Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 12.02.2008, 20:09:34
BogdanF BogdanF is offline
Member
 
Data înregistrării: 20.07.2007
Mesaje: 89
Implicit

Cred ca o intrebare care se pune in legatura cu threadul trecut e si aceasta: "Ce este iadul?". Oni, nu esti singura persoana care si-a pus astfel de intrebari. Dumnezeu nu ne-a spus detaliat exact ce inseamna raiul si iadul, insa stim din Biblie si de la Sfintii Parinti o serie de adevaruri in privinta asta:

- Fiecare om (crestin, evreu, pagin) va fi judecat si rasplatit/condamnat dupa cit a facut cu ceea ce a primit in viata. Un crestin ortodox are responsabilitati mult mai mari decit unul care nu a auzit de Hristos in viata lui.

- Iadul nu este doar o groapa cu flacari unde sunt aruncati pacatosii. Este si o stare sufleteasca in care omul se aduce pe sine insusi. Dumnezeu nu vrea sa ajunga nimeni in iad, insa omul are vointa proprie, si daca alege sa ignore regulile Bisericii si pe Dumnezeu, o sa ajunga acolo pina la urma. Cu cit aude mai mult despre Dumnezeu si Il respinge, cu atit mai rau pentru el. Mai bine nu ar fi auzit deloc.

- Cuvintul cheie este pocainta. Mari pacatosi pocaiti au ajuns in rai, in timp ce pacatosi mai mici, nepocaiti, in iad.

- Despre mintuirea non-ortodocsilor si chiar a non-crestinilor, nu ni s-au dat prea multe detalii. Stim insa cu Dumnezeu nu pedepseste nestiinta. Stim si de cele 4 legi dupa care vor fi judecati oamenii (sunt legi speciale pentru evrei si pagini). Iti recomand sa citesti cartea lui Patrick Barnes "The Non-Orthodox", tradusa si in limba romana. Daca ai ocazia, si "Christ, the Eternal Tao", de Hieromonk Damascene (acelasi care a scris viata Pr. Serafim Rose) - nu stiu daca asta a fost tradusa sau nu.

- Intr-o vedenie de dupa moarte (relatata si in cartea Pr. Serafim Rose, "Sufletul dupa moarte"), vedem experienta unui om din secolul XIX, imediat dupa ce a murit. Nu era un mare pacatos, dar nici prea credincios. Poate era cam cum sunt multi in zilele noastre. Dupa ce murise, ingerii ii duceau sufletul in sus, sa vada raiul. Toti sfintii vazusera raiul ca pe ceva incredibil de placut si frumos. Experienta acestui om insa era cu totul diferita. Pentru el, raiul era doar o lumina orbitoare, arzatoare, de care incerca sa se fereasca si nu putea. Inca o dovada ca starea sufleteasca propice in care se aduce omul este vitala pentru a putea intra in rai, si a se simti bine acolo.

- Dua cum a mai spus cineva si in threadul celalalt, eliberarea de toate patimile trupesti este la fel de importanta. Dependenta de mincare buna, comfort, sex, si orice alte lucruri pamintesti sunt daunatoare sufletului. De aceea multi sfinti posteau si traiau in pustie in saracie lucie. In cuvintele Pr. Celopa, in ziua judecatii, tot ceea ce ne leaga de pamint, ne va trage in jos, si tot ceea ce ne leage de cer, ne va trage in sus.

- Uite si un articol cumva (vag) legat de subiect: http://www.savatie.ro/pacientul-englez.php

- Si um mic citat din Sf. Siluan Atonitul: "Un om care nu-si iubeste vrajmasii, nu si-ar afla pacea nici in mijlocul raiului"

- In incheierem eu nu cred ca iadul este un loc unde Dumnezeu ii tortureaza pe pacatosi ca razbunare. Nici nu cred ca i-ar putea lua pur si simplu si pune in mijlocul raiului, si lor le-ar fi bine acolo. Sunt niste realitati mult mai complexe decit putem noi intelege.

Bogdan.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 12.02.2008, 22:28:03
georgeval's Avatar
georgeval georgeval is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.09.2007
Locație: Valenii de Munte
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.069
Implicit

Sfantul Maxim Marturisitorul cand vorbea despre iad, mai exact despre suferinta din iad, spunea: "cea mai mare suferinta din iad este sa traiesti in mijlocul celor care te urasc si pe care-i urasti si departe de Cel pe care-l iubestisi care te iubeste". Iadul este o lipsa a iubirii, a comuniunii.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 12.02.2008, 22:39:49
oni91 oni91 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.12.2007
Mesaje: 230
Implicit

BogdanF, iti multumesc pentru ceea ce mi-ai scris, totusi nu pot sa inteleg o pedeapsa VESNICA pentru o viata LIMITATA de pacat...cat de pacatos poate fi un om ca sa merite chinul sau singuratatea sau mustrarea LA INFINIT?Eu am mai auzit niste teorii...cineva(adventist) mi-a spus ca de fapt chinul nu este vesnic, ca atat in ebraica, cat si in greceasca, etimologia cuvantului nu inseamna chiar "vesnic", ci "vesnicia" dureaza in fuctie de natura obiectului, adica noi, care suntem fiinte muritoare, vom fi chinuite pana vom muri sau omorate direct, as putea sa postez explicatiile ca sa discutam despre ele daca vrei, sunt destul de confuza, habar nu am nici macar daca e "vesnic" sau vesnic chinul...ma rog, nu cred ca ar trebui sa ma preocupe asa ceva, oricum nu ma ajuta la nimic, poate L-as considera mai iubitor si mai drept pe Dumnezeu daca chinul nu ar fi etern(ca chiar nu pot sa inteleg cum ar corespunde asta cu "Dumnezeu este iubire"), totusi sunt constienta ca nu-s in masura sa vorbesc eu despre El, daca este sfant si drept inseamna ca pedeapsa va fi dreapta pana la urma...oricum, as vrea totusi daca esti dispus sa analizezi si explicatiile acelui adventist(care, cu exemple din Scriptura unde nu peste tot unde scrie "vesnic" e chiar asa, de fapt, uneori acest cuvant este urmat in acelasi verset de "pana cand" sau in urma faptelor ulterioare, vesnic insemna pana la moarte-a facut o demonstratie destul de logica)...numai sa-mi spui, sa stiu daca sa postez demonstratia lui si link-uri cu articole pe aceasta tema...
Reply With Quote
  #4  
Vechi 12.02.2008, 22:42:15
Dia20_diana Dia20_diana is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 31.10.2007
Mesaje: 307
Implicit

Citat:
În prealabil postat de georgeval
Sfantul Maxim Marturisitorul cand vorbea despre iad, mai exact despre suferinta din iad, spunea: "cea mai mare suferinta din iad este sa traiesti in mijlocul celor care te urasc si pe care-i urasti si departe de Cel pe care-l iubestisi care te iubeste". Iadul este o lipsa a iubirii, a comuniunii.
foarte frumos spus, cred ca asta ar fi cea mai mare pedeapsa pe care un om o poate primi
Reply With Quote
  #5  
Vechi 12.02.2008, 23:35:51
georgeval's Avatar
georgeval georgeval is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.09.2007
Locație: Valenii de Munte
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.069
Implicit

Citat:
În prealabil postat de oni91
BogdanF, iti multumesc pentru ceea ce mi-ai scris, totusi nu pot sa inteleg o pedeapsa VESNICA pentru o viata LIMITATA de pacat...cat de pacatos poate fi un om ca sa merite chinul sau singuratatea sau mustrarea LA INFINIT?Eu am mai auzit niste teorii...cineva(adventist) mi-a spus ca de fapt chinul nu este vesnic, ca atat in ebraica, cat si in greceasca, etimologia cuvantului nu inseamna chiar "vesnic", ci "vesnicia" dureaza in fuctie de natura obiectului, adica noi, care suntem fiinte muritoare, vom fi chinuite pana vom muri sau omorate direct, as putea sa postez explicatiile ca sa discutam despre ele daca vrei, sunt destul de confuza, habar nu am nici macar daca e "vesnic" sau vesnic chinul...ma rog, nu cred ca ar trebui sa ma preocupe asa ceva, oricum nu ma ajuta la nimic, poate L-as considera mai iubitor si mai drept pe Dumnezeu daca chinul nu ar fi etern(ca chiar nu pot sa inteleg cum ar corespunde asta cu "Dumnezeu este iubire"), totusi sunt constienta ca nu-s in masura sa vorbesc eu despre El, daca este sfant si drept inseamna ca pedeapsa va fi dreapta pana la urma...oricum, as vrea totusi daca esti dispus sa analizezi si explicatiile acelui adventist(care, cu exemple din Scriptura unde nu peste tot unde scrie "vesnic" e chiar asa, de fapt, uneori acest cuvant este urmat in acelasi verset de "pana cand" sau in urma faptelor ulterioare, vesnic insemna pana la moarte-a facut o demonstratie destul de logica)...numai sa-mi spui, sa stiu daca sa postez demonstratia lui si link-uri cu articole pe aceasta tema...
1.Paradoxul fiintei umane consta in faptul ca omul desi are un inceput nu va avea un sfarsit. Ce sens ar avea viata noastra pamanteasca daca noi nu am fost creati pentru vesnicie.
2. Dostoievsky spune prin eroul sau Stefan Trofimovici: "Nemurirea mea este necesara pentru acest singur motiv, ca Dumnezeu nu va vrea sa fie nedrept sa stinga pentru totdeauna flacara iubirii carea s-a aprins in inima mea pentru El.......Daca eu am iubit pe Dumnezeu, daca m-am bucurat de iubirea mea, se poate ca El sa ma stinga pe mine si iubirea mea si sa ne reduca la neant? Daca Dumnezeu exista, eu sunt nemuritor."
3. Despre vesnicia iadului ne vorbeste Sfantul Ioan Damaschin atunci cand subliniaza ca Dumnezeu vrea sa arate ca poate tolera chiar si existenta persoanelor care uzeaza de libertatea lor intr-un mod neplacut LUI. Distrugerea iadului ar insemna o renegare a importantei liberatii date de El.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 13.02.2008, 00:11:08
oni91 oni91 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.12.2007
Mesaje: 230
Implicit

Citand oni91
Citat:
3. Despre vesnicia iadului ne vorbeste Sfantul Ioan Damaschin atunci cand subliniaza ca Dumnezeu vrea sa arate ca poate tolera chiar si existenta persoanelor care uzeaza de libertatea lor intr-un mod neplacut LUI. Distrugerea iadului ar insemna o renegare a importantei liberatii date de El.
Hmmm...la asta nu m-am gandit niciodata:|...si daca focul vesnic nu inseamna cazane in care sunt chinuiti pacatosii, ci singuratatea, lipsa comuniunii cu Dumnezeu si mustrarea propriei constiinte...chiar ar avea logica...adica,chiar are sens...libertate vesnica chiar si pentru cel pacatos, care, tocmai pentru ca nu Il accepta pe Dumnezeu va fi mereu nefericit...si, e o explicatie mai putin fortata decat ca "vesnic" nu e de fapt vesnic...
Reply With Quote
  #7  
Vechi 13.02.2008, 12:23:57
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.328
Implicit

Citat:
În prealabil postat de oni91
BogdanF, iti multumesc pentru ceea ce mi-ai scris, totusi nu pot sa inteleg o pedeapsa VESNICA pentru o viata LIMITATA de pacat...cat de pacatos poate fi un om ca sa merite chinul sau singuratatea sau mustrarea LA INFINIT?Eu am mai auzit niste teorii...cineva(adventist) mi-a spus ca de fapt chinul nu este vesnic, ca atat in ebraica, cat si in greceasca, etimologia cuvantului nu inseamna chiar "vesnic", ci "vesnicia" dureaza in fuctie de natura obiectului, adica noi, care suntem fiinte muritoare, vom fi chinuite pana vom muri sau omorate direct, as putea sa postez explicatiile ca sa discutam despre ele daca vrei, sunt destul de confuza, habar nu am nici macar daca e "vesnic" sau vesnic chinul...ma rog, nu cred ca ar trebui sa ma preocupe asa ceva, oricum nu ma ajuta la nimic, poate L-as considera mai iubitor si mai drept pe Dumnezeu daca chinul nu ar fi etern(ca chiar nu pot sa inteleg cum ar corespunde asta cu "Dumnezeu este iubire"), totusi sunt constienta ca nu-s in masura sa vorbesc eu despre El, daca este sfant si drept inseamna ca pedeapsa va fi dreapta pana la urma...oricum, as vrea totusi daca esti dispus sa analizezi si explicatiile acelui adventist(care, cu exemple din Scriptura unde nu peste tot unde scrie "vesnic" e chiar asa, de fapt, uneori acest cuvant este urmat in acelasi verset de "pana cand" sau in urma faptelor ulterioare, vesnic insemna pana la moarte-a facut o demonstratie destul de logica)...numai sa-mi spui, sa stiu daca sa postez demonstratia lui si link-uri cu articole pe aceasta tema...
DRAGA Oni91 Tu nu intelegi un lucru ca Dumnezeu este iubire dar nu poate fi nedrept...Caci din cuvinetele tale vei fi scos fara vina si din cuvintele tale vei fi osandit..
Acum daca Dumnezeu este iubire noi sa ne batem joc de dragostea Lui?!?!?!...Asta este pacat impotriva duhulu sfant...

Cam asta vrea lumea de astazi vrea un Dumnezeu iubitot vrea un Dumnezeu plin de mila dar pentru asta nu vrea sa faca nici un efort ca sa fie vrednica de mila lui Dumnezeu...Nu vrea sa fie deranjata cu ceva...Nu vrea sa aiba vreo greutate...

Iar daca este asa Dumnezeu din prea multa lui dragoste ar insemna ca pe toti iar lua si iar baga la gramada in rai..Apo raiul ar fi plin de niste roboti. si nu din cei care au stiut sa iubeasca sau de sfinti..apoi daca toti oamenii ar fi dinainte pusi in rai...Ce rost ar mai avea iadul si raiul..ce rost ar mai avea rugaciunea...Ce rost ar mai avea mucenicii care s-au jertfit.. ce rost ar mai avea ca cineva sa fie crestin si prin urmare ce rost ar mai avea Biserica lui Hritos pe care portile iadului nu o vor brui....
Cum ne putem lua noi dupa adventisti si sectanti..cand insusi Hristos ne spune ca va rasplati fiecare dupa faptele Lui...
Si ii va desparti cum desparte pastorul oile de capre.si va pune pe cei drept dea dreapta sa si pe cei pacatosi de-a stanga...si vor merge cei drepti la fericirea vesnica iar cei pacatosi spre osanda vesnica..
Prin urmare toti oameni sunt pacatosi dar asta nu inseamna ca trebuie sa calcam in picioare mila si dragostea lui Dumnezeu si de fiecare data trebue sa incercam sa ne indreptam si sa ne spovedim... Alfel daca facem din dragostea lui Dumnezeu un prilej pentru noi de a pacatui cat mai mult..Atunci s Dumnezeu isi va intorce fata lui de la noi si nu vom mai avea parte de dragostea Lui..
Reply With Quote
  #8  
Vechi 13.02.2008, 12:48:12
AndreiB AndreiB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.09.2007
Mesaje: 279
Implicit

mirelat
ce a spus parintele Savatie este minunat si prea adinc pentru cei mai multi. Citi barbati sint astfel in lume?
Reply With Quote
  #9  
Vechi 13.02.2008, 12:57:58
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.328
Implicit

SOCOTELILE ÎNTELEPCIUNII CU MOARTEA
Când nu mai răspund oamenii la chemarea dragostei lui Dumnezeu, dau de asprimea dreptătii Sale, când, spre pedepsirea răutății, îngăduie războaiele. Atunci viata oricui se află în primejdie de moarte, si a celor de acasă si a celor de pe fronturi.
Să cercetăm, între marginile îngăduite, pricina aceasta, a războaielor, care pe multi îi spală de fărădelegi în siroaie de lacrimi. Luăm ca gând de ajutor în darea răspunsului vointa lui Dumnezeu, care urmăreste ca toti oamenii să se mântuiască si la cunostinta adevărului să vie. Drept aceea. Dumnezeu, cel milostiv întru dreptăti, pe cei nebăgători în seamă sau protivnici - dar totusi oameni cumsecade - abia cu ajutorul primejdiei îi înduplecă să vrea si ei ce vrea Dumnezeu, adică mântuirea, singurul lucru cu adevărat de trebuintă. Al doilea gând de ajutor e primirea de mai înainte ca bun, a ceea ce orânduieste si face Dumnezeu, si stiind că nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu, să ne bucurăm de hotărârea Lui, chiar dacă nu pricepem aceasta. Iar gândul al treilea e că în suferinte fără de voie s-au mântuit mucenicii, în suferinte de bunăvoie s-au mântuit cuviosii; tot asa si cu suferintele războaielor, mult mai multi se mântuiesc pe front, decât s-ar fi mântuit acasă.
Obisnuit, lumea crede că mor în războaie cei răi ssi scapă cei buni. Este si nu este asa, pentru că numai singur Dumnezeu stie si tine socoteala fiecăruia. Unul din sfinti a zis: "Caprele eu sunt; iar oile Dumnezeu le stie". Pe urmă numai singur Dumnezeu stie - si precum stie si face - dacă pentru cineva e mai de folos viata, sau mai mult îi foloseste mutarea din viata aceasta. Apoi Dumnezeu, în atotputernicia Sa, foloseste si pe cei răi, pe necredinciosi, pe cei fără nici un Dumnezeu, ba chiar si pe draci, ca printr-însii să aducă la mântuire pe cei de mântuit.
Asa bunăoară cineva, încărcat de păcate, cum l-au povătuit cei trei "prieteni" ai săi, ajunge la strâmtoare si nevoie mare. Necazurile îi mai topesc trupul, îi mai subtiază mintea si asa găseste pe Dumnezeu, ca pe singura scăpare a sa din primejdie. Acum I se roagă pentru prima dată, si poate ca niciodată. Deci, cu prilejul târcoalelor mortii în jurul vietii sale, Dumnezeu în atotstiinta Sa, văzându-1 că s-a îndreptat pe calea bună pentru toate zilele lui pe care le-ar mai avea - dacă ar fi cuminte - în chip nevăzut si minunat îl scapă de moarte sigură. Dacă însă îl stie, că mai târziu va avea o pocăintă si mai bună, îl va mai îngădui printre mai multe si mai grele primejdii, scăpându-1 din fiecare, căci necazurile spală petele păcatelor de pe haina noastră nevăzută, - si mai târziu îl scoate din topitoarea suferintelor, fie spre viata cea fără de trup, fie întorcându-1 spre viata pământească, ca pe un înteleptit.
Pe cei ce însă n-au statornicie în bine, ci iarăsi s-ar întoarce la rele, uitând făgăduinta ce au făcut-o la strâmtoare, pe unii îi scoate din viata cea desartă, atunci când după stiinta lui Dumnezeu, au ajuns la cea mai bună pocăintă din viata lor, ca în aceea să se socotească în vecii fără de sfârsit. Acestia asa-s mai de câstig pentru mântuire, primindu-i Dumnezeu cu cât de câtă pocăintă.
Pe cei ce trecuti prin suferinte au câstigat întărire si statornicie spre bine si printr-însii stie Dumnezeu că ar dobândi mântuire si altii, pe acestia îi scapă si-i întoarce iar acasă. De cumva iarăsi se dedau stricăciunii si îngrămădirii de păcate, iarăsi îi cheamă la scoală. Si asa face de câte ori trebuie si cu toti câti trebuie.
Cu cei răi si, după stiinta lui Dumnezeu, fără întoarcere, printre alte nestiute taine, are si aceste două socoteli: sau îi pierde în grabă, în chip năprasnic, ca să nu-si mai înmultească relele si asa, mai usor să se osândească; sau că, prin răutatea lor, vrea să răsplătească, să ispăsească, să întoarcă, sau să mântuiască pe unii din cei de acasă, mai zăbavnici la pocăintă, sau îndărătnici la sfatul si rugămintea celor buni.
Iar pe al treilea fel de oameni, pe cei buni, prin darul lui Dumnezeu, îi scoate din viata cea desartă, fie stiindu-i că ar avea să cadă mai târziu, tinzându-si la fărădelegi mâinile lor, îngreunându-si astfel sau chiar pierzându-si mântuirea si chemându-i de aceea mai devreme, până nu se schimbă în răutate nerăutatea lor; fie că, plăcuti fiind lui Dumnezeu, i-a pus la încercare si i-a aflat Lui-Si vrednici, precum scrie:
întelepciune 3:
1. Sufletele dreptilor sunt în mâna lui Dumnezeu si nu se va atinge de dânsele munca.
2. Părutu-s-a în ochii celor nepriceputi că dreptii sunt morti cu desăvârsire si iesirea lor din lume e mare pedeapsă,
3. si mergerea lor de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace.
4. Chiar dacă în fata oamenilor au îndurat munci, nădejdea lor e plină de nemurire,
5. Si putin fiind pedepsiti, mare răsplată vor primi, că Dumnezeu i-a încercat pe dânsii si i-a aflat Lui-Si vrednici.
6. Ca aurul în topitoare, asa i-a lămurit, si ca pe o jertfă de ardere întreagă, asa i-a primit.
7. Străluci-vor în ziua răsplătirii...

Iar dacă sunt câte unii răi, fără leac si nu pătesc nimic din necazurile oamenilor, trebuie că i-a lepădat Dumnezeu si-i lasă să se desăvârsească în rele, ca să-si ia osândă vesnică, - precum s-a spus la cele pentru Saul.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 13.02.2008, 12:58:39
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.328
Implicit

CARAREA IMPARATIEI..Arsenie Boca
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Iadul este vesnic? georgeval Dogmatica 114 06.07.2012 15:24:33
Am fost in iad. Stiu cum este iadul costel Generalitati 18 28.07.2011 20:12:23
Unde este iadul? mihailt Despre Biserica Ortodoxa in general 50 26.01.2011 00:23:41
Unde este iadul!!!!!!!!! piedonee Generalitati 12 12.06.2010 01:05:16
Este IADUL condus de SATANA? bubulyna Generalitati 23 24.03.2010 11:29:52