O minune a lui Dumnezeu pentru poporul roman  Vineri 09 Decembrie 2005

Revolutia m-a prins la Patriarhia Ecumenica din Constantinopol

- Inalt Prea Sfintite, intalnindu-va in spatiile generoase ale Memorialului de la Timisoara, se impune o intrebare de la sine: ati participat la inceputurile Revolutiei Romane de la Timisoara, ati vorbit in celebrul balcon al Operei?
- Memorialul Revolutiei din Timisoara e realizat din initiativa doctorului Traian Orban, care Đ asa cum se stie a fost ranit in primele zile din decembrie 1989. Dar, dincolo de toate acestea, fiind un om deosebit, a avut o idee frumoasa si generoasa, cand s-a gandit la realizarea Memorialului Revolutiei, pentru ca  din pacate oamenii incep sa uite. Insesi idealurile Revolutiei n-au putut fi toate implinite, in ciuda libertatii dobandite in 1989, astfel incat un Memorial era mai mult dec|t oportun. In ce ma priveste, am imbratisat acest ideal din primul moment, dar intr-un fel si cu parere de rau, pentru ca in zilele cand a inceput Revolutia la Timisoara, n-am fost in oras si imi imput si acum acest lucru, desi n-am fost eu cauza absentei de aici: a trebuit sa merg intr-o delegatie la Constantinopol, la Patriarhia Ecumenica. Acolo m-a prins inceputul Revolutiei. Am plecat cat am putut de repede de la Istanbul, pentru a ajunge in tara, dar de la Bucuresti n-am putut pleca imediat la Timisoara. Pana s-a putut vorbi la telefon, colaboratorii mei de aici imi comunicau mereu ca revolutionarii cereau sa fiu si eu prezent alaturi de ei, mai ales in celebrul balcon al Operei din Timisoara. Indata ce am putut pleca din Bucuresti, m-am atasat intregii miscari care s-a produs atunci, in decembrie 1989, si intr-un fel cu sentimentul vinovatiei ca n-am putut sa contribui si eu la Revolutie, dar si cu o admiratie deosebita pentru ceea ce s-a intamplat in acele zile. Dar cum spuneam, foarte usor si repede, lumea uita ce s-a petrecut atunci. De aceea, un memorial al Revolutiei, ca si cel de la Timisoara, sau de la Sighet, le-am gasit extrem de necesare.

Capela ecumenica de la Memorialul Revolutiei din Timisoara
- Cum ati intampinat ideea doctorului Orban de-a infiinta un Memorial al Revolutiei la Timisoara?
- Pe parcursul timpului, am incercat sa-mi aduc contributia, impreuna cu institutia pe care o reprezint. Intre altele, mi s-a parut o idee foarte potrivita, aceea a crearii unui altar ecumenic, un fel de capela Đ pentru ca spatiul de acolo nu permitea ridicarea unei biserici -, care sa reprezinte toate confesiunile, asa cum in timpul Revolutiei, oamenii n-au facut deosebire de apartenenta confesionala. De aceea, in masura in care mi-a fost cu putinta, Mitropolia Ortodoxa din Timisoara a contribuit la realizarea capelei, care pana la urma a fost finalizata cu cateva picturi si icoane, care reprezinta nu numai confesiunea ortodoxa, ci si cea catolica. Dar, |ntr-un fel unic, e un spatiu de rugaciune pentru absolut oricine, indiferent din ce religie vine, sau confesiune. In general, insa, am incercat sa sustin ideea Memorialului Revolutiei pentru ca si astazi poate mai mult decat in anii trecuti lumea incepe sa uite ce s-a intamplat. Or, acest Memorial cum ii spune si numele - readuce in memoria oamenilor acele evenimente extraordinare din 1989, care au dus la schimbarea cel putin din punct de vedere formal! a situatiei politice din Romania, prin inlaturarea dictaturii comuniste.

Minunata prezenta a lui Dumnezeu in istorie
- Parinte Nicolae, ce inseamna pentru dvs, ca mitropolit al Bisericii Ortodoxe Romane, Revolutia din decembrie 1989?
- Am avut mereu convingerea ca Revolutia a fost un fel de minune a lui Dumnezeu. Se vorbea foarte mult in acele zile de aceasta idee, se foloseau chiar expresii de genul "Dumnezeu si-a intos din nou fata catre Romania"! Asa cum s-au petrecut lucrurile atunci, le-am considerat ca o minune dumnezeiasca, pentru ca nimeni n-ar fi putut crede, pana in decembrie 1989, ca situatia politica de la noi din tara, cu dictatura lui Ceausescu atat de dura si apasatoare, ar fi putut fi inlaturata intr-un termen atat de scurt. De aceea, eu asa am privit lucrurile, ca fiind o minune a lui Dumnezeu pentru poporul roman! Memorialul de la Timisoara, care s-a putut realiza e tot un fel de minunata prezenta a lui Dumnezeu in istorie, pentru ca greutatile intampinate, au putut fi depasite doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Oricum, ceea ce s-a facut e un lucru extraordinar, care peste ani si ani va aduce aminte mereu de evenimentele din 1989, cu indatorirea pe care o avem noi toti de-a nu le uita, de-a le actualiza mereu, impreuna cu idealurile pentru care atunci au luptat multi si au murit multi: mai multa libertate si demnitate, cat si inlaturarea unei dictaturi cum putine au existat in istorie, de-a lungul vremurilor.

Istoria va fi recunoscatoare Memorialelor de la Sighet si Timisoara
- Cum va explicati ca autoritatile politice, care s-au perindat de-a lungul anilor, n-au sprijinit nici Memorialul Sighet, nici cel de la Timisoara, asa cum ar fi meritat, desi sunt singurele institutii nationale care ilustreaza ideea ca poporul roman - in marea lui majoritate s-a opus dictaturii si regimului comunist?
- Din pacate, aceasta e o realitate trista care ar putea fi consecinta si a unei mentalitati ce se schimba mai greu. si eu am observat acest lucru, desi nu vreau sa critic, nici sa acuz pe nimeni. Dar am constatat Đ si uneori chiar prin experienta mea proprie!  ca nu totdeauna sechelele unei mentalitati, care s-au instaurat in Romania aproape o jumatate de secol, pot fi inlaturate prea usor. si uneori, nici nu ne dam seama ca ne comportam asa cum ne-am comportat pe vremea comunismului, atat in ce priveste atitudinile de fiecare zi ale oamenilor, dar pana si in limbaj, care in multe privinte a ramas ca inainte. Cred ca aceasta explica greutatile pe care le-au intampinat cei care au realizat Memorialul de la Timisoara, dar si cei care au realizat Memorialul de la Sighet. Totusi, important e ca s-a reusit si la Timisoara, si la Sighet! Cred ca pe parcursul anilor, aceste doua Memoriale vor avea un rol foarte important, sa aduca mereu in memoria oamenilor niste vremuri care au fost foarte tragice, care i-au marcat nu numai pe romani, ci aproape intreaga lume si Europa, in special. Peste tot, in timpul revolutiilor din 1989, au fost atatea victime, atatia oameni care au suferit, atatia oameni care au pierit, atatea familii care au ramas cu multe tragedii in viata lor, dupa ceea ce s-a petrecut in timpul dictaturii comuniste. De aceea, vad aceste Memoriale de la Sighet si Timisoara ca foarte necesare, chiar daca astazi cei care le-au realizat mai intampina mari dificultati. Nesfarsitul timp istoric le va fi recunoscator!

Timpul istoric lucreaza pentru Regele Mihai
- Parinte mitropolit, cum evaluati faptul ca pe prima pagina a Cartii de Onoare a Memorialului Timisoara au semnat Regele Mihai I de Romania si Regina Ana?
- Regele Mihai si Regina Ana au fost cu sufletul alaturi de Revolutia Romana. Ca unul care a patimit indelung, Regele Mihai a trecut prin toate tragediile pe care le-a creat regimul comunist. El insusi, asa cum a marturisit-o adeseori, a vazut in revolutia de la Timisoara un semn divin. Pacat ca idelurile Revolutiei nu si-au gasit toate implinirile! Dar Dumnezeu va avea grija de noi, daca vom fi vrednici ca romani, sa ne ajute sa traim intr-o masura mai mare consecintele Revolutiei. Regele a fost foarte sensibil la tot ceea ce s-a intamplat, asa cum a marturisit, departe de tara, de unde a urmarit cu sufletul intreg ceea ce s-a petrecut la Timisoara. Asa cum s-a spus in vremea aceea, Revolutia a inceput la Timisoara si s-a rasp|ndit in toata tara. Era inevitabil ca Maria Sa Regele Mihai sa urmareasca tot ce s-a intamplat aici si, bine|nteles, ceea ce-a urmat dupa decembrie 1989. Iar timpul mare al lumii lucreaza pentru valorile care s-au sacrificat, cand clipa istorica a cerut jertfe pe masura!

Mitropolitul Banatului elogiaza "Romania libera"
- Inalt Prea Sfintite, ce parere aveti despre cotidianul "Romania libera"?
- Cred ca e unul din cotidianele cele mai de atitudine de la noi din tara, de care m-am apropiat din primele momente de dupa Revolutie, prin faptul ca am fost contactat de oameni ai ziarului. Sigur, pe urma, citindu-l, mi-am dat seama ca este unul din cotidianele cele mai ferme si mai consecvente in atitudine. Dl Mihai Bacanu mi-a luat printre primele interviuri pe care le-am dat unui ziarist, dupa 1989. Sigur ca asta mi-a creat un fel de legatura sentimentala cu ziarul! A urmat, apoi, un alt interviu pe care mi l-a luat dl Zubascu, in 1997, care m-a cautat la Bucuresti, cand participam la Sf. Sinod de la Patriarhie. Atunci a fost pentru mine un moment cand am putut  ca sa zic asa - sa-mi descarc sufletul si sa marturisesc multe lucruri care-mi stateau pe suflet, in sensul ca sunt unul din cei mai vechi ierarhi din Biserica Ortodoxa Romana, care am trecut prin anii lungi ai dictaturii comuniste, cand a trebuit si eu sa fac multe compromisuri. Am avut atunci prilejul, prin interviul pe care mi l-a luat  prima data  dl Bacanu, dar pe urma si dl Zubascu, sa spun ceea ce imi statea pe suflet. Aceste imprejurari m-au facut sa ma simt foarte legat de ziarul "Romania libera". Bineinteles ca a contat enorm pentru mine si modul cum  de la inceput  ziarul acesta si-a acoperit numele pe care il poarta, de "Romania libera". Asa cum atunci doream toti sa fim liberi, aproape ca am confundat ziarul "Romania libera" cu "Europa libera", care in perioadele cele mai dificile ne-a dat posibilitatea sa ascultam lucruri pe care altcineva nu ni le spunea. De aceea respect eu ziarul "Romania libera" si ii acord tot creditul!

Un articol de Florin Esanu si Ion Zubascu

Sursa: Romania Libera

• IPS Nicolae Corneanu
  Publicat in : Religie
• Pastorala de Sfintele Pasti 2013 - IPS Nicolae Corneanu
  Publicat in : Invierea lui Hristos
• Pastorala la Invierea Domnului 2014 - IPS Nicolae Corneanu
  Publicat in : Invierea lui Hristos