Pentru o mai activa prezenta a Bisericii in societate

Pentru o mai activa prezenta a Bisericii in societate Mareste imaginea.

 

Convorbire cu parintele Arhimandrit Dr. Ioasaf Popa

 

Reporter: Parinte Arhimandrit, ca duhovnic, va aflati intr-o apropiere aparte cu cei care vin in biserica si astfel ajungeti sa simtiti starea lor sufleteasca. Duhovnicii sunt calauzele noastre, fiindca il marturisesc in mod continuu pe Hristos, fie printr-o relatie directa cu credinciosii, fie prin simpla lor existenta. Dar, in lipsa acestor calauze, drumul devine dificil, cararile intortocheate, si multi se ratacesc. De aceea vin si va intreb, parinte, ce se poate face in aceasta situatie in care oamenii - si in special cei din mediul urban,- impartiti intre serviciu si casa, intre grijile zilei de azi si grijile zilei de maine, ajung sa piarda contactul cu Biserica?

 

Arhim. Ioasaf Popa: In biserica vin doar cei ale caror inimi bat la fel ca si ale noastre. Cei care conduc societatea, factorii de raspundere din societate, nu vin. Nici cei care o conduc politic, nici cei care o conduc economic. Nu vin... ca n-au nevoie de Dumnezeu. Viitorul Bisericii noastre depinde doar de noi, nu de starea sociala. Multi din Biserica arunca totul pe comunism, pe aceasta perioada de intuneric. Ce-a facut Biserica in acesti cinci ani? Ce-au facut preotii in Bucuresti? Trebuia fiecare sa se duca sa predea norma dubla, sa faca religie! Sunt putini preoti care predau. Vedeti dumneavoastra, s-a zis ca ne-au persecutat comunistii. Ideologic asa a fost, dar am avut o teologie. Se organizau cursuri de doctorat. Cu ordine si disciplina s-a facut teologie. Eu am realizat o statistica, si e evident ca ceea ce s-a scris intre cele doua razboaie, cand aveam toate conditiile, e de doua ori mai putin fata de perioada comunista. S-a facut carte. Acum, dupa Revolutie, parca toate au amortit. Vedeti, noi, romanii, intelegem libertatea gresit. Democratia, dupa multi, este libertatea de a face orice. Nu este adevarat. Esti liber sa faci ce vrei, dar tinand seama intotdeauna de aproapele tau si de semeni. Nu poti face rau altuia sub nici o forma - nici chiar prin inactivitate.

 

Parintele Staniloae spunea ca libertatea inseamna responsabilitate.

 

Sigur ca da, responsabilitate.

 

Iar la toate acestea se mai adauga si superficialitatea sau comoditatea celor ce ar avea nevoie de preoti, de duhovnici. Aceasta apropiere e cu atat mai greu de realizat.

 

Nu vin oamenii. Eu cred ca ar trebui ca preotii, in parohiile de la tara, pentru ca la oras e mult mai greu, sa se duca ei dupa oameni. Fiindca Mantuitorul cand a venit, n-a stat in templul din Ierusalim sa vina lumea la El. A umblat dupa ei.

 

Sa iesi in intampinarea celui ce are nevoie de tine.

 

Sigur ca da. Altfel, de ce te numesti pastor? Pastorul sta si asteapta oile, sau se duce dupa ele, le ia, le duce la pascut, le adapa? Nu se desparte de ele. Am spus asta si inainte de Revolutie, in niste articole. Preotii trebuie sa coboare in popor. Cel mai mare rau ni l-a facut Cuza, ca a secularizat. Dar, cand l-a transformat pe preot in functionar, atunci a facut rau. Acum, preotii nostri stau si asteapta, iar acest lucru e foarte grav. Preotii trebuie sa porneasca. Daca nu pornim noi dupa oameni, se duc sectantii. Acum suntem pusi in situatia sa ne aparam noi. In timpul comunismului am fost aparati: sectantii n-aveau voie sa miste, erau patrusprezece culte, dar nu se facea prozelitism masiv. Ca Biserica Ortodoxa a avut probleme, este altceva, dar interesele natiei crestine ortodoxe au fost pastrate; acum suntem lasati "liberi", astfel ca s-au dezlantuit toti impotriva noastra ca sa distruga Ortodoxia. De aceea, spun ca legatura cu parohia este viata Bisericii si depinde de preoti. De ce sunt pastori? Am intalnit de curand un preot tanar, fost sef de promotie, care are o parohie intr-un sat. Mi-a spus: "Parinte Ioasaf, nu plec de acolo. E adevarat ca n-am masina, dar am casa parohiala; m-am aranjat si ma simt asa de legat de sat. N-am nici un sectant. Sunt prezent in sat. Pe langa familia mea, satul imi este familie, ca n-am putut sa ma smulg din el". Si mi-a placut. Viitorul Bisericii noastre depinde doar de noi, nu de altcineva. Asta e pastorirea: procesul de continua invatatura, care culmineaza cu liturghia.

 

Parintele Paisie Olaru spunea ca cei din ziua de azi sunt lipsiti de bucuriile vietii crestinesti fiindca, departandu-se de preot, se despart de Biserica si astfel de Hristos.

 

Desigur. Iar eu imi amintesc preotul de la mine din sat. Statea in poarta casei, cu coatele pe gard, si vorbea cu oamenii: "Ce faci, nea Oprea? Ce face cutare?", adica era foarte popular. Facea slujbe, dar nu lua nici un ban. Toamna insa, avea fiecare grija. Imi amintesc ca bietul tata - Dumnezeu sa-l ierte! - spunea: "Marito, sa punem ceva deoparte, sa-i ducem popii, ca a venit si ne-a facut slujbe". Nu-i nevoie sa te tocmesti. Atunci te iubeste poporul, cand nu ceri, altfel nu. Cu preoti negustori nu facem decat sa injunghiem Biserica lui Hristos. Si aici este treaba episcopilor. Episcopii au un rol foarte important; de aceea sunt conducatori. Pacat ca toate treburile astea administrative le rapesc tot timpul. Cate ore de pastorie duhovniceasca, de invatatura face un episcop? Trebuie sa se gaseasca o formula pentru a se elibera, si episcopii sa poata fi prezenti in popor. Eu as organiza chiar si in zile de lucru, prin sate, slujba episcopala. Ca sa fie prezenti in mijlocul maselor. Prezenta episcopilor in mijlocul maselor e foarte importanta. De ce nu chiar episcopi misionari? Nu cu alte treburi. Nu se poate sa semeni asa in oameni si sa lasi la intamplare cum creste. Trebuie sa ai grija in continuare. Daca mai este ceva in credinciosii nostri, e asa, ce-au mai apucat, ce mai stiu de acasa si ce creste de la sine, pentru ca este legea morala din om. Si creste, dar cu buruieni, nu cum trebuie. Or, sub indrumarea preotului ar putea creste drept.

 

Totusi, daca este privita statistic situatia Bucurestiului, adica numarul populatiei - care este in continua crestere - raportai la numarul redus de biserici, observam ca fiecarei biserici ii corespund, in medie, peste 10 000 de persoane. Nu vi separe cam mult?

 

Asa este. Duceti-va la unii preoti care au 10 000 de credinciosi, mai ales de cand s-au facut blocurile. Mie mi se pare ca ar trebui sa fie mai multi preoti, sa nu se mai puna oprelisti. Oricum, tinerii nu vor avea unde sa fie incadrati. Stiu si eu ca sunt preoti care nu vor sa lase din parohia lor. Chiar si la tara. Eu sunt de principiu sa fie preoti cat mai multi.

 

Parintele Staniloae spunea ca fiecare bloc ar trebui sa fie o parohie, doar astfel pastrandu-se, dupa modelul rural, intimitatea si bucuria specifica si absolut necesara comuniunii ortodoxe, doar astfel Biserica fiind "o bucurie a tuturor de toti". Cum credeti ca poate fi rezolvata actuala criza, ale carei efecte se fac simtite nu doar la oras? Recent am calatorit in Oltenia, unde am intalnit un preot batran, care slujea pe rand in trei sate, destul de departate unul de altul.

 

Da. Spune si parintele Niculae Popescu, care da situatia preotilor in sate. Inainte erau mai multi. Slujeau cu randul. Parintele Staniloae avea perfecta dreptate. Ar trebui un numar mai mare de preoti, altfel...

 

Parintele Teofil Paraian, spunea ca la baza actualei crize spirituale se afla lipsa de interes religios, in sensul ca oamenii au ajuns "sa traiasca doar social in religie si nu religios in societate", orientarea materialista a omului modern venind si din faptul ca, in literatura ortodoxa, nu exista carti duhovnicesti scrise pentru diverse categorii de credinciosi, dupa varsta, cultura si profesie. In acelasi timp, se observa o nevoie tot mai acuta acartilor teologice, ziditoare de suflet.

 

Zice foarte bine. Sfantul Vasile are un "Discurs catre tineri". Vorbea pe categorii de oameni. Sfantul Grigorie Teologul, la fel.

 

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca putini preoti se mantuiesc. Asta din cauza raspunderii foarte mari. Nu atat pentru pacatele personale, cat pentru raspunderea pe care o au pentru credinciosi. Sa nu credeti ca poate fi o ruptura intre viata personala a preotului si activitatea sa. Daca viata personala a preotului este curata, influenteaza pe toata lumea care il cunoaste. Preotului i se zice parinte, nu? Asta trebuie sa fie: parinte. Cum e parintele pentru copiii sai, asa sa fie si pentru toti credinciosii; o prezenta continua. Rezolvarea nu este decat sa te identifici, ca preot, cu principiile pe care le sustii, pe care le propovaduiesti. Ca preot, sa fii una cu ceea ce spui. Numai asa se poate indrepta si lipsa cartilor despre care vorbiti.

 

Parinte Arhimandrit, care vi se pare cea mai mare problema cu care se confrunta in prezent societatea romaneasca si, in special, Ortodoxia?

 

Acest lichelism - dati-mi voie sai spun asa - politic. Sunt cazuri in care nu ne-au cerut rusii cat am facut noi. Acum ni se cer mai multe. Rusii nu ne-au cerut sa legiferam homosexualitatea. Nu ne-au cerut sa facem case de toleranta. Politicienii nostri au lasat sa fie atacata infrastructura spirituala a neamului. Fac unitate cu tine, dar unitate, economica. Merg cu tine si te urmez, dar pe caile economice nu pe cele ale imoralitatii. Olanda, Belgia, Danemarca, noile Sodome au devenit modele internationale. Cate semnaturi nu s-au strans impotriva legiferarii homosexualitatii? Si a tinut cineva cont de ele? Nu!

 

Deci, speranta ramane in preotii tineri, care ar reusi sa dinamizeze...

Da, dar celor tineri trebuie sa le fie alaturi si ierarhi tineri, activi in mijlocul oamenilor.  Prezenta episcopului face foarte mult.

 

 

Leon Magdan

 

25 Iulie 2012

Vizualizari: 4651

Voteaza:

Pentru o mai activa prezenta a Bisericii in societate 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE