Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 14.09.2006, 12:33:04
silverstar's Avatar
silverstar silverstar is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.04.2006
Mesaje: 1.791
Implicit

La noi, la crestin-ortodocsi, se fac pomenile pentru morti, imediat dupa inmormantare, la 40 de zile si tot asa, dupa obiceiul locului. Este stiut, chiar si preotul o spune, ca mortul nu mananca nimic si, totusi... Ce semnificatie au aceste pomeni si de ce se spune "primeste de sufletul lui...X". Aici am eu niste nelamuriri. Vrea sa-mi spuna cineva, dar nu cu citate copiate de nu stiu pe unde si nici cu trimiteri la nu stiu care pagina. Din practica si din constatarea proprie. Multumesc!
Reply With Quote
  #2  
Vechi 14.09.2006, 14:51:46
phradmon phradmon is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.12.2005
Mesaje: 126
Implicit

Este foarte simplu: pomenile reprezinta o modalitate de a face milostenie. Daca aratam lui Dumnezeu dragostea noastra pentru cei adormiti, Dumnezeu, care nu poate fi mai putin iubitor decat oamenii, le va arata si El dragostea Sa. Ceea ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 15.09.2006, 09:06:45
marlene marlene is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 09.07.2006
Mesaje: 24
Implicit

Citat:
În prealabil postat de silverstar
La noi, la crestin-ortodocsi, se fac pomenile pentru morti, imediat dupa inmormantare, la 40 de zile si tot asa, dupa obiceiul locului. Este stiut, chiar si preotul o spune, ca mortul nu mananca nimic si, totusi... Ce semnificatie au aceste pomeni si de ce se spune "primeste de sufletul lui...X". Aici am eu niste nelamuriri. Vrea sa-mi spuna cineva, dar nu cu citate copiate de nu stiu pe unde si nici cu trimiteri la nu stiu care pagina. Din practica si din constatarea proprie. Multumesc!
Cand moare omul,vin atatia draci cate pacate a facut si atatia ingeri cate fapte bune are,apoi vine moartea in chip groaznic iar in acel moment sufletul se retrage in cele doua parti domnitoare ale lui "inima si creierul".In momentul primirii paharului mortii sufletul iese afara din trup,si apare ingerul pazitor pe care il avem de la Sfantul Botez si care ne insoteste inca patruzeci de zile pana la judecata particulara.Ingerul spune tot ce a facut,ce a gandit,ce a vazut de cand era de vreo trei ani.Asta se intampla in prima zi.In ziua a doua,sufletul e tot in casa si el vede cum este plans de cei dragi.In aceasta zi sufletul este dus de inger si ii arata si locurile unde a facut faptele.In a treia zi sufletul trebuie sa treaca vamile pana la patruzeci de zile,ingerul pazitor mai ia inca sase ingeri purtatori de lumina pentru ca ies inaintea lor multime de draci.Cand vin cei sase ingeri sufletul isi ia ramas bun de la trup pentru ca nu o sa-l mai vada.La vami sunt dracii care au cerut voielui Dumnezeu sa faca vamile.Cand sufletele ajung la vami dracii pun la cantar ce a adus ,pe umarul stang faptele rele iar pe umarul drept faptele bune care sunt cantarite de ingeriul dreptatii.Daca la spovedanie s-au marturisit toate faptele,Duhul Sfant a sters din catastifele lor ce au scris si omul este iertat de toate pacatele.Dupa ce trece toate vamile ajunge la cer si vede acolo o lumina de miliarde de ori mai frumoasa si mai stralucita decat soarele, iar in acest timp sufletul este dus sase zile in Rai oricat de pacatos ar fi.In ziua a noua vine sufletul impreuna cu ingerul pazitor din nou inaintea Tronului lui Dumnezeu care porunceste ca acesta sa stea treizeci de zile in iad.Aici vede sufletul muncile cele mai groaznice ale iadului.In a patruzecea zi sufletul impreuna cu ingerul pazitor se prezinta inaintea Tronului lui Dumnezeu pentru judecata particulara cand se hotaraste unde va sta sufletul pana la Judecata de apoi.De aceea e bine ca in aceste zile sa fie pomenit la sfintele Liturghii,sa se faca milostenie la saraci pentru a afla si el mila de la Dumnezeu.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 18.09.2006, 07:59:24
silverstar's Avatar
silverstar silverstar is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.04.2006
Mesaje: 1.791
Implicit

Am pus o intrebare simpla, despre un lucru pe care toti il facem. Pomenile sau praznicele pentru morti. Nimeni nu poate sa raspunda. Se merge pe langa subiect, dovada ca oamenii fac aceste lucruri cu ochii inchisi fara sa se intrebe de ce si cui foloseste. Pentru ca nu suntem informati si nici nu cautam sa ne informam, ne poate oricine pacali si lumea crede orice aude doar pentru ca este spus de nu stiu care persoana care prezinta credibilitate. Un om informat nu poate fi mintit, un om informat stie ce si de ce face si cui foloseste sau la ce foloseste. Sau facem asa doar pentru ca este in traditia noastra crestin-ortodoxa?
Trebuie sa invatam unii de la altii, trebuie sa ne informam, trebuie discutat cu preotul care sa ne lumineze de ce trebuie facute unele lucruri. Nu e rusine sa intrebi, e mai rusine sa faci unele lucruri precum un robot si sa nu stii de ce le faci.
Intrebarea ramane valabila.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 18.09.2006, 09:09:19
Clausemi
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Intrebarea ta este absolut normala.
Aceste pomeni se fac pt cei trecuti in viata de dincolo tocmai pt a arata ca trecerea lor nu este in "nefiinta" ci sunt in Viata de dincolo in locul pe care si l-au pregatit singuri inca din aceasta lume sau din aceasta viata materiala.
Gestul nostru demonstreaza credinta noastra in Hristos si in Inviere,se pastreaza astfel comunicarea in continuare cu cei care au plecat de langa noi..pt ca daca nu ar fi asa nu ar avea sens aceste pomeni...daca am crede ca cel care a murit nu mai exista.
Ritualul si slujbele in sine sunt bine stabilite de Biserica inca din primele secole crestine...ceea ce se intampla azi in tara noastra si nu numai ,tine de imbinarea obiceiurilor profane cu cele crestine ,care s-au petrecut odata cu aparitia crestinismului in locul respectiv.Aceste traditii,in general s-au transmis pe cale orala si sunt practicate pana in ziua de azi,mai mult sau mai putin cu derivatii(exagerari) de la o zona la alta.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 18.09.2006, 09:36:29
silverstar's Avatar
silverstar silverstar is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.04.2006
Mesaje: 1.791
Implicit

Pai, ceea ce ai spus ar trebui să ştie orice creştin. Mulţumesc. Este vorba despre o comunicare între sufletul celui plecat şi sufletele celor rămaşi.

Dar, de aici se naşte o altă întrebare: nu mă refer la noi, ortodocsii, ci la cei de o alta credinta care nu fac pomeni, nu fac ceea ce se face la noi? Acolo se mai poate vorbi de o comunicare, de o pomenire? Se spune ca sufletul asteapta sa fie pomenit si noi o facem atunci cand dam ceva si spunem "să fie de sufletul lui X..." O facem poate si atunci cand ne amintim, cand povestim ceva legat de cei care nu mai sunt...
Reply With Quote
  #7  
Vechi 18.09.2006, 11:45:55
Clausemi
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Eu cred ca am fost destul de clara cand am spus ca aceste pomeni si pomeniri se fac de catre ortodocsi tocmai in ideea comunicarii si comuniunii cu cei plecati de langa noi pt a ne arata credinta in Hristos, in Invierea Lui si in Imparatia Lui.
Ce fac celelalte culte demonstreaza indepartarea lor in timp de esenta crestinismului prin excluderea unor Taine,prin interpretari si practici noi infiintate.
Taina Impartasaniei,numita si Cuminecatura este marturia acestei comuniuni si comunicari intru Hristos a intregii crestinatati...de ce credeti ca se foloseste aceeasi lingurita?Tocmai pt a arata comuniunea...de ce se cere participarea la Sf.Liturghie?Tocmai pt a participa la comunicare si impreuna comuniune cu Hristos....aceste lucruri tainice si cu semnificatie adanca nu mai exista in randul cultelor protestante si neo-protestante.
Daca facem referire la celelalte religii...nu la culte...trebuie sa recunoastem ca ofrandele au existat inainte de Hristos si se practica pana in ziua de azi dar au un caracter profan si se aduc fie in cinstea zeilor,fie pt cei morti cu diferenta ca lumea de dincolo este perceputa in alt mod ,in functie de religia respectiva.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 06.05.2009, 15:06:47
windorin's Avatar
windorin windorin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.10.2006
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.405
Implicit

Pomenile sunt fapte ale dragostei si ale milostivirii. Se stie ca, pana la Judecata de Apoi, sufletele celor adormiti mai pot fi inca ajutate de cei ramasi pe pamant, spre a se curati si mai mult. De aceea, Biserica ii tot pomeneste, in rugaciunile ei, pe cei adormiti. La Sfanta Liturghie, pe Sfantul Disc, exista si niste particele scoase pentru cei adormiti.

Prin aceste mese si dari de pomana, cei in numele carora se dau pot primi si mai mult milostivirea lui Dumnezeu. Nu de putine ori, in viata fiind, un om a primit binecuvantarea lui Dumnezeu pentru rugaciunile altuia. Tot asa e si cu cei adormiti, pentru rugaciunile si milosteniile celor ramasi dupa ei, aceia se pot bucura de roade duhovnicesti.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)

Reply With Quote
  #9  
Vechi 07.05.2009, 10:56:24
adorcrysti
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Ce este parastasul?

Potrivit învățăturii și credinței creștine, viața omului nu se sfârșește o dată cu moartea trupului, iar sufletul își continuă existența și dincolo de hotarele vieții pământești. Din acest motiv, nu dăm uitării pe cei adormiți nici după înmormântarea lor, ci îi pomenim pururi, ne rugăm și mijlocim pentru odihna și pentru iertarea păcatelor lor.

Cât timp suntem în viață putem să facem toate pentru sufletele noastre: să priveghem, să postim, să ne rugăm continuu etc. Imediat ce murim, însă, nu mai putem face nimic pentru acestea. Însă dacă cineva vorbește lui Dumnezeu despre cei răposați, îl va auzi Dumnezeu, îi va asculta rugăciunea. Cu alte cuvinte în fața lui Dumnezeu este utilă și folositoare „mijlocirea”. Când cei dragi nouă pleacă din lumea aceasta, lasă în urma lor o rugăminte, care sună mai degrabă a poruncă: „…vă rog pe toți și cu stăruință cer vouă să vă rugați neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă așeze unde este lumina vieții” (Slava de la Slujba înmormântării). Așadar, cei adormiți doresc să ne pese totdeauna de ei. Întotdeauna să facem ceva pentru sufletele lor.

Ce putem face pentru ei? Rugăciune și milostenie!

Slujba care se face pentru cei răposați se numește parastas (din greceste parastasis = a sta în rând cu cineva, a sta alături de cineva, a mijloci pentru cineva) și înseamnă rugăciune de mijlocire la Dumnezeu pentru sufletele celor care nu mai sunt printre noi.

Creștinii nu-și uită morții după îngroparea lor, ci se preocupă de rugăciuni pentru ei și de pomenirea numelui lor. Soroacele de pomenire individuală a morților în Biserica Ortodoxă sunt următoarele:

√ La 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi și a Învierii din morți a Mântuitorului a treia zi;

√ La 9 zile după moarte, “ca răposatul să se învrednicească de părtășia cu cele 9 cete îngerești și în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moștenească și morții noștri“;

√ La 40 de zile (sau șase săptămâni), în amintirea Înălțării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, “pentru ca tot așa să se înalțe și sufletul răposatului la cer“;

√ La trei, șase și nouă luni, în cinstea Sfintei Treimi;

√ La un an, după exemplul creștinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morții martirilor și a sfinților, ca zi de naștere a lor pentru viața de dincolo.

√ În fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele 7 zile ale creației.

De reținut!

Spre a nu greși în privința pregătirilor pentru aceste pomeniri, cel mai indicat este să se ia legătura în prealabil cu preotul. Acest lucru este necesar întrucât trebuie stabilite, de comun acord, data și ora săvârșirii pomenirii.

De obicei, soroacele nu se fac în orice zi a săptămânii, ci mai ales marțea, joia și sâmbăta.

La aceste zile de pomenire individuală a celor răposați, Biserica a stabilit zilele de pomenire generală a morților, și anume: sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului de sec de carne sau a Înfricoșatei judecăți, numită și Moșii de iarnă, sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt sau Moșii de vară, la care tradiția a adaugat și Moșii de toamnă (între 26 octombrie și 8 noiembrie), sâmbetele Postului Mare, Paștele blajinilor (luni după Duminica Tomei) și Joia Înălțării, în special pentru eroi, ca și ziua hramului bisericii.

Toate aceste zile de pomenire, individuală sau colectivă, sunt momente de vie și profundă comuniune cu cei răposați. Ele trebuie respectate și cultivate, căci prin aceasta întreținem vii cultul morților și pomenirea lor.

În același timp, pomenirea morților este un moment de reflecție și pentru fiecare dintre noi. Fără îndoială, moartea este cel mai sigur și totodată cutremurător eveniment din viața noastră. Firește, ar trebui să o avem în vedere și să ne facem probleme. Nimeni nu a semnat un contract cu viața pământească pentru prelungirea acesteia. Prin gândul la moarte, gravat adânc în sufletul nostru, vom fi mai îndreptați și mai realiști. Putem deveni alți oameni. Mai buni!

Ce materii pregătim pentru parastas?

Întotdeauna slujba de pomenire a morților este precedată de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie care se săvârșește în sfânta biserică. Pentru slujba parastasului orice creștin aduce o colivă, colac sau prescură, vin, lumânări, tămâie și cărbuni.

Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuși trupul celui/celor răposați, dar are și o semnificație duhovnicească deosebită, fiind un simbol al învierii trupului, pentru că după cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ și să putrezească, tot așa trupul omenesc mai întâi se îngroapă și putrezește, pentru ca să învieze întru nestricăciune. Dulciurile care intră în compoziția colivei reprezintă dulceața vieții celei veșnice pe care ne dorim și pentru care ne rugăm să o dobândească cei adormiți. Pe colivă se așază Sfânta Cruce și se ornează în chip frumos (de obicei cu bombonele colorate, care închipuie frumusețea faptelor bune pe care răposatul/răposata le-a lasat ca mărturie în lumea aceasta).

Colacul sau prescurile sunt de obicei frumos împletite și poartă pe ele simboluri liturgice (sfânta cruce). Pe acestea (colivă, colaci) se așază o lumânare aprinsă. Lumânarea este semnul și chipul trecerii noastre prin viață. Așa cum arde și se consumă lumânarea, așa arde și se consumă viața noastră. Lumânarea este și un frumos simbol al omului bun: lumânarea, pentru a oferi lumină trebuie ca, încet-încet, să se consume. La fel și creștinii (cărora Iisus le-a spus “Voi sunteți lumina lumii!“), pentru a fi lumină pentru cei din jur, pentru a fi coerenți și a-și trăi corect credința, trebuie să se jertfească, să ofere ceva din ei, să se consume în fiecare zi câte puțin.

Lumânarea se mai aseamănă nouă oamenilor și prin fragilitatea sa: se rupe atât de ușor, se sfărâmă, și totuși oferă ceea ce nu poate oferi nici piatra, nici apa, nici pământul: flacără, pentru a fi lumină și căldură lumii.

Vinul, care se toarnă cruciș pe colivă (trupul celui răposat), semnifică aromatele cu care a fost uns trupul Domnului.

De asemenea, se obișnuiește să se ofere un prosop (de la gr. prósopon = persoană). El se oferă pentru a ne aduce aminte de persoana în numele căreia s-a dat pentru a o pomeni.

Am amintit că, pe lângă rugăciune, este necesară milostenia.

Prin milostenie se mângâie sufletele celor adormiți. „Mila curăță toate păcatele!” (Tobit 12,9). Cu siguranță trebuie să miluim pe cel care are nevoie de milostenie: pe înfometat, pe cel gol, pe cel însetat. Când un semen de-al nostru este miluit, se alină și se bucură. Și dacă se roagă pentru cei răposați, rugăciunea lui are o mare putere (de aceea se și spune când primim ceva de pomană: Dumnezeu să-l ierte! sau Bogdaproste!).

Cine dă de mâncare celui flămând, de băut celui însetat, de îmbrăcat celui gol, acoperiș celui străin, slujește Domnului, întrucât Domnul se identifică cu toți cei aflați în categoriile menționate mai sus. Cine merge la cel bolnav și la cel din închisoare, la Domnul merge. Și în Sfânta Scriptură stă scris: „Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului și El îi va răsplăti fapta lui cea bună” (Pilde 19,17).
Reply With Quote
  #10  
Vechi 07.05.2009, 10:56:54
adorcrysti
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Când nu facem parastase?

Nu se fac parastase în următoarele zile și perioade din cursul anului:

a) Duminicile de peste an, pentru că duminica, amintind de Ziua Învierii, e zi de bucurie, iar nu de întristare;

b) În cele douăsprezece zile dintre Nașterea și Botezul Domnului. Chiar dacă în unele biserici se fac parastase duminica, cel puțin în duminicile Penticostarului, adică în cele dintre Paști și Rusalii, nu se cuvine nicidecum să se facă parastase, pentru a nu se întuneca bucuria Praznicului cel mare al Învierii;

c) De la lăsatul secului de carne până la sâmbăta întâi din Postul Mare, sâmbăta Sf. Teodor;

d) Din sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomei;

e) La praznicele împărătești sau la sărbători mari;

f) În timpul Postului Mare, nu se face parastas în zilele de rând (luni, marți, miercuri, joi, vineri), deoarece în aceste zile nu se face liturghie obișnuită sau deplină.

Alte sfaturi legate de pomenirea morților

√ Este de dorit ca pomenirile să se facă legate de săvârșirea Sfintei Liturghii, aceasta fiind cea mai importantă slujbă de mijlocire pentru cei morți. Dacă nu este posibil de fiecare dată, cel puțin la 40 de zile, la un an și la șapte ani, ar fi de dorit ca parastasul să urmeze după Sfânta Liturghie;

√ La întocmirea sau scrierea pomelnicului nu este nici nevoie și nici recomandat să se adauge “la pomenirea de nouă zile, 40 de zile, un an, șapte ani, mort fără lumânare etc.“. Cărțile de cult nu prevăd așa ceva și nici slujitorii nu trebuie să adauge nimic în plus, ca și când ar trebui să atragem atenția Mântuitorului asupra sorocului de care este vorba;

√ La pomenirea de 40 de zile, numită pe alocuri slujba de ridicare a Panaghiei, pe lângă celelalte, se pregătesc o icoană și un colac. Din colac preotul va scoate părticica pe care o va așeza apoi pe icoană și din care va împărți spre gustare rudelor răposatului;

√ Referitor la darurile care se dau de pomană, se obișnuiește ca, la 40 de zile și la un an, să se dea diferite lucruri și, mai ales, îmbrăcăminte și încălțăminte, obiecte de uz casnic, dar nu ne oprește nimeni să dăm oricând și orice pentru cel răposat. Există obiceiul îndătinat să se împartă de fiecare dată farfurii cu mâncare, căni sau pahare, precum și linguri sau furculițe: șase, douăsprezece, douăzecișipatru. Rânduielile bisericești nu prevăd nimic în această privință și fiecare poate da cât crede de cuviință, numărul acestora neavând nicio influență asupra stării sufletești a celui răposat;

√ După oficierea slujbei și binecuvântarea ofrandelor de mâncare și băutură, cei prezenți sunt datori să mănânce cu bună-cuviință și cu rugăciune în gând, pentru cel decedat. Nu se vorbește fără rost, nu se fac glume, nu se râde, dar nici nu se mănâncă, nici nu se bea întocmai ca la nuntă. În loc de “noroc!” sau altă urare, atunci când se gustă din pahar, se zice “Dumnezeu să-l/s-o ierte!“, iar când se primește un vas, îmbrăcăminte etc. de pomană, nu se zice „mulțumesc!“, ci “Dumnezeu să primească!“
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Slujbele pentru morti Florin-Ionut Generalitati 13 01.02.2012 10:59:10
Ne-a citit la morti! bitaionela Vrajitoria 21 20.06.2011 21:24:41
Rugaciunile pentru cei morti tantica Intrebari utilizatori 2 27.03.2011 21:38:53
Grija de cei morti NECTARIE Generalitati 180 17.02.2011 18:19:54
425 de morti de holera podolski_2 Umanitare 5 05.12.2008 00:04:45