Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 28.05.2008, 23:33:00
emanuel2007
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Profetia sfantului Moise arapul
Sf. Moise a profetit zicand ca in zilele cele de pe urma ale veacului al saptelea si jumatate ( dupa 1992 ) , viata monahiceasca sa va defaima cu totul si nu vor mai tine monahii cont de mantuirea sufletului si vor umbla prin mijlocul tulburarilor si al galcevilor , intunecati , fara de nici un folos si lenesi , negrijindu-se nicidecum de fapta buna robiti de patimile pacatului , pentru ca de unde l-au ars pe satana nevoitorii cei dintai , tot asa si el are sa arda si sa parjoleasca . Si de unde s-a biruit , va birui si el pe monahii cei lenesi si defaimatori . Unde a sporit dreptatea , acolo va prisosi mai mult pacatul si faradelegea , pentru ca se va raci dragostea multora si vor petrece monahii prin mijlocul lumii si a lumenilor fara frica , cu mancari si bauturi , amagindu-se de poftele trupului prin desertaciunea in necuratie si fapte rusinoase . In acele zile va fi uraciune , zavistie , sfezi , si batai in manastirile de obste pana la sange , tot asa si in lavre unde nu este de obste , din rautatea unuia asupra celuilalt vecin al lui ; si pentru ca s-au defaimat sfintele canoane si nevointa cea duhovniceasca , se vor pune egumeni si stareti oameni neincercati in fapta buna fara credinta , nepriceputi , de nici un folos si simpli nedeosebind binele de rau , lenesi , fara fapte bune , grijindu-se numai de cele pamantesti , purtandu-se cu nerusinare in slujbe . Rapind cu sila egumeniile cu daruri si nestiind sa invete si sa povatuiasca turma si fratimea si nestiind ca ei sunt chip si pilda de folos pentru cei care urmeaza fapta buna si neintelegand ca ei au sa dea seama lui Dumnezeu in ziua judecatii pentru turma lor . Si din pricina nepasarii egumenilor care nu poarta grija de turma se vor pierde . Se vor osandi nu numai fratii cei lenesi si trandavi ci si fratii cei cu viata buna si infranati . Dupa aceea a vazut robul lui Dumnezeu Moise , ca nor si vartej , negura intunecoasa si ispite foarte infricosate au venit asupra monahilor din partea de la miazanoapte , caci ii gonea pe monahi si cinul cel calugaresc de blestematele eresuri si sileau pe multi sa lepede hainele monahicesti si sa se insoare ( prigoana lui antichrist ) . Atunci putini nevoitori care vor fi incercati ca aurul si argintul in cuptor , la necazuri multe , in prigoana si stramtorare se vor lamuri . Si cati se vor afla incercati si vor birui atatea infricosate ispite , se vor preamari si se vor preaslavi si se vor cinsti de Dumnezeu mai mult decat cei care au rabdat caldura si zaduful zilei si gerul noptii . Dupa aceea a vazut robul lui Dumnezeu Moise ca a trecut iarna aceea a necazurilor si ispitelor si prigoana acelor infricosate eresuri si s-a facut liniste . Si dupa aceea vor trece cativa ani , si iarasi se va dispretui ceata monahiceasca cea ingereasca si vor veni ispite asupra lor mai multe si mai silnice . A vazut ca monahii vor petrece impreuna cu calugaritele si impreuna cu pofta cea rea va veni si tirania caci cei ce nu vor voi se vor batjocori cu sila . Preotii se vor spurca prin pacatul desfraului si preotesele lor preacurvi , asemenea si ei vor preacurvi cu altele . Atunci va veni mania cea mare a lui Dumnezeu si se va distruge tot neamul cel viclean si-l va trimite in focul cel vesnic . Deci , fericiti vor fi cati nu se vor pleca la cea mai mare faradelege a necuratiei care este mai silnica si mai grea decat uciderea , ci se vor impotrivi si vor mustra faradelegea ca Sfantul Ioan Botezatorul si vor starui mustrand amestecarea de sange si vor fi ucisi de cei preafaradelege si spurcati si preanecurati oameni din vremea aceea si se vor odihni in sanul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Iacob al preaslavitilor patriarhi si vor fi locui intru imparatia cerurilor cu toti sfintii , bucurandu-se si veselindu-se , de care sa ne invredniceasca Dumnezeu si pe noi cu darul lui cel sfant . amin .


DIN VEDENIA STARETULUI IOASAF DIN MANASTIREA SF SAFA ,ANUL 1854
… si mergand noi putin am vazut de departe si alti oameni , si acestia cu haine calugaresti imbracati , ca si ceilalti dinainte . Insa imbracamintea si fetele lor straluceau mai mult decat soarele si aveau mai multa si mai mare slava decat decat ceilalti . Si il intrebai pe povatuitorul meu zicand : Sfinte Mare Mucenice Gheorghe , cine sunt acestia ? Ce sunt de au atata slava , stralucire si frumusete si ce au savarsit in viata lor ? Atunci mi-a raspuns zicand : ” Acestia sunt calugarii cei de acum care fara povatuitori si fara pilda faptelor bune ale altora , ci numai din singura lor bunavointa au ravnit faptele bune ale calugarilor celor de demult , savarsind faptele cele bune ale lor , bineplacand lui Dumnezeu . Si pentru. aceasta i-a proslavit pe ei Dumnezeu”. Iar eu iarasi i-am zis : ” In vremea aceasta au lipsit faptele bune din lume , dar cum se poate sa fie in ea acest fel de oameni alesi ” ? Si mi-a raspuns zicand : ” Acest fel de oameni alesi sunt putini in zilele acestea in lume . Dar cel ce va face in zilele acestea putine fapte bune , dupa puterea lui , si va placea lui Dumnezeu mare se va chema aici in imparatia lui Dumnezeu . Caci cine va face cateva fapte bune , le face din singura lui bunavointa , fara povatuitor si fara pilda altora . Si pentru aceasta Dumnezeu ca pe niste desavarsite le primeste .Frate , in zilele acestea au lipsit faptele bune din lume s-a inmultit rautatea , a prisosit nedreptatea , a lipsit dragoatea , s-a prapadit adevarul din gurile oamenilor , a incetat cuvantul lui Dumnezeu si se obisnuieste osandirea si minciuna . In loc de smerenie , inaltarea , in loc de dragoste , vrajba , in loc de milostivire , nemilostivirea , in loc de dreptate , nedreptatea . S-au inmultit tinerea de minte a raului , pizma si altele asemenea . Toti s-au abatut la rau . Nu este cel ce face bine . Foarte putini sunt cei ce uneltesc faptele cele bune si plac lui Dumnezeu . In zilele acestea se potriveste : ” cel ce mantuieste , mantuiasca-si sufletul sau ! ” Nimeni sa nu astepte ajutor de la altul , ci numai de la Maica Domnului . Cel ce va cadea la dansa cu tot sufletul , il va povatui si cu adevarat se va mantui , pentru ca toate cate le voieste le poate , caci “ Mult pot rugaciunile Maicii spre imblanzirea Stapanului ”……” Doamne ,vezi si asezarea lumii ! Unde este pilda cea buna ? Unde este indemnarea ? Ca de ar fi cineva sa voiasca sa faca binele , il face numai din buna lui vointa , caci duhovnicii si staretii il opresc . Fiecare cele pentru folosul cel trupesc al sau cauta . Pentru aceasta te rog , invata-l sa faca voia Ta ! Povotuieste-l la calea mantuirii ! Chiverniseste-i in pace viata lui ! Fa-l mostenitor imparatiei Tale , caci toate cate le voiesti , le si poti ” . Si iarasi a raspuns Imparatul si a zis : ” Gheorghe , iubitul Meu , vad starea lumii , cuvintele Mele au incetat din gurile oamenilor . In locul cuvantului meu , osandirea . In locul dragostei , uraciune , vrajba si pizma . In loc de dreptate , nedreptate . A pierit adevarul . A lipsit smerenia . A prisosit rautatea , sodomia , curvia , preacurvia . S-a stricat lumea . Aceastea toate le fac nu numai mirenii : barbatii si femeile , ci si preotii si calugarii . Ma patrund la cele dinauntru : a doua oara Ma rastignesc . Si-au spurcat desavarsit chipul calugaresc cel ingeresc . Insa toate le rabd cu nerautate , asteptand indreptarea si pocainta lor . Iar pe acesta n-am incetat a-l povatui pana astazi ca sa faca voia Mea . Nu am incetat a-l striga prin cuvant viu sa faca ceea ce nu-Mi place Mie . Iar el glasul Meu auzindu-l si cunoscand cum ca Eu sunt , dupa cum s-a adeverit de la multi duhovnici si robi ai Mei imbunatatiti , nu M-a ascultat . De multe ori i-am adus aminte de cea dintai petrecere a lui ca sa se intoarca iarasi la aceea , dar el a ramas neindreptat . Deci fara raspuns este inaintea Mea ”


VEDENIE ASUPRA IADULUI
“ Domnul meu ce este tipatul acesta infricosator ? ” . Iar el mia zis : ” Acesta este iadul care inghite pe toti pacatosii si pe cei necredinciosi care n-au crezut in Hristos si niciodata nu se mai satura ” . Atunci am auzit un glas de sus : “ Ce strigi si te framanti ? Mai asteapta putin si te vei satura de multi arhierei nevrednici , de preoti si de monahi ”



VEDENIA UNUIA DINTRE UCENICII CUVIOSULUI PAISIE VELICICOVSCHI (de la manastirea Neamt)
Dupa trecerea din aceasta viata a Sf . Paisie viata calugareasca a inceput sa slabeasca din cauza belsugului de avere si mai ales din cauza slobozeniei pe care o aveau mirenii de a petrece cu lunile in manastire impreuna cu femeile si copii . Calugarii au inceput sa se ingrijeasca mai mult de cultivarea viilor si a gradinilor de la metoacele manastirii , iar cei care aveau case in afara de zidul manastirii , se straduiau mai mult sa le faca mai indemanatice pentru locuinta boierilor care veneau vara cu familiile la aer . Pt . chiria groasa care curgea de la boieri , calugarii adeseori isi lasau toata casa in mana mirenilor , iar ei se chinuiau intr-o cocioaba proasta , mai la o parte , sa nu strice linistea coconasilor , care isi faceau de cap toata ziua prin manastire . Pentru vinurile multe care se faceau la metoace a trebuit sa se deschida depozite si cantine in manastire si in afara pentru a se putea vinde mai usor . Acest lucru atragea si mai mult lumea dornica de rasfat . S-a infiintat si scoala in manastire pentru cresterea copiilor sarmani din satele vecine ( afara de scoala calugareasca de cantareti a fost si scoala primara ) . Cu asta manastirea si-a pierdut linistea ei de mai inainte iar bietii calugari au inceput sa neglijeze indeletnicirile lor cele duhovnicesti cu oranduiala lasata de cuviosul Paisie . Unul dintre ucenicii cuviosului Paisie care avea viata imbunatatita ( Sofronie ) a avut intr-o noapte o vedenie infricosata . Se facea ca era dimineata si el iesise in poarta manastirii . Cautand in fata portii spre locul unde se afla astazi aghiazmatarul , vede un arap infricosat la chip , care era imbracat in haine de ofiter si se rastea zicand , intocmai cum dau comanda la oaste . Chipul lui era groaznic : fata lui neagra ca pacura , ochii lui straluceau ca vapaia focului , gura lui era ca de maimuta , cu dintii iesiti in afara … Venindu-si in fire putin , staretul a intrebat pe arap ce cauta la vremea aceea in manastire . Acela spuse : ” Sa stii ca eu sunt randuit cu oastea cea nevazuta , a intunericului ca sa luptam pe calugari . Insa acum nu mai avem atata frica de voi , de cand a murit staretul Paisie . De la el am suferit multe si grele rani . Inca de cand a venit el cu 60 de calugari din Sf . Munte eu am fost randuit cu 60000 de ostasi spre a ne lupta cu soborul lui . Cat a trait el noi n-am mai avut odihna . Cate ispite , catre necazuri , si intrigi n-am uneltit noi impotriva lui si a calugarilor spre a-i imputina la suflet si spre a-i supara , dar n-am izbutit . Cat a trait staretul atacurile noastre ramaneau mai intotdeauna zadarnice , caci el ii conducea in lupta pe monahi cu multa iscusinta , intarindu-i cu pilda vietii lui si cu sfaturi duhovnicesti de toate zilele . Dupa moartea lui , razboiul nostru s-a usurat . Pentru asta am scos atunci din front 10000 de ostasi care nu mai aveau treaba . N-a trecut multa vreme si randuielile staretului Paisie n-au mai fost pazite cu scumpatate . S-au ivit imperecheri in sobor , iar belsugul din manastire si grijile lumesti pentru case si metoace au inceput sa vaneze tot mai mult pe calugari ; pentru asta razboiul nostrum s-a usurat simtitor . Deci am mai permutat atunci de pe frontul din manastire voatra inca alti 10000 de luptatori , trimitandu-i in alta parte . Cand li s-a dat deplina slobozenie mirenilor sa petreaca vara la voi in manastire impreuna cu femeile , atunci bucuria noastra ! , caci slabind frontal calugarilor , am fost si noi mai usurati . Pentru asta am mai scos din front alti 10000 de ostasi si am ramas 30000 . In cele din urma s-a deschis scoala pentru copiii mirenilor aici in manastire . Multi din calugari si-au ales ucenici isteti dintre copiii care nu erau de calugarie . Copiii zburdalnici , venind mereu aproape fara de lucru . Atunci am mai permutat inca 10000 de ostasi . Am ramas acum 20000 care luptam si zi si noapte pe calugari ” . Auzind staretul a oftat cu durere imtreband : ” Dar ce mai aveti nevoie sa stati acum in manastire caci dupa cum marturisesti singur , azi calugarii nu mai au ravna aceea ca inainte sa va lupte , ci fac mai mult pe placul vostru , prin indeletnicirile cele lumesti ? ” Atunci uratul acela ( silit de puterea lui Dumnezeu ) a descoperit taina pentru care mai lupta pe calugari din veacul nostrum , zicand catre staret : ” Adevarat ca nu se mai afla azi nimeni care sa ne lupte ca inainte , caci dragostea voastra s-a imputinat , iar grijile lumesti si amestecul ( tulburarile ) mirenilor au racit ravna calugarilor , dar mai avem inca ceva care ne mai da de lucru in manastire . Sunt tarfaloagele alea de carti , ardele-ar focul , care inca nu ne lasa sa ne linistim ! Inca prin ele calugarii cei noi care au venit cu ravna fierbinte din lume , ne pricinuiesc inca rani grele . Caci cum iau in mana vechiturile acelea de carti indata incep a se salbatici impotriva noastra . Ei uneltesc fel de fel de arme usturatoare pentru noi , ca postirile , privegherile , ostenelile grele si mai ales rugaciunile lor cele umilicioase ! Acestea toate sunt pentru noi sageti aprinse care ne parjolesc si nu ne putem apropia de dansii ! Adeseori , unul singur , daca se intarata din citire ,ne pune pe fuga pe toti ! Si cu multa osteneala si tactica ne trebuie sa aducem la prochimen pe unul ca acesta care se salbaticeste din citirea cartilor ! ” . Atunci bietul staret nu s-a rabdat pana ce nu l-a intrebat si aceasta : ” Dar cu ce luptati voi mai mult pe calugarii din veacul acesta ? ” . “Toata osardia noastra de acum este ca sa indepartam pe monahi si monahii de la indeletnicirile cele duhovnicesti si mai ales ne sarguim ca sa-i dasbaram de la citirea cartilor sfinte ! Caci nimic nu atata mai mult pe calugari contra noastra noastra ca citirea pe afumatele alea de carti ! De aceea si noi ne straduim in tot chipul ca sa-i departam pe calugari de la naravul cititului , dandu-le de griji pe la metoace , cu viile si gradinile , cu pescuitul , cu vanzarea vinului ; iar in manastire cu cresterea copiilor si cu gazduitul mirenilor , care petrec vara la aer . Toti aceia care se incurca cu acestea sunt prinsi de noi ca si mustele in panza de paianjen . Ei ne slujesc intru toate noua . Pana nu vom vedea ori parasite cu desavarsire , ori arse vechiturile acelea de carti , noi nu ne putem linisti ! Ele sunt totdeauna ca niste bolduri ascutite impotriva noastra ! ”


A zis cuviosul Paisie catre diavol : ” Spune-mi mie , pentru ce-l ispitesti pe tanar luptandu-l pe dansul cumplit ? Si pentru care pricina lupti dintru inceput pe cei ce se nevoiesc cu atata nebunie si salbaticie ? ” . Iar diavolul i-a raspuns : ” Eu nu ma apropii de noii incepatori , cand incep nevointele faptei bune , ca darul lui Dumnezeu nu-mi da loc sa ma apropii de dansii , fiindca se nevoiesc atunci cu mare fierbinteala . Iar dupa ce se duce de la dansii dumnezeiescul har , atunci ma apropii eu de dansii si-i stapanesc ca pe un vanat gata , si-i am pe ei ca pe o jucarie ” .


PROFETIA SF. NIFON
Pana la sfarsitul lumii nu vor lipsi profetii lui Dumnezeu , dupa cum nici slujitorii diavolului nu vor lipsi niciodata . Insa in zilele din urma cati vor sluji cu adevarat , cu credinta lui Dumnezeu , cu multa intelepciune se vor ascunde de oameni . Si cu toate ca nu vor face semne si minuni ca sfintii cei de demult , vor merge insa pe calea cea anevoioasa cu multa smerenie . Acestia se vor afla in imparatia cerurilor mai mari decat parintii care au facut minuni , pentru ca in vremea lor ( adica in zilele in care traim noi astazi , ale lui antichrist ) nu se afla nimeni ca sa faca semne si minuni ca sa infierbante ravna lor spre nevointele cele duhovnicesti . Pentru ca in toata lumea cati vor ocupa tronurile arhieresti vor fi cu totul nevrednici ( acatabili ) si nu vor avea nici o idee de fapte bune ( ateti ) . Dar si staretii , conducatorii monahilor ,vor fi la fel . Vor fi biruiti de lacomia pantecelui si slava dasarta si vor fi pricina de sminteli oamenilor , mai mult decat pilda de fapte bune . Si de aceea nici nu se vor mai gandi la lucrarea faptelor bune . Va stapani peste tot iubirea de arginti . Dar vai de monahii care se straduiesc sa adune bani , ca unii ca acestia nu vor vedea fata lui Dumnezeu . Caci iubirea de arginti este uraciune inaintea lui Dumnezeu . Monahii si mirenii vor da bani cu dobanda . Nu vor voi sa-i dea la saraci ca sa le rasplateasca Dumnezeu cu mult mai mult intru imparatia cerurilor . Daca nu se vor parasi de aceasta lacomie au sa se cufunde in tartarul cel intunecos la iadului . Din nestiinta se vor insela cei mai multi pe calea cea larga si neteda , care duce la pierzare .


VEDENIA SF GRIGORIE
Smerenia , ascultarea si marturisirea dreapta sfarma toate inselaciunile si mrejele vrajmasului . Mai ales o face aceasta smerenia , dupa cuvantul sfintior ingeri , pe care l-au zis catre Sf. Grigorie , ucenicul Sf. Vasile cel nou , atunci cand a fost rapit intru vedenie pana la sfanta cetate a Ierusalimului de sus . Acolo , Sf. Grigorie a vazut cum , dupa soboarele de drepti ce s-au randuit in Sf. Cetate a mai venit si un sobor mic de calugari si s-a randuit in muncile cele vesnice . Iar Sf. Grigorie , fiindu-i cam rusine pentru cinul calugaresc ce se numeste neam sfant cautand spre cei doi Sf. Ingeri ce-l purtau , unul de o subsoara si altul de dcealalta , le-a zis : ” Ce poate fi lucrul acesta domnii mei , ca soborul cel mare de mireni s-a randuit in sfanta cetate , iar soborasul acesta mic de calugari in muncile vesnice ” . Atunci raspunsera Sf. Ingeri : ” Fiule , la vremea de apoi , tot neamul calugaresc si duhovnicesc se va porni spre pierzare ” . Si iarasi a indraznit Sf. Grigorie : ” Daca-i asa , domnii mei , apoi cine se va mantui ? ” . I-au raspuns Sf. Ingeri : ” Cel ce va iubi saracia de buna voie , prigoana si smerenia acele se va mantui ” .


ISPITA CRESTINILOR CU ADEVARAT ORTODOXI DIN VEACUL DE ACUM
In Pateric scrie ca Sfintii Parinti ai schitului au profetit despre neamul cel de pe urma . A intrebat unul : ” Ce lucram noi ? ” Si raspunzand unul dintre dansii , marele avva Ishirion , a zis : ” Noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu ” . Si iarasi intreband a zis : ” Cei de dupa noi ce vor face oare ? ” . Si a zis : ” Vor face numai pe jumatate din cat am lucrat noi ” . ” Dar cei de dupa dansii ce vor face ? ” . Si a zis : ” Neamul acela nu va putea face nimic ; ci le va veni ispita si cei care se vor afla incercati in vremea aceea vor fi mai mari decat noi si decat parintii nostril ” . Ce ispita infricosatoare va fi oare , sa se arate lamuriti cu toate ca nu vor face minuni si vor fi mai mari decat pustnicii cei mai minunati ? Ispita neamului celui de pe urma a si sosit , mai grozav acum , cu apropierea venirii lui antichrist incat ameninta sa-i piarda pe cei alesi . Si nu-i atat de periculoasa ispita care vine de la vrajmasii lui Dumnezeu , de la atei , de la cei cu grija numai la cele pamantesti sau de la cei destrabalati care nu por usor sa vatame pe crestini . Pericolul vine de la fratii cei mincinosi , care sunt dusmani ascunsi cu atat mai periculosi , cu cat ei cred ca ei sunt frati curati . Predica si ei Ortodoxia dar oarecum schimbata si prefacuta dupa placul lumii acesteia si a stapanitorului acestei lumi . Predica lor e ca o hrana prielnica care a inceput sa se strice si in loc sa hraneasca otraveste pe cei care o mananca . Ei aduc tuburare in randul crestinilor . Acestia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urma . Despre ei a profetit Domnul ca vor fi in veacul cel de apoi : ” Multi vor veni intru numele Meu si pe multi vor insela ” . Vorbesc si fratii mincinosi de sfanta si preadulcea ortodoxie , de dragoste , de curatie , pentru fapta buna , de smerenie si de virtute , si ajuta obstile crestinesti . Cat e de greu pentru ortodoxii cei curati si simpli sa inteleaga pe cine au inaintea lor . Cat e de usor sa fie atrasi de ideile lor cele “filosofice”si sa ii creada . Daca rascoleste cineva adanc in sufletele acestor oameni , va gasi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu , ci inchinarea unui idol care se numeste “om” . De multa ori inseala rautatea , prefacandu-se in chipul faptei bune . Dupa cum a spus si Sf. Dorotei : ” Nici o rautate si nici unul dintre eresuri , nici insusi diavolul nu poate sa insele pe cineva , numai daca se preface in chipul faptei bune ” . Dupa cum si Sf. Apostol zice ca insusi diavolul se inchipuie in inger luminat . Neghina numeste Sf. Vasile cel mare pe ereticii care strica invataturile Domnului si amestecandu-se ei cu trupul cel sanatos al Bisericii ca , fiind neobservati , sa faca vatamare .


PROFETIILE SF. AMBROZIE DE LA OPTINA (1821)
Fiul meu , cunoaste aceasta ca in ultimele zile vremuri grele vor veni ; si asa cum apostolii au zis , datorita slabirii in pietate ( evlavie ) erezii si schisme vor aparea in Biserica ; si asa cum Sf. Parinti au prezis , apoi , pe tronurile ierarhice si in manastiri nu se vor gasi oameni experimentati in viata spirituala motiv pentru care ereziile se vor imprastia peste tot si vor insela pe multi . Dusmanul omului va actiona cu viclenie , si daca va putea va atrage si pe cei alesi la erezie . El nu va incepe prin a contrazice dogmele Sf. Treimi , divinitatea lui Iisus Hristos , ori virtutea Maicii Domnului , dar el va incepe sa distruga invataturile Sf. Parinti , invatand altfel decat Biserica . Viclenia vrajmasului si caile lui vor fi vazute numai de cei mai experimentati in viata spirituala . Ereticii vor lua puterea Bisericii peste tot , si vor alege slujitorii lor , si spiritualitatea va fi neglijata . Dar Domnul nu-si va parasi slujitorii fara protectie . In adevar , sarcina lor reala este de a persecuta pe adevaratii pastori si a insela ; in afara de asta , turma spirituala nu va putea fi capturata de eretici . De aceea , fiul meu , cand vei vedea Biserica batjocorind harul divin al invataturilor Sfintilor Parinti si al ordinii stabilite de Dumnezeu , cunoaste aceasta ca ereticii sunt deja prezenti . Fii deasemenea constient ca pentru un timp , ei poate isi vor ascunde diavolestile lor intentii , sau poate isi vor ascunde lupta impotriva lui Dumnezeu , ca sa poata reusi sa insela si a atrage pe cei neexperimentati . Ei vor persecuta pastorii si slujitorii lui Dumnezeu , pentru ca diavolul care conduce erezia nu poate sta in ordinea divina . Ca lupii imbracati in piele de oaie ei vor putea fi recunoscuti dupa firea lor ingamfata si laudaroasa , iubirea de placeri si de putere . Toti acestia vor fi tradatori , cauzand ura si rautate peste tot , si de aceea Domnul a spus ca pot fi recunoscuti usor dupa faptele lor . Slujitorii lui Dumnezeu sunt iubitori de aproapele , blanzi , smeriti si ascultatori de Biserica , respectand ordinea si traditia ei . In acel timp , calugarii vor indura mari persecutii din partea ereticilor si viata monahala va fi batjocorita . Viata monahala va saraci , numarul calugarilor va scadea . Cei care vor ramane vor indura violenta . Dusmania impotriva vietii monahale care doar va avea aparenta evlaviei , va atrage calugarii de partea lor promitandu-le protectia si bunurile lumesti (confort ) , dar amenintandu-i cu expulzarea ( din Biserica ) pe aceia care nu se vor supune . De la aceste amenintari , slabiciunea inimii va fi foarte chinuitoare . Daca vei trai sa vezi acele timpuri , bucura-te pentru ca atunci luptatorii fara nici o alta virtute vor primi cununi doar pentru ca vor ramane in lupta , conformandu-se cu lumea lui Dumnezeu . “ Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor , Eu voi voi marturisi pentru el inaintea Tatalui Meu ” . Teme-te de Dumnezeu fiul meu , si nu pierde aceste cununi ca sa nu fii aruncat de Hristos in intunericul de dinafara si eterna suferinta . Stai curajos in lupta , si daca este necesar , cu bucurie indura persecutiile si alte necazuri , doar pentru aceea ca Domnul va fi cu tine… si Sfintii Mucenici si toti Sfintii cu bucurie se vor vor uita la lupta ta . Dar , in acele zile , vai de calugarii legati de averi si bogatii si care , de dragul iubirii de confort , vor cadea de acord sa se subjuge ereticilor . Ei isi vor adormi constiinta spunand : ” noi salvam manastirile si Dumnezeu ne va ierta ” . Din nefericire si orbire , ei nu se gandesc deloc ca prin aceste adevarate erezii si eretici diavolul va intra in manastire si nu va mai fi o sfanta manastire ci doar o pereti din care harul se va departa pentru totdeauna . Dar Domnul este mai puternic decat diavolul , si nu-si va abandona slujitorii . Vor fi adevarati crestini pana la sfarsitul lumii , dar ei vor alege locurile singuratice si desertice . Nu te teme de necazuri , dar teme-te de periculoasele erezii , pentru care pleaca harul si ne separa de Hristos , atata timp cat Hristos ne-a poruncit sa consideram pe eretic ca pe un pagan si un vames . Si deci intareste-te pe tine fiul meu in harul lui Iisus Hristos . Cu bucurie grabeste-te sa marturisesti si sa induri suferinta ca un bun soldat al lui Iisus Hristis , caruia i s-a spus : ” Fii luptator pana la moarte si iti voi da cununa vietii ” .


PROFETIA AVVEI PAMVO
"Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul sau ca sa vinda rucodelia sa. Si facind 16 zile (dupa cum ne spunea noua) noaptea dormea in tinda bisericii Sfintului Apostol Marcu, si vazind slujba bisericii s-a intors la batrinul. A invatat inca si citeva tropare. Deci i-a zis lui batrinul: Te vad fiule tulburat. Nu cumva vre-o ispita ti s-a intimplat in cetate? Raspuns-a fratele: Cu adevarat Avvo, intru lenevire cheltuim zilele noastre, in pustia aceasta si nici canoane, nici tropare nu cintam. Mergind la Alexandria, am vazut cetele bisericii cum cinta si m-am intristat ca nu cintam si noi canoanele si troparele. I-a zis lui batrinul: Amar noua fiule, ca au ajuns zilele in care vor lasa calugarii hrana cea tare, cea zisa prin Sfintul Duh si vor urma cintarilor si glasurilor, caci ce umilinta si ce lacrimi se nasc din tropare? cind sta cineva in biserica sau in chilie si isi inalta glasul sau ca neputinciosii. Ca daca inaintea lui Dumnezeu stam, suntem datori sa stam cu multa umilinta si nu cu raspindire, ca n-au iesit calugarii in pustia aceasta ca sa stea inaintea lui Dumnezeu si sa se raspindesca si sa cinte cintari cu viers si sa puna glasurile la rinduaiala cu mestesug, sa-si clatine miinile, sa-si tirasca picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu si cu cutremur, cu lacrimi si suspinuri, cu glas evlavios, umilit, masurat si smierit sa aducem lui Dumnezeu rugaciune.
Si iti spun aceasta , copilul meu , ca in zilele care vor veni crestinii se vor departa , si vor altera cartile Sfintilor Evanghelisti si Apostoli , si ale Profetilor , si ale Sfintilor Parinti . Ei vor inlatura Sfintele Scripturi si vor compune tropare , imne si scrieri teologige . Intelectul lor se va dezvolta exagerat si se va distruge si departa de prototipul primar din rai , de aceea Sfintii Parinti au incurajat prevazatori pe calugarii din desert sa scrie vietile Sfintilor Parinti pe hartie pentru ca generatiile urmatoare le vor schimba dupa propriile conceptii . Deci vezi , diavolul ( inselaciunea ) care va veni va fi oribil . Apoi dicipolul a spus : ” Deci , Avva , traditia va fi schimbata si practicile crestine ? Poate nu vor fi suficienti preoti in Biserica cand acele rele timpuri var veni “ . Si Avva a continuat : ” In acele timpuri iubirea lui Dumnezeu se va raci in multe suflete si o mare tristete se va abate peste lume . Un popor se va porni impotriva altuia . Oamenii vor pleca din locurile lor. Regulile (legile) vor fi confuze . Clerul va fi atras in anarhie , calugarii var fi atrasi spre mai multa neglijenta . Conducatorii Bisericii vor considera inutile orice grija de salvare , atat a propriilor lor suflete cat si ale turmei , si vor dispretui orice astfel de grija . Toti vor arata nerabdare si energie pentru orice fel de lucrare referitoare la masa si la poftele lor . Ei vor fi trantori in rugaciunile lor si neglijenti in criticarea pacatelor . Cat despre vietile si invataturile Sfintilor Parinti , ei nu vor avea nici un interes sa le imite , nici chiar sa le asculte . Dar ei mai degraba se vor plange si vor zice ca “ daca am fi trait in acele timpuri am fi facut ca ei “ . Si episcopii vor ceda in fata celor puternici ai lumii , dand raspunsuri la diferitele probleme numai dupa ce vor lua daruri de peste tot si consultandu-se cu logica rationala a academicienilor . Drepturile omului sarac nu vor fi aparate , ei vor chinui si hartui orfanii . Desfranarea se va raspandi in popor . Multi nici nu vor crede in Dumnezeu , ei vor ura pe ceilalti si se vor chinui unii pe ceilalti ca bestiile . Unul va fura de la altul , ei vor fi ca beti si vor umbla ca orbii . Ucenicul a intrebat din nou:” Ce putem noi face in asa o situatie ? ” . Si Avva Pamvo a raspuns : ” Copilul meu , in acele timpuri cine isi va salva sufletul sau si va atrage si pe altii se va chema mare in Imparatia Cerurilor ” .


PROFETIILE SFANTULUI COSMA ETOLUL
1. Diavolul va veni la tine din invatatura ( este vorba de inteligenta ateista , materialista , anticrestina , corupatoare de suflet , idei care au fost introduce in Grecia din Europa de Vest )
2. Va veni un timp cand nu va mai fi armonia ce exista acum intre laici si cler .
3. Clerul va fi cel mai rau si cel mai impios ( lipsit de evlavie ) dintre toate .
4. Va veni timpul cand diavolul va apare cu dovlegii sai (este o stranie profetie . Este vorba de sateliti care arata ca niste dovlegi atarnati in spatiu si care starneste uimirea omului , care se mandreste cu acesti dovlegi si venereaza stiinta . Dar cu aceasta noi nu dorim sa depreciem valoarea descoperirilor stiintifice ci doar oprim aroganta lumii contemporane care cauta sa plaseze idolii inventiilor in locul lui Dumnezeu . In comparatie cu infinitele puteri ale lui Dumnezeu chiar daca ei s-ar invarti in vastul spatiu ; ce sunt marii sateliti dar mici dovlegi in infinitatea spatiului ) .
5. Vei vedea oameni mutandu-se dintr-un loc in altul .
6. Oamenii var lepada curatia si nu var iubi adevarul .
7. Oamenii vor umbla dezbracati ( de haine si de har ) pentru ca ei vor deveni lenesi .
8. Vei vedea in camp carute fara cai , alergand mai repede decat un iepure .
9. Va veni timpul cand pamantul va fi incins cu fire ( linii telefonice si conducatoare de curent ) .
10. Va veni timpul cand oamenii vor vorbi de la distante , desi se vor afla in alte camere ( din Constantinopol in Rusia ) .
11. Vei vedea oamenii zburand in cer ca stelele si aruncand foc pe pamant . Acestia ( cei care vor trai apoi ) vor alerga si vor plange : iesi afara mortule , ca sa intram noi ( aceste profetii au fost scrise cu mai mult de un secol in urma ) .


PROFETIILE SFANTULUI ANATOLIE CEL TANAR (1922 )
De la aceste erezii care se vor raspandi peste tot , se va insela multa lume . Diavolul va actiona cu viclenie pentru a atrage in erezie , daca e posibil chiar si pe cei alesi . El nu va incepe prin a respinge dogmele Sfintei Treimi , divinitatii lui Iisus Hristos si virtutii Maicii Domnului , dar va incepe prin a deforma invataturile Sfintei Biserici si spiritualitatea lor , ajunse la noi de la Sfintii Parinti prin Duhul Sfant . Vor vedea aceste viclenii ale vrajmasului putini oameni , doar cei mai experimentati in viata spirituala . Ereticii vor pune mana pe puterea Bisericii si vor plasa slujitorii lor peste tot ; pietatea va fi interzisa ( va fi privita cu dispret ) . Iisus a spus ca dupa roadele lor ii veti cunoaste si deci dupa roadele lor , dupa actiunile ereticilor sa lupti sa-i distingi de adevaratii pastori . Acestea sunt furturi spirituale care distrug spiritualitatea turmei , si ei vor intra in Biserica urcand pe orice cale folosind forta , luandu-si ranguri divine . Hristos i-a numit talhari . ( Ioan 10:1 ) . Intr-adevar , prima lor sarcina va fi sa persecute pe adevaratii pastori anatemizandu-i sau exilandu-i pentru ca fara acestea le va fi imposibil sa distruga Biserica . Oricum , fiul meu , cand vei vedea violarea traditiei patristice si ordinea divina in Biserica stabilita de Dumnezeu vei sti ca ereticii deja au aparut , desi ei la inceput isi vor ascunde impietatea , ori vor lupta impotriva lui Dumnezeu imperceptibil , astfel incat sa reusesca sa momeasca pe cei neexperimentati . Persecutia va fi indreptata nu numai impotriva pastorilor , dar si impotriva slujiorilor lui Dumnezeu pentru ca toti cei condusi de erezie nu vor indura pietatea ( evlavia ) . Recunoaste acestea in imbracamintile lor bisericesti in care se vede dispozitia spre mandrie si lipirea de putere . Ei vor fi calomniatori , tradatori , aratand peste tot ura si rautatea . Dumnezeu a spus ca dupa roadele lor ii veti cunoaste . Adevaratii slujitori ai lui Dumnezeu sunt smeriti , iubitori de aprapele si ascultatori fata de Biserica . Manastirile vor fi cele mai asuprite de eretici si viata manastireasca va fi dispretuita . Manastirile vor deveni sarace , numarul calugarilor se va micsora si aceia care vor ramane vor indura violenta . Aceste dusmanii ale vietii monahale vor avea doar aparenta pietatii si vor incerca sa atraga pe calugari de partea lor promitandu-le protectia lor si bunurile lumesti si amenintandu-i pe cei ce se vor impotrivi cu expulzarea ( din Biserica ) . Aceste amenintari vor cauza disperare si frica , dar tu fiul meu , aminteste-ti ca daca ai trait pana la acel timp , atunci credinciosii care n-au aratat vreo alta virtute vor fi incoronati doar pentru ca au stat ferm in lupta acordandu-se la lumea lui Dumnezeu ( Matei 10 :32 ) . Teme-te de Dumnezeu , fiul meu , teme-te sa nu pierzi coroana pregatita pentru tine , teme-te sa nu fii lepadat de Hristos in intunericul dinafara si in chinul vesnic ; stai tare in lupta si daca-i necesar indura persecutii si alte necazuri pentru ca Dumnezeu va fi cu tine … si Sfintii Mucenici se vor uita la tine si la lupta ta cu bucurie . Dar vai de calugarii acelor zile care vor fi atrasi de lacomie si bogatii , care din iubirea de pace vor fi gata sa asculte de eretici . Ei vor fi gata sa-si adoarma constiinta spunand “ noi aparam si conservam manastirile si Dumnezeu ne va ierta “ . Din nefericire si orbire unii nu vor considera ca prin aceasta erezie diavolul va intra in manastiri si apoi nu va mai fi o sfanta manastire ci doar pereti de unde harul se va departa . Dumnezeu oricum este mai puternic decat vrajmasul si nu-si va lepada slujitorii sai . Adevaratii crestini vor ramane pana la sfarsitul lumii , doar ca ei vor alege sa locuiasca in pustietati si locuri desetice . Nu te teme de necazuri , nici de ereticii periculosi pentru ca aceasta te indeparteaza de har si te separa de Hristos . De aceea Dumnezeu ne-a poruncit sa-l consideram pe eretic ca pe un pagan si un vames . Deci , fiul meu , intareste-te in harul lui Iisus Hristos , grabeste-te sa marturisesti in lupta si sa induri suferinta ca un bun soldat al lui Hristos ( II Timotei 2 : 13) care a spus : ” lupta pana la moarte si eu iti voi da viata vesnica “ . Lui si Tatalui si Sfantului Duh , slava in veci . Amin .


1. O marturie a Sfantului Calinic de la Cernica (1787-1868 )

Despre anul 1992 s-a scris si se scrie mereu, pentru ca precum se stie, in acest an va avea loc unificarea celor 12 tari din Piata Comuna intr-o unitate economica si politica cu mari posibilitati sociale pentru tarile respective. Va fi, se zice, un inceput de era noua, aducatoare de belsug, cu ecouri economice si politice in toata lumea.
Lumea crestina insa, care stie ca bunastarea materiala nu merge mana in mana cu imbunatatirea vietii spirituale, ci dimpotriva, precum spune Apostolul Pavel, cand una creste, scade cealalta, priveste cu neincredere si ingrijorare la anul 1992, ca nu cumva o atentie crescuta acordata bunurilor materiale sa aduca dupa sine si o crestere a relelor care bantuie lumea de azi si care deja a intrecut orice masura.
La aceasta se adauga si faptui ca despre anul 1992 circula in lume prevestiri intunecoase ale unor barbati sfinti, ierarhi si cuviosi, precum: Sfantul Ierarh Nifon al Constantinopolului, Cuviosul Nil Atonitul, Cuviosul Cosma al Etoliei, Sava de la Calimnos si altii, care au trait in urma cu ani si veacuri.
In vedenia sa despre infricosata judecata (vezi cartea: “Un episcop ascet” , editata de manastirea Paracletul), Sf.Nifon vede pe Dumnezeu rasfoind cartea veacurilor omenirii. Cand a ajuns la veacul al saptelea, Dumnezeu S-a oprit, Si-a acoperit fata cu mana si a zis cu mahnire: Acest veac al saptelea a intrecut pe toate celelalte cu nedreptatea ,si cu rautatea. Apoi dupa putin, ajungand la jumatatea acestui veac, a adaugat: Acesta este plin de putoarea pacatelor omenesti, de invidie, necuratie, ura, minciuna … dar ajunge. Il voi curma la mijloc; sa inceteze stapanirea pacatului! Si a facut semn arhanghelului Mihail sa pregateasca inceputul Judecatii. Infricosat cuvant: il voi curma la mijloc! Or, mijlocul veacului al saptelea este anul 7500, din care scazand anii pana la Hristos (5508 dam tocmai peste anul 1992!
Marturia Sf. Ierarh Calinic de la Cernica despre acest an este si mai directa.
Sf .Calinic a trait mai aproape de noi, intre anii 1787-1868, si este ctitorul manastirii Cernica din apropierea orasului Bucuresti, capitala Romaniei, careia i-a fost staret timp de 31 de ani. In prezent, in biserica mare a manastirii se afla racla cu sfintele moaste ale cuviosului, care necontenit fac minuni si dau tamaduiri de tot felul de boli sufletesti si trupesti.
Staretul Calinic, fiind om sfant, mare nevoitor si cu alese daruri duhovnicesti, in jurul lui se adunasera multi monahi si chiliile din insula Sfantului Nicolae erau neincapatoare, fiind trebuinta de noi chilii. De aceea se gandea sa faca o manastire mai mare, in cealalta insula a sfantului Gheorghe. Nu-i mai ramanea acum decat sa inceapa lucrul, insa staretul Calinic statea la indoiala si amana inceputul.
Ce se intamplase ? Un zvon circula in tara ca nu peste mult timp, adica in 1848, aveau sa aiba loc mari evenimente, un sfarsit de lume, un inceput de lume noua. Framantat de aceste ganduri, intr-una din nopti, intorcandu-se la chilie de la slujba utreniei si asezandu-se ca de obicei pe scaunul sau - caci asa obisnuia sa se odihneasca cuviosul, sezand pe un scaun si niciodata intins pe pat -, in acel moment s-a aflat cu trupul in picioare, aievea nu in vis, in cealalta insula a Sfantului Gheorghe, avand de-a dreapta pe Sf. Ierarh Nicolae si de-a stanga pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, care il mustrau de ce nu a inceput zidirea manastirii in aceasta insula, pentru care deja primise bani.
Cuprins de frica si de cutremur, staretul Calinic a raspuns: “Iertati-ma, sfintilor ai lui Dumnezeu, dar citind eu unele prevestiri despre viitor, am crezut ca la anul 1848 va fi sfarsitul lumii“. Atunci sfintii i-au zis: “Uita-te spre rasarit“. Si ridicand cuviosul ochii spre rasarit, nu se mai vedea cerul, ci numai o mare lumina dumnezeiasca iar el spaimantandu-se, a cazut la pamant zicandu-i: “Priveste acum la rasarit si vei vedea taina cea mare a Providentei“. Si fiind intarit de darul lui Dumnezeu, Sf. Calinic a vazut pe cer pe Sf. Treime, asa cum este zugravita pe sfintele icoane, iar dedesupt, pe un mare pergament luminos era scris cu litere mari: 7500, ani de la Adam. Atunci sfintii care il sustineau pe brate, i-au zis: “Vezi ca nu la 1848 va fi sfarsitul lumii, ci sfarsitul lumii va fi cand se vor implini 7500 de ani de la Adam ? Asadar, au adaugat sfintii, incepe indata a zidi marea manastire a Sf.M. Mc.Gheorghe“.
Aceasta este vedenia Sf.Calinic de la Cernica. Precum vedem aici se vorbeste precis despre anul 7500 de la Adam, care asa cum am arata mai sus, corespunde cu anul 1992. Noi care am trecut anul 1992 ne intrebam, oare profetia sfintilor nu a fost exacta ? Nu, nicidecum. Ea este exacta. Ea nu fixeaza data unui cataclism planetar, ci inceputul derularii unor evenimente ce prevestesc apropierea sfarsitului lumii. Pe vremea Sf. Calinic se zvonea ca in anul 1848 aveau sa aiba loc mari evenimente, “un sftrsit de lume, un inceput de lume noua”. Despre ce era vorba ? Cati stiu ca anul 1848 reprezinta anul revolutiilor nationale ? Masoneria internationala programase pentru acel an o lovitura de gratie data statelor crestine, in general, si traditiilor crestine in special. A fost inca un pas facut de masoneria, condusa de Sionismul mondial pentru pregatirea venirii lui Antihrist.


Profetia Sfantului Nil Atonitul, despre Antihrist si sfarsitul lumii

Pe la anul 1900, mergand spre jumatatea mileniului al optulea de la facerea lumii, aceasta se va schimba si se va face de nerecunoscut.
Cand se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va intuneca mintea omului de toate patimile cele trupesti ale curviei, si foarte mult se va inmulti necredinta si faradelegea. Atunci omul va deveni de nerecunoscut, schimbandu-se fetele oamenilor, si nu se vor mai cunoaste fetele barbatilor de ale femeilor, pentru nerusinata imbracaminte si a parului din cap.
Oamenii din vremea aceea se vor inrai ca niste fiare salbatice, fiind inselati de Antihrist. Nu vor da respect parintilor si celor mai batrani, iar dragostea va pieri. Pastorii crestinilor, arhierei si preoti vor fi oameni cu slava desarta, afara de prea putini, cu totul nerecunoscand calea din dreapta de cea din stanga.
Atunci se vor schimba obiceiurile si traditiile crestinilor si ale Bisericii. Curatia va pieri de la oameni si va stapani faradelegea. Minciuna si iubirea de argint vor ajunge la cel mai inalt grad si va fi vai de cei care vor aduna bani. Curviile, preacurviile, sodomiile, hotiile si omorurile, in vremea aceea, vor fi pe toate drumurile. Pentru savarsirea acestor mari pacate, oamenii vor fi lipsiti de darul Sfantului Duh, pe care l-au primit la Sfantul Botez, precum si de mustrarea constiintei. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de preoti credinciosi si evlaviosi si va fi vai de crestinii care se vor afla in lume, caci isi vor pierde cu totul credinta, nevazand la nimeni lumina cunostintei.
Atunci se vor duce la locurile ascunse si sfinte (manastiri si schituri), ca sa gaseasca mangaiere sufletului de multele tulburari si ispite pe care le vor intampina zilnic; dar usurare nu vor gasi, caci peste tot vor fi piedici si sminteli. Si toate acestea se vor face pentru ca Antihrist va stapani peste tot, va domni in toata lumea, va face semne si minuni cu inselaciune si va insela pe oameni cu viclenie, ca sa nascoceasca si sa vorbeasca unul cu altul de la un capat al pamantului la celalalt (telefonul, radiotelefonul, televiziunea, n.n.). Atunci vor zbura prin aer ca pasarile (avioanele n.n.) si vor inota prin adancul marii ca si pestii (submarinele n.n.).
Si toate acestea le vor face oamenii, traind in tihna, necunoscand ca acestea sunt inselaciunile lui Antihrist. Si asa de mult va inainta stiinta vicleanului, ca sa insele prin nalucire pe oameni, pentru a nu mai crede in Dumnezeu Cel in Sfanta Treime inchinat.
Atunci, vazand Prea Bunul Dumnezeu pierzania neamului omenesc, va scurta zilele pentru cei putini care se vor mantui; ca se va sili Antihrist cu slugile sale sa insele - de va fi cu putinta -, si pe cei alesi. Atunci fara de veste va veni sabia cu doua taisuri si va omori pe inselatorul si pe cei ce-i slujesc lui.


Cuvant al Sfantului Nil pentru venirea lui Antihrist

Cand se va inmulti faradelegea se vor aduna toate pacatele si faradelegile lumii si se vor incuiba intr-o necurata fiica a desfranarii, care va fi lacas al preacurviei, mama a tuturor faradelegilor si a spurcatului Antihrist si va fi o femeie necurata si preaintinata in toata viata ei.
In aceasta femeie prea desfranata se vor aduna toate faradelegile lumii din care se va naste fiul pierzarii, Antihrist. Din pricina lipsei harului Duhului Sfant de la oameni, pentru pacatele lor, se vor aduna in pantecele ei toate faradelegile oamenilor.
Dupa nasterea lui Antihrist va veni toata lipsa in lume. Intai, va lipsi dintre oameni dragostea, unirea, curatia si frica lui Dumnezeu. Orasele vor fi lipsite de pastori si de povatuitori credinciosi. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de episcopi, de duhovnici si de preoti evlaviosi, asa cum au inceput inca de pe acum a lipsi.
La urma se va arata si necuratul Antihrist, dupa cresterea varstei lui, si se va umplea de sataniceasca putere, ca sa faca semne si minuni cu vrajitoriile lui inaintea oamenilor patimasi. Dar peste oamenii cei sfinti nu va avea nici o putere sa-i amageasca cu vrajile lui, ci numai pe cei intunecati de patimi.
La inceput se va arata bland, ca sa plece popoarele la inselaciunea lui, si sa-l puna imparat. De asemenea, se va arata cu pace si smerenie, ca sa i se inchine toti, fiindca hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; caci, cand se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura. Lumea se va tulbura prin uitarea credintei si lipsa fricii de Dumnezeu. Caci atunci vor stapani in lume desfranarea, preacurvia, sodomia, iubirea de avere, iubirea de bani, pomenirea de rau, zavistia, uciderea de oameni, betia, avortul, stricarea familiei si celelalte greutati. Toate acestea vor cuprinde intreg pamantul si vor stapani toate orasele si satele, pentru ca nu se va gasi atunci alt om vrednic sa imparateasca lumea.
Atunci cand vor pacatui toti oamenii, vor crede ca isi lucreaza mantuirea lor. Atunci, in vremea lui Antihrist, se vor defaima Bisericile lui Dumnezeu si Sfanta Evanghelie si va fi multa lipsa in lume. Adica: semne si aratari de la Dumnezeu, foamete indoita, atat de hrana trupeasca cat si sufleteasca si de invatatura dreptei credinte. Caci se va incuia cerul, ca in vremea lui Ilie, si nu va ploua pentru faradelegile oamenilor. Apoi vor flamanzi oamenii de cuvantul lui Dumnezeu, ca nu se va gasi un om drept, cu fapte bune, ca sa-i invete cuvantul mantuirii. In vremea aceea se va ridica binecuvantarea lui Dumnezeu de la mancaruri si bauturi, caci cu cat vor manca mai mult, cu atat mai mult vor flamanzi.
Atunci se va zamisli rautatea Satanei in inimile oamenilor si va vietui paganatatea cu pecetea lui Antihrist, caci se va ridica darul lui Dumnezeu de la oameni, precum zice Sfanta Scriptura: “Nu va ramane Duhul Meu in oamenii acestia in veci, pentru ca sunt numai trup” (Facerea 6, 3). Atunci se vor imputina oamenii pe pamant, vor slabi si vor muri cei pecetluiti de Antihrist ca pasarile pe drumuri si vor manca oamenii trupuri de oameni morti, nemaiputand suferi lipsa si foamea. Iar intelesul pecetii lui Antihrist este acesta: “Al meu esti, iar eu sunt al tau; de buna voie vii la mine, iar nu de sila“. Vai si amar de cei pecetluiti de Antihrist. Atunci se va face mare tulburare in lume. Caci auzind oamenii ca in alte parti este pace, se vor muta acolo, dar, dimpotriva, vor gasi mai multa lipsa si vor auzi de la locuitorii locului aceluia, zicand: “Cum ati venit in acest loc blestemat, unde n-a mai ramas intre noi intelegere omeneasca ?“. Atunci vor inceta oamenii de a se mai muta din loc in loc.
Iar din cauza fierberii marii si a focului de sub pamant, se va desfiinta pamantul, adica se va usca si nu va rasari iarba; copacii nu vor odrasli vlastare si izvoarele apelor vor seca, iar animalele si pasarile vor muri de aburii marilor si a pucioasei.
Insa purtand Dumnezeu grija de mantuirea tuturor oamenilor cu buna vointa, va trimite atunci pe pamant pe cei trei sfinti: Ilie, Enoh si Sfantul Ioan Evanghelistul, ca sa propovaduiasca, sa intoarca la dreapta credinta si sa invete pe cei putini care vor sa se mantuiasca. Caci cei ce nu se vor pecetlui cu pecetea lui Antihrist, vor mosteni Imparatia cerurilor, insemnandu-se cu semnul Sfintei Cruci si se vor izbavi de osanda iadului. Daca flamanziti, rabdati, ca Dumnezeu va va trimite ajutorul Sau dintru inaltime. Iar oamenii vor zice: iata ca cei ce s-au pecetluit cu pecetea lui Antihrist sunt multumiti. Dar sfintii le vor zice: ce multumire este aceasta la insemnarea pecetii celei pierzatoare, care cu inselaciune i-a inselat, nesimtitori fiind, ca nu-si cunosc mantuirea lor ?
Atunci vazand Antihrist pe cei trei prooroci propovaduind adevarul si aratand inselaciunea lui, se va mania si va porunci slugilor sale sa-i aduca inaintea lui. Si intai are sa-i ademeneasca, zicand: Pentru ce voi nu vreti sa va pecetluiti cu pecetea imparateasca ? Atunci ei il vor ocari in fata, pentru inselacuinea lui, zicandu-i: “O, amagitorule si inselatorule Antihrist, nu-ti ajunge ca ai pierdut atatea suflete, ci ne silesti si pe noi sa te ascultam ? Blestemata este pecetea ta si slava ta si cu pierzarea ta a venit sfarsitul lumii …” Iar spurcatul auzind ocarile lor si blestemurile pe care le rostesc sfintii, singur va lua sabia si-i va taia … Iar dupa moartea lor va porunci slujitorilor lui sa faca cumplite rautati, adica: curvii, preacurvii si cumparari de copii, si vor curvi pe drumuri. Si pentru rautatea lor isi vor pierde cuviinta omeneasca, si o sa-si iasa din minti, pentru multa nestapanire a curviei. Se vor face scurti la stat ca dracii, fiindca firea dracilor este scurta si rotunda. Ca firea dracilor cu a oamenilor rai se va uni la scurtimea varstei si pana la cinci palme inaltimea lor. Si se vor face oamenii mai vicleni decat dracii, fiindca dracii n-au trup ca sa curveasca si sa ucida, ci numai ganditor indeamna pe oameni.
Atunci Antihrist se va bucura foarte mult, ca si-a implinit scopul lui cel rau si dorinta sa cea fara de lege, si acolo unde se va bucura el si se va veseli va veni sabia cea cu doua taisuri, de sus, si-l va sfarama, si spurcatul lui trup va fi aruncat in vesnica munca, unde se va munci impreuna cu sufletul cel necurat al lui.


Alte profetii ale Sfantului Nil

Mare nerecunostinta s-a aratat si se arata, si inca, si mai mare se va arata din partea monahilor din muntele acesta (Athos). Si in special se va arata nerecunostinta catre Maica Domnului. Pentru aceasta zic: cand va veni de patru ori cate 25 ani, adica 100 de ani, de la 1775 pana la 1875, oare atunci la ce stare o sa ajunga viata monahiceasca ? Si dupa aceasta cand vor mai trece de trei on cate 25 ani, adica de la 1875 la 1950, care este in mijlocul celui de-al optulea veac de la facerea lumii, adica 7500, oare cata tulburare are sa se faca de la 7400 pana la 7500 ? Ce rapiri o sa se faca ? Amestecari de sange, adica se vor casatori rudeniile intre ele, stricari de copii, sodomii, curvii, preacurvii si toate alte faradelegi pierzatoare. Si o sa se certe neincetat, si nu o sa gaseasca nici inceputul nici sfarsitul. Si pe urma are sa vina si sfarsitul agarenilor (turcilor), cea mai de pe urma si amara iarna. Caci atunci are sa fie scarba si stramtorare in toata lumea …
Sunt 25 de ani de cand s-a intors sfera spre mai rau, adica de la anul 1785 incoace pierzarea a stapanit. Dar cand vor trece alti 25 de ani, la care ticaloasa stare are sa inainteze lumea ? Adica la 1835, si dupa aceea pana la anul de la facerea lumii 7500, vor fi toate rautatile lui Antihrist … Fiindca veacul desartei vietuiri si randuiala monahicestei asezari, se desparte: Cei de dimineata se aseamana cu flacara focului, cei de amiazazi cu carbunii cei aprinsi, iar cei de seara cu spuza cea amestecata cu cenusa care ramane de la carbunii cei aprinsi … Ca iubirea de argint il face pe calugar a ura calea cea stramta si a iubi mai mult odihna si lenevirea, care este povatuitoare si invatatoare a toata rautatea. De la patriarhi pana la imparati si pana la monahi si la cei mai de pe urma saraci, aceasta nu ne lasa sa intram prin
usa cea stramta. Pentru ca iubim cele ale lumii si suntem patimasi la ele, si cel dintai este pantecele.
Vai, vai, o, parintilor ! Plang si ma vait dupa refacerea starii dintai a acestui munte. Fiindca dupa 1913 trecand 79 de ani se vor face toate rautatile profetite despre venirea lui Antihrist, ani de la facerea lumii 7500 …
Intr-adevar 1913+79=1992 adica 7500, caci 5508+1992=7500.


VEDENIA A DOUA
Cu putine zile dupa marele dezastru petrecut în Asia Mica în anul 1922, într-o noapte am vazut cum ma aflam împreuna cu altii departe de manastirea mea, pe marginea unei vai, în înaltul cerului fiind un nor întunecos, negru, care tocmai începea putin câte putin sa se destrame. Si de cum s-a luminat, s-a aratat deslusit fiara Apocalipsei, având sapte capete si zece coarne. La început zbura ca un avion, la înaltime, apoi a coborât si s-a apropiat de mine ca la 15 metri. Si am vazut asezati pe capetele si coarnele ei pe multi dintre stapânitorii pamântului: împarati, regi, conducatori, prim-ministri, precum si dintre mai-marii Bisericii: papa, patriarhi, arhierei. Îmbracati toti în vesmintele lor, mai-marii popoarelor cu coroane pe cap si sceptre în mâini, iar mai-marii Bisericii în vesmintele preotesti, cu mitre, cu mantii, cu toate însemnele. M-a cuprins frica si groaza si mâhnit în inima am zis: “Vai si amar de vietuitorii acestei lumi! Câta întristare va sa vina peste oameni, daca stapânitorii lor sunt slujitori si robi ai antihristului!”
(Din cartea “Calator catre cer”, Editura Biserica Ortodoxa, Alexandria, 2002, p. 243)
-in 1922 conducatorii bisericii asa-zise ortodoxe erau deja slujitori ai antihristului
VEDENIA A SASEA

Într-o noapte am vazut ca prin vis cum ma gaseam singur în Constantinopol în Sfânta Biserica Sfânta Sofia. Eram în absida stânga a bisericii; în partea dreapta se gaseau barbati si femei care se tânguiau foarte tristi, plângând. Unul dintre ei a venit spre mine si mi-a zis, plângând: ” Patriarhul si regele s-au culcat si nu s-au mai sculat. Te rugam, intra de-i scoala “. M-am grabit sa intru si l-am vazut pe patriarh îmbracat în vesmintele patriarhale întins si adormit ca un mort. De cum am intrat am strigat cu glas puternic: ” Sculati-va, Preafericite ! Pastoritii sunt întristati, crestinii plâng si jelesc, asteptând sa Va treziti”. Dar deoarece patriarhul a ramas mort, nemiscat, m-am apropiat, am întins mâna si l-am luat de spate încercând sa-l ridic. Cu mult efort, l-am ridicat putin dar era atât de greu încât mi-a cedat sub greutate si, nemaiputând sa-l tin, a cazut iar ca un mort.
Dupa mai putin timp mâna care ma durea si îmi tremura tare si-a revenit si am fugit catre rege. Acesta, la fel, era culcat ca un mort, câtiva metri mai departe de patriarh. Adunându-mi toate puterile mele am încercat sa-l ridic, însa mi-a fost imposibil. Din marea mea încrâncenare si întristare, caci îmi vedeam neputinta de a-i trezi, m-am trezit.
Patriarhul închipuia Biserica, pe care o si reprezinta, iar regele închipuia statul. Si Biserica si statul, împreuna cu mai-marii lor, sunt adormite, în vicleniile vremurilor de astazi, în adâncul somn al indiferentei si trândaviei, Si de nu se vor trezi si ridica, daca clerul si poporul nu se vor destepta spre pocainta, spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, a virtutilor si a faptelor bune, vor avea de dat raspuns în ziua Judecatii si vor lua pedeapsa.
(Din cartea “Calator catre cer”, Editura Biserica Ortodoxa, Alexandria, 2002, p. 246-247)
Duminica Ortodoxiei, bolnav în pat, m-am rugat si am vazut în noaptea aceea, în locul în care asteptam în biserica, cum iese din sfântul altar un magarus împodobit care a sezut între sfintele usi împaratesti. M-am mâhnit mult, cum a putut sa iasa din Biserica Ortodoxa un magarus; sa scoata Biserica Ortodoxa astfel de clerici ! Apoi, mi-am zis ca ceva rau se va întâmpla în Biserica. Acestia nu sunt Biserica lui Dumnezeu, ci a lui satan. Biserica lui Dumnezeu naste fii si copii ai lui Dumnezeu, pe când biserica lui satana naste copii ai satanei.


Avva Pamvo (sec.V)

“ Ca iatã iti zic tie fiule, vor veni zile cînd vor strica crestinii cãrtile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeestilor Prooroci, stergînd Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revãrsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depãrta. Pentru aceasta Pãrintii nostri au zis: “Cei ce sunt în pustia aceasta sã nu scrie vietile si cuvintele pãrintilor pe pergament, ci pe hîrtii, cã va sã steargã neamul cel de pe urmã vietile pãrintilor si sã scrie dupã voia lor, fiindcã mare este necazul ce va sã vinã.” Si i-a zis lui fratele: “Asadar se vor schimba obiceiurile si asezãmintele crestinilor si nu vor fi preoti în bisericã sã impiedice acestea?” Si a zis bãtrînul: “În astfel de vremuri se va rãci dragostea multora si va fi necaz mult. Nãpãdirile pãgînilor si pornirile noroadelor, neastîmpãrul împãratilor, desfãtarea preotilor, lenevirea cãlugãrilor. Vor fi egumeni nebãgînd seama de mîntuirea lor si a turmei, osîrdnici toti si silitori la mese si gîlcevitori, lenesi la rugãciuni si la clevetiri grabnici, gata spre a osîndi vietile bãtrînilor si cuvintele lor, nici urmîndu-le, nici auzindu-le, ci mai vîrtos ocãrîndu-le si zicînd: De-am fi fost si noi în zilele lor ne-am fi nevoit si noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecînd judecãti cu daruri, nepãrtinind pe cel sãrac la judecatã, necãjind pe vãduve si pe sãrmani chinuindu-i. Va intra încã si în norod necredintã, curvie, urîciune, vrajbã, zavistie, întãrîtãri, furtisaguri si betie.” Si a zis fratele: “Ce va face cineva în vremile si anii aceia?” Si a zis bãtrînul: “Fiule în acele zile cel ce îsi mîntuieste sufletul sãu mare se va chema în împãrãtia cerurilor.” (Patericul Egiptean, pg. 209 cuv. 15) Sfânta Scriptură si Sfintii Părinti ne spun limpede că duhul vremurilor de pe urmă nu va fi unul de “renastere spirituală” si de “revărsare a Sfântului Duh”, ci dimpotrivă. Că vom avea de-a face cu o apostazie aproape generalizată, având forme atât de subtile, încât până si cei alesi vor fi în pericol să fie înselati. Că dreapta credintă crestină aproape va dispărea de pe fata pământului, cum citim în Sfânta Evanghelie: Dar Fiul Omului când va veni, va găsi oare credintă pe pământ? (Luca 18,8). Satan este cel care va fi dezlegat în vremurile din urmă (Apoc. 20,3), în scopul celei mai mari si mai de pe urmă revărsări a răului pe pământ ” .


Lavrentie al Cernigovului
„Vine timpul, și nu e departe - proorocește - când foarte multe biserici și mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului, se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru, ci și pe dinafară. Vor auri și acoperișurile bisericilor cât și ale clopotnițelor, dar preoțimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face misiune. Când se vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovnicești în ele că va veni vremea împărăției lui Antihrist și el va fi pus împărat”.
Toți credincioșii trebuie să înțeleagă că în viitor Biserica nu va mai fi ceea ce a fost în vremurile de odinioară și nici ceea ce ni se pare că este ea astăzi. Liturghiile vor continua să fie ținute și bisericile vor fi pline de oameni, dar adevărata Biserică nu va mai avea nici o legătură cu acele biserici ce astăzi aparțin ortodoxiei oficiale, legiferată și promovată de organele de stat, și nici cu acei clerici ce și-au vândut credința. Biserica va rămâne acolo unde este adevărul și va deveni din ce în ce mai greu de descoperit în anarhia duhovnicească ce ni se pregătește. Ceea ce astăzi gândim, cunoaștem și credem despre biserică, preot și liturghie, în viitor vor fi așa de schimbate încât vor deveni simplă figurație, ecumenistă parodie. Și proorocia de mai sus continuă: „Luați aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregătește cu mare viclenie. Toate bisericile și toate mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogății ca niciodată, dar să nu mergeți în ele. Antihrist va fi întronat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului și a patriarhului. Bisericile vor fi deschise, dar creștinul ortodox trăitor nu va putea intra în ele ca să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată adunarea satanică.”


VARSANUFIE DE LA OPTINA
- De ce monahii de azi nu au virtutile monahilor vechi?
-Slabiciunea duhovniceasca a lumii se transmite si monahilor . A spus batranul Varsanufie : ” mahnirile monahilor vremurilor din urma vor fi foarte subtiri ( pe care le are monahul in lume ) . Daca le priveste cineva la suprafata , nici nu le va putea numi mahniri . Dar acestea sunt vicleniile vrajmasului . Chinurile vadite , aspre si brutale ( care sunt la pustie ) pricinuiesc crestinului o ravna inflacarata spre acceptarea lor . Vrajmasul a lasat acum chinurile aspre ; le prefer ape cele mici si subtiri , dar care lucreaza mai eficace . Dimpotriva , tin pe om intr-o stare in care nu stie ce sa faca , intr-o ameteala duhovniceasca a gandurilor . Ele ( ispitele ) biruiesc cu incetul puterile lui , istovind rezistenta lui sufleteasca si ducandu-l la deznadejde , la nehotarare si la disperare . Asa il arunca in pierzare . Il fac salas al patimilor , deoarece este bolnav , plin de mahnire si de descurajare . Si acest lucru este dovedit prin faptul ca monahii vremurilor din urma asteapta sa le vina o vreme mai buna , ca sa se nevoiasca asa cum trebuie . ” Vom posti si ne vom ruga , spun ei , atunci cand se vor ivi conditii potrivite ” . Cu toate acestea Domnul ne-a fagaduit ca ne va ierta pacatele daca ne pocaim , dar nu ne-a fagaduit ca vom trai si maine .De aceea , este absolut necesar sa pazim poruncile si datoriile noastre , fara sa uitam vreodata cuvintele : ” Iata , acum este vremea potrivita ; iata , acum este vremea mantuirii ”


Profetia Sf. Nifon de Constantiana, din insula Cipru“
Până la sfârsitul acestui veac nu vor lipsi de pe pământ alesii lui Dumnezeu, dar nu vor lipsi nici slugile satanei. Dar în vremurile din urmă, cei care într-adevăr Îl vor sluji pe Dumnezeu cu credintă, o vor face reusind să se ascundă de oameni, în mijlocul cărora nu se vor mai lucra semne si minuni dumnezeiesti ca în ziua de azi., Acei alesi ai vremurilor din urmă îsi vor lucra mântuirea incepand din mijlocul lumii si ascunsi de ea, în smerenie, iar în Împărătia Cerurilor ei vor fi mai mari decât Părintii făcători de minuni din vechime. Căci în acele timpuri nimeni nu va mai lucra semne minunate în fata ochilor oamenilor, care să încălzească inimile lor de focul dumnezeiesc si să-i îndemne pe calea anevoioasă a mântuirii. Multi dintre oameni, stăpâniti fiind de duhul necurat al nestiintei vor cădea în prăpastie, rătăcind pe calea cea largă pe care multi merg”.


VEDENIA PUSTNICULUI GRIGORIE
Vedenia pustnicului Grigorie care i s-a descoperit la anul 1868, în pustiul Iordanului, și pe care a scris-o către starețul Schitului românesc Prodromul din Sfântul Munte al Athosului
DIN pustiul Iordanului: către mult doritul meu părinte Nifon, ctitorul și fondatorul Sfântului Schit Prodromul din Sfântul Munte al Athosului, închinăciuni până la pământ.

În numele Atotputernicului Dumnezeu, Celui în Treime slăvit și al Născătoarei de Dumnezeu, a cărei milă este nemăsurată asupra noastră, a mult greșiților ei robi și pe care o ascultă iubitul ei Fiu și Dumnezeu, care știe toate, de la întemeierea lumii și până la sfârșit (și pe care ni le-au vestit nouă, prin Sfinții Săi Prooroci și prin Evanghelii) pentru nevoile ce le va pune pe pământ, ca semne ale apropierii zilei celei de-apoi, mi-au vestit și mie acestea prin îngerul Său.
Întâi m-am uitat la apus și a ieșit un nor și pe el era o baie mare, spre botez, celor ce au rămas neluminați până acum, în neamuri și în popoare.
Al 2-lea: Au ieșit șapte stele mari, de la apus, și s-au dus tot bătându-se către răsărit, închipuind că va veni neam peste neam.
Aici zice despre Constantinopol, căci va veni de la apus Filip al șaselea, cu 18 nații și se vor bate atât de tare și atât de cumplit, încât va curge sângele ca pâraiele și apa Buhadului va fi ca sângele de roșie.
După această groaznică bătălie se va face al optulea sobor, pentru ca să se aleagă binele de rău, adică dreapta
credință din eresuri și atunci vor veni toate neamurile la Sfântul
Botez Ortodox.
Al 3-lea: Am văzut căruță de lemn, cu cai de lemn, fără alt material, mergând. Și mi s-a grăit că este sfârșitul la tot meșteșugul, după cum zice Proorocul Daniil: „Cândseva înmulți mintea, atunci va fi și sfârșitul.” Căci vor ieși mașinării încât și prin văzduh vor zbura.
Al 4-lea: Am văzut cerul plin de păsări zburătoare, care îi vor mânca pe oameni de vii. Și vor fi acestea după cum zice Proorocul Iezechiel.
În vremea când vor veni din China, ca să ia toate țările creștine, vor fi atât de mulți, ca negura care acoperă pământul și, din cauza lipsei de hrană, vor mânca pe oameni de vii și sângele lor îl vor bea, pentru lipsa ce va fi pe pământ. Dar îi va pierde Domnul pe ei, cu fulgere și cu trăsnete și cu piatră, încât niciunul nu are să mai rămână.
Și atunci va porunci Domnul păsărilor cerului și fiarelor pământului ca să-i mănânce pe ei, pentru că, dacă i-ar lăsa așa, s-ar împuți tot pământul și văzduhul și ar muri toți oamenii.
Al 5-lea: Am văzut două păsări foarte mari: una, care era foarte grasă, a murit îndată pe pământ, iar pasărea cealaltă era foarte slabă.
Aici, se arată că vor fi doi împărați, și unul, care este al Turciei, va pierde în mod desăvârșit împărăția lui, iar al doilea, împăratul Austriei. Căci zice Agatanghel: „Vai ție, Austrie, că nu vei vedea lumina ta până când nu vei cânta: «Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului.»”
Să nu se mire nimeni de lucrurile ce se vor întâmpla, pentru că Dumnezeu nu-i nedrept, căci Austria a luat cu nedreptate alte țări mai mici și le-a asuprit pentru religie și pentru ca să își lărgească hotarele; după cum a luat din Serbia atâtea milioane de sârbi și i-a făcut papistași; după cum i-a luat pe leși. De la noi (de la români) a luat Bucovina și alte părți. Acestea înseamnă luarea a toată bunătatea de pe pământ și tot rodul cu care ne-am hrănit noi până acuma. Prin asta să înțelegem, nu numai hrana cea trupească, ci și cea duhovnicească. De aceea a lipsit hrana cea duhovnicească, căci învățăturile de astăzi sunt rătăcite, deoarece au adus profesori străini, eretici, care cu încetul au să-i îndepărteze (pe creștini) de la dreapta credință Ortodoxă. Cred însă că Dumnezeu nu va zăbovi arcul mâniei Sale asupra celor răi. Căci se spune în Psalmii lui David: „Pierde-va Domnul pe cel ce grăiește minciuna.”
„Și pasărea cealaltă era foarte slabă;” prin aceasta se arată că va fi moarte cumplită pe pământ, de foame, de sete și de alte morți năprasnice.
Al 6-lea: Mi s-a arătat Mântuitorul, dimpreună cu Prea Cinstita Sa Maică, și am privit la Prea Curata Maică și Fecioară și era numai cu lanțuri de aur înfășurată și împodobită. Am privit la Mântuitorul și avea în stânga Sa o carte și, fără a-mi spune ceva, S-au înălțat.
Al 7-lea: Mi s-a dat în mână cartea, ce am văzut-o la Mântuitorul, fiind peste tot pecetluită, dar pe aducătorul ei nu mi s-a slobozit a-l vedea cu ochii mei cei trupești. Și s-a desfăcut una din peceți și am citit acestea: „24 de ani mai sunt încă și toată pacea se va lua de pe pământ.” După aceea s-a închis vederea ochilor mei și n-am mai putut citi nici un cuvânt. Și mi-a luat din mână cartea, grăindu-mi: „Celelalte nu le poți vedea cu ochii cei trupești, că această carte este a Proorociei celei veșnice de la început.”
Al 8-lea: Dus fiind la un loc înalt am privit toate holdele și țarinile lumii cu totul coapte și uscate și plecate spre cădere…
Creștinătatea din toată lumea este uscată și plecată spre cădere. Adică credința creștină fără de fapte este în mare primejdie de a cădea, în mod desăvârșit, de la Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu va înceta, certându-ne și pedepsindu-ne, doar ne vom întoarce la El.
„…Am privit și, pe neașteptate, am văzut venind mulțime de secerători străini.”
Aceștia mi se pare că au să fie cei din China, fiindcă zice „străin”, adică străin de Dumnezeu, adică închinători la idoli.
„Și, secerând toate bucatele, grâul, porumbul și toate semănăturile, le-au cărat din toate părțile la arie, spre treierat: și aveau în mână lopată mare, spre vânturat.”
Și, cu adevărat, cei ce vor veni dinspre China, când vor intra în lume, vor tăia pe creștini, eretici, evrei și turci, după cum se taie și se adună grâul de pe câmp la arie, spre a fi treierat. Așa vor face aceștia; vor aduna toate neamurile spre tăiere și îi vor vântura, cum se vântură pleava la arie, de către vânt, și o spulberă în toată lumea; așa vor face aceștia, căci șaptezeci și doi de împărați au să fie în fruntea lor.
Al 9-lea: Eram privind și s-a dat drumul la toate dobitoacele pământului, mari și mărunte, curate și necurate, ca să pască toate țarinele. Și priveam și iată se îngrășaseră foarte.
Când se va lua Constantinopolul de la turci de către împăratul pe care au să-l pună îngerii, are să fie bine, căci va rodi pământul însutit și războaie nu vor fi, iar săracii au să fie ca împărații de bogați. Atunci vor fi zilele cele de aur, după cum zice Agatanghel.
„Și s-a spus: aproape este toamna, adică sfârșitul lumii, apoi s-au pregătit trei scaune.”
Adică trei căsăpii în care se vor aduna toate spre tăiere. De la anul 1871 va începe foamete, căci se va lua rodul de la toate cele cu care ne-am hrănit până astăzi, mergând așa, din rău tot mai spre rău. Acestea toate, câte le zice Grigorie, se vor împlini după luarea Constantinopolului de la turci. Căci, când va împărăți împăratul cel bun, care va fi pus de îngeri, va fi pace și dreptate, 32 de ani. Iar după acesta va fi împărat unul rău, și de la acesta vor începe anii durerilor, de care zice Grigorie; și va urma așa tot mai rău până la sfârșit.
Al 10-lea: Eram privind. S-a sculat un casap de la apus, având în mâna lui un cuțit mare și cu dânsul alți casapi, mulți și tari, având toți cuțite în mâini. Și au venit la întâiul scaun, care este în Viena și, după cum eram și priveam cele ce grăiesc, au început să taie și să înjunghie și era un țipăt foarte mare; apoi răsturnară scaunul. Și ieșea un râu de sânge din căsăpie, ca de treizeci de stânjeni de lat și de trei de adânc, după cum am putut a-l aprecia cu ochii.
Acest casap se spune că a venit de la apus. Aici prin „apus” trebuie înțeles: cel căzut de la Dumnezeu, în necunoaștere de Dumnezeu și care nici nu crede în Dumnezeu. Mi se pare că are să fie Antihrist, pentru că se zice că: „stătea de-a dreapta împăratului rusesc un evreu foarte semeț.” Zic Sfinții Părinți, că va bate pe trei împărați mari și, negreșit, Antihrist trebuie să fie acesta, căci Constantinopolul are să fie cufundat în vremea lui Antihrist.
Al 11-lea: Și au trecut casapii la al doilea scaun, care este al Prusiei. Așa îmi arăta mie cel ce-mi arătă acestea: Era un țipăt foarte mare, de la dobitoacele care se junghiau (dobitoace sau eretici, care nu cinstesc pe Dumnezeu după adevăr). Apoi răsturnară scaunul. După ce sfârșise tăierea, ieșise alt râu de sânge tot așa de mare, de nu-l putea trece voinicul călare. Iar culoarea sângelui, ce ieșea din eretici, era foarte urâtă.
Al 12-lea: Trecură acea căsăpie către al treilea scaun, care este al Rusiei (căci așa mi se arătau, toate, pe rând). La această căsăpie, erau adunate numai dobitoace curate, dar foarte grase, adică în creștinătate. Se tăiau foarte, mari și mici, și erau trimiși casapii prin toți munții, ca să adune toți berbecii la căsăpie, pentru tăiere, zicând, că altă grijă n-au iubitorii de argint decât să mănânce și să bea, de la cei bătrâni până la cei tineri. Adică s-au abătut de la pașterea cea duhovnicească la iubirea de argint, la mâncări și la băuturi fără sațiu. Și îi aduceau în turme, turme, spre tăiere; și eram privind când răsturnară al treilea scaun! Apoi au pus foc casapii în palaturile împărătești și era fumul arderii ridicându-se până la norii cerului. Și eram umblând prin toată cetatea Petersburgului și, iată, nu erau locuitori, și, cetatea era pustie de tot, împreună cu alte părți creștinești.
Al 13-lea: Mi s-a zis: privește în fața împăratului. Și era până la 60 de ani, în ziua când fugea el la munți, în pustii, numai cu un soldat, de la fața vrăjmașilor săi. Și iarăși am văzut pe împăratul, șezând pe scaun, tânguindu-se că a pierdut toate moșiile pe care le-a avut. Iar un evreu stătea de-a dreapta lui cu sabia goală, foarte semeț.
Al 14-lea: Era ieșind un râu de sânge, de la a treia căsăpie mare, dar nu m-am putut apropia nicidecum de râul cel de sânge, nici de trupurile morților, fiind oprit și zicându-mi-se că toți sunt Preoți, Cuvioși, Mucenici, omorâți cu felurite munci pentru dreapta credință. Imaginea descrisă se aseamănă mult cu ceea ce s-a petrecut în Rusia dupa ce comuniștii au luat puterea și l-au ucis pe țar cu întreaga familie.
Deci, fericit va fi și mucenic se va chema, tot cel ce va răbda să moară creștin: sau de sabie, sau de foc, sau înecat, sau de foame, sau de sete, sau de orice felurite munci, pentru dreapta credință. Și am privit la râul cel de sânge, ce ieșea din creștinătate și nu se putea compara nici
cu 20 de părți la una, cu cel ce ieșea din ereticii păgâni. Era luminat ca niște pietre scumpe și spuma lui era albă ca zăpada. Și îmi arătă, în carte, nenumărata sumă a morților, dar nu am putut-o număra cu privirea, căci erau milioane de milioane!
Al 15-lea: Am fost dus la un munte înalt; și m-am uitat la cer și iată, a ieșit de la apus un nor mare care a acoperit toată fața cerului. După aceea a ieșit alt nor mare, foarte întunecat, și a acoperit toată fața pământului, plin cu foc și sânge, și mergea spre răsărit cu urgie foarte mare și era să cadă peste mine; dar m-am rugat Domnului și a venit un nor mic și m-a ridicat foarte sus și m-a pus pe spatele acelui nor purtător de foc și de sânge. Și nu am văzut soarele, nici luna, nici stelele, și nu știam cum mă ține la atâta înălțime. După aceea s-au dus la răsărit și pe mine m-au pus pe pământul cel de odihnă. Iar sus era Duh de rouă, ca rouă lui Aron. Adică, toate relele, de la apus vor ieși și către răsărit vor merge. Și pentru fărădelegile noastre va pune Dumnezeu peste noi: foamete și secetă și ne va da în mâinile celor mai cumpliți păgâni care, jupuindu-ne de vii, ne vor arde și ne vor trece prin ascuțișul sabiei; dar nimenea dintre creștini să nu se abată de la Sfânta Credință Ortodoxă, căci mulți învățători s-au sculat, și se vor scula nenumărați, pe deasupra oi și înăuntru lupi răpitori, care se vor sili, în tot chipul, a răpi turma lui Hristos de la păzitorii ei duhovnicești. De la patriarhi până la diaconi, aveți grijă de turma lui Hristos, să nu piară vreun miel din ea, căci veți da seamă de toată turma, în ziua mâniei și a urgiei și a focului și a scrâșnirii dinților, înaintea Domnului; căci s-au apropiat zilele lupilor, ale tigrilor și ale celor mai cumplite fiare sălbatice, care se vor sili, în tot chipul, să sfâșie turma lui Hristos.
Al 16-lea: Am auzit pe Maica Domnului plângând foarte tare și grăind cuvinte mari și nu am putut înțelege pentru mulțimea plânsului. Și, iarăși, mi s-a zis: „Așa zice Domnul Dumnezeu, Sfânta Treime, Domnul a toată puterea de sus și de jos, Domnul a tot ce mișcă: vin zile în care nu ne vom odihni, nici ziua și nici noaptea, de urgia ce va să fie.”
Al 17-lea: Iarăși mi s-a zis: „Vezi, ce semn înfricoșat s-a arătat, până a nu se împlini cei 24 de ani arătați în cartea proorociei ce ți s-a dat?.”
*
Privegheri și cu acatiste și inimă curată și vă va arăta dacă Dumnezeu ne va ierta și va mai îndelunga aceasta de la noi și de la fiii noștri în alt neam.
*
Și te rog din suflet, prin cel prin care vei primi această scrisoare, să-mi trimiți și mie răspuns, din cele ce te va lumina Maica Domnului, citind acestea. Că așa am rugat pe închinătorii aceia, care mi-au făgăduit că iarăși se vor întoarce după câtăva vreme. Și vă rog a ne ruga unii pentru alții, că așa este plăcut Domnului, că de la Domnul m-am înștiințat a-ți trimite acestea, pe care le vei împărți pe la păstorii bisericești, căci multă plată vei primi pentru osteneală.
Scrisă cu mâna mea, în pustiul Iordanului, unde mă aflu, în mult-tristul locaș locuind.5
Anul 1870, iulie 2, Pârvu Grigorie, Pustnicul.
Iar pentru vedenia pentru care zice ca să se roage Domnului ca să-i descopere dacă ne va ierta Dumnezeu sau nu, Părintele Nifon nu a mai avut vreme pentru că fiii lui cei duhovnicești l-au dat în judecată în țară și la Patriarhie și a șezut pe la schituri (și a fost alungat și de la Schitul din Tasul) și a umblat așa 28 de ani. Și așa a fost prigonit, până la moartea lui; și ucenicii lui, cu dânsul împreună.



DIN VEDENIILE SFÂNTULUI NIL ATHONITUL -IZVORÂTORUL DE MIR
A ZIS Cuviosul Părintele nostru Nil: Părinții cei mai dinainte ziceau rugăciunea întreagă și desăvârșit: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul.” Iar cei de după dânșii au lăsat pe Născătoarea de Dumnezeu și zic: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!” Iar cei de pe urma lor au lăsat pe Fiul lui Dumnezeu și zic: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă.” Iar monahii vremii de acum au lăsat Doamne și se nevoiesc numai pentru aur, și zic: „Iisuse, miluiește-mă.” Iar cei mai de pe urmă o să lase și pe Iisus și o să zică numai „miluiește-mă”, neștiind cum să se mai poarte și nici nu o să cunoască cine să-i miluiască. Pentru aceasta zic: când va veni de patru ori câte 25 de ani, adică 100 de ani, de la 1775 până la 1875, oare atunci în ce stare o să ajungă viața noastră monahicească? Și după aceasta, când vor mai trece de trei ori câte 25 de ani: adică de la 1875 până la 1950, care este la mijlocul veacului al optulea de la facerea lumii, adică la 7500, oare câtă tulburare are să se facă de la 7400 până la 7500? Ce răpiri o să se facă, ce amestecări de sânge? Adică se vor însura rudenii între ele, stricări de copii, sodomii, preacurvii, curvii și toate alte fărădelegi pierzătoare. Și o să se întrebe neîncetat și nu o să găsească nici începutul nici sfârșitul; și atunci are să vie și sfârșitul agarenilor (turcilor), cea mai de pe urmă și amară iarnă. Căci atunci are să fie scârbă și strâmtorare în toată lumea.

După pierzarea agarenilor, pe urmă are să se facă al optulea sobor și are să se facă o adunare care o să șadă pe 12 scaune. Și aceștia au să aleagăbinele din rău; dreapta credință din eresuri, după cum la arie se alege grâul din paie; grâul pentru oameni, iar paiele pentru foc. Și are să se facă pace, însă puțină vreme (după cum zice Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos, 32 de ani) și pe urmă iarăși au să se întoarcă oamenii la vicleșuguri spre pierzare și nu o să se socotească între frate și soră, tată sau mamă; că fiul se va împreuna cu mama lui și fratele cu sora lui și nu vor vrea să asculte de nimeni, ci vor avea numai o stăpânire spre curvie, ca la Sodoma și Gomora și la cele mai rele. Că fratele va avea de muiere pe sora lui și fiul va avea de muiere pe mama lui; și va omorî fiul pe tatăl lui ca să curvească în slobozenie cu mama lui; și alte mii de răutăți se vor face (Acestea se vor face în vremea împăratului al doilea după căderea turcilor de la împărăție). Și cu cât vor spori răutățile, cu atât și nerodire se va face.
Se vor da oamenii la îndulciri, la răpiri, minciuni, la curvii, la sodomii, la mândrii, la nedreptăți, la deznădăjduire, la lenevirea de cele bune, la învârtoșarea inimii, la pomenirea de rău, la vrăjbi, la iubirea de averi și de argint, și precum cel iubitor de avuție învisterește în răpitorul său vas, așa va fi și venirea lui Antihrist. Fiindcă mai înainte au să se întunece simțirile oamenilor cu nesimțirea întunericului, — și se vor întuneca oamenii de patimi, după cum zice Apostolul Pavel: „Pentru că nu au primit adevărul Evangheliei, le-a dat Dumnezeu duhul înșelăciunii patimilor, ca săse împlinească întru dânșii fărăde legea.”
Sunt 25 de ani de când s-au întors oamenii spre mai rău, adică de la anul 1785 încoace pierzarea a stăpânit. Dar când vor mai trece alți 25 de ani, la ce ticăloasă stare are să înainteze lumea? Și după acestea, până la anul 7500 de la facerea lumii, vor urma toate relele lui Antihrist.
În veacul deșartei viețuiri rânduiala monahiceștii așezări se desparte astfel: cei de dimineață se aseamănă cu flacăra focului, cei de la amiază cu cărbunii cei aprinși, iară cei de seară cu spuza cea amestecată cu cenușa, care rămâne de la cărbunii cei aprinși. Iarăși, cei de dimineață se aseamănă cu litera Alfa, iar cei de la amiază cu „Mi” și „Ni”, iară cei de seară cu F. Adică, fero, fero, care în limba noastră înseamnă ad-o, ad-o, ce închipuiește nesațiul iubirii de agoniseală și adunări fără de sațiu, precum: iubirea de sine și de a stăpâni, a nedreptăți, iubirea de argint, iubirea de mândrie, de slava deșartă, cămătărie, a se prigoni unii pe alții, a răpi dreptul altuia și a-l stăpâni ca pe al său și altele ca acestea. Că iubirea de argint îl face pe călugăr a urî calea cea strâmtă și necăjită și a iubi mai mult odihna și lenevirea, care este povățuitoare și învățătoare la toată răutatea. De la patriarhi până la împărați și până la monahi și la cei mai de pe urmă săraci, aceasta (iubirea de argint) nu ne lasă să intrăm prin ușa cea strâmtă și necăjită; pentru că iubim cele ale lumii acesteia și suntem pătimași la ele și cel mai întâi este pântecele. Litera H, care pe grecește se zice: „hir-hirotera” - că din rău în mai rău va merge, în jos. Cu litera H se va începe după moartea împăratului celui bun, care va fi pus de îngeri după căderea turcilor. Căci de la al doilea împărat al Constantinopolului au să înceapă anii durerilor și tot spre mai rău va merge până la sfârșit. Litera „Psi” înseamă „psevma”, adică minciuna, căci la vremea aceea va împărăți minciuna, care este antihrist. Iară litera Omega „co” înseamnă sfârșitul tuturor, arătând a doua venire a lui Iisus Hristos.


PROOROCIREA SFÂNTULUI ANDREI CEL NEBUN PENTRU HRISTOS
Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos care a fost în vremea
împăratului Leon cel înțelept al Țarigradului, la anii 882
ODATĂ, liniștindu-se, Epifanie cu Cuviosul Andrei, l-a întrebat ucenicul pe acesta, zicându-i: „Spune-mi, părinte, te rog, cum are să fie sfârșitul lumii acesteia? Când are să fie începutul durerilor? Și cum vor cunoaște oamenii că este aproape sfârșitul lumii și prin ce semne vor fi arătările? Și cum se va strica orașul acesta, noul Ierusalim, adică Constantinopolul, și ce se vor face Sfintele Biserici, Sfintele Cruci, Sfintele Icoane și Sfintele Moaște ale Sfinților? Te rog, arată-mi, pentru că te știu pe tine și pe cei asemenea cu tine. Că a zis Domnul Dumnezeu: „Vouă vi s-a dat a ști tainele împărăției cerurilor și cu cât mai mult ale lumii.”
Iară Cuviosul a zis: „Ascultă, fiule, pentru începutul durerilor și sfârșitul lumii și celelalte:

În zilele cele mai de pe urmă, se va ridica împărăția dintru cei săraci și va împărăți în multă dreptate și vor înceta toate războaiele și va îmbogăți pe cei săraci și va fi ca în vremea lui Noe, dar nu după vicleșugurile celor de atunci, ci cu liniște, și îi va îmbogăți pe toți oamenii, în zilele acelea se vor afla oamenii în multă pace: mâncând și bând, însurându-se și măritându-se și fără frică de război și nepăsători făcându-se la cele pământești. Și pentru că nu vor fi războaie, vor preface săbiile lor în seceri și sulițele lor în fiare de plug. Și, după aceasta, își va întoarce fața sa spre răsărit și îi va smeri pe fiii lui Agar (adică pe turci) pentru că i-a urgisit pe dânșii Dumnezeu pentru pângăritele lor fapte și pentru păgânătatea credinței lor. Și se va ridica împotriva lor împărăția romanilor (adică a grecilor), ca să-i surpe pe dânșii cu fiii lor cu tot. Și va supune cu foc, iar cei căzuți în mâinile romanilor vor fi trecuți prin foc; și se va înființa împărăția Iliricului, de la Tesalonic până la Albania. Și împărăția romanilor va supune Egiptul și își vor întinde romanii mâna lor cea dreaptă pe mare și vor îmblânzi pe neamul cel plăvit (slav) și va ține împărăția lor 32 de ani. În vremea acestui împărat nu se va lua bir de la nimenea timp de doisprezece ani, nici daruri, și se vor zidi Sfintele Altare și se vor înnoi bisericile cele ruinate și nu va fi nedreptate, nici nedreptățitori, nici nedreptățiți, pentru frica lui.
Va face pe oameni cucernici și bine cinstitori de Dumnezeu și pe cei fără de lege și pe marii tirani îi va omorî. În vremea acestui împărat tot aurul cel ascuns în pământ, cu voia lui Dumnezeu, se va da lui; și atâta va fi de mult, încât îl vor risipi cu lopata în orașul lui. Și se vor îmbogăți cei mari ai lui și se vor face săracii ca împărații de bogați și boierii vor fi foarte râvnitori și vor goni pe toți evreii din orașul Domnului și nu se vor afla. Vor înfricoșa pe toți orășenii lui, să nu se afle în orașul lui cântăreți cu chitara, nici cântăreți din gură, și pe alte urâcioase organe le va urî și le va desființa din orașul Domnului. Și va fi atunci mare bucurie și veselie și toate bunătățile se vor deschide, cele pământești și cele de la mare, ca în zilele lui Noe, care se bucura în pustiu până când a venit potopul. Și după ce va trece această împărăție, vor începe anii durerilor.
Atunci va răsări un oarecare fiu, fără de lege și va împărăți în acest oraș și va face cele care nu s-au făcut de la începutul lumii, nici nu se vor mai face. Și dacă va sta la împărăție, va scoate dogme și va pune legi, pline de toată păgânătatea, ca să se însoare tatăl cu fiica sa și fiul cu mama sa și fratele cu sora sa. Și care nu-l vor asculta pe dânsul, cu moarte silnică vor muri și care vor muri astfel, adică, neprimind dogmele lui, în ziua judecății, la a doua venire a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se vor rândui la un loc cu Sfântul Ioan Botezătorul.
Acest împărat va însura pe călugării de prin mănăstiri cu sila, și pe preoți. Această silnicie este mai rea decât uciderea. Și acest împărat va curvi cu mama sa și cu fiica sa. În vremea aceea, prea blestemata desfrânare a curviei, o vor lua oamenii cei proști și neînțelegători; și vor lua slobozenie de a face curvie cu surorile lor și cele de asemenea; și se va sui pângăriciunea și putoarea, ca o urâciune, înaintea lui Dumnezeu și Se va mânia cu amar Domnul Dumnezeu. Și va privi spre tot pământul și va porunci tunetelor și trăsnetelor sale din înălțime, și va aduce mare frică. Multe orașe vor fi arse de foc și mulți oameni, de vuietul acelor înfricoșate tunete și de spaimă mare, vor muri rău, și mulți vor arde de foc. Vai, pământului, de înfricoșarea Atotțiitorului și de acea nemărginită urgie și mânie a lui Dumnezeu, cea trimisă în toată lumea, pentru că se va pierde, iar acel împărat se va da în focul cel nestins!
Fericiți cei ce vor locui în Roma în zilele acelea, în Aminapetra, în Sirovilo și în Carnopol, pentru că numai în aceste orașe va fi liniște. Iar în toate celelalte orașe și locuri vor fi războaie și tulburări multe, după cum s-a zis mai sus. Vor fi mai înainte-vestiri de tulburări și războaie și altele.
După aceasta se va ridica alt împărat în acest oraș; și acest sălbatic asin (măgar) și acest călcător de legi, care va huli pe Dumnezeul nostru Iisus Hristos și va strica credința celor dreptcredincioși creștini, va înființa închinarea de idoli și va face război cu Sfinții cei de pe pământ și se va face mare strâmtorare între fiii oamenilor.
Atunci se va arăta foc în chipul fulgerelor, înspăi-mântând cu înfricoșare pe toți cei de pe fața pământului, care se va lăți des și de multe ori cu semne înfricoșate, iar pământul se va umple de șerpi otrăvitori, care vor mușca pe oamenii cei ce se închină la idoli. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor.
Și după ce va pieri și acest împărat fără de Dumnezeu și se va desființa sceptrul lui, atunci va veni altul, din Etiopia, de cea mai întâi clasă despre care se zice că va împărăți doisprezece ani. Acesta va fi bun și iubit de toți și va împărăți cu pace, iar Sfintele Biserici cele ruinate, le va restaura; că, de bun ce va fi, va fi iubit de tot poporul și se va lăți dragostea Domnului asupra lui și asupra casei lui va fi bucurie și veselie. Iar după trecerea împărăției lui, va veni alt împărat, din Arabia, după cum s-a zis, și va împărăți un an. În timpul împărăției lui se vor aduna de către îngeri toate părticelele, cele în toată lumea risipite, ale Sfintei și de viață făcătoarei Crucii Domnului (cu voința Nevăzutului Dumnezeu), și se va da Crucea în mâinile acestui împărat. Acesta va merge în Ierusalim la locul unde au stat picioarele Domnului nostru Iisus Hristos și unde S-a răstignit Domnul și cu mâinile lui va pune acolo Sfântul Lemn și coroana lui cea împărătească.
Atunci se vor scula în acest oraș trei tineri obraznici, proști și nefolositori, care vor împărăți o sută cincizeci de zile, în pace, și, după aceea, prin lucrarea diavolului, pizmuindu-se între dânșii, cel dintâi va veni la Tesalonic, zicând: „Prin acestea vei birui pe vrăjmaș, pentru că tu ești lauda poporului, că Dumnezeu prea te-a sfințit.” Atunci, va lua pe poporul său la oaste, de la șapte ani în sus; pe preoți și pe călugări îi vor încinge cu arme de război. Și va face corăbii mari și va merge la Roma și, stând în porțile ei, va zice de trei ori: „Bucură-te, lăudată Roma! Sabia ta tăietoare, a deselor săgeți, ești tu prea gătită, a-ți ține religia ta, ca să nu cadă de la tine. Fericiți cei ce locuiesc în tine.” Atunci se va scula la război neamul cel plăvit (slav) și va intra în mijloc și va alege pe cei aleși ai neamurilor.
Al doilea tânăr, se va război în Mesopotamia și asupra Ostroavelor Ciclade și va înarma pe preoți și pe călugări cu mare împotrivire contra celorlalți; și va veni la buricul pământului (după cum zic unii, ar fi la Alexandria), cu mare mânie, și va aștepta pe vrăjmașii lui, cu care va face război, ca să-i biruiască.
Al treilea tânăr va face război în Frigia, care este Galatia (în Asia mică) și în Armenia și în Arabia. Apoi, chemat fiind, va veni la Tesalonic, mai înainte încredințat fiind că în veac nimeni nu-i va sta împotrivă. Și va veni acesta cu popor netăiat împrejur, adică cu poporul care nu este sub stăpânirea lui (supus) dar nici vrăjmaș lui; și când se vor aduna aceste armate față în față, atunci se va încinge înfricoșat și puternic război, și se vor tăia unul pe altul, bucăți, ca oile la tăiere și se va vărsa sângele romanilor ca pâraiele și ca ploaia cea mare, încât nu vor mai rămânea ostași. Și se va amesteca atunci marea cu sângele celor morți, în acest loc, până la depărtare de 12 stadii. Toate femeile vor rămânea văduve, așa că șapte femei vor cere un bărbat și nu vor găsi; iar tinerii se vor însura înainte de vârstă și se vor silnici la curvii, ca porcii. Fericiți, și de trei ori fericiți, acei ce în vremea aceea vor fi în munți și, prin peșteri fugind, vor sluji lui Dumnezeu, pentru că aceste răutăți nu le vor vedea. Cei ce vor fi deosebiți, vor aștepta mare milă în partea dulcilor mielușei, care sunt gătiți a se jertfi pentru dulcele Hristos, de către vicleanul (drac) Antihrist.
Atunci, nefiind bărbat vrednic de a se pune împărat, pentru că au murit toți în războaie, se va ridica de la Marea Neagră un viteaz rău și înrăutățit și va împărăți în acest oraș, Constantinopol, cu fiica lui. După moartea acestui bici al diavolului și al poruncilor lui amăgitoare, va împărăți fiica lui. În zilele ei se vor înjunghia oamenii pe drumuri și prin case; va înjunghia fiul pe tatăl său și tatăl pe fii și fiica pe maică-sa și maica pe fiică-sa și frate pe frate și prieten pe prieten, și se vor face mari răutăți și urâciuni în orașul acesta.
Acestea se vor face și înăuntrul bisericilor. Se va face amestecare de sânge și vor cânta din chitări și din alte instrumente prin biserici; jocuri, ghidușii satanicești și alte măscărăciuni se vor face, pe care niciodată nu le-au mai văzut oamenii, nici nu le-au mai auzit, nici nu le vor vedea până în vremea aceea. Pentru că împărăteasa aceasta pângărită și prea spurcată și necurată se va numi pe sine zeiță și va cere a se bate cu Dumnezeu și a se lupta cu El; și cu împuțiciunile ei va pângări Sfintele Biserici și cu pângăriciunile ei va spurca tot poporul. Atunci, își va întoarce fața sa cu totul înspre rele și va răpi Sfintele Vase bisericești, Sfintele Icoane, Sfintele Cruci, Sfintele Evanghelii și toate Sfintele Cărți, pe care, făcându-le grămadă mare, le va arde, prefăcându-le în cenușă; și va căuta Sfintele Moaște ale Sfinților, ca să le piardă și nu le va găsi, că nevăzut, cu a sa putere, Dumnezeu le va muta din acest oraș în altă parte. Și atunci pângărita împărăteasă va strica Sfânta Masă a Marelui Dumnezeu din Biserica Sfintei Sofia și toate Altarele le va răsturna și le va strica. Și va sta către răsărit, ca în chip de rugăciune, hulind pe Dumnezeu și zicând: „Nu voi fi nepăsătoare față de Tine, Dumnezeule, ca să Îți pierd numele Tău de pe fața pământului. Vezi, câte Ți-am făcut, neputinciosule, și nu ai fost în stare nici perii capului meu să-i vatămi; așteaptă puțin și voi strica tăria și mă voi sui acolo la Tine, Dumnezeule, să vedem care este mai tare dintre zei. Și va stărui să pună mâna pe înălțime. Dar să le lăsăm la o parte pe celelalte, câte are să se mai facă în vremea ei.
Și de aici înainte nu va mai îndelunga Dumnezeu arcul Său și, cu neoprită mânia Sa și cu înfricoșata putere va întinde mâna Sa spre acest oraș și-l va lega pe el, puternic, cu secera puterniciei Sale și, tăind pământul dedesubtul acestui oraș, va zice apei celei din veac, pe care stă orașul, ca să-l înghită pe dânsul. Atunci apa, care cu multă frică și cu grabă și cu înfricoșat vifor va fierbe în cele de dedesubtul orașului acestuia, trăgându-l pe dânsul în jos, se va ridica la înălțime, ca
o roată de moară. Așa cu sila se vor deschide sânurile pământului și cei ce se găsesc în mijlocul acestui oraș, vor fi trimiși în noianul pierzaniei.
Așadar, fiul meu Epifanie, orașul nostru se va pierde, pentru mulțimea răutăților și a fărădelegilor, de care ți-am spus că vor urma în lume, precum Domnul nostru Iisus Hristos a zis că este începutul relelor. După această desființare a orașului nostru, sfârșitul lumii fiind aproape, după cum am mai zis, și după împlinirea vremii tuturor neamurilor, care la rândul lor, în diferite vremi au împărățit, va ridica Dumnezeu și sceptrul israilitenilor (prin Antihrist), ca să împărățească în al șaptelea veac spre al optulea, pentru care a mărturisit Proorocul Isaia, zicând așa: „Va ridica Dumnezeu semn spre plinirea neamurilor, ce au stăpânit pe oile cele risipite ale lui Israil (adică pe creștini) printre neamuri și va aduna pe Israilul cel rătăcit (adică pe evreii cei înșelați de Antihrist) în sfânta cetate a Ierusalimului.” Și va fi atunci Israil ca și când au ieșit din Egipt, după cum mărturisește și Sfântul Apostol Pavel, care
zice: Cândsevor împlini ieșirile neamurilor, atuncise va mântui tot Israilul.
Acestea amândouă, de mai sus, se unesc cu cele spuse de Sfințitul Mucenic Ipolit (papă al Romei), care zice de venirea lui Antihrist, că întâi evreii se vor înșela. Și Domnul nostru Iisus Hristos mărturisește aceasta, zicând: ,,Eu am venit în numele Tatălui Meu și nu M-ați primit; iar acela va veni în numele lui și îl veți primi pe el.”
Așadar, îi vor aduna pe toți evreii în cetatea Ierusalimului, pe care o va da lor, ca să nu mai zică ei: „Dacă ar fi voit Dumnezeu să ne miluiască pe noi, ne-ar fi dat iarăși locurile noastre și era să credem în Hristos și nu L-am fi omorât pe el, că a iubit mai mult pe neamuri decât pe noi.” Și acum, dacă i-a adunat, n-au ce să mai zică, fiindcă i-a adunat și și-au luat drepturile lor; și iarăși au rămas în necredință.
Așadar, îndată ce se va arăta Antihrist, vor crede în el, că îl vor primi pe el (pe Antihrist) după cum zice înfricoșatul cuvânt al Fiului lui Dumnezeu; pentru că Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Unul-Născut, nu minte, El care a zis: „Eu sunt calea, adevărul și viața.”
De nu i-ar fi adunat pe evrei, ar fi putut a-și face îndreptare (dezvinovățire). Pentru că Sfântul Apostol Pavel a zis că au să se mântuiască, însă nu și din iad, ci numai din risipirea la care au fost supuși 1815 ani în țări străine, sub jugul neamurilor, și de multa necinste ce li s-a făcut. Și se vor aduna în ale lor,1 după cum am zis mai sus, însă din iadul cel veșnic nu se vor izbăvi, nu; pentru că nu i-au putut pleca, ca să creadă în Fiul lui Dumnezeu. După atâtea pedepse, cum se vor pleca, mai ales acum, aflându-se în atâtea bucurii și veselii?”
Înființarea statului Israel în 1948, ca să-i adune pe evrei dintre neamuri este un semn.
Și a zis ucenicul Epifanie: „Acestea, lasă-le Cuvioase. Numai să-mi spui, pentru ce zic unii că nu se va scufunda Sfânta și marea Biserică a lui Dumnezeu, Sofia, ci, cu nevăzute puteri, va sta sus, în văzduh?”
Iar Cuviosul a zis: „Ce zici, fiule? Tot orașul scufundându-se, biserica cum poate să rămână, că cine va avea grijă de ea? Oare, Dumnezeu în locașuri de mâini locuiește? Insă nu sunt minciuni cuvintele cele zise, pentru că va rămâne afară un stâlp al bisericii, cel dintâi, în care sunt Sfintele Piroane ale Domnului. Numai acesta va rămâne afară, iar corăbierii care vor veni, vor lega de el frânghiile lor. Și vor plânge și se vor tângui, cei ce umblă pe mare, zicând: „Vai! Vai, nouă! Că cetatea noastră cea mare, cu care făceam negoț, s-a scufundat.” Și această plângere va ține patruzeci de zile, iar după acele zile se va muta împărăția Romei la Tesalonic. Atunci și sfârșitul lumii se va apropia. Și se vor face lucruri înfricoșate. Pentru că, în acel an, va deschide Dumnezeu îngrăditura zidurilor, care este la porțile de la Vandalia (Marochini), porți pe care le-a închis Alexandru Macedon. Și vor ieși de acolo șaptezeci și doi de împărați împreună cu poporul lor, care se numesc neamuri vandale (sălbatice), cele mai pângărite și mai spurcate neamuri de pe fața pământului și care se vor risipi în toată lumea și vor mânca carne de oameni vii și sângele lor îl vor bea; vor mânca câini și șoareci și broaște și vor mânca și altele, mai necurate. Vai, de toată lumea pe unde vor călca aceștia! Dumnezeul meu! Bine ar fi fost ca în zilele acelea să nu mai fie creștini în lume, dar știu că tot au să fie; și se va întuneca văzduhul, amenințând răzbunarea lui Dumnezeu, pentru urâciunile pe care le vor face aceste neamuri necurate.
Soarele se va preface în sânge, luna și stelele vor înceta de a mai lumina, văzând răutățile ce se vor face de aceștia pe pământ, pentru că acești oameni spurcați vor căuta să mănânce și pământul, iar Sfintele Biserici, le vor preface în grajduri și vor face într-însele pângăriri, ungând Sfintele Vase cu spurcăciuni. Atunci locuitorii pămâtului vor fugi în ostroavele Ciclade; pentru aceea va plânge Asia pentru ostroave și ostroavele pentru Asia, fiindcă nu vor merge la dânșii noroadele; și vor plâge 660 de zile. Atunci se va ridica satana, Antihrist, din seminția lui Dan, nu cu puterea lui — să nu fie!
— dar l-a lăsat pe dânsul Dumnezeu vas spurcat ca, printr-însul să se împlinească proorociile Proorocilor; că satana va fi slobozit din legăturile iadului, unde l-a legat Dumnezeu, și va intra într-un vas al său (adică într-un om necredincios, care va avea puterea lui Antihrist). Și se va naște dintr-o muiere spur-cată, evreică, și se va mări și se va face împărat. Atunci va începe a-și arăta înșelăciunile lui, după cum a zis Sfântul Ioan Evanghelistul și Proorocul Isaia: „Vai, bisericilor, celor din neamuri.” Atunci se va arăta Proorocul Ilie și Enoh și Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu și vor propovădui, descoperind înșelăciunile lui Antihrist, despre a doua venire a lui Hristos. Cu amar îi va munci pe creștini preablestematul Antihrist, până la cea mai de pe urmă răsuflare; iar câți nu se vor lăsa amăgiți, se vor mântui și prieteni ai lui Hristos se vor arăta. Fericiți vor fi toți Sfinții, dar mai fericiți vor fi Mucenicii din vremea lui Antihrist; fericiți și de trei ori mai fericiți; pentru că mare slavă li se va da în vecii vecilor.
Așadar, Antihrist va omorî mai întâi pe cei trei Prooroci: pe Ilie, pe Enoh și pe Sfântul Ioan Evanghelistul și după dânșii pe toți cei ce nu vor primi credința lui; cu moarte amară îi va omorî. Atunci se va face războiul între Antihrist și Hristos și se va cunoaște sfârșitul. Se va descoperi atunci marea mânie și urgia lui Dumnezeu și se vor face semne înfricoșate: fulgere, tunete, trăsnete și vuiete, așa că de multele tunete se va cutremura cerul și va tuna îngrozitor. Cine, atunci, din oameni nu se va înfricoșa și nu se va înspăimânta, fiul meu prea iubit? Acestea făcându-se, fericiți vor fi toți câți nu s-au depărtat de Cel Unul-Născut din Sfânta Fecioarăși de Dumnezeu Născătoarea Maică! Fericiți vor fi câți, pentru dragostea lui Hristos, au urât și au mustrat pe Antihrist și, cu bărbăție, pe balaur mustrându-l în față și vicleniile lui în față i le-a dezvăluit. Aceștia sunt frumoșii luminători și prietenii de aproape ai lui Hristos, luminoase mărgăritare, cu inimile dulci, care în Tatăl și în Fiul și în Sfântul Duh, în Sfânta și cea de o ființă Treime au crezut.”
Acestea, zicându-le, Prea Cuviosul Andrei, Epifanie, ucenicul său, le asculta (pe cele ce au să fie în lume) și suspina din adâncul inimii, pentru că era mult-compătimitor.
Pe urmă l-a rugat pe Cuviosul ca să-i spună cum au să se sfârșească oamenii de pe pământ și cum o să se facă învierea cea de obște? Și i-a răspuns Cuviosul:
„Pe unii îi vor omorî păgânii, alții vor muri de desele războaie, iar pe alții, care vor fi creștini, îi va omorî Antihrist pentru Hristos. Iar pentru cei ce au crezut în Antihrist, va trimite Domnul Dumnezeu fiare sălbatice și păsări zburătoare, care vor avea cozile lor înveninate și otrăvitoare pline cu țepi, ca să înțepe pe oamenii aceia care nu vor avea semnul pecetei lui Hristos întreg și fără de lipsă pe frunțile lor și așa vor muri toți oamenii de aceste răni înveninate și otrăvitoare. Atunci, pe Sfinții care se vor afla în pustie, care s-au ascuns de Antihrist, pe aceia care sunt scriși în cartea vieții, îi va lua Domnul, pe toți, cu Duhul puterii Sale, și îi va duce la sfânta cetate. Atunci va fi legat Antihrist cu toți dracii lui, și prinși fiind, vor fi dați în mâinile îngerilor celor înfricoșați și vor fi păziți până înaintea Judecății, pentru sufletele pe care le-au pierdut. După aceea, vor trâmbița Sfinții îngeri și vor învia toți oamenii cei morți, fără de stricăciune, după cum zice Sfântul Apostol Pavel, și se vor preface trupurile lor, într-o clipă, din stricăciune în nestricăciune și vor fi răpiți în nori în întâmpinarea Domnului în văzduh. Fiule, când se vor vedea pângăritele neamuri intrând în lume, și urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt (adică Antihrist), atunci se va cunoaște că lângă ușă este, iar după puțină vreme va veni Judecătorul tuturor.”
Acestea toate le-a zis Sfântul Andrei, iar eu, Epifanie, smeritul, scriitorul acestei proorociri, am fost împreună-priveghetor la toate acestea. Și, lăsând pe Cuviosul rugându-se, singur, eu m-am dus la biserică.


PROOROCIA SFÂNTULUI METODIE
Sfântul Metodie Arhiepiscopul Patarelor, care a fost la anii 278 de la Hristos și a pătimit în vremea împărăției lui Aurelian și s-a săvârșit prin tăiere cu sabie
PENTRU cele ce au să fie în zilele cele mai de pe urmă ale lumii acesteia.
Pe la anul șapte mii de la facerea lumii, se vor ridica ismailitenii și agarenii, adică cei ce se trag din Agar și din Ismail, care sunt turcii și tătarii și vor înconjura zidurile cetății Vizantiei (Constantinopol) și vor aduna toate neamurile în cetatea de pe șapte munți. Câtă urgie, când te va înconjura mulțimea de oameni, și te vor stăpâni ca pe un lucru de nimic! Și zidurile cele frumoase vor cădea, ca un smochin putred și va călca pruncul (care se înțelege Ismail) asupra ta. Și va pune asupra ta sceptrul, iar întru dânsa nu va rămânea, și va pune mâinile lui pe Sfintele lui Dumnezeu Altare. Și cele sfinte nu le va primi, ci le va da fiilor pierzării; iar după aceea se va ridica șarpele cel adormit și va bate pe prunc și haina lui, cea împărătească, îmbrăcând-o, slăvi-se-va numele lui întru bune vestiri. Iar fiii pierzării, întărind războiul, vor da fețele lor către apusul soarelui, și, vai de tine, cetate de pe șapte munți! Și așa va da șarpele cel adormit la moarte cuvioasă. Și va stăpâni asupra cetății de pe șapte munți neamul cel plăvit cincisprezece ani; și vor da și vor mânca dintr-însa mulți, spre izbândirea sfintelor.
Și vor stăpâni la răsărit trei purtători de grijă și la apus oarecare purtător de grijă (care este neamțul) și cu dânsul împreună se vor scula șapte lupi (care sunt cele șapte puteri), la seamă sălbatici (lupi se înțelege neamul cel biruitor). Și îi vor bate pe ismailiteni și îi vor goni pe dânșii până la colonie, care se înțelege că este locul mutării. Și vor tulbura neamurile cele de acolo, care sunt ascultătoare credinței lor; și vor scorni cu grabă mare și cu mânie iute și vor împărți. Partea cea dintâi va ierna la Efes; a doua parte la Magulini; a treia parte la marginea câmpului mării la Pergam (lângă Smirna), iar a patra la Bitinia. Și vor înșira vase multe pe apă și vor călca hotarele ei; atunci se vor tulbura limbile care șed în unghiurile Ostrovului și se va ridica Filip cu 18 limbi și se vor aduna la Constantinopol și vor porni războiul, cum nu s-a făcut niciodată; și vor alerga pe ulițele cetății și multă vărsare de sânge se va face, încât va curge sângele ca pâraiele și se va tulbura marea până în adâncul noianului.
Atunci boul va striga; măgura cea uscată va plânge; (prin care se înțelege dealul din partea Droiului). Și atunci vor sta caii și se va auzi glas din cer, strigând: „Stați, stați! Pace vouă! Destul!” Această izbândire se va face pentru cei nesupuși și neascultători. Și le va zice: „Veniți către părțile din dreapta orașului și acolo veți afla un om, stând cu multă întristare, rezemându-se între doi stâlpi (coloane), ștergându-și sudoarea de pe hainele sale și va fi cu barba albă, drept, milostiv și cu haine sărăcăcioase și blând la fire, de vârstă mijlocie, și va avea la piciorul drept un negel în mijlocul lui.” Și glas de înger se va propovădui: „Luați-l și-l încoronați pe acesta împărat.” Și, luându-l pe el patru îngeri purtători de viață, îl vor duce pe dânsul la Sfânta și marea Biserică a lui Dumnezeu, Sofia, și îl vor încorona pe el împărat și îi vor da lui în mâna dreaptă o sabie, zicându-i: „Imbărbătează-te și te întărește, biruiește pe vrăjmașii tăi.” Luând el sabia de la îngeri, va bate pe ismailiteni și pe etiopieni și pe tătari și pe alte neamuri. Pe ismailiteni în trei îi va împărți: partea întâi o va tăia cu sabia, a doua parte o va boteza, iar a treia parte o va goni cu mare mânie până la copacul singur (Mărul roșu). Și întorcându-se de la război, se vor deșerta comorile pământului și toți se vor îmbogăți, nimeni dintre dânșii nu va fi sărac și pământul își va da roada sa însutit. Iar din armele cele de război își vor face fiare de plug și seceri. Și va împărăți 15 ani, iar după moartea lui va împărăți altul 11 ani, și acesta va vedea moartea sa mai înainte de vreme, mergând în Ierusalim, unde este împărăția lui Dumnezeu, iar după el vor împărăți patru feciori ai lui. Cel dintâi va împărăți la Roma, iar cel de al doilea va împărăți la Alexandria, al treilea la Tesalonic, iar al patrulea la Constantinopol. Și aceștia, ridicând război între dânșii, pe preoți și pe călugări îi vor lua la oaste; și nici unul dintre dânșii nu se va mântui.
Și, nefiind vreun bărbat de folos, ca să fie pus împărat pe pământ, va împărăți o muiere spurcată și fără de rușine. Și aceasta va spurca Sfintele Biserici și Jertfelnicele lui Dumnezeu și, stând în mijlocul Constantinopolului, va propovădui, zicând cu mare glas: „Cine este Dumnezeu afară de mine și cine va sta împotriva împărăției mele?” Și, îndată, se va cutremura Constantinopolul și se va scufunda cu totul în pierzare și numai cele ce se cheamă „măguri uscate” se vor vedea. Și trecând prin Constantinopol corăbierii vor zice: „Aici a fost Constantinopolul cel vestit și lăudat în lume!” Și așa, va împărăți altul la Tesalonic, puțină vreme, și se va scufunda și acela și după aceasta se va scufunda și Smirna și Cipru, de furtună, în mare.
După aceea, va împărăți Antihrist și va face minunate și ciudate minuni, atâtea încât vor rătăci mulți de la dreapta credință, iar de va fi cu putință și pe cei aleși. Și îi va mări și îi va slăvi pe jidovi și va dezrădăcina Bisericile lui Dumnezeu și le va preface în capiști idolești; și va fi foamete și ciumă în toată lumea, iar apele se vor usca și pâraiele și lacurile vor seca și ploaia nu-și va da roada sa pe pământ. Și va stăpâni, prea bestematul, trei ani și șase luni.
Atunci va trece anul ca luna și luna ca săptămâna și săptămâna ca ziua și ziua ca ceasul și ceasul ca minutul, pentru robii cei aleși ai lui Dumnezeu. Iar după împlinirea acelor trei ani și jumătate, va ploua Dumnezeu cu foc asupra pământului, și îl va arde de trei coți adâncime. Atunci va striga pământul către Dumnezeul și Ziditorul său, zicând: „Curat sunt înaintea Ta, Doamne, și întru mine nu este greșeală.” Atunci, cerul, ca o carte se va înfășura, iar îngerii vor trâmbița, și la ale lor glasuri vor învia morții. Și cei drepți vor sta de-a dreapta împăratului ceresc, iar cei păcătoși de-a stânga; și drepții vor moșteni cereștile bunătăți, iar păcătoșii veșnica muncă a focului nestins, și viermele cel neadormit, cu slujitorii lui Antihrist, care i-au înșelat.
Iar pe noi să ne învrednicească să dobândim veșnicele bunătăți, pe care le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe Dânsul, a Căruia este slava, cinstea și închinăciunea în veci. Amin.


VEDENIA LUI KIR DANIIL
(care a fost la anii 1763)
CA cel mai mic între monahi eu, Daniil, petrecând în Kerkira (la Corfus), pentru dragostea și evlavia ce o aveam către făcătorul de minuni, Sfântul Spiridon, și, petrecând într-o mănăstire de obște opt ani, doream foarte mult să mă învrednicesc a pătimi pentru Hristos ca să mă fac mucenic, arzând de dragostea cea multă a evlaviei pe care o aveam; căutam însă vremea prielnică ca să mărturisesc în mod văzut, însă, nu e mică primejdia de a se arunca cineva într-o astfel de ispită care poate fi și pierzătoare și neiertată de dumnezeieștile legi.
Trimis fiind la Constantinopol pentru oarecare nevoi ale mănăstirii și plecând de la Kerkira am venit în Constantinopol. Binevoind Dumnezeu și văzând această cetate plină de păgânătate și pe acei agareni (turci) îndrăciți cu răutate asupra creștinilor, s-a aprins sufletul meu să mărturisească cu îndrăzneală pe Domnul nostru Iisus Hristos, chiar și înaintea împăratului de m-ar fi dus. Deci, sfătuindu-mă cu duhovniceștii părinți și vestindu-le lor dorința mea, nu mi-au dat voie să fac un astfel de lucru (care nu este fără de primejdie). Dar aflând eu un duhovnic iscusit i-am spus lui scopul meu, și mi-a poruncit să mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi fierbinți și „de este bine și plăcut Lui, gândul pe care îl ai spre folosul tău și al altora, îți va descoperi ție prin vreo arătare dumnezeiască favorabilă sau potrivnică gândului tău”. Și mi-a poruncit să adaug post îndoit și așa, dacă se va descoperi vreo vedenie, bine te vei încredința de nevoința mărturisirii, ca să te faci vrednic dorinței tale. Și am cumpărat două lumânări, ca să mă apuc de nevoința pe care mi-a dat-o duhovnicul.
Nevoindu-mă la rugăciuni cu lacrimi până la al noulea ceas al nopții, slăbind de starea cea multă, am adormit. Atunci, aducându-Și Domnul aminte de mine, văd înaintea mea un tânăr strălucind ca un fulger, întrebându-mă: „Ce ai Daniile, de ce te întristezi? Ți se cade mai bine a te bucura decât a te întrista.” Și a zis tânărul către mine: „Nu mă cunoști pe mine, cel ce grăiesc cu tine? Eu sunt Anastasie, prietenul tău, cel pe care l-a trimis tatăl tău, prin mucenicie, în împărăția cerurilor.” Și am zis către Mucenic: „Dar cum ai primit, omule al lui Dumnezeu, a veni către mine, păcătosul și ticălosul?” „Crede-mă, a zis el, că, de când te-ai îndepărtat tu de la casa tatălui tău, nu m-am lenevit a ruga pe Dumnezeu pentru tine, deci bucură-te și te veselește că astăzi te-ai învrednicit a vedea taine mari ale Bunului Dumnezeu!” Și am zis: „Dar ce bine am făcut ca să mă învrednicesc să văd eu taine mari, după cum zici?”
Atunci apucându-mă de mâna dreaptă, mucenicul mi-a zis: „Vino după mine!” Și mergând noi cale multă am ajuns la
o geamie turcească și mi-a spus: „Vezi jertfelnicul acesta?” Mai înainte era Biserica Tuturor Sfinților. Apropiindu-ne s-a deschis ușa singură și a ieșit un om care ne-a zis: „Veniți după mine degrabă, că ne așteaptă pe noi!” Și am intrat înăuntru și era o mulțime de oameni tineri și bătrâni. Și am zis lui Anastasie: „Cine sunt aceștia?” Iară el a zis: „Aceștia sunt toți Sfinții despre care am zis.” Unul dintr-înșii mi-a zis: „Ai venit Daniile?” Și eu am zis: „Am venit, eu, păcătosul.” Atunci au început a ieși câte doi și așa urmând lor, am ajuns la o altă geamie și au zis: „Aceasta a fost odată Biserica celor doisprezece Apostoli” și, apropiindu-se, s-au deschis ușile singure și ieșind doi tineri, ținând fiecare câte o făclie, iar doi diaconi, cu cădelnița, stând aproape de ușă, tămâiau pe toți Sfinții ce intrau în biserică. Tămâindu-ne și pe noi, am intrat înăuntru și am văzut pe cei doisprezece Apostoli și pe Sfântul Constantin împreună cu Sfânta Elena, ținând cinstita Cruce care strălucea mai mult decât Soarele. Și a ieșit Sfântul Marchian care, împărțind lumânări fiecăruia, ne-a dat și nouă și am aprins toți lumânările. Și a ieșit Sfântul Constantin, împreună cu maica lui, având crucea în mână; asemenea și Sfinții Apostoli și toți Sfinții urmându-le lor și ieșind cu cinstita Cruce, toate semilunele și vârfurile geamiilor s-au scufundat.
Deci, înconjurând din destul, ne-am apropiat de Fanar, și, trecând pe lângă o casă, în care ședea un dascăl, Hrisant, am zis Mucenicului: „Robule al lui Dumnezeu, aici șade un prieten al meu care, de multe ori m-a mângâiat și m-a miluit pe mine. Voiești ca să-l strig pe dânsul și să-l văd?” Iar el mi-a zis: „îl știu pe el, dar tu taci și vino după mine.” Și, mergând încă puțină cale, iată, vedem pe Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruință, care a vorbit către Sfinți: „Treceți și pe la locașul meu, care este acum geamie turcească, pentru ca să se cufunde turlele cu semnele lor.” Iar Marele Gheorghe, mai înainte de a ajunge noi a mers și, aflând pe turci înăuntru, a luat o măciucă și i-a gonit afară, scoțând rogoj inele și așternuturile ce erau așternute de dânșii. Și, căutând, Sfântul Gheorghe cu mânie, lea zis: „Nu mai pot suferi urâciunile voastre, prea pângăriților!” Și ajungând cinstita Cruce, s-au cufundat îndată urâtele semne ale semilunii, cu turlele geamiilor. De acolo mergând am auzit cântare versuitoare (ca aceasta), adică: „Bucură-te, împărăteasă Maică” și celelalte. Apoi, mergând înainte, am întâlnit o mulțime de turci strigând: „Vai! Vai nouă! Să fugim că au venit creștinii!” Și, apropiindu-ne de geamia ce se numește Enigeami, intrând în ogradă și înfingând Crucea drept, am cântat slavoslovia: Slavăîntru cei de sus lui Dumnezeu, și, fiind aproape de a se termina, s-a suit hogea sus să strige. Atunci, ridicând Marele Constantin ochii în sus a zis cu mânie către dânsul: „Blestematule, nu vezi Crucea înălțată, ce strigi și hălălăiești bârfind?” Și, ridicând Crucea, au căzut turlele împreună cu hogea. Și nemaintrând înăuntru, am mers la Biserica Sfânta Sofia.
Ajungând acolo, s-a deschis o ușă și au ieșit doi diaconi, îmbrăcați în veșminte sfințite, ținând două cădelnițe aurite, întrebând eu pe Sfântul Anastasie, mucenicul, cine sunt acești doi diaconi, acesta mi-a zis: „Cel ce este de-a dreapta, este Sfântul întâi Mucenic Ștefan, iar cel ce este de-a stânga este Sfântul Lavrentie, arhidiaconul.” Acesta tămâind cinstita Cruce și pe toți Sfinții, și mai pe urmă, pe noi, am intrat în biserică unde, apropiindu-ne de Sfântul Altar, am văzut că la dreapta era o ușă încuiată. Și mi se părea că s-a deschis, de un oarecare, pentru a intra Sfânta Cruce și toți Sfinții înăuntru. Acolo era un locaș prea înfrumusețat și vrednic de vedere; și erau icoane, candele, sfeșnice și alte vase sfinte de aur; iar unde era de cuviință să fie icoana Maicii Domnului, era un jilț în care ședea Maica Domnului și împrejurul ei era o mulțime de îngeri și de arhangheli. Iar în partea stângă, mai jos de jilț, era alt jilț, în care stătea un oarecare bătrân – nu știu dacă dormea sau era treaz – avea cunună pe cap și avea în mâini o Evanghelie înfrumusețată, închisă. Împrejurul locașului aceluia erau și alte jilțuri și am întrebat pe Sfântul: „Spune-mi ce jilțuri sunt acestea?” El mi-a zis: „Pe acestea au șezut arhiereii care au făcut soboarele și stau pregătite ca și mai înainte, că au să șadă pe dânsele arhiereii pentru ca să facă unirea Bisericii,
pentru ca să se risipească toate dezbinările și să rămână deacum înainte nespurcată.” Și așa au pus în mijlocul bisericii cinstita Cruce, iar Sfântul Marchian luând lumânările de la toți Sfinții și de la noi le-a pus împrejurul cinstitei Cruci. Și deschizându-se ușa Sfântului Altar, au ieșit tineri îmbrăcați în haine albe, având jilț luminat și prea slăvit în mâinile lor și punându-l la locul arhiereilor. Și am văzut ieșind după acestea pe Stăpânul Hristos cu mulțime de îngeri, care erau îmbrăcați cu minunată podoabă preoțească. Iar Stăpânul Hristos avea pe cap o cunună ce strălucea ca soarele; și a mers în scaunul cel gătit. Atunci a venit și Sfântul Iacov, fratele Domnului, și s-au pregătit ca să înceapă Sfânta Liturghie și, făcând începutul, la întâia intrare a intrat Marele Arhiereu, Iisus Hristos înăuntrul Altarului împreună cu toți cei ce stăteau împrejurul Lui. Venind vremea apostolului, a început a citi Sfântul Lavrentie; și erau la început acestea: Fraților, sfinții toți prin credință au biruit împărății… și celelalte. Iar Sfânta Evanghelie o citea pe amvon Sfântul întâiul Arhidiacon, Mucenicul Ștefan, care la început zicea: Eu sunt via, iar voi mlădițele… și celelalte. Și, venind vremea intrării celei mari, a stat Stăpânul Hristos, când ieșeau ei, și a binecuvântat Sfintele Taine și când le-a pus pe Sfânta Masă iarăși le-a binecuvântat; iar după ce s-a cântat chinonicul a ieșit Sfântul Ștefan, zicând: „Cu frica lui Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați,” și luând Sfântul Potir Stăpânul Hristos a stat în ușa Altarului. Atunci, Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Mitrofan al Țarigradului, cel dintâi patriarh, mergând, au deșteptat pe bătrânul ce dormea în jilț și Sfântul Mitrofan a luat cununa de pe capul lui, iar Sfântul Ioan Gură de Aur a luat Evanghelia și, sculându-l pe dânsul, au mers împreună la Născătoarea de Dumnezeu, sărutându-i marginile sfintelelor sale haine și a venit înaintea Sfintei Uși, unde era Domnul cu Sfântul Potir, și, închinându
se, l-a împărtășit pe dânsul Stăpânul Hristos, din Sfântul Potir.
Atunci a luat Domnul cununa, din mâna Sfântului Mitrofan, și a pus-o pe capul lui și a luat Sfântul Ioan Gură de Aur Evanghelia și a dus-o la Domnul, iar Domnul a luat-o din mâna Sfântului Ioan Gură de Aur și a pus-o în mâinile lui.
Și, săvârșindu-se Sfânta Liturghie, Stăpânul Hristos a mers în jilțul care a fost mai înainte, și îndată, mergând toți Sfinții, au căzut și s-au închinat Domnului, grăind: „Doamne, noi robii Tăi suntem; ne rugăm bunătății și milostivirii Tale, celei neasemănate, să miluiești pe poporul Tău, cel numit cu numele Tău, și să-l izbăvești din mâinile păgânilor.” Și, răspunzând, Domnul a zis: „Și mai multă robie se cade a pune asupra lor, pentru că nu sunt vrednici a-i milui.” Și așa au tăcut Sfinții. Atunci au mers Sfântul Iacov, fratele Domnului, Sfântul Ioan Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur și s-au închinat Maicii Domnului, zicând ei: Doamna noastră, Născătoare de Dumnezeu, ne rugăm noi, robii tăi, să mijlocești către Fiul tău și Dumnezeul nostru să izbăvească pe creștinii cei robiți de sub mâna turcilor. Și, sculându-se Maica Domnului de pe scaunul său, a luat Crucea și toți Sfinții s-au închinat ei, și mergând cu toții s-au apropiat de Fiul și s-au închinat Lui, iar Maica Domnului a zis către Dânsul: „Fiule prea dulce, vezi pe credincioșii robii Tăi cu ce frică stau înaintea Ta, căutând izbăvirea creștinilor și credincioșilor robilor Tăi și mă rog și eu bunătății Tale să-i miluiești, izbăvindu-i de cumplita robie.” Iar Domnul a zis către Născătoarea de Dumnezeu: „Cunoaște, Maica Mea, că din zilele prea păgânului împărat Mohamed am vrut să-i izbăvesc pe dânșii, însă aceștia sunt nerecunoscători, iar de păcatele lor nu s-au pocăit. Și iar am plecat pe împăratul cel de acum să îi îmbrace pe dânșii în haine negre, ca, văzând hainele cele negre, să își vină în simțiri; însă tot nesimțitori au rămas, mâniindu-Mă în toate zilele.”
Atunci a zis împărăteasa a toate: „Fiul meu, pedepsește-i pe dânșii cu bunătatea Ta precum știi, însă să nu fie supărați de vrămașii Tăi agareni (turci).” Atunci a zis ei: „De vreme ce Maica Mea mijlocește către Mine pentru nemulțumitorii aceștia de creștini, pentru dragostea ta și pentru rugăciunile Sfinților Mei, îi voi izbăvi pe dânșii în puțină vreme. Și, căzând Născătoarea de Dumnezeu și toți Sfinții, s-au închinat Domnului, iar Născătoarea de Dumnezeu a șezut în scaunul său.
Deci, sculându-se toți Sfinții, după rânduială, câte doi, și închinându-se, sărutau bedernița Stăpânului Hristos și, mai pe urmă de tot, am mers și eu, împreună cu Mucenicul Anastasie. Și eu, nevrednicul, apropiindu-mă de Stăpânul Hristos, am zis: „Doamne, ajută-mi!” Atunci mi-a zis: „Daniile, vezi să nu îndrăznești a mărturisi pe față, că mare primejdie ți se va întâmpla ție.” Atunci am zis: „Fie voia Ta, Doamne!” Și îndată au ieșit doi tineri, îmbrăcați în veșminte strălucitoare, din Sfântul Altar, și, desfăcându-se în două acoperământul bisericii, S-a înălțat Domnul Iisus Hristos la ceruri, împreună cu toți îngerii, care stăteau împrejurul Lui, iar Sfinții, mulțumind Născătoarei de Dumnezeu pentru izbăvirea creștinilor, foarte veseli stăteau, iar din cei ce erau împrejurul Născătoarei de Dumnezeu, au poruncit zicând nouă cum că ne cheamă pe noi împărăteasa; și mergând noi ne-am închinat ei și i-am mulțumit că m-am învrednicit a vedea venirea Fiului ei și a ei, însă m-am mâhnit căci nu m-am învrednicit de ceea ce doream eu.
Iar Maica Domnului mi-a zis: „Nu te mâhni pentru aceasta. Dacă ai fi mărturisit, mare vătămare s-ar fi întâmplat bisericilor și creștinilor. Și dacă ai fi mărturisit pe față, nu ai fi scăpat de vicleșugurile lor, pentru că voiau să te închidă într-o casă împreună cu niște fete ca să te spurce pe tine prin viclenii, iar tatăl tău a fost pe aici mai înainte și a făcut multe feluri de vrăji, și i-au arătat lui vrăjitorii că te-ai făcut creștin și călugăr și vei veni în Constantinopol și nu se pricepe cum te-ai botezat și nepricepându-se, socotea de nu cumva în Țara Românească ai primit Sfântul Botez. Și, așteptându-te, au trimis un om anume, care se fățărnicea că este creștin, și te-au căutat pretutindeni, doar te vor afla, și au lăsat pe alții aici în oraș, cercetând, poate te vor afla. Însă ce trebuință este de a te face mucenic? Pentru că de vei păzi poruncile Fiului meu, vei câștiga împărăția cerurilor.”
Iar eu am zis: „Preacurată Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, doream ca să se facă și părinții mei creștini.” Ea mi-a zis: „Să nu ai nici o purtare de grijă pentru părinții tăi, pentru că maica ta s-a săvârșit anul trecut și, pentru rugăciunile tale, s-a mântuit, iar pentru tatăl tău nicidecum să nu te rogi, pentru că și înviere din morți de ar vedea nu va crede, că mari rele face el creștinilor.”
Și i-am zis: „Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, un dar încă mai cer: să mă lași, aici în biserica ta, să aprind candelele și să slujesc.” Iar ea mi-a zis: „Să știi că, aceste candele sunt totdeauna aprinse, de trei sute de ani și mai mult, iar aici nu poate om să rămână. Tu, însă, să te duci iară unde ai fost, dar la Sfântul Munte să nu te duci, pentru că s-au întâmplat multe ispite și vor veni și mai multe. Iar acestea, pe care le-ai văzut, care este adevărata slavă a Fiului meu, să le spui Arhiepiscopului Ptolomaidei.”
Și a venit un om și a intrat în biserică și a zis către ceilalți: „Spuneți împărătesei că păgânul împărat, cu nedreptate, vrea să omoare pe arhierei și pe boieri.” Și îndată, sculânduse din scaun Născătoarea de Dumnezeu, au urmat toți după dânsa și noi dimpreunăși, prin cântarea Născătoarei de Dumnezeu, îndată au căzut acolo semnele semilunii și s-au scufundat. Și apropiindu-se de mijlocul orașului au aflat pe arhierei și pe boieri cu mâinile legate dinapoi, iar pe trei arhierei și pe doi din boieri cu capetele tăiate. Dacă a văzut Născătoarea de Dumnezeu acestea, a făcut semn Sfântului Hristofor, care, luând sabia din mâna gealatului i-a tăiat capul.
Deci, lăsând pe ceilalți acolo, a mers Născătoarea de Dumnezeu în casa tiranului împărat, care ședea în scaun, și a zis către dânsul Stăpâna și Pururea Fecioara Măria: „Prea păgâne și fără de lege, cum ai îndrăznit a omorî pe arhierei și pe boieri?” Iar el cu obrăznicie a zis către Născătoarea de Dumnezeu: „Cine ești tu care cu îndrăzneală ai intrat și vorbești cu acest fel de cuvinte?” Iar cei ce erau împrejurul Născătoarei de Dumnezeu i-au zis lui: „Neîndumnezeitule, nu vezi pe împărăteasa cerului și a pământului, care a venit să te piardă pe tine?” Și îndată răpindu-l Sfântul Hristofor din scaun l-a trântit jos și a șezut Născătoarea de Dumnezeu pe scaun și a zis către dânsul cu mânie: „Pentru care pricină nelegiuitule ai omorât amar pe arhierei și pe creștini și pe ceilalți ai vrut să-i omori? Ce rău ți-au făcut ei, ție?” Iar tiranul a zis către dânsa: „Pentru aceasta i-am omorât pe dânșii, că au scris vrăjmașilor mei și potrivnicilor ca să vie asupra mea; ba am vrut să-i omor pe toți.” Dar Maica Domnului i-a zis: „Nu aceștia au scris, prea necredinciosule, vrăjmașilor tăi; ci eu îi aduc asupra ta, vrând a te sfărâma pe tine și pe neamul tău, pentru că nu mai pot suferi vătămările tale cele mari și pagubele și nedreptățile tale ce le faci creștinilor.”
Sculându-se din scaun, Născătoarea de Dumnezeu, au încuiat toate casele din palat; și împreună cu toți Sfinții (purtând scaunul ei împreună), urma și Sfântul Hristofor (împreună cu dânșii). Și mergând au ajuns la o poartă și numai cât a făcut semnul Sfintei Cruci și s-a deschis, și acolo era o biserică și candelele erau aprinse și erau trei arhierei îmbrăcați cu podoaba cea arhierească, și văzând pe Născătoarea de Dumnezeu s-au închinat ei, zicând: „Mulțumim ție, Doamnă Născătoare de Dumnezeu, împărăteasa cerului și a pământului, că vrei să izbăvești pe toți smeriții creștini.” Și iarăși acolo au rămas și lăsând scaunul în biserică, am venit iarăși la locul unde erau arhiereii și boierii cei legați și cu porunca Născătoarei de Dumnezeu s-au dezlegat prin Sfântul Mucenic Hristofor toți cei legați; și toți, căzând, s-au închinat ei, zicând: „Mulțumim ție, Prea Slăvită împărăteasă, că ne-ai scos pe noi toți din porțile iadului și ne-ai izbăvit de această mare nevoie.” Iar ea a zis către dânșii: „Nemulțumitori sunteți, fiindcă v-ați făcut și urători către mine. Au nu sunt eu ceea ce am izbăvit cetatea aceasta de atâtea primejdii? Acum mergeți în pace și nu fiți nemulțumitori către Făcătorul de bine.”
Atunci a zis Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu către Născătoarea de Dumnezeu: „Cum am lăsat pe acești trei arhierei ce zac aici omorâți de nelegiuitul împărat?” Și a zis Maica Domnului către dânsul: „Vezi pe aceștia? Nici pe Dumnezeu nu L-au odihnit întru dânșii, nici pe mine, Maica Lui. Și nu numai că s-au lipsit de viața aceasta trecătoare, ci au luat și munca cea veșnică.”
Și, ieșind din palat, am mers la Sfânta Biserică Sofia și Maica Domnului, ținând aproape de dânsa pe Anastasie, Mucenicul, a zis către dânsul: „Fiule, ia pe Daniil și să mergeți la locașul lui Constantin, împăratul, ca și acolo să se închine.” Și Maica Domnului, cu toți Sfinții, a intrat în Sfânta Sofia. Iar eu, cu Mucenicul Anastasie, am umblat cale destulă și am mers în biserica care acum se numește Migit, și, făcând Sfântul Mucenic semnul Sfintei Cruci pe ușă, aceasta s-a deschis singură. Și am intrat înăuntru; și erau în geamie pângăriții de hogi (popi turcești), iar mucenicul luând o pârghie (lemn) i-a gonit afară. Intrând noi în altar, am văzut un acoperământ și, descoperindu-l, era sub dânsul o icoană a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu care slobozea raze și era prea luminată, pe care sărutând-o, mi-a zis Mucenicul: „Vezi această Sfântă Icoană? Când vor lua creștinii sceptrul împărăției turcești, atunci icoana va săvârși o mulțime de minuni, încât va învia și morții. Pentru aceasta și mare biserică îi vor ridica creștinii.” Și acoperind-o pe dânsa, am ieșit, mergând la casa mea. Atunci mi-a zis Mucenicul: „Mergi la biserică, pentru ca să ajungi utrenia.” Iar eu îl sileam pe dânsul pentru ca să mergem amândoi la Arhiepiscopul Ptolomaidei, ca să îi vestim lui cele pe care mi le-a spus Maica Domnului. Iar el mi-a zis: „Du-te singur și îi spune lui toate cele ce ai văzut că eu mă duc la slujba mea;” iar eu îl sileam să rămână împreună cu mine puțin și el a zis către mine: „Iată că și lumânarea s-a stins.” Și eu, deschizând ochii, am văzut lumânarea că se sfârșise. Și, slăvind pe Domnul și pe sluga Lui, pentru că a făcut Domnul mila Sa cu mine, am mers la biserică să cânt psaltirea.


PROOROCIE DESPRE SFÂR ȘITUL LUMII
DIN cele ce se vor ivi pe la anii 1950 de la Hristos, am însemnat aici puține. Vor fi de obște în gurile tuturor, lucrările cele mai înfricoșate și nimeni nu le va păzi: răpiri, nedreptate, zavistie, lux, desfrânare, nerușinare, iubire de sine, dărăpănarea averii și a cinstei, ambiția cea fără de nici un folos. Și vai de acele locuri în care vor fi unele ca acestea, că nici pământul nu-și va mai da roadele sale, cele hrănitoare (care satură). Pe vremea aceea se vor arăta lucrurile lui Antihrist, ca iarba, primăvara, când începe a încolți. Cinstea către cele sfinte va fi ca argintul cel spoit pe aramă, în vremea aceea mulți se vor socoti drept învățați, dar numai din gură; însă ploaia cea fierbinte, din focul învățăturii celei sănătoase la unii din oameni, se va veșteji, căci, când colțul acestor buruieni (adică învățăturile cele otrăvitoare ale lui Antihrist) se vor ivi, poate se va mai prelungi răul lumii, însă tot el va birui. Ține minte cele ce ai auzit de la mine, vestește în lume pentru semnele sfârșitului lumii, când vor fi; și chiar timpurile anului, cele patru, cu multă prefacere se vor schimba (aici zice despre timpul lui Antihrist, despre cei trei ani și jumătate).


DIN VEDENIA STARETULUI IOASAF DIN MANASTIREA SF SAFA ,ANUL 1854
… si mergand noi putin am vazut de departe si alti oameni , si acestia cu haine calugaresti imbracati , ca si ceilalti dinainte . Insa imbracamintea si fetele lor straluceau mai mult decat soarele si aveau mai multa si mai mare slava decat decat ceilalti . Si il intrebai pe povatuitorul meu zicand : Sfinte Mare Mucenice Gheorghe , cine sunt acestia ? Ce sunt de au atata slava , stralucire si frumusete si ce au savarsit in viata lor ? Atunci mi-a raspuns zicand : ” Acestia sunt calugarii cei de acum care fara povatuitori si fara pilda faptelor bune ale altora , ci numai din singura lor bunavointa au ravnit faptele bune ale calugarilor celor de demult , savarsind faptele cele bune ale lor , bineplacand lui Dumnezeu . Si pentru aceasta i-a proslavit pe ei Dumnezeu ” . Iar eu iarasi i-am zis : ” In vremea aceasta au lipsit faptele bune din lume , dar cum se poate sa fie in ea acest fel de oameni alesi ” ? Si mi-a raspuns zicand : ” Acest fel de oameni alesi sunt putini in zilele acestea in lume . Dar cel ce va face in zilele acestea putine fapte bune , dupa puterea lui , si va placea lui Dumnezeu mare se va chema aici in imparatia lui Dumnezeu . Caci cine va face cateva fapte bune , le face din singura lui bunavointa , fara povatuitor si fara pilda altora . Si pentru aceasta Dumnezeu ca pe niste desavarsite le primeste .Frate , in zilele acestea au lipsit faptele bune din lume s-a inmultit rautatea , a prisosit nedreptatea ,a lipsit dragoatea , s-a prapadit adevarul din gurile oamenilor , a incetat cuvantul lui Dumnezeu si se obisnuieste osandirea si minciuna . In loc de smerenie , inaltarea , in loc de dragoste , vrajba , in loc de milostivire , nemilostivirea , in loc de dreptate , nedreptatea . S-au inmultit tinerea de minte a raului , pizma si altele asemenea . Toti s-au abatut la rau . Nu este cel ce face bine . Foarte putini sunt cei ce uneltesc faptele cele bune si plac lui Dumnezeu . In zilele acestea se potriveste : ” cel ce mantuieste , mantuiasca-si sufletul sau ! ” Nimeni sa nu astepte ajutor de la altul , ci numai de la Maica Domnului . Cel ce va cadea la dansa cu tot sufletul , il va povatui si cu adevarat se va mantui , pentru ca toate cate le voieste le poate , caci “ Mult pot rugaciunile Maicii spre imblanzirea Stapanului ” ……” Doamne , vezi si asezarea lumii ! Unde este pilda cea buna ? Unde este indemnarea ? Ca de ar fi cineva sa voiasca sa faca binele , il face numai din buna lui vointa , caci duhovnicii si staretii il opresc . Fiecare cele pentru folosul cel trupesc al sau cauta . Pentru aceasta te rog , invata-l sa faca voia Ta ! Povotuieste-l la calea mantuirii ! Chiverniseste-i in pace viata lui ! Fa-l mostenitor imparatiei Tale , caci toate cate le voiesti , le si poti ” . Si iarasi a raspuns Imparatul si a zis : ” Gheorghe , iubitul Meu , vad starea lumii , cuvintele Mele au incetat din gurile oamenilor . In locul cuvantului meu , osandirea . In locul dragostei , uraciune , vrajba si pizma . In loc de dreptate , nedreptate . A pierit adevarul . A lipsit smerenia . A prisosit rautatea , sodomia , curvia , preacurvia . S-a stricat lumea . Aceastea toate le fac nu numai mirenii : barbatii si femeile , ci si preotii si calugarii . Ma patrund la cele dinauntru : a doua oara Ma rastignesc . Si-au spurcat desavarsit chipul calugaresc cel ingeresc . Insa toate le rabd cu nerautate , asteptand indreptarea si pocainta lor . Iar pe acesta n-am incetat a-l povatui pana astazi ca sa faca voia Mea . Nu am incetat a-l striga prin cuvant viu sa faca ceea ce nu-Mi place Mie . Iar el glasul Meu auzindu-l si cunoscand cum ca Eu sunt , dupa cum s-a adeverit de la multi duhovnici si robi ai Mei imbunatatiti , nu M-a ascultat . De multe ori i-am adus aminte de cea dintai petrecere a lui ca sa se intoarca iarasi la aceea , dar el a ramas neindreptat . Deci fara raspuns este inaintea Mea ”


Profetia de pe piatra de mormant a Sfantului Constantin cel Mare
Inscriptia care este scrisa pe piatra de deasupra mormantului Sf. Constantin cel Mare, primul imparat crestin, a fost descifrata de Ghenadie Scolasticul din porunca imparatului grec Ioan Paleologul, la anul 1440; cu 13 de ani mai inainte de a fi cucerit Constantinopolul. Ghenadie a ajuns cel dintai patriarh, pe vremea lui Mahomed II.
"La intaiul indiction al imparatiei lui Ismail, Mahomed va infrange neamul Paleologilor, si cetatea de pe sapte munti (Constantinopolul) o va lua si inca va imparati. Si va rasturna multe neamuri, si insule va pustii pana la Pontul Euxin. (Marea Neagra) si pana in vecinii ei de la Istru (Dunare) va fi hotarul, si se va opri. Si in al 8-lea indiction va cuceri Peloponezul. Iar in al 9-lea indiction, asupra partii Crivatului se va osti. Si in al 10-lea indiction, pe Dalmati va supune si iarasi se va intoarce dupa un timp la Dalmati cu razboi mare; si pe unii va zdrobi. Multimea neamurilor cu cei de la miazanoapte pe mare si pe uscat, la razboi se vor aduna si pe Ismail vor birui, si pe un stranepot al lui va lasa sa imparateasca scazut si mic. Iara neamul cel plavit cu celelalte puteri in unire pe Ismail vor zdrobi cu desavarsire. Apoi razboi mare se va face de catre toate neamurile, cu cruzime pana la al 5-lea ceas, si glas de sus va striga: stati, stati cu frica; alergati cu multa sarguinta catre partea cea dreapta a cetatii, si veti afla un barbat minunat si viteaz, pe acela puneti-l imparat, ca iubit imi este mie, si pe el primindu-l voia mea veti implini ..."
In general profetia este in acord cu marturiile istorice consemnate de istorici intelepti si oameni sfinti deasupra pietrei de mormant a Sf. Constantin cel Mare, primul imparat crestin, cand fiul lui Constantin a mutat ramasitele pamantesti ale tatalui sau de la Nicomidia in Constantinopopol, si pe care le-a ingropat in biserica Sf. Apostoli. Profetia pomeneste numai evenimentele care vor avea loc si a fost descifrata de Ghenadie Scolasticul in 1440 cu 13 ani inainte de a fi cucerit orasul de catre turci. Profetia cuprinde evenimente legate de inflorirea turcilor, cucerirea Constantinopolului si sfarsitul care-i asteapta pe turci. De la anul 339, cand a murit Constantin cel Mare si pana la 1440 cand s-a descifrat profetia au trecut 1101 ani. Profetia a fost descifrata dupa ce a trecut vremea pentru ca sa vada crestinii ce avea sa se intample nu peste mult timp, caci au existat si inaintea lui Ghenadie multi barbati intelepti si sfinti care au descoperit evenimentele ce aveu sa vina. Constantinopolul este numit "sapte munti" nu numai in aceasta profetie, ci si in multe texte istorice. Vecinii de la Istru sunt popoarele care se invecineaza cu Istrul (Dunarea).
Avem confirmarea extraordinara a profetiei. Cucerirea Constantinopolului de catre Mahomed Cuceritorul pe vremea lui Constantin Paleologul: "Mahomed va infrange neamul Paleologilor si cetatea de pe sapte munti o va lua...". Intai este prezisa infrangerea pe care o va suferi imparatia otomana la anul 1683 d.Hr. "Multimea neamurilor cu cei de la miazanoapte pe mare si pe uscat, la razboi se vor aduna si pe Ismail vor birui". De asemenea infrangerea turcilor de catre greci, bulgari si serbi in 1912-1913. Stranepot este numit noul regim din Turcia condus de Chemal, care a anulat pe sultani si care va imparati "scazut si mic". Ramane realizarea profetiilor care au intarziat, dintre cele care au fost descoperite, daca comparam profetia cu alte paralele. "Insa neamul cel plavit cu celelalte puteri, in unire pe Ismail vor zdrobi cu desavarsire". Toate profetiile converg in directia distrugerii turcilor de catre dusmanii lor, rusii in alianta cu alte state. Razboiul va fi "ingrozitor"; asadar se vor lupta multe state crestine din Occident revendicand Constantinopolul, cu mare tulburare si cruzime. Atunci, dupa ce se vor face sacrificii nemaivazute de mari razboiul va fi oprit prin interventie de sus.
Profetia unui anonim (1054 d.Hr.)
1. Un mare razboi european.
2. Infrangerea Germaniei, distrugerea Rusiei si Austriei.
3. Infrangerea turcilor de catre greci.
4. Intarirea turcilor peste popoarele occidentale si infrangerea grecilor de catre Agar.
5. Macelul popoarelor ortodoxe.
6. Si mare neliniste a popoarelor ortodoxe.
7. Invazia celor 6 armate straine in Marea Adriatica. Cele care pregatesc iadul celor ce locuiesc pe pamant.
8. Un semn mare catre agareni (turci).
9. Un nou razboi european.
10. Unirea popoarelor crestine contra Germaniei.
11. Infrangerea galilor de catre Germania.
12. O revolutie a inzilor si ruperea lor de Anglia.
13. Anglia este limitata la Saxonia.
14. Inving popoarele ortodoxe si distrugerea generala a agareni lor (turcilor) de catre ortodocsi.
15. Nelinistea lumii.
16. Deznadejde generala pe pamant.
17. Batalia a sapte state in Constantinopol. Un macel de trei zile si trei nopti. Biruinta celui mai mare stat contra celor 6 state.
18. Alierea celor 6 state contra celui de al saptelea stat; trei zile si trei nopti macel.
19. Oprirea razboiului de catre un inger si predarea orasului grecilor.
20. Revenirea latinilor (romano-catolicilor) la credinta cea dreapta ortodoxa.
21. Prigonirea credintei ortodoxe de la Rasarit pana la Apus.
22. Frica si spaima acestora provocata de barbari.
23 Destituirea papei si proclamarea unui patriarh peste toata Europa.
24. In 55 de ani sfarsitul necazurilor. Iar al saptelea nu este necajit, nu este exilat, revenind in bratele mamei celei iubitoare (Biserici).
Asa va fi si asa se va petrece.
Amin. Amin. Amin.
Eu suit Alfa si Omega.
Inceputul si sfarsitul.
La sfarsit vor fi o turma si un pastor din credinta ortodoxa.
Aceasta se va intampla.
Amin. Amin. Amin. (Robul lui Hristos - Adevaratul Dumnezeu)
Profetia a fost scrisa de un anonim, asadar de cineva care din modestie nu a dorit sa-si faca cunoscut numele sau. Deja primele 8 semne ale profetiei s-au implinit cu multa exactitate, dupa cum vom relata in continuare. A mai ramas implinirea restului de semne. Deci descoperim in al 9-lea semn si in continuarea biruintei ortodoxe, lupta dintre rusi si turci, si macelul general al turcilor.
Nelinistea lumii, care urmeaza este lesne de interpretat fiindca razboiul va fi descoperit in desfasurare. Iar dupa ocuparea Constantinopolului, dupa cum vedem si din profetiile precedente, descurajarea oamenilor se va generaliza, si aici se are in vedere, in mod evident, utilizarea armelor nucleare. Semnul 17 prezice biruinta rusilor contra statelor din Apus in lupta de la Constantinopol. Urmeaza alianta celor 6 state din Apus contra rusilor. Acest razboi va fi crunt cu un macel nemaivazut; razboiul va inceta prin interventie dumnezeiasca. Papa urmeaza sa fie destituit.
Semnele care s-au indeplinit sunt urmatoarele: 1) Un mare razboi european (1914). 2) Infrangerea Germaniei si distrugerea Rusiei (1917) si a Austriei (1918). 4) Intarirea turcilor peste popoarele occidentale si infrangerea grecilor de catre Agar (turci) (1922). 5) Macelul popoarelor ortodoxe (1922). 6. Nelinistea crestinilor din cauza macelului provocat de turci. 7. Invazia celor sase armate straine in Marea Adriatica (1938 armata Italiana invadeaza Epirul), si care pregatesc iadul celor care locuiesc pe pamant (1938 al doilea razboi mondial care a inghitit milioane de oameni). 8) Un semn mare catre agareni (perioada de dupa cel de al doilea razboi mondial pana astazi cand Turcia se considera pe sine puternica (ocuparea Ciprului). 9) Un mare razboi european (probabil al treilea razboi mondial, care va incepe din zona Bosforului si care se va extinde pana in Palestina. Semnele 10, 11, 12, 13, vor consutui evenimente inlantuite, dupa cum au si inceput a se indeplini. Daca consideram semnul 10 ca s-a indeplinit cu alierea Germaniei cu Bulgaria si Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial, ca semnul 11 s-a adeverit cu infrangerea Frantei de catre Germania in primavara lui 1940 si ca semnele 12 si 13 reprezinta pierderea coloniilor de catre Anglia, fapt care s-a intamplat, atunci ne aflam in ajunul semnului 14, prin urmare in ajunul unui razboi mondial. Daca urmarim aceasta serie de evenimente, atunci semnul 9 trebuie sa reprezinte al doilea razboi mondial.
Urmarirea cu atentie a implinirii semnelor care ne-au fost profetite nu lasa loc de tagaduire asupra confirmarii si celorlalte semne care urmeaza, oricat de dureroase ar fi aceste evenimente pentru omenire. Oare cele doua razboaie mondiale nu au concentrat cruzimi nemaivazute de sarmana omenire ? Oare omul nu-si "va veni in sine" ca sa se pocaiasca si sa mearga pe calea lui Dumnezeu ? Exact contrar se intampla. Rezistenta morala a omului a slabit continu si pacatul ia proportii, si ameninta ca sa atraga inca si pe cei alesi, pentru ca raul este cu mai multe capete, iar atacul puterilor intunericului se generalizeaza. Nu mai ramme decat pocainta noastra curata si neintarziata. Pocainta, postul si rugaciunea sunt singurele arme ale crestinului cu care poate sa lupte ca sa schimbe hotararea lui Dumnezeu pentru multele infricosari care ne asteapta.
Sf. Scriptura si istoria Bisericii noastre este plina de exemple unde Dumnezeu, ascultand rugaciunile fiilor Sai credinciosi, a schimbat hotararea si le-a daruit mantuirea. Mantuirea Ninivei este un asemenea exemplu, fiindca pocainta, rugaciunea si postul locuitorilor au schimbat hotararea lui Dumnezeu, de a distruge Ninive.
Si astfel si frecventele cereri ale credinciosilor pentru evitarea secetei, sau a altor primejdii si calamitati, care ar putea veni, in general au rezultatul scontat. Cu toate acestea este nevoie de pocainta sincera si de schimbarea modului de viata.


Profetia lui Agatanghel
Ieromonahul Agatanghel, care a trait 79 de ani, pe la 1298, a vazut o infricosatoare vedenie despre cele ce se vor petrece in viitor, pe care le-a si scris. Noi vom relata aici ceea ce priveste tara noastra (Grecia n.t.).
Grecia va fi luata de la turci, teatrul jafurilor si a distrugerilor. Poporul si cei care conduc se vor gasi in stramtoare. Dar dupa aceea un popor din Rasarit va veni spre partile de nord ale Greciei. Unit revenindu-si in sine din tulburarea invadatorilor vor iesi cu toata armata impreuna si vor alunga pe turci nu numai din Grecia, ci si din intreaga Europa. Unii turci gasind refugiu numai la Mecca (Marul rosu). Iar Constantinopolul va deveni din nou capitala Greciei.
Acelasi lucru il profeteste si Sf.Cosma al Etoliei, precum si alti barbati sfinti. "Constantin a inceput, Constantin va pierde imparatia Bizantului". Profetia s-a confirmat. Mai mult, a profetit cu admiradila exactitate si anul cuceririi la 1453. "Si se va implini la anul 1452 pana la 1453, cand trebuie sa cada cea mai mare imparatie in mainile agarenilor...".
De asemenea prezice cu exactitate timpul robiei grecilor de catre turci. "Si vor fi casele distruse si sfintele biserici profanate si credinciosii persecutati pana la a opta suta hotarat...". Dupa cum este cunoscut anul 1821 reprezinta anul eliberarii.
Agatanghel, cel cu nume sfant, a profetit cele despre cucerirea Constantinopolului, timpul robiei grecilor, timpul eliberarii lor si a formarii Europei dupa cadere, apostazia Europei Occidentale. De asemenea a profetit si despre activitatea lui Napoleon si dezastrul acestuia.
Distrugerea Turciei. Ciocnirea neamurilor apusene si a rusilor
"Constantin a inceput, Constantin va pierde imperiul Bizantului" Agatanghel
Pornind de la corelatia si paralelismul profetiilor precedente, dar si de la multe alte profetii ale Vechiului si Noului Testament, pe care nu le putem cuprinde pe toate in aceasta lucrare, apare fara fortare concluzia ca se asteapta:
a) distrugerea Turciei
b) ciocnirile armate intre Rusia si armatele occidentale pe teritoriul Turciei, in preajma Constantinopolului,
c) ciocnire ampla pe teritoriul Palestinei,
d) distrugerea rusilor si mari distrugeri multor state. Turcia sprijinindu-se pe statele din Occident crede ca este un semn mare, dupa cum prevestesc si profetiile. "Un semn mare pentru agareni" (profetia unui anonim). Aceasta va provoca cea mai mare neliniste. Ura care exista de secole contra grecilor, ocuparea cu nemaivazute grozavii pentru vremurile noastre, indiferenta pentru hotararile organismelor internationale, probleme la granita cu Rusia, aversiuni crescande fata de Grecia.
Asadar candva va iesi din granitele ei, cand isi va da pe fata cruzimile si salbaticiile care au fost comise pana astazi impotriva tuturor popoarelor, dar mai ales impotriva poporului grec ortodox. Rusia care isi va reglementa problemele interne si externe, va merge impotriva turcilor, dupa cum ne informeaza multe din profetii, si-i va obliga pe turci la o retragere precipitata. Vezi profetia unui anonim, cea de pe mormantul Sf. Constantin cel Mare, a lui Leon cel Intelept, Agatanghel, Cosma al Etoliei. "Inving popoarele ortodoxe si distrugerea totala a agarenilor (turcilor) de catre ortodocsi" (Profetia unui anonim). "Urmeaza distrugerea Turciei si apoi triumful Bisericii Apostolice" (Profetia lui Agatanghel). "Iara neamul cel plavit cu celelalte puteri intr-o unire pe Ismael va zdrobi desavarsit" (Profetia de pe mormantul Sf. Constantin cel Mare).
Dupa distrugerea Turciei de catre rusi, armatele rusesti controland marea Egee si stramtoarea Bosfor se vor indrepta spre Siria si Palestina, dupa cum ne spun alte profetii din Vechiul Testament, inaintand prin aer si pe mare.
Atunci coalitia Occidentala nu va ramane indiferenta fata de aceasta amenintare a Rusiei. Occidentul va incerca cu ajutorul celor sase state ca sa ocupe Constantinopolul si sa distruga flota ruseasca. Vor invinge rusii, dupa cum fara greseala s-a profetit de multe veacuri. "Batalia a sapte state in Constantinopol. Biruinta celui mai mare stat contra celor sase state" (Profetia unui anonim la 1054 d.Hr.).
Un timp se mijloceste refacerea si pregatirea puterilor occidentale si incercarea de a rezolva pasnic problema ocuparii Dardanelelor si a Constantinopolului. "Vor incerca ca cel ce rezolva cu condeiul, dar nu vor putea, de 99 de ori cu razboi si o data cu condeiul" (Profetia Sf. Cosma al Etoliei). Si continua Sf.Cosma: "Daca problema se va rezolva cu razboi vor patimi multe distrugeri". Mai mult, dupa cum profeteste Metodie, vor hotari pentru problema orasului trei "imputerniciti", asadar trei comisari ai marilor puteri. Pentru aceasta si Sf.Cosma al Etoliei zice: "Daca vor cadea de acord cele trei puteri nimic nu va patimi".
Cu toate acestea rusi, dupa ce vor stapani 5 sau 6 luni Constantinopolul nu vor accepta sa-l predea si, dupa cum profeteste Sf. Metodie, va pune in miscare multe state din Europa Occidentala si vor invada Asia Mica. Iar multe armate vor fi conduse in mijlocul teritoriului Greciei. In sfarsit 18 state se vor ciocni in Constantinopol. Caci va veni de la Apus Filip cel Mare cu 18 limbi si se vor bate atat de mult si cumplit incat va curge sangele ca paraiele si apa Bosforului va fi ca sangele de rosie.
Atunci rusii se vor retrage spre Palestina, unde dupa aceea organizandu-se popoarele dimprejur va incepe razboiul distrugandu-se unele pe altele; ca sa se adevereasca, dupa cum s-a scris, profetiile Vechiului Testament, precum vom arata in continuare.
Ciocnire ampla in Palestina. Distrugerea Rusiei
Suntem datori sa lamurim ca distrugerea Rusiei si ciocnirea armata din Palestina nu este aceeasi cu lupta de la Armaghedon, a conflagratiei mondiale de la sfarsit, cand va fi desfiintat statul lui Antihrist si va urma triumful credinciosilor.
Iezechiel profeteste ca puterile care se vor ciocni in Palestina, vor veni din "hotarele de la miazanoapte" (Iez.38, 6), iar cele de la Armaghedon din "lumea intreaga" (Apoc.16, 14), asadar din toate partile lumii. "Si i-a strans la locul ce se cheama in evreieste Armaghedon" (Apoc.16, 16). Vrednic de insemnat ca Armaghedonul va fi in Palestina, in muntele Carmel si consuma cu a saptea plaga din Apocalipsa.
Ce se profeteste aici este un conflict care are in frunte pe rusi, si constitute urmarea luptei din Constantinopol. El se alatura celui de-al treilea razboi mondial, care va premerge in orice caz lui Antihrist. Cu aceasta sunt de acord toate profetiile, si ale Sf. Parinti si ale Vechiului si Noului Testament. Astfel, inaintemergatorii lui Antihrist contribute intr-un mod inimaginabil la provocarea celui de-al treilea razboi mondial, precum si a luptei de la Armaghedon, fiindca astfel vor crede lui Antihrist mult mai usor decat lui Dumnezeu.
Vom relata profetia lui Iezechiel, aici existand in paralel profetiile lui Isaia si ale Apocalipsei. Toate acestea petrecandu-se dupa adunarea evreilor din toate partile lumii in Palestina. Dupa cum este cunoscut de la anul 70 d.Hr. abia in 1948 s-a constituit statul evreu in Palestina. "Asa zice Domnul: Iata, Eu sunt impotriva ta, God, printul lui Ros... si in anii de pe urma vei veni in tara izbavita de sabie, ai carei locuitori au fost adunati dintr-o multime de popoare, in muntii lui Israel" (Iez.38, 8). Profetia vorbeste clar pentru repatrierea evreilor in pamantul stramosesc. Si profetia continua. (Evemmentele acestea au fost scrise amanuntit la Iezechiel capitolele 31 si 39). "Si tu te vei ridica cum se ridica furtuna, si te vei duce ca norii, ca sa acoperi tara, tu si toata oastea ta si multe popoare impreuna cu tine... Si vei pleca de la locul tau, din hotarele de la miazanoapte, tu si multe popoare impreuna cu tine, toti calari pe cai, tabara mare si ostire nenumarata, si te vei impotrivi poporului Meu, impotriva lui Israel, ca un nor care acopera pamantul" (Iez.38, 9, 15-16). Descriere este amanuntita, o armata foarte puternica, arme rapide ca norii, in mod evident avioanele si rachetele, iar provenienta din armata de la miazanoapte. "Si in ziua aceea cand God va veni impotriva tarii lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, mania Mea se va aprinde pe fata Mea... in ziua aceea va fi un mare cutremur in tara lui Israel. Atunci vor tremura inaintea Mea pestii marilor..." (Iez.38, 18-20). Asadar se vor cutremura pestii marilor, pasarile cerului, animalele si toate taratoarele si oamenii, iar stancile se vor darama si toate casele: "si se vor prabusi muntii, stancile se vor darama si toate zidurile vor cadea la pamant". (Eventual occidentalii vor ataca pe rusi cu arme nucleare in care vor pieri si aceia evident.) "Si voi chema impotriva lui toata frica, zice Domnul; sabia fiecarui om va fi impotriva fratelui sau. Si-l voi pedepsi cu moarte si varsare de sange; voi varsa asupra lui si taberelor lui si asupra multor popoare care sunt cu el, ploaie potopitoare si grindina de piatra, foc si pucioasa..." (Iez.38, 21-22).
Rusii vor infrunta acolo multe popoare carora le va produce multa frica. Pana la urma va fi distrusa de o ploaie de foc si de grindina de piatra. Asadar bombele nucleare care vor veni dinspre Occident sau alte feluri de arme. Mai mult, capitolul 39 de la Iezechiel descrie si curatirea pamantului Palestinei de nenumaratele cadavre ale rusilor si a celor dimpreuna cu ei. In rezumat (Iez.39, 11-16) avem: In ziua aceea voi da lui Gog loc de mormant, in Israel, in valea trecatorilor (Abarim), la rasarit de Marea Moarta, acolo voi ingropa pe Gog si toata tabara lui si voi numi locul acela "valea taberei lui Gog". Sapte luni ii va ingropa Israel ca sa curate tara, tot poporul ii va ingropa...
Aceasta este in acord cu protetia pentru sfarsitul rusilor si al treilea razboi mondial cu efecte distrugatoare in toate tarile lumii: America, Rusia, Europa, fiindca in acord cu alte profetii "orasele vor ajunge pustii" (profetia Sf. Cosma al Etoliei) si profetia lui Isaia. Oamenii vor fugi in munti unde mai usor se vor putea mantui.
"Si a ars din pamant a treia parte, si a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot" (Apoc.8.7)

Lavrentie de Cernigov

Antihristul – un singur împărat
” Părintele Lavrentie deseori își arăta dorința să discute cu ucenicii săi, („cu copiii săi iubiți“), despre vremurile de apoi, ca să-i învețe cum să se ferească de cărările greșite și să fie veghetori. – Acum, când noi îi votăm pe conducătorii noștri suntem fie cu cei „de dreapta“ fie cu cei „de stânga“. Dar nu ăsta e amarul, căci va veni o vreme când vor impune lumii să-și aleagă un singur împărat. Iar când omenirea va vota pentru un singur împărat, să știți că acela „el e“ – antihristul – și să te ferească sfântul de vei vota. Apoi adăuga: – Va fi un asemenea război mare încât atât de mulți se vor pierde că vor rămâne foarte puțini care vor supraviețui, dar cei ce vor rămâne nu vor putea scăpa decât dacă se vor adăposti prin crăpăturile pământului, prin peșteri. Spunea că în acest război se vor distruge atâtea state încât până la urmă vor mai rămâne doar două sau trei. Atunci ei se vor hotărî să-și aleagă un singur împărat peste tot pământul. În ultimele timpuri, la sfârșit, va începe prigoana împotriva adevăraților creștini, care vor trebui să scape fugind, (evadând), iar cei neputincioși și bătrâni măcar de remorcile lor să se prindă și să fugă. Deseori starețul repeta cu tristețe în discuțiile despre antihrist următoarele cuvinte: – „Vor veni așa vremuri când vor umbla din casă în casă ca lumea să semneze pentru acel «singur împărat» pe pământ și se va face un recensământ al populației foarte drastic. Vor intra în casa omului iar acolo sunt soțul, soția și copiii, și soția îl va ruga pe soț să semneze căci altfel nu va putea cumpăra nimic pentru copii: «hai, soțule, să ne înscriem și noi căci avem copii și dacă nu ne înscriem nu vom putea face nimic», iar soțul îi va răspunde: «iubita mea soție, tu fă cum vrei, eu însă sunt pregătit să mor mai bine pentru Hristos, decât să semnez ceva pentru antihrist». Așa de tragic viitor vă așteaptă. Vine timpul, și nu e departe, povestea “ starețul “, când foarte multe biserici și mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului și se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci și pe dinafară. Vor auri și acoperișurile atât ale bisericilor, cât și ale clopotnițelor, dar preoțimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face și misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovnicești în ele că va veni vremea împărăției lui antihrist și el va fi pus împărat. Rugați-vă ca Bunul Dumnezeu să mai lungească acest timp ca să ne putem întări în credință, căci vremuri groaznice ne așteaptă. Luați aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregătește cu foarte mare viclenie (perfidie). Toate bisericile și mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogății, ca niciodată, dar să nu mergeți în ele. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului și a Patriarhului. Intrarea și ieșirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiți să nu vă duceți, căci totul va fi spre a vă linguși pe voi, ca să vă atragă în ispită. Antihrist va proveni dintr-o femeie curvă, o evreică dintr-al doisprezecelea neam de preadesfrânați. Deja de la adolescență se va deosebi de semenii săi prin capacitățile sale intelectuale deosebite, care se vor manifesta la el mai ales după vârsta de 12 ani când, plimbându-se prin parc cu mama lui, se va întâlni cu satana care ieșind din beznă (din adâncul iadului) va intra în el. Băiatul se va cutremura de spaimă dar satana îi va spune: „nu te teme și nu te înspăimânta, eu te voi înălța pe tine“. Acest copil îi va uimi pe toți cu inteligența sa. Și așa, din el va încolți și se va coace în chipul omului „antihristul“. Când satana va fi întronat, în timpul punerii coroanei se va citi Simbolul Credinței – Crezul -, dar el nu va permite ca acesta să fie citit corect, iar acolo unde vor fi scrise cuvintele „și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu“ el se va lepăda de acestea și se va recunoaște doar pe sine. La încoronare, antihristul va avea mănuși pe mâini, iar când le va da jos ca să-și facă Sfânta Cruce, Patriarhul va observa că el în loc de unghii are gheare și aceasta îi va întări bănuiala sa că acesta este antihristul. Atunci Patriarhul va exclama: „Acesta este antihristul“ pentru care Patriarhul va fi omorât. Din cer se vor cobori proorocii Enoh și Ilie care de asemeni vor explica lumii și vor striga: „Acesta este antihristul! Să nu-l credeți!“ Iar el îi va omorî pe ei, însă după 3 zile, cu puterea lui Dumnezeu, vor învia și se vor înălța la ceruri. Antihrist va fi foarte învățat și va cunoaște toate vicleniile satanicești și va face multe minuni false și semne amăgitoare. Pe el îl vor vedea toți și îl va auzi lumea întreagă (prin televiziune, radio, etc. n. ed.). Pe oamenii săi el îi va ștampila cu semnul său. Însă pe adevărații creștini, care i se vor opune, are să-i urască cu ură mare. Atunci va începe ultima și cea mai mare prigoană a creștinilor care vor refuza ștampila satanei (semnul 666). Prigoana va începe îndată de pe pământul Ierusalimului iar apoi se va extinde pe tot globul și se va vărsa ultima picătură de sânge în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dintre voi, copiii mei, mulți veți ajunge aceste vremuri îngrozitoare. Ștampila lui satana (666) va fi de așa natură încât toți vor vedea dacă a primit omul sau nu semnul satanicesc. Creștinul care nu va primi semnul satanei (666) nu va putea nici să vândă și nici să cumpere nimic. Dar nu vă pierdeți nădejdea și nu vă descurajați, că Dumnezeu nu-Și va părăsi turma Sa. Să nu vă fie frică, nu cumva să vă deznădăjduiți! Bisericile vor fi deschise, dar creștinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată „adunarea satanică“. Și iată că, pentru aceste fărădelegi, pământul nu-și va mai da roada sa și va fi o secetă așa de mare, încât pământul va face așa niște crăpături că va putea să cadă omul într-însele. Creștinii vor fi omorâți sau izgoniți în locuri pustii, dar Dumnezeu are să-Și îngrijească turma Sa, dându-le de mâncare și apă de băut celor ce urmează Lui. Pe evrei de asemenea îi va goni într-un loc. Mulți evrei care au trăit cu adevărat după legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor sta în așteptare, urmărindu-i toate activitățile lui. Ei știu că strămoșii lor nu L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia, dar aici va lucra Dumnezeu, căci ochii lor se vor deschide și ei nu vor primi ștampila lui satana, iar în cel de-al unsprezecelea ceas îl vor recunoaște pe Iisus Hristos drept Mesia, vor trece la ortodoxie, iar pentru credința lor se vor mântui. Restul poporului, fiind slab în credință, va merge după satana. Iar când pământul nu va mai rodi, oamenii vor merge la satana cerându-i pâine, la care el le va răspunde: „dacă pământul n-a rodit, eu nu pot face nimic“. Vor seca râurile și lacurile, și nu va mai fi nici apă în fântâni. Acest dezastru se va lungi vreme de trei ani și jumătate, dar pentru aleșii Săi Dumnezeu va scurta aceste zile. În aceste grele vremuri încă vor fi luptători puternici, adevărați stâlpi ai Bisericii Ortodoxe care vor avea harul Rugăciunii lui Iisus (rugăciunea inimii) și Dumnezeu îi va acoperi pe ei cu harul Său cel sfânt și binefacerea Sa cea atotputernică și ei nu vor vedea acele minuni și semne false care vor fi pregătite de antihrist pentru toți oamenii și pe care le va vedea restul lumii, unele chiar în bisericile creștinilor. Încă o dată vă repet să nu mergeți în aceste biserici, căci Hristos și binefacerea Lui nu va fi acolo“. Una din surori, ascultând această discuție, a întrebat: – Ce să fac, Părinte? Tare n-aș vrea să ajung vremurile acelea! – Tu ești încă tânără, s-ar putea să ajungi, i-a răspuns Părintele . Atunci sora, îngrozită, a căzut la picioarele Părintelui , exclamând: – Părinte, mi-e frică, ce să fac? – Păi, tu alege una din două, sau cele cerești sau cele pământești. Va fi război, continua Părintele povestirea, iar locurile prin care el va trece vor fi pustiite, vor dispărea și oamenii și toate viețuitoarele. Dar înainte de aceasta Dumnezeu va trimite tot felul de boli pentru oamenii cei slabi și ei vor muri. Când va veni antihrist la putere, bolile însă vor dispărea. Cel de-al treilea război mondial nu va fi pentru pocăință, ci pentru nimicire, pentru distrugere. O soră l-a întrebat pe Părintele : – Asta înseamnă că vom pieri cu toții? – Nu, a răspuns Părintele . Cei credincioși își vor vărsa sângele pentru credință și atunci ei vor trece în rândul mucenicilor, iar cei necredincioși vor merge direct în iad. Până când nu se vor completa rândurile îngerilor căzuți, Dumnezeu nu va veni la judecată. În timpurile cele de apoi, Dumnezeu și pe cei vii înscriși în cartea vieții îi va trece în rândurile îngerilor, completând astfel rândurile. Restaurarea bisericilor se va face până la venirea antihristului și în toate va fi o bunăstare materială nemaipomenită. Iar voi, cu reparațiile în biserica noastră să mai îngăduiți, fiți modești și cu măsură în aspectul ei exterior, ci mai bine să vă rugați mai mult și să umblați la biserică atâta timp cât încă se mai poate, și mai ales să veniți la Sfânta Liturghie unde se aduce Jertfa fără de sânge a Mântuitorului pentru păcatele întregii lumi. Să vă spovediți cât mai des și să vă împărtășiți cu trupul și sângele lui Hristos, și Dumnezeu vă va întări. Dumnezeu este mult milostiv. El îi va mântui și pe evreii care vor refuza să primească ștampila lui antihrist și vor exclama că: asta e amăgire și minciună, că acesta este necuratul și nu Mesia nostru, și nu-l vor recunoaște de mesia. Părintele discuta cu ierodiaconul Gheorghe despre timpurile de apoi și vărsând lacrimi amare, spunea: – Mulți duhovnici și slujitori ai Bisericii își vor pierde sufletul în vremea antihristului! Ierodiaconul Gheorghe întrebă: – Părinte, spuneți-mi, eu cum să fac să nu pier, sunt doar diacon. La care el i-a răspuns că nu știe. Atunci ierodiaconul Gheorghe a început să plângă căzând la picioarele starețului și-l ruga pe Părintele Lavrentie să se roage bunului Dumnezeu pentru el ca să nu ajungă în iad. Părintele Lavrentie s-a ridicat și a înălțat o rugăciune la Ceruri, apoi i-a spus:
– Se mai întâmplă și așa, că omul se îmbolnăvește, moare și ajunge în Împărăția Cerurilor. Această proorocie s-a împlinit întocmai. Noi îl cunoaștem pe acest diacon de la Lavra din Kiev. Era un călugăr foarte râvnitor și făcea multă milostenie. S-a îmbolnăvit așa, dintr-o dată, și la scurt timp a murit. De fiecare dată când Părintele se ruga sau când povestea despre viața de dincolo plângea amarnic. Surorile îl linișteau, dar el le răspundea vărsând și mai multe lacrimi: – Cum să nu plâng, când întunericul cel veșnic (bezna– iadul) este plin de suflete omenești! Părintele Lavrentie a avut o dragoste duhovnicească puternică către toți și Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu darul rugăciunii inimii și cel al înainte-vederii.

Ne povestea foarte des despre timpurile de apoi
În ultimul timp, Părintele, stând pe lângă coriști, ne povestea foarte des despre timpurile de apoi și despre sfârșitul lumii acesteia. În timpurile acelea nu vor mai fi draci în iad, ci toți vor fi pe pământ și în oameni. Va fi o mare calamitate atuncea pe pământ, nici măcar apă nu va mai fi, apoi va fi războiul mondial (al treilea n. ed.). Vor fi nișe bombe atât de puternice, încât și fierul și pietrele se vor topi. Focul și fumul se vor ridica până la cer și pământul va arde, vor rămâne foarte puțini oameni, și atunci ei vor striga: „Terminați cu războiul și să ne alegem un singur împărat pe tot globul!“ Și vor alege de împărat pe unul ce va fi născut dintr-o desfrânată evreică din cel de-al doisprezecelea neam de desfrânați, din neamul împărătesc, și va fi „el“ frumos pentru cei necredincioși, iar cei dreptcredincioși îi vor vedea fața lui adevărată: urâtă și înspăimântătoare. Când se va plimba în mantie împărătească prin grădină cu mama sa, și se va gândi cum va fi el în viitor să-și conducă împărăția, deodată se va deschide pământul, va izvorî apă, iar din apă va sări ceva, și lui îi va părea că cineva e în spatele lui și se va întoarce cu fața înapoi să vadă. Atunci va vedea ceva groaznic, o grozăvie, și, de frică, va deschide gura să țipe; atunci diavolul se va sălășlui în el și din acel moment el va deveni antihrist. Nu o dată Părintele ne spunea: „antihristul va fi încoronat la Ierusalim. Acum însă diavolul este legat în iad, dar Dumnezeu îl va dezlega și el se va sălășlui în împăratul-antihrist“. Iereul Nechifor, Grigorie și protoiereul Vasile Ganzin îl contrazic pe Părintele Lavrentie, că el despre asta a mai spus o dată, dar puțin diferit, iar el le-a răspuns. – Frații mei și onorați părinți, voi un lucru nu-l pricepeți și nu-l știți. Eu nu spun doar pentru Rusia noastră, ci pentru întreaga lume. Cuvintele mele sunt adevărate, iar mie mi le-a arătat pe toate Duhul Sfânt, prin milostivirea Bunului Dumnezeu asupra mea.


Sf. Chiril al Ierusalimului:

Mai inainte ereticii isi marturiseau ratacirea lor pe fata; acum insa este plina Biserica de eretici ascunsi. Oamenii s-au lepadat de adevar, si neadevarul le incanta urechile. Se graieste ceva care desfata urechile? Toti oamenii asculta cu placere. Se graieste ceva folositor sufletului? Toti se indeparteaza. Cei mai multi oameni s-au lepadat de invataturile cele drepte; este ales raul mai mult decat binele. aceasta este deci "lepadarea de credinta" (II Tes. 2,3). Trebuie asteptat dusmanul (Antihristul), in parte a si inceput de pe acum sa trimita pe inaintemergatorii lui, ca sa vina pregatit la vanatoare. Ai grija de tine, omule, si intareste-ti sufletul! Biserica iti arata acum, inaintea Dumnezeului celui viu (I Tim. 6,13), si te invata mai dinainte cele cu privire la Antihrist, inainte de venirea lui. Nu stim daca vine in timpul vietii tale si nici nu stim daca vine dupa trecerea ta din aceasta viata. Este bine insa ca tu sa cunosti semnele venirii lui si sa intaresti mai dinainte.


Sf. Nil Athonitul:

Multa grija il intuneca pe om si el se face nesimtitor si se face gatire spre pierzare la antihrist. Iar lucrarea acestuia este multa grija a celor desarte, materia lucrurilor lumii si castigarea metalurilor pamantului. Aceasta este capul rautatilor, povatuirea pierzarii si stricarea mantuirii. (...) Dumnezeu S-a milostivit cu facerea chivotului ca sa se pocaiasca, dar ei s-au dat spre cele trupesti si asa, nesimtirea lor a adus potopul. Tot astfel si astazi, s-au dat la multa castigare si grija vietii, a indulcirii, a rapirii, a vanzarii, a minciunii, a desfranarii, a lenevirii la cele bune, a invartosarii inimii, a pomenirii de rau, a vrajbei, a iubirii de avere, a iubirii de argint. Precum cei iubitori de avutii inviesteresc in vasul lor rapitor, asa si la venirea lui antihrist. Fiindca mai inainte se vor intuneca mintile oamenilor cu nesimtirea intunericului si se vor intuneca oamenii de patimi, dupa cum zice Sfantul Apostol Pavel: Pentru ca n-au primit adevarul Evangheliei, dand cinstea si intaietatea patimilor, i-a dat pe dansii Dumnezeu duhului inselaciunii, ca sa se plineasca intru dansii faradelegea (...) Atunci, pe cat vor pacatui, vor socoti ca-si lucreaza mantuirea. Atunci o sa se defaime Sfanta Evanghelie si Biserica lui Hristos si o sa fie multa lipsa in lume, semne si aratari de la Dumnezeu in mijlocul lipsirii si o foame indoita: gandita si simtita. Simtita, pentru ca se va inchide cerul ca in zilele lui Ilie, din pricina faradelegilor oamenilor, si nu va da ploaie; vor fi oamenii flamanzi si de cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca nu se va mai gasi nici un drept cu fapte bune care sa-i invete cuvantul mantuirii. Se va ridica binecuvantarea lui Dumnezeu de la mancare si de la bautura, pentru ca, pe cat vor manca mai mult, pe atat mai mult vor flamanzi. (...) Si se va ridica harul lui Dumnezeu de la oameni, precum Scriptura zice: Nu va locui Duhul lui Dumnezeu in oamenii acestia, fiindca sunt numai trupuri...


Sf. Teofan Zavoratul:

Desi (in vremurile din urma) numele de crestin va fi auzit pretutindeni si peste tot vor fi biserici si slujbe, toate acestea nu vor fi decat parelnicie, caci intru acestea sa va salaslui o adevarata apostazie.


Sf. Tihon din Zadonsk:

"Crestinii care traiesc fara frica de Dumnezeu, care nu fac adevarata pocainta si sunt lipsiti de roade aduc ei, oare, jertfa lui Dumnezeu?". Nicidecum. "Dar multi dintre ei zidesc biserici, imbraca evangheliile in aur si argint, cos vesminte pentru biserica, aduc lumanari si tamaie". Cu nimic nu le folosesc acestea, fiindca ei raman neindreptati si nepocaiti, fiindca lui Dumnezeu , deoarece este Duh (v. Ioan 4, 24), nu ii bineplacem decat prin jertfa duhovniceasca, adica prin supunerea voii noastre fata de voia Lui si prin celelalte roade ale credintei. Iar ei, desi fac faptele aratate mai sus, nu vor sa-i aduca lui Dumnezeu jertfa ascultarii, fara de care nimic nu Ii place lui Dumnezeu. "Dar multi merg la biserica ca sa se roage, sa Il slaveasca, sa Ii cante si sa Ii multumeasca lui Dumnezeu!". Nici asta nu le foloseste, fiindca ei cu gura canta si multumesc lui Dumnezeu, insa cu inima stau departe de El, precum spune Dumnezeu despre ei: se apropie de Mine poporul acesta cu gurile lor si cu buzele lor Ma cinstesc, dar inima lor departe sta de Mine (Matei 15, 8) - si prin viata lor cea nelegiuita necinstesc si hulesc numele lui Dumnezeu. "Si atunci se afla intr-o stare primejdioasa?". Cu adevarat primejdioasa, fiindca sunt supusi osandei vesnice dimpreuna cu inchinatorii la idoli, cu care deopotriva se afla in ratacire si nu-L cinstesc pe singurul Dumnezeu, ci isi jertfesc vointa si sufletul pacatului si prin pacat diavolului - daca nu se vor intoarce fara fatarnicie si nu se vor pocai. "Si ei cred in Dumnezeu?". Nicidecum, caci credinta adevarata face roade bune si de lucrurile rele se departeaza - iar ei Il marturisesc pe Dumnezeu, insa cu inima si cu faptele se leapada de El, precum invata Apostolul (Tit 1, 14).


Serafim de Virita:

Va veni vremea cand nu prigoana, ci banii si inselaciunile lumii acesteia ii vor indeparta pe oameni de Dumnezeu si vor pieri mai multe suflete ca in vremea prigoanei ateiste. Pe de o parte vor inalta cruci si vor auri cupole, iar pe de alta parte se va instaura imparatia minciunii si a raului. Biserica adevarata totdeauna va fi prigonita, iar sa se mantuiasca cineva va putea numai prin boli si amaraciuni, caci prigoanele vor avea un caracter cat mai subtil si neprevazut, infricosator va fi sa ajunga cineva la acei ani.

Ignatie Briancianinov:

... Necazurile si ispitele de astazi, in aparenta slabe si mai putin virulente, urmaresc asemenea necazurilor si napastelor puternice din vechime, sa-l indeparteze pe om de Hristos, sa distruga crestinismul adevarat de pe pamant, lasandu-i doar o pojghita subtire pentru o foarte comoda amagire. Vom vedea ca ispitirile usoare, gandite insa si executate cu viclenie infernala de Satana, actioneaza cu mult mai mare succes decat ispitirile grele, vadite si directe. (...) Vietuirea dupa Dumnezeu va deveni foarte anevoioasa, din pricina apostaziei generale. Multimea apostatilor, intitulandu-se si prezentandu-se in aparenta drept crestini (!), ii vor prigoni cu atat mai lesne pe veritabilii crestini. Apostatii, inmultindu-se, vor impresura pe adevaratii crestini cu nenumarate intrigi, vor pune nenumarate piedici in calea bunelor intentii de mantuire si slujire a Domnului, dupa cum arata Sfantul Tihon din Zadonsk. Ei vor lupta impotriva robilor lui Dumnezeu, recurgand la forta autoritatilor de stat,prin represalii si denunturi, prin diverse uneltiri, amagiri si prigoana feroce...(...) O, vremi nenorocite! O, stare nenorocita! O, dezastru spiritual, nevazut oamenilor patimasi, neasemuit mai mare decat toate calamitatile naturale! O, nenorocire, inceputa in timp si nesfarsindu-se in timp, ci trecand in vesnicie! O, nenorocirea nenorocirilor, inteleasa numai de dreptii crestini si de adevaratii monahi, ascunsa celor pe care-i invaluie si-i pierde!

Seraphim Rose:

"Intr-un asemenea veac - scrie Arhiep. Averchie Tausev - pentru a fi un adevarat crestin ortodox, gata de a-si pastra credinta in Mantuitorul Hristos chiar si in fata mortii, este mult mai greu in zilele noastre decat in primele secole ale crestinismului" (...) Prigonirea crestinilor din zilele noastre este mult mai bine disimulata. "Sub haina unei imparatii inselatoare, care arata minunat si ii duce pe multi in ratacire, se arata, de fapt, o prigoana ascunsa impotriva crestinismului... Aceasta prigoana este mult mai primejdioasa si mai infricosatoare decat prigoana fatisa, caci ameninta cu adevarat sa dea cu totul pierzarii sufletele - ceea ce inseamna moarte duhovniceasca" (...) Ispita belsugului si a confortului indeparteaza sufletul de la Dumnezeu, "slujitorii lui Antihrist sa straduie mai mult decat orice sa Il scoata pe Dumnezeu din viata oamenilor, astfel incat acestia, multumiti cu belsugul material, sa nu simta in nici un fel nevoia de a se intoarce la Dumnezeu, sa nu-si mai aduca aminte de El, ca sa poata trai ca si cum Acesta nu ar exista defel. Asadar, intreaga randuiala a vietii din zilele noastre, in asa numitele "tari libere", unde nu este o prigoana fatisa impotriva credintei (..) este o primejdie si mai mare pentru sufletul unui crestin (decat o prigoana la aratare) caci il leaga cu desavarsire de pamant si-l face sa uite de Rai. Intreaga "cultura" contemporana, indreptata numai catre cunostinte cu desavarsire lumesti si intreg vartejul nebunesc al vietii legate de aceasta "cultura" il tin pe om intr-o stare neincetata de sterpiciune si de tulburare, care nu lasa nimanui putinta de a-si cerceta, doar putin mai adanc sufletul, in acest fel stingandu-se, incetul cu incetul, viata duhovniceasca". Intreaga trairea din zilele noastre, la nivelul ei public, este o pregatire pentru venirea lui Antihrist: "toate lucrurile care se intampla in zilele noastre - la cel mai inalt nivel in religie, guvernamant si in viata publica- {...} nu sunt altceva decat o lucrare intensa a slujitorilor lui Antihrist pentru pregatirea si instaurarea imparatiei sale", iar aceasta lucrare este infaptuita tot atat de mult de catre "crestini", ca si de catre necrestini. (...) "Toti cei care in aceste zile ravnesc sa nu-si piarda credinta in Mantuitorul Hristos trebuie sa se pazeasca si sa stea impotriva oricarei doriri a lucrurilor materialnice si pamantesti si impotriva amagirii care vine prin bunurile lumesti. Este peste masura de primejdios sa se invoiasca cineva cu orice dorinta de a-si face o cariera, de a-si fauri un nume, de a dobandi stapanire si trecere inaintea oamenilor, de a-si agonisi bogatii, de a se inconjura de lux si confort".

Ioan Maximovici:

El {Antihristul} va crea conditii de viata Bisericii, ii va ingadui sa slujeasca, va promite ca va construi biserici splendide, cu conditia recunoasterii lui ca "fiinta suprema" si ca lumea sa i se inchine. (...) va fi o apostazie generala si, pe deasupra, multi episcopi vor trada credinta, iar ca justificare, vor arata spre starea stralucita a Bisericii. Cautarea compromisului va fi atitudinea caracteristica a oamenilor. Fermitatea marturisirii va disparea. Oamenii vor cauta cu asiduitate sa-si motiveze caderea, iar raul, ca o moleseala maligna, va sustine aceasta stare generala. oamenii vor avea obisnuinta lepadarii de dreptate, a dulcetii compromisului si a pacatului.


Serafim de Virita 1866- 1949


Serafim de Virita profetea: Va veni vremea cand Biserica va renaste si la aceasta renastere tineretul va juca un rol foarte important . Va veni timpul in care mizeria si desfranarea tinerilor va ajunge la capat. Foarte putini tineri vor ramane neprihaniti si feciorelnici. Vor vedea ca nu sunt pedepsiti si vor crede ca totul este permis, ca toate dorintele lor pacatoase trebuie sa fie satisfacute, insa Dumnezeu nu-i va lasa. Ii va chema Dumnezeu si le va da prilejul sa inteleaga ca nu e cu putinta sa mai continue o asemenea viata, in diferite feluri vor gasi drumul spre Dumnezeu. Multi vor fi atrasi de trairea ascetica. Fostii pacatosi si betivi vor umple bisericile si vor fi insetati de viata duhovniceasca. Faptul ca tinerii pacatuiesc astazi atat de mult ii va conduce la o mai adanca pocainta. Ca lumanarea care atunci cand e gata sa se stinga lumineaza puternic si arunca scantei si cu stralucirea ei lumineaza intunericul din jur, asa va fi si viata Bisericii in vremurile de pe urma. Si vremurile acelea sunt aproape . Pe cat de incurajatoare sunt aceste cuvinte ale sale, pe atat de tulburatoare sunt cele pe care le-a rostit despre vremurile pe care le traim: Va veni o vreme cand va fi in Rusia o inflorire duhovniceasca. Se vor deschide multe biserici si manastiri si chiar cei de alte credinte vor veni sa se boteze la noi pe astfel de corabii. Dar aceasta nu va fi pentru mult timp, ci pentru aproximativ 15 ani, iar apoi va veni Antihristul?. Daca Dumnezeu se va milostivi de noi si va prelungi acest soroc, numai El stie. Noi sa traim pe calea aratata de Biserica si vom ajunge la mantuire, alaturi de toti sfintii


Proorocia Sfintului Nil Atonitul despre al optulea sobor
(din "Minunile si vededniile Sf. Parintelui nostru Nil, izvoritorul de mir, cel din Sfintul munte Athos" )


Pentru aceasta zic: Cind va trece de patru ori cite 25, care fac o suta de ani (adica de la 1776 pina la 1875) atunci care in ce stare o sa ajunga viata monahicesca, si dupa acesta cind vor mai trece de trei ori cite 25 (adica de la 1875 pina la 1950 care este in mijlocul milenilui al 8-lea de la zidirea lumii, adica 7500 de ani) oare cita tulburare o sa se faca? Amestecare de singe, stricare de copii, sodomii, curvii, preacurvii si toate alte faradelegi pierzatoare. Si o sa se pacatuiasca neincetat si nu o sa se gaseasca nici inceputul si nici sfirsitul.
Duap aceea va fi soborul al 8-lea; acesta va alege: binele de rau, pravoslavia din eresuri. Precum la arie alege griul din paie, griul pentru oameni, iar paiele pentru foc. Si o sa se faca pace putina vreme si apoi iar o sa se intoarca la viclesuguri si spre pieire. Si nu o sa se cunoasca ce este frate sau sora, tata sau mama, fiul se va impreuna cu mama lui, si nu vor cunoaste cununie, numai vor avea o volnicie spre curvire. Ca la Sodoma si Gomora si la cele mai rele. Ca fratele va avea pe sora lui in loc de muiere si fiul pe mama lui de muiere, si va omori fiul pe tatal sau ca sa curveasca in slobozenie cu mama sa. Si alte mii de rautati vor face si cit vor spori rautatile, atita nenorocire se va face. Iubirea de avutii sfatuieste spre pierzare iar neagoniseala spre mintuire. pentru ca muntuirea omului o primejduieste sa se prapadeasca, iubirea de averi. Si a incaput intre monahi in ziua de azi in schituri si la pusnici si mai virtos in toata lumea. Iubirea de avutii e scaun a lui antihrist. Pecum proorocii au proorocit venirea Domnului Hristos, asa si aceasta iubire a adus minciuna in lume, si pentru multa ingrijire a pierzarii si a faradelegii si momindu-se cu minciuna oamenii fac faradelegi, nedreptatesc, fura, rapesc, fiindca au pierdut adevarul iar minciuna ii impartaseste.
Adevarul este intruparea Mintuitorului Hristos si propavaduirea Evangheliei. iar minciuna este aratarea lui antihrist si imparatia lui, care va aduce lipsa in lume si pierzarea, fiindca multa grija il intuneca pe om si-l face nesimtitor si isi face gatire spre pierzare la antihrist.
Mintuirea atirna la cei ce nu se supun lui antihrist, iar lucrarea acestuia este: grija celor desarte si materia lucrurilor lumii, cistigarea metalurilor pamintului. Acesta este capul rautatilor si propavaduirea pierzarii si stricarea mintuirii.... Ginditor, antihrist se afla in lume si de la inceput, de cind a cazut din starea lui, lucreaza. Si a amagit pe oameni in desertaciune si i-a facut nesimtitori: curvesc, preacurvesc, pacatul sodomiei si savirsesc negutatorii trupesti mincind si bind, uitind de Dumnezeu.
Si Dumnezeu s-a milostivit cu facerea Chivotului, ca sa se pocaiasca, iar ei s-ai dat spre cele trupesti si asa nesimtirea lor a adus Potopul. Precum si astazi s-au dat la multa cistigare si grija vietii, a rapirii, a vinzarii, a minciunii, a curviei, a sodomei, a lacomiei, a mindriei, a nedreptatii, a deznadajduirii, a leneviei de cele bune, a mindriei inimii, a pomenirii de rau, a vrajbii, a iubirii de averi, a iubirii de argint, iubitor de avutii in vasul sau, la venirea lui antihrist. Fiindca mai inainte or sa se-ntunece simturile oamenilor cu nesimtirea intunericului si oamenii or sa se-ntunece de patimi precum zice Sf. Apostol Pavel: "Precum n-au tinut adevarul Evangheliei, dînd cinste si intiiciune patimilor, i-a dat pe dinsii Dumnezeu duhului inselaciunii, ca sa se implineasca intru dinsii faradelegea..."
Opt milenii, opt mii de ani sunt. Deci venirea Domnului a fosat la anul 5508, care fac cinci milenii. Iar in jumatatea mileniului al 8-lea adica la 7500 de la facerea lumii si de la Hristos 2000, Deci 500 s-au lasat si de se vor mai lasa 50, vine.

Reply With Quote
  #2  
Vechi 29.05.2008, 15:58:12
moro.d moro.d is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 30.03.2007
Mesaje: 943
Implicit

sincer... crezi ca va sta careva sa citeasca atat?
Reply With Quote
  #3  
Vechi 29.05.2008, 16:02:58
ory ory is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.09.2006
Locație: Galați
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.527
Implicit

Sincer....NU!
Reply With Quote
  #4  
Vechi 29.05.2008, 16:43:31
cozia cozia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.01.2007
Mesaje: 2.306
Implicit

Sincer fratilor...printuiti si cititi linistiti in pat dupa rugaciunile de seara

multumim emanuel
Reply With Quote
  #5  
Vechi 29.05.2008, 17:19:18
emanuel2007
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

cine vrea sa citeasca chiar si numai doua proorocii , isi va da seama de ce au avut de spus sfintii parinti ... isi va da seama ca lucrurile nu sunt in roz asa cum le prezinta televizorul ... si daca vei citi doua proorocii atunci vei voi sa le citesti pe toate ... :D
Reply With Quote
  #6  
Vechi 29.05.2008, 18:00:43
ancah
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Nu vad, fetelor, de ce va grabiti sa faceti aceste afirmatii, cand ceea ce e postat e foarte interesant si seamana cu vremurile in care traim.
-
Reply With Quote
  #7  
Vechi 30.05.2008, 14:12:40
razvan_m
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Hristos A Inviat, sora Anca!

Mai multe profetii despre sfarsitul lumii acesteia pacatoase, impovarate de jugul nenumaratelor pacate, gasesti in cartea monahului de la Manastirea Neamt Zosima Pascal - "Sfarsitul Omului", scrisa la 1905, la link-ul de mai jos:

Monah Zosima Pascal - "Sfarsitul Omului"


Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!
Reply With Quote
  #8  
Vechi 11.10.2008, 14:27:21
alexandra28again alexandra28again is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.07.2007
Locație: aaaaa
Mesaje: 620
Implicit

referitor la subiectul asta,am facut si eu un clip despre profetia Sfantului Nil Athonitul
http://www.youtube.com/watch?v=vlnCjZ85QJA
Reply With Quote
  #9  
Vechi 22.12.2008, 18:26:02
venypad venypad is offline
Banned
 
Data înregistrării: 24.11.2008
Mesaje: 43
Implicit

Un parinte s-a dus la pr. Iustin Parvu, in vara trecuta, si acesta cu lacrimi i-a zis ca nu mai este mult timp si se vor desfiinta manastirile si calugarii vor nfi izgoniti in lume. Cunoasteti ceva?
Reply With Quote
  #10  
Vechi 28.12.2008, 19:50:45
BogdanF2 BogdanF2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.10.2008
Mesaje: 858
Implicit

Citat:
În prealabil postat de venypad Vezi mesajul
Un parinte s-a dus la pr. Iustin Parvu, in vara trecuta, si acesta cu lacrimi i-a zis ca nu mai este mult timp si se vor desfiinta manastirile si calugarii vor nfi izgoniti in lume. Cunoasteti ceva?
Stiu ca mai multi au auzit de la Pr. Iustin ca se poate ca in curand sa fie dati afara din manastiri, ca in monahism nu prea mai exista siguranta zilei de maine. Il respect foarte mult pe Pr. Iustin, si cred ca stie ce zice. Ne asteapta vremuri grele, Apocalipsa este foarte aproape, le fel ziceau si Cuv. Paisie Aghioritul si Pr. Cleopa si altii.

Am mai auzit odata in (iero?)monah spund ca in curand manastirile vor avea mult de suferit din cauza diverselor reglementari europene (ca nu indeplinesc cine stie ce standarde), etc...
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic ciprian69 Intrebari utilizatori 0 17.05.2010 02:05:49
Din nou la invatatura Sfintilor Parinti georgeval Generalitati 15 31.05.2009 17:50:26
Din invataturile Sfintilor Parinti despre cum se deosebim vedeniile. camiann Generalitati 2 03.02.2009 16:17:44
Profetii ale sfintilor parinti patinina34 Generalitati 7 04.01.2009 06:54:53
Profetii ale Sfintilor Parinti Capy Generalitati 12 27.06.2007 20:44:48