Cununia si sora ei, Calugaria

Cununia si sora ei, Calugaria Mareste imaginea.

Viata in familie (Cununia) si viata in manastire (Calugaria) sunt doua moduri de vietuire foarte asemanatoare. Cele doua slujbe, a Cununiei si a Tunderii in monahism, au multe elemente in comun. Mai mult, ele se regasesc una in cealalta, precum spune Anca Manolache: "In randuiala Tainei Nuntii are loc simbolul muceniciei, iar in ritualul tunderii in monahism sunt randuite imagini ale Nuntii." In slujba Cununie, cei doi miri se nasc intr-o noua viata, intr-un trup, murind cumva fata de vechile lor familie, iar in Tunderea in calugarie se moare lumii, prin logodirea cu Mirele Hristos.

Vietuirea crestina, in orice lor, trece prin perioade de incercare, prin moarte, spre inviere, prin parasiri ale harului, prin mari bucurii si prin munca in comun, iar pericolele sunt peste tot aceleasi. Oriunde si oricum s-ar trai, omul se afla pe sine incadrat intr-o obste: obstea monahala sau obstea familiei. In ambele se traieste in comun, se munceste in comun, se impart toate, se bucura si se sufera impreuna.

Tunderea in numele Sfintei Treimi se face in ambele slujbe. Paul Evdochimov spune ca "ritualul intrarii in monahism se serveste de simbolismul conjugal, iar ritul vechi al casatoriei continea tunderea monahala, cu semnificatia daruirii celor doi Domnului". Deci, initial, cei doi miri erau tunsi Domnului, ca si calugarii.

Perioada de incercare si pregatire nu lipseste in nici o parte. Este foarte cunoscuta perioada de incercare a fratelui, la intrarea in manastire. Tot asa, in casatorie, perioada de incercare a sotului/sotiei, nu lipseste. E de mare trebuinta sa stim pe cine luam, sa stim daca acela isi doreste sa traiasca viata intru Hristos. Indrumarea celor doi miri se face si dupa casatorie, de catre duhovnic, de catre nasi, de catre parinti etc. Paul Evdochimov spune: "Traditia veche concepea perioada Logodnei ca pe un noviciat monastic si prescria noilor casatoriti ca, dupa slujba Cununiei, sa se retraga o perioada la o manastire, pentru a se initia in sacerdotiul conjugal."

Casatoria si Calugaria ne pun inainte o moarte si o inviere. Paul Evdochimov spune: "Fagaduintele schimbate de catre logodnici ii introduc intr-un fel de stare monahala particulara, caci este si aici o moarte a trecutului in noi si nasterea la o viata noua." Cel ce intra in manastire moare cumva vechii sale lumi, oamenilor si tuturor celor ce l-au insotit pana atunci. Tot asa, in Casatorie, se moare fata de vechea lume, se moare intr-o mare masura parintilor si randuielilor de pana atunci; cei doi miri intra intr-o noua randuiala, intr-o noua viata, viata in doi, spre zidirea comuna si spre mantuire, fiecare cautand sa indrepte ceea ce nu i-a placut in vechea sa familie si in mediul in care a trait.

Cel calugarit poarta cu sine tot timpul o lumanare aprinsa, vreme de o saptamana, spre adancirea in intelegerea sensurilor monahismului, ca lumina a lumii. De demult, cei ce se cununau purtau cununia, acea coroana impletita cu flori folosita in cadrul Sfintei Taine, timp de mai multe zile, spre indeplinirea aceluiasi scop: intelegerea mai buna a ceea ce inseamna slujirea de sot/sotie si parinte. Cununiile se purtau sapte zile, iar Paul Evdochimov spune ca "aceste sapte zile erau o initiere in asceza barbatului si un noviciat monahal".

Experienta parasirii harului are loc in viata omului, oriunde ar vietui el si orice mod de vietuire ar duce. Sunt multi care considera ca doar calugarii simt parasirea harului si se apropie de deznadejde. Perioadele in care sufletul se afla la limita sunt necesare sufletului. Calugarul si mireanul se mantuiesc prin rabdarea neputintelor si a caderilor proprii. Olivier Clement spune: "Un cuplu este ceva ce se zideste prin multe indepartari si intoarceri, prin pustiuri in care mai ramane doar „credinta" promisa, prin tandrete brusc reinnoita, prin iubire plina de umor, mereu mai statornica, mai plina de lepadare de sine."

Cele doua moduri de vietuire se implinesc reciproc, in ambele fiind sadite aceleasi randuieli: curatia, castitatea si nasterea. Nasterea si fecioria (intreaga-intelepciune) isi fac simtita prezenta in ambele obsti (obstea monahala si obstea casnica).

Iesirea din manastire este totuna cu divortul. Mintea intunecata de pacat vede un adevarat iad deschizandu-se cand aude de iesirea unui calugar din manastire, insa i se pare atat de firesc divortul sau, al rudelor sau al vecinilor. Ambele schimbari de directie constituie aceeasi cadere, ambele necesita aceeasi pocainta.

In ambele se intra cu juramant. In ambele se sta pe Cruce. Ambele mantuiesc !

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

11 Mai 2014

Vizualizari: 2383

Voteaza:

Cununia si sora ei, Calugaria 5.00 / 5 din 6 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE