orbul puntea
Luminii din adânc, cea fãrã înserare
si care în tot omul, ca un lãuntric soare,
ne lumineazã întreg în încãperea fiintei.
Cum nu Te vãd noaptea, grosimii de pãcate, Te pipãi cu sfialã
cu degetul nãdejdii, cu degetul credintei,
cu deget de bãnuialã
cu deget de dorire si chiar de îndoialã
si neajuns as pune si cealaltã mânã,
dar inima strãpunsã de fulger, de arsurã,
îndurerat si dulce, cu rãsuflarea îngânã
Chemarea ta întreagã si fãrã voia mea,
bataia rugãciunii aleargã spre luminã într-un
ALILUIA!

Icosul 8:

Maicã a Domnului, Doamnã de taina,
Doamna nãdejdii, a noptii albastre,
Stãpâna cu trei luceferi pe hainã
si Sfânta Angira a nemerniciilor noastre!
Cãtre tine din nou, iatã am venit,
risipit de lume, de gânduri robit,
Ca, dupã sfatul cel bun si Binecuvântare,
partas m-am fãcut la mântuirea mea,
Mi-am pus hotãrâre îndreptatã si tare
sã silesc toatã vremea în a mã ruga.
Dar idol de tãrânã, cugetul meu, nu-mi dã ragaz sã mã statornicesc
în lucrarea de ruga, la locul lui Dumnezeu,
cel în temeiul inimii, cãtre care râvnesc.
Ajutã-mã darã, ajutãtoarea mea,
în "Zicerea necurmatã" sã mã pot întemeia.
Ajutã-mã si de-a pururi tie ti-oi cânta:

Bucurã-te, Maica Domnului, întruparea întelepciunii!
Bucurã-te, Puterea Fecioriei, adevãratul suflet al Lumii!
Bucurã-te, Preasfintitule Trup, Loc de Dumnezeu încãpãtor!
Bucurã-te, Sfânta-Sfintelor, tainita din inima tuturor!
Bucurã-te, Comoara cea de gând dintru mintile cele smerite!
Bucurã-te, Hãrãzie cumplitã a tuturor virtutilor negrãite!
Bucurã-te, Cadelnitã neodihnitã a rugãciunilor necurmate!
Bucurã-te, Unirea într-un cuget a tuturor Bisericilor împãcate!
Bucurã-te, Ajutorinta pânã si-n pãcatele cele neduhovnic esti!
Bucurã-te, Acoperãmânt care te asterni deplin peste orice slãbiciune!
Bucurã-te, Mireasã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune!

Condacul 9: (aceasta se citeste de trei ori)

O! Maicã a Domnului de-a pururi curatã,
Ca nouã alãute si nouã potire
fiecare rugãciune a noastrã sã fie în revãrsarea ei necurmatã
Si cãtre Sfânta Treime, suitã bucurie,
aducerea ei prea binemiresmatã
de pe palmele tale cãtre Hristosul Mire
sã-si treacã prinosul de dreaptã slãvire!
Ca sã putem cu Cerurile toate a striga,
într-o îmbrãtisatã necovârsire,
cel mai presus:
ALILUIA!
ALILUIA!
ALILUIA!

Apoi se zice iarasi Icosul 1/Condac1:


Dupa citirea ACATISTUL spunem:
Înca ne rugam pentru mila, viata, pacea, sanatatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna sporire si chivernisire a robilor lui Dumnezeu si pentru ca sa li se ierte lor toate; greseala cea de voie si cea fara de voie.