Stilul arhitectonic bizantin

 

  

Caracterele generale ale bisericilor de stil bizantin sunt urmatoarele :  

                                                                                    

a)  Materialul de constructie preferat e caramida (singura sau alter­nata cu piatra);

 

b)  Extinderea absidelor (zidurile verticale semicirculare) la peretii laterali ai bisericii si utilizarea acoperisului rotund, sub  diversele  lui forme  (bolti semicilindrice, cupole hemisferice sau calote, semicalote etc) ;

 

c)  Prezenta cupolei centrale ridicata deasupra naosului, fie singura, fie impreuna  cu  cupole  secundare  pe  pronaos si avand ori forma de simple calote secunde (ca le bisericile mai vechi), ori fiind suprainaltate prin turle  (tambur),  ca la bisericile  de  mai  tarziu,  si legate  de  corpul principal al edificiului prin  sistemul pandantivilor ori (mai  rar) prin acela al trompelor de unghi ;

 

d) Mentinerea sistemului basilical al arcurilor sprijinite pe coloane, care capata rost pur decorativ ;    

           

e)  Predominarea  cu exclusivitate  a planului  cruciform  (inscris  sau aparent) si a celui treflat ; indeosebi planul in cruce greaca sau bizan­tina (cu brate egale) e caracteristic pentru prima faza a artei bizantine ;

 

f)  Impartirea in sens transversal a interiorului, in cele trei parti prin­cipale ale bisericii (altar, naos si pronaos) ;

 

g)  Contrastul izbitor dintre aspectul exterior, simplu si sobru, si in­teriorul bogat decorat si somptuos;

 

h) Ornamentatia (interioara) realizata aproape exclusiv prin pictura, foarte putin prin sculptura (absenta totala a statuilor, decorul sculptural redus numai la capitelurile coloanelor si la chenarele (cadrele) usilor si ferestrelor, iar mai tarziu si la ornamentarea partiala si sobra a fatadelor, (ca la unele din bisericile romanesti).

 

Aceste caractere esentiale ale stilului se vor pastra la bisericile bi­zantine din toate timpurile si epocile, desi proportia in care ele sunt uti­lizate si felul in care vor fi imbinate vor evolua in cursul timpului, dupa regiuni, dupa gustul estetic si posibilitatile materiale ale ctitorilor si ale artistilor si dupa influentele pe care ei le-au suferit, dupa trasatura definitorie a fiecarui popor ortodox si dupa evolutia generala a teologiei si a vietii spirituale rasaritene.

 

Ai intrebari, opinii despre acest articol? Adreseaza-te forumului!