Cum aflu care este voia lui Dumnezeu in viata mea?

[Marcel_Ionut]

As vrea sa stiu care este voia lui Dumnezu cu viata mea, de multe ori ma intreb ce vrea Dumnezeu sa fac cum sa aflu?

Voia lui Dumnezeu.Poate vor mai fi dispusi si alti forumisti de pe aici sa-l ajute pe acest tanar cu un sfat,cu un gand,cu ce pot ei mai bine.La cate prostii postam chiar ar conta sa se mai dea si un sfat bun,fie si din cand in cand.Ionut citeste pe indelete,cu atentie,fara graba,ce spune sfantul.Eu cred ca te va ajuta si sa vezi ceva foarte interesant.Sfantul spune asa: ,,Lucrul cel mai pretios pe lume e sa cunoastem pe Dumnezeu si sa intelegem, macar in parte, voia Lui.".Ce lucru frumos,chiar ce te framanta pe tine :)Lectura cu folos si Doamne ajuta!

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Voia lui Dumnezeu.

Sfantul spune asa: ,,Lucrul cel mai pretios pe lume e sa cunoastem pe Dumnezeu si sa intelegem, macar in parte, voia Lui.".Ce lucru frumos,chiar ce te framanta pe tine :)Lectura cu folos si Doamne ajuta!

Foarte folositor acest link. Multumim.

[Fani71]

Sotul meu imi spune adesea ca data te detasezi, deci daca accepti in inima ta tot ce se poate intampla (concret, intr-o anumita situatie), Dumnezeu te trimite in directia cea mai buna pentru tine. Sau te ajuta sa-ti dai seama care este cea mai buna. Iti trimite semne clare sau in orice caz netezeste calea in directia buna.
Cred ca are dreptate. Eu inca nu reusesc..

În afară de chemarea vocaţională, care e darul direct al lui Dumnezeu în inimile noastre, Hristos ne cheamă şi prin semeni. Felul în care răspundem celorlalţi, care ne solicită în diverse moduri poate şi trebuie să fie o împlinire a voii lui Dumnezeu. Să răspundem, adică, dumnezeieşte, după cum ne-a învăţat în Evanghelii: să nu-i întorci spatele celui care are nevoie de ajutorul tău - material sau sufletesc - să faci altuia ceea ce ai vrea să ţi se facă ţie dacă ai fi în locul său, să fii, în general, foarte atent cu cei pe care-i întâlneşti, căci prin fiecare te poate chema Dumnezeu să-I împlineşti voia.

Am înţeles că Dumnezeu nu cere nimic de la noi. Hristos a venit să dea şi să Se dea pe Sine pentru noi. Prin oameni, însă, parcă El cere, dar nu ne cere de fapt decât inima, căci lucrurile de care ne lipsim, timpul pe care-l jertfim nu sunt ale noastre, sunt daruri din darurile Sale, de care dăruindu-le ne desprindem, eliberându-ne.

Părintele Stăniloae a evidenţiat ca nimeni altul cunoaşterea lui Dumnezeu din împrejurările concrete ale vieţii. Un articol în legătură cu aceasta se poate citi aici.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Voia lui Dumnezeu.Poate vor mai fi dispusi si alti forumisti de pe aici sa-l ajute pe acest tanar cu un sfat,cu un gand,cu ce pot ei mai bine.La cate prostii postam chiar ar conta sa se mai dea si un sfat bun,fie si din cand in cand.Ionut citeste pe indelete,cu atentie,fara graba,ce spune sfantul.Eu cred ca te va ajuta si sa vezi ceva foarte interesant.Sfantul spune asa: ,,Lucrul cel mai pretios pe lume e sa cunoastem pe Dumnezeu si sa intelegem, macar in parte, voia Lui.".Ce lucru frumos,chiar ce te framanta pe tine :)Lectura cu folos si Doamne ajuta!

Sa ne traiesti, Pelerinule!

P.S. Iata ca ne-ai oferit prilejul de a citi pe siteul Crestin Ortodox, in premiera, un articol semnat de insusi Sfantul Siluan...:)
Cel ce implineste voia lui Dumnezeu e multumit de toate, chiar daca e sarac, bolnav sau se chinuie, pentru ca il veseleste harul Domnului. Dar cel nemultumit de soarta lui, care murmura pentru boala lui sau pentru cel care l-a suparat, acela e bine sa stie ca in el se afla un duh de mandrie care a luat de la el multumirea fata de Dumnezeu.

Chiar daca e asa, nu te mahni, ci straduieste-te cu tarie sa-ti pui nadejdea in Dumnezeu si cere de la El duh smerit; si atunci cand vine la tine smeritul Duh al lui Dumnezeu, il vei iubi si-ti vei gasi odihna, chiar de vei avea intristari. Sufletul care are smerenie isi aduce aminte intotdeauna de Dumnezeu si gandeste asa: "Dumnezeu m-a facut, a patimit pentru Mine, imi iarta pacatele si ma mangaie, ma hraneste si poarta de grija de mine. De ce sa-mi fac atunci griji sau de ce sa ma tem, chiar daca m-ar ameninta moartea?"

[Demetrius]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

As vrea sa stiu care este voia lui Dumnezu cu viata mea, de multe ori ma intreb ce vrea Dumnezeu sa fac cum sa aflu?

Dacă te curățești prin spovadă, dacă postești ca să rămâni curat și dacă te rogi Lui necontenit ca să afli Voia Lui, negreșit îți va aduce la cunoștință.
Cum?
Ori vei citi în ziar, ori vei vedea la un vecin, ori ți se va spune la știri, poate vei primi o scrisoare, ori ți se va naște în inimă o convingere neclintită, sau poate preotul îți va pomeni cumva ceva; vei afla tu.
Când?
Totdeauna la momentul oportun hotărât de El; niciodată mai devreme sau mai târziu.
Dumnezeu are multă răbdare; nu-ți rămâne decât să aștepți cu mai multă răbdare.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

As vrea sa stiu care este voia lui Dumnezu cu viata mea, de multe ori ma intreb ce vrea Dumnezeu sa fac cum sa aflu?

Cu alte cuvinte, aveţi o problemă de discernământ vocaţional ? Nu identificaţi chemarea (vocaţia) lui Dumnezeu ?

Aici, este de discutat, mai întâi, problema vocaţiei spre o stare de viaţă sau alta. În linii mari, Dumnezeu ne poate chema spre căsătorie sau spre călugărie. Pe urmă, prin "vocaţie" se mai poate înţelege şi chemarea spre o îndeletnicire sau alta. Unele îndeletniciri sunt, evident, mai "vocaţionale" decât altele: aici, ne gândim în primul rând la preoţie. Dar şi alte îndeletniciri au o componentă vocaţională.

Principalele două semne după care ştim că Dumnezeu ne cheamă într-o direcţie sau în alta acestea sunt:
-mai întâi, o puternică dorinţă. Ori de câte ori Dumnezeu ne cheamă spre ceva, mai întâi sădeşte în inima noastră o dorinţă în acea direcţie. Atenţie, însă, ca dorinţa să fie pură, adică să nu intre în calcul alte elemente decât ea însăşi. Dacă vreau să mă fac doctor fiindcă îmi place ca oamenii să se vindece prin mine, dacă îmi doresc pur şi simplu să îngrijesc bolnavi cât e ziua de lungă, atunci s-ar putea să am vocaţie spre medicină. Dar, dacă am o puternică dorinţă să fiu medic ca să câştig bani, ca să fiu mai independent, ori faimos, ori stimat, atunci aici nu e neapărat semn vocaţional, fiindcă am în vedere alte elemente, nu medicina în sine.

-mai apoi, abilităţile necesare. Este de negândit că Dumnezeu ar putea avea un plan cu noi, fără să ne dea cele necesare spre a-l duce la bun sfârşit. Eu pot să am o vie dorinţă de a fi cântăreţ de operă. Dar, dacă ceea ce îmi lipseşte este o voce frumoasă, precis nu acesta este planul lui Dumnezeu pentru mine.

Alte semne ale unei vocaţii au importanţă ceva mai mică, dar reală. Ele sunt mult cercetate de spiritualii/duhovnicii care se ocupă de îndrumare vocaţională. Două exemple:
-atunci când vocaţia este reală, Dumnezeu aranjează lucrurile în aşa fel încât să-mi scoată în cale nişte modele. "Vocaţie" ar putea însemna, pur şi simplu, că eu vreau să fiu ca ele.
-caracterul concret al contemplării vocaţionale este mult mai sugestiv pentru vocaţie reală decât caracterul abstract al ei. În lumea catolică, unde sunt foarte multe feluri de călugări, dacă vine un tânăr şi spune că "vrea să fie călugăr" e privit cu anumită suspiciune şi vocaţia lui e sub semnul întrebării. Dacă, însă, vrea să fie "un călugăr care să predice cuvântul Domnului în mari aglomerări urbane" sau, dimpotrivă, care "să se adune cu fraţii săi la marginea oraşelor mici şi în natură" atunci asta e semn vocaţional care trebuie luat în serios, iar tânărul va fi îndrumat spre un mic stagiu petrecut în comunităţi dominicane, respectiv franciscane.
Nu altfel stau lucrurile în cazul cuiva care "vrea să fie dansator" pur şi simplu, faţă de cazul cuiva care "vrea, prin dans, să arate ceea ce nu se poate picta, nici spune în cuvinte". În al doilea caz avem "o contemplare mai concretă", mai înalt predictivă pentru vocaţie reală.

În speranţa că foloseşte,
M.D.

[Demetrius]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

... Aici, este de discutat, mai întâi, problema vocaţiei spre o stare de viaţă sau alta. În linii mari, Dumnezeu ne poate chema spre căsătorie sau spre călugărie...

Eu cred cu tărie că toți oamenii sunt chemați la călugărie(preoție) prin exemplul Iisus Hristos. Căsătoria este o dorință și o alegere omenească pe care totuși Dumnezeu o ia în seamă și o binecuvântează prin taina cununiei.

Demetrius, ai o problemă gravă în privinţa căsătoriei, dispreţuind una din cele şapte Taine, privind-o doar ca pe o îngăduinţă, un pogorământ. Or, în Sfintele Taine suntem în cea mai mare apropiere de Hristos, împărtăşindu-ne din harul Său, din energiile Sale necreate.
Dacă nu crezi că iubirea transfigurează trupul, materia, probabil nu înţelegi nici ierurgiile Bisericii (dintre care face parte şi călugăria, deci mai jos decât cununia) de binecuvântare a pâinii, apei, holdelor, caselor, animalelor - adică a tot ce este material. Dumnezeu nu dispreţuieşte materia pe care El însuşi a creat-o, ci o sfinţeşte.

Pe de altă parte, cu privire la călugărie Domnul a spus clar că acel cuvânt (cei care se fac fameni pentru Dumnezeu) nu este pentru toţi.

Că sunt fameni care s'au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni; şi sunt fameni care s'au făcut ei înşişi fameni de dragul împărăţiei cerurilor. Cine poate înţelege, să înţeleagă“.(Matei 19,12)