Liturghia catehumenilor - comentariu al Sfantului Gherman

Liturghia catehumenilor - comentariu al Sfantului Gherman Mareste imaginea.


Liturghia catehumenilor

Diaconul: "Binecuvinteaza, Stapane".
Preotul: "Binecuvantata este imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh".

Astfel, dintre cele catre Dumnezeu, doxologia are primul loc. Pentru aceasta, mai inainte de orice rugaciune si vorbire sfanta, preotul proslaveste pe Dumnezeu. Deci, pentru ce slaveste el pe Dumnezeu de trei ori si nu o singura data?

El nu zice "Binecuvantat este Dumnezeu" sau "Binecuvantata este imparatia lui Dumnezeu", ci, distingand Persoanele, zice: "Binecuvantata este imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh", fiindca prin intruparea cea dintai a Domnului, oamenii au invatat ca Dumnezeu este in trei Persoane, insa cele savarsite prin aceasta binecuvantare sunt introduceri in misterele intruparii Domnului, de unde, in introducerile acestora, trebuia sa straluceasca si sa fie vestita Treimea. Dumnezeu este proslavit de Puterile de sus in intreite cantari sfinte si imparatia lui Hristos este binecuvantata de oameni, Care (Hristos), cu puterea dumnezeini Sale, a despuiat iadul si ne-a eliberat pe noi.

Cuvantul "Amin" inseamna "cu adevarat", sau "fie!".
Si apoi "In vecii vecilor" arata ca fumul cetatii Babilonului si pe locuitorii ei (ai acestei cetati), prin pedeapsa, i-a incarcat de binefaceri, savarsind curatirea de pacat.

Diaconul: "Cu pace Domnului sa ne rugam".
Dupa doxologie, el rosteste cererea, caci "noi nu stim sa ne rugam asa cum trebuie". Si, pentru ca sa nu bolborosim multe vorbe, el ne invata pe noi cele ce trebuie pentru rugaciune, ca trebuie sa ne rugam in pace, nemarturisind mai intai, nici multumind lui Dumnezeu, fiindca odata cu pronuntarea "cu pace", el a cuprins si pe acelea (marturisirea si multumirea), daca cumva cineva ar voi sa iscodeasca cu de-amanuntul. Acum el ne invata ca mai intai se cade sa cerem pacea de sus si mantuirea sufletelor noastre. Asa ne-a poruncit Hristos sa cerem: sa rostim rugaciunile cu mintea linistita? "Pe Prea Sfanta, Prea curata" si celelalte. Initiindu-ne in faptele tuturor sfintilor, unul pe altul si toata viata noastra, cu faptele noastre cele bune, lui Hristos, Dumnezeu, sa I-o dam.

Antifoanele simbolizeaza prezicerile Profetilor, care anunta venirea Fiului lui Dumnezeu pe pamant, cea din Fecioara, strigand: "Dumnezeul nostru pe pamant S-a aratat si intru podoaba S-a imbracat", aratand deci intruparea Lui, pe care noi o marturisim, primind-o si invatand-o prin slujitorii si martorii oculari ai Cuvantului, care au devenit Apostoli. Noi trebuie sa stim ca la inceputul oricarei slujbe de dimineata si de seara, mai intai se canta psalmii Vechiului Testament, apoi cantarile noului Har, intrucat Vechiul Testament a precedat, al carui Legiuitor a fost Acesta, Cel ce S-a nascut in zilele de demult, ca sa aiba cunostinta toti, ca unul si acelasi Dumnezeu si Stapan este, Cel Care si pe acestea si pe acelea le-a legiuit, Hristos.

Antifonul intai: "Bine este a ne marturisi Domnului".
Bine este sa-I aratam Domnului faptele noastre, cele dupa inima. "Si a canta numele Tau, Preainalt". Cu cantare se cade sa rostim imnurile pe care Ti le aducem Tie. "Pentru ca sa vestim dis-de-dimineata mila Ta si adevarul Tau toata noaptea"; pentru ca sa aratam clar felul cum am fost miluiti si sa punem inainte adevarul faptelor Tale impotriva oricarui pacat. "Ca drept este Domnul Dumnezeul nostru"; fiindca adevarat este Domnul Dumnezeul nostru. "Si nu este nedreptate intru El". Si nimic nu este fals la Dumnezeu.

"Iara si iara cu pace Domnului sa ne rugam". Mereu, mereu sa ne rugam Domnului cu mintea linistita. Cu glas inalt: "Ca a Ta este stapanirea si a Ta este imparatia si puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin". Ca a Ta este stapanirea si imparatia tuturor celor vazute si celor nevazute si pentru aceasta, noi cei de pe pamant, toti laolalta, iti adresam neincetat multumire si slava acum si pururea si in vecii vecilor. "Amin" inseamna: "cu adevarat" sau "fie!".

Antifonul al doilea. "Domnul a imparatit, intru podoaba S-a imbracat".
Domnul a imparatit peste ceruri si a scapat pe poporul cel credincios prin propriul Sau sange si a iesit la razboi impotriva diavolului. "Si a intarit lumea, care nu se va clati". El a intarit Biserica cea de pe tot pamantul in credinta in El si portile iadului nu o vor birui. "Marturiile Tale s-au intarit foarte; casei Tale se cuvine sfintenie, Doamne". Patimile Tale au fost crezute in lume; poporului Tau se cuvine Harul Tau in veacurile nesfarsite. S-a adaugat la sfarsitul antifonului intai aceasta: "Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, mantuieste-ne pre noi". Pentru care motiv, decat ca cele spuse mai inainte cu privire la chipul Pururea Fecioarei sa confirme ca ea insasi a facut inceputul slujirii insesi si al iconomiei celei adevarate? Cantarea finala a celui de al doilea antifon: "Pentru rugaciunile Sfintilor Tai". Fiindca noi savarsim Sfanta Liturghie pentru mantuirea sufletelor si iertarea pacatelor, de buna seama ca noi chemam in ajutor in rugaciune pe Maica Domnului ca pe cea care este mai presus de toti Sfintii si decat insasi Puterile ceresti, si dupa aceea pe cei care au fost bineplacuti Fiului Acesteia.

Troparul care se zice la sfarsitul antifonului al doilea, "Unule nascut, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu" si celelalte, este facerea lui Iosif si Nicodim. Caci ei, luand pe Domnul ca sa-L ingroape, au fost inspirati la aceasta facere de la cinstitul si de viata facatorul Trup al Domnului si de la dumnezeirea cea nedespartita din el. Unii spun ca acest tropar a fost rostit cu glas tare prin dumnezeiasca inspiratie a imparatului Justinian, troparul insusi armonizandu-se foarte mult cu simbolurile Nasterii lui Hristos. Caci Acesta, spune troparul, este Cel nascut, fiind si unicul Fiu nascut si Cuvant al Tatalui Cel fara de inceput, Carele pentru a noastra mantuire, primind sa se intrupeze din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, dumnezeirea ramanand neschimbata si neamestecata, este Unul din Sfanta Treime, Intrupandu-Se, si primind sa fie rastignit, Care este impreuna slavit si in imnul Trisaghion de catre Puterile spirituale si ceresti. El S-a intrupat, coborandu-Se, fara nici o schimbare si fara despartire de sanurile parintesti. Acesta este deci Cel care ne mantuieste pe noi.

Diaconul: "Iara si iara cu pace".
Preotul, cu glas tare: "Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, amin". Noi spunem ca Tu esti Dumnezeu bun si iubitor de oameni, fiindca ai trimis Izbavitor in lume pe Fiul Tau. Pentru aceasta iti inaltam slava si multumire, adica Tie le proaducem acum si pururea si in veci.

Antifonul al treilea: "Veniti sa ne bucuram de Domnul".
Veniti sa ne umplem de tot harul in Domnul. "Sa-I cantam cantare de bucurie lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru". Sa ne rugam cu lacrimi Dumnezeului nostru Iisus. "Sa venim inaintea fetei Lui intru marturisire si sa-I cantam in psalmi cantare de bucurie". Si inainte de cea de a doua venire a Sa sa ne rugam Lui, sa-L rugam, cantandu-I psalmi. "Ca Dumnezeu este mare Domn si mare imparat peste tot pamantul". Mare Dumnezeu este Iisus Hristos, precum zice Apostolul, atunci cand graieste despre "Aratarea Marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Carele S-a dat pe Sine pentru noi", si a imparatit peste toate neamurile si va imparati prin credinta lor in El. "Ca nu va indeparta Domnul pe poporul Sau, fiindca in mana Lui sunt hotarele pamantului si inaltimile muntilor Lui", adica poporul credincios si ceilalti profeti. "Ca a Lui este marirea si El a facut-o pe ea". Ca a Lui este toata multimea de oameni si El insusi i-a creat mai dinainte pe ei si iarasi i-a innoit pe ei prin Botezul Lui (instituit de El). "Si uscatul l-au creat mainile Lui". Si inima tuturor credinciosilor a creat-o Duhul cel Sfant al Lui, prin baia nestricaciunii.

Vohodul cel mic cu Evanghelia ne arata cea de a doua venire (parusia) a Fiului lui Dumnezeu, precum si intrarea Sa in aceasta lume, dupa cum spune Apostolul: "Cand Dumnezeu-Tatal a adus in lume pe Cel intai nascut al Sau, a zis: Sa se inchine Lui toti ingerii lui Dumnezeu".

Dupa aceea, arhiereul, aratand si prin vesmantul sau cel lung (stola) vesmantul trupului lui Hristos, cel rosu si sangeriu, pe care l-a purtat Cel nematerial si Dumnezeu ca pe o haina purpurie vopsita de sangiurile prea curate ale Nascatoarei de Dumnezeu, mai arata inca si faptul ca a luat oaia cea ratacita pe umerii Sai, imbracamintea cea veche a framantaturii lui Adam, El fiind Pastorul cel bun, Carele paste pe Israel cu toiagul crucii Sale, fiind infasurat in scutece si fiind pus, nu in ieslea animalelor necuvantatoare, ci pe masa intelegatoare (rationala) a celor care cred. Pe Acesta, la nasterea Sa ostile ingeresti L-au laudat cu cantari, zicand: "Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intru oameni bunavoire" si "Tot pamantul sa se inchine Tie si Tie sa-Ti cante psalmi".

Si toti supunandu-se zic: "Veniti sa ne inchinam si sa cadem inaintea Lui; mantuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu". Mai intai, Lui sa-I plecam genunchii, ca fiind vinovati, si atunci sa-I cerem iertare de cele ce I-am gresit si sa predicam venirea Lui (parusia), oare ne-a fost aratata noua prin harul Domnului nostru Iisus Hristos. Altfel, despre Vohod: Eu cred ca intrarea Arhiereului simbolizeaza aratarea la Iordan si descoperirea lui Hristos, Dumnezeul nostru. Caci pana la aceasta, desi era prezent, arhiereul nu era inca aratat si cunoscut tuturor, nici sezand in mijloc si savarsind cele minunate si extraordinare. Dar preotul Legii Vechi, prinzand momentul, intocmai ca un inaintemergator, savarsea botezul pocaintei. Acesta, vazand ca a intrat arhiereul, se retrage, zicandu-si intru sine insusi, in tacere, cam acelasi lucru pe care l-a spus si Ioan Botezatorul: "Se cade ca Acesta sa creasca, iar eu sa ma micsorez", si indata ii cedeaza locul arhiereului, ca sa savarseasca pe cele mai mari. Acesta, si zice: "Ca sfant esti, Dumnezeul nostru".

Imnul Trisaghion este asa precum l-au rostit ingerii acolo. "Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne!" si "Slava intru cei de sus lui Dumnezeu!" Caci aici este asa cum a fost atunci cand Magii, aducandu-I daruri lui Hristos: credinta, nadejde si dragoste, ca aur, tamaie si smirna, cantau cu glas tare, cu credinta, cantarea celor fara de trupuri si zicand: "Sfinte Dumnezeule", Dumnezeul, adica Tatal; "Sfinte tare", Fiul si Cuvantul, pentru ca inlantuind pe cel impotriva noastra, diavolul cel tare, a desfiintat prin Cruce pe cel care are puterea mortii si ne-a daruit viata si taria si puterea de a calca peste el (peste diavol), "Sfinte fara de moarte", Duhul cel Sfant, Cel de viata facator, prin Care toata faptura ia viata si cu putere si strigare zice: "Milueste-ne pre noi". Mangaietorul, Duhul cel Sfant si al adevarului, Cel Care savarseste si Care totdeauna se revarsa peste fiii Bisericii si ii miluieste si ii face nemuritori prin Botez.

Altfel: "Sfinte Dumnezeule", adica Tatal, Cel Ce este, si era, si va fi, Cel care, vorbind odinioara cu Moise, a zis: "Eu sunt Cel ce sunt", Carele voiesc sa jertfesc vitelul pentru voi. "Sfinte tare", Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, Care exista la inceput la Dumnezeu, prin Care toate s-au facut si Vitelul, Care totdeauna de bunavoie jertfindu-se si totdeauna fiind viu. De aceea: "Era la inceput la Dumnezeu, prin Care toate s-au facut" si in acelasi timp: "Vitelul, Care totdeauna se jertfeste de bunavoie si totdeauna fiind viu si ramanand acelasi", simbolizeaza nemurirea care cuprinde in sine inceputul, si cele de la mijloc, si cele de la sfarsituri ale tuturor celor ce exista.

Astfel: "Sfinte tare", Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu este tare, precum tare este si ca intelepciune si putere a lui Dumnezeu, dupa Apostolul care spune: "Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, tare si puternic si viu si lucrator" si "mai taietor decat sabia cu doua taisuri" si celelalte. "Sfinte fara de moarte" se refera la Cel ce cuprinde in Sine inceputul si sfarsitul tuturor celor ce exista.

Se rosteste de trei ori Trisaghionul, fiindca aceste trei "Sfinte" se potrivesc si pentru fiecare dintre cele trei persoane ale unei singure dumnezeiri. Caci fiecare dintre acestea este si sfanta, si tare, si fara de moarte. Pe de alta parte, cele trei au o singura natura si fiinta, iar pe de alta parte, ele au un nume comun, dumnezeirea, desi fiecare dintre cele trei persoane se numeste Dumnezeu desavarsit. Prin aceste scurte cuvinte se intelege bine si cuvantul asa cum a fost spus de marele Teolog: "Caci se desparte in mod nedespartit, ca sa spun asa, si se uneste in mod despartit. Si in alta parte, acelasi: "Nu ajung sa inteleg Uniunea si sunt cuprins de stralucirea Treimii; nu ajung sa despart pe Cele trei si sunt dus spre Uniune". Dar sa nu socoteasca cineva, auzind aceste marturii ale Trisaghionului, ca Trisaghionul si-a luat inceputul de la intruparea lui Hristos si Dumnezeul nostru. Chiar de demult, el fusese prezis de catre Profetii si graitorii de Dumnezeu, in mod tainic, adica de catre Duhul Sfant. David, invatand si chipul si spusele Acestuia, ni-l infatiseaza (Trisaghionul) printr-o scurta vorbire: "insetat-a sufletul meu dupa Dumnezeul Cel tare si viu". Si in alt loc: "Prin cuvantul Domnului cerurile s-au intarit si cu suflarea gurii Lui, toata puterea lor". Si din alta parte: "intru lumina Ta, vom vedea lumina". Imnul serafimic, rostit cu voce tare de catre Isaia, si cele de trei ori "sfinte", unind domnia si dumnezeirea, ce deosebire contine fata de Trisaghionul cantat de noi?

Faptul ca arhiereul se urca pe sintron (in Altar, la rasarit) si ca binecuvinteaza poporul credincios simbolizeaza faptul ca, Fiul lui Dumnezeu, avand sa implineasca slujba (iconomia divina), in trupul nostru omenesc, ridicandu-si mainile Sale, a binecuvantat pe ucenici, zicandu-le: "Pace las voua", aratand ca Hristos a dat lumii aceeasi pace si binecuvantare prin Apostolii Sai.

Altfel: Pecetluirea, binecuvantarea, pe care arhiereul obisnuieste s-o faca la sfarsitul Trisaghionului se refera la plinirea, ca o pecetluire, a prezicerilor profetice despre Hristos. Caci venirea Lui in trup a fost o pecete care a confirmat cele prezise de catre aceia ca adevarate. Aceasta se face si la inceputul faptelor vrednice de Dumnezeu si de crearea din nou a neamului omenesc. Este o randuiala foarte buna, zice Grigorie Teologul, sa incepem de la Dumnezeu si sa sfarsim la Dumnezeu. Domnul, arhiereu: Fecioara, sintron: sederea arhiereului in sintron inseamna ca Fiul a ridicat Trupul Sau pe care l-a purtat si oaia pe care a luat-o pe umeri (ceea ce inseamna Omoforul), adica framantatura adamica, mai presus de orice incepatorie si putere si domnie a Puterilor de sus si a oferit-o (aceasta framantatura) lui Dumnezeu si Tatal. Fiindca Unul a indumnezeit, iar Altul a fost indumnezeit, adica Trupul primit, pe care, pentru vrednicia Celui Care l-a proadus si pentru curatia Celui Care a fost proadus, l-a primit insusi Dumnezeu si Tatal, ca jertfa si ofranda bineplacuta pentru neamul omenesc, catre care a spus David: "Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta mea", adica Tatal a zis Fiului, "Care a sezut la dreapta tronului maririi Sale intru cele prea inalte". Acesta este Iisus Nazarineanul, "Arhiereul bunurilor viitoare".

Dupa imnul "Sfinte Dumnezeule" se citeste Apostolul si zice diaconul: "Sa luam aminte, sa fim ascultatori, sa intelegem toti, cu mintea linistita! intelepciune! Un psalm al lui David". Cuvantul cel sfant si iubit al lui Dumnezeu ne vesteste cele ale Tatalui, care sunt ascunse.

Prochimenul ne arata iarasi revelatia Profetilor si prevestirea venirii imparatului Hristos, intocmai ca niste stafete (soldati) care alearga inainte si striga: "Cel Ce sezi pe Heruvimi, arata-Te si vino sa ne mantuiesti pe noi". Si "Dumnezeu sade pe tronul cel sfant al Lui". Si martorul ocular si slujitorul cuvantului, Pavel, striga, vestind imparatia lui Dumnezeu si zicand: "Hristos venind Arhiereu al bunatatilor viitoare prin cel mai mare" si celelalte. Cu acesta striga si Ioan Botezatorul: "Cel care vine dupa mine este Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatul lumii". El insusi ne va sfinti pe noi cu duh si cu foc si a stat in mijlocul nostru. Dupa aceasta, se arata si chemarea Apostolilor si consacrarea lor (investirea lor cu putere divina) prin citirea Faptelor sau a Epistolelor lor.

Striga David si zice: "Dumnezeul nostru va veni intru aratare, si foc se va revarsa inaintea Lui". Au aparut fulgerele Lui in lume. In limba ebraica, cuvantul "Al" inseamna "vine", "s-a aratat", iar "li", "Dumnezeu"; "lua", "laudati si slaviti cu cantari pe Dumnezeul Cel viu".

Altfel: "Al", Tatal; "li", Fiul; "lua", Duhul Sfant. "Aliluia", Dumnezeu Cel tare, Cel puternic, lauda lui Dumnezeu, laudati pe Dumnezeu, Cel ce este. "Aliluia", lauda lui Dumnezeu, Cel ce este.

Altfel: "Aliluia" inseamna intreita lauda sfanta adusa pentru dumnezeirea unitara in trei Persoane, a Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh.

Altfel: "Aliluia", vestitor al Evangheliei, strigand: Domnul vine.

Altfel: "Aliluia", laudati, cantati! Se spune ca ingerii, prin aceasta cantare, lauda pe Dumnezeu, asa cum Heruvimii, prin cuvantul "Sfant". Aceasta ne-au transmis-o Sfintii Parinti, ei insisi fiind auzitorii, asa cum Isaia a fost auzitor al Serafimilor.

Si indata tamaia din cadelnita arata umanitatea lui Hristos, iar focul, dumnezeirea; fumul binemirositor inseamna mireazma revarsata a Duhului Sfant, caci tamaia este veselie prea bine inmirezmata.

"Intelepciune", cuvantul lui Dumnezeu. "Drepti, sa ascultam Sfanta Evanghelie", adica sa ne ridicam gandurile noastre impreuna cu faptele, de la cele pamantesti, si sa intelegem aratarea celor bune.

Evanghelia inseamna venirea Fiului lui Dumnezeu, dupa care ni s-a aratat noua, nu prin nori si cuvinte de ghicire vorbindu-ne, precum odinioara lui Moise, prin sunete si fulgere si trambite, cu glas puternic si intunecare si cu foc pe munte sau odinioara Profetilor, prin visuri, ci ni s-a aratat in mod vizibil, ca Om adevarat si a fost vazut de noi ca imparat bland si linistit, Care s-a coborat mai dinainte, ca o ploaie pe lana, fara zgomot. "Si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar". Prin El ne-a vorbit Dumnezeu si Tatal, gura catre gura, iar nu prin ghicitori. Despre El marturiseste Tatal din Cer si zice: "Acesta este Fiul Meu cel iubit". Intelepciune, Cuvant si Putere, descoperit fiind in Evanghelii, pentru ca toti cati il vor primi si vor crede in numele Lui, sa dobandeasca putere de a deveni ochii nostri. Toti, crezand ca Acesta este intelepciune si Cuvant al lui Dumnezeu, sa strigam: "Slava Tie, Doamne"! Apoi, din nou, Duhul, Care umbreste cu nor luminos, striga acum printr-un om: Sa luam aminte! Luati aminte, adica pe El insusi ascultati-L!

"Matei" se talmaceste "miere"; "Marcu", "vin"; "Euca", "lapte"; "Ioan", "untdelemn". Cele patru Evanghelii sunt dupa cele patru vanturi universale: de rasarit, de apus, de miazazi si de miazanoapte, caci acestea sunt spre fiintarea universului. Se mai zic vanturi universale, din cauza celor opt vanturi care sufla in sens contrar.

Si altfel: Patru sunt Evangheliile si patru sunt vanturile universale, dupa cele patru forme de vietati, ma refer la Heruvimi, pe care sade Domnul tuturor, din care se arata ca Cel ce sade pe Heruvimi este Dumnezeu si, cuprinzand universul, aratandu-se, ne-a daruit noua Evanghelia sub patru forme, unita intr-un duh. Patru sunt si fetele de animale si fetele lor reprezinta lucrarea Fiului lui Dumnezeu.

Primul animal, spune, este asemenea leului, infatisand energia lui activa si conducatoare si imparateasca. Cel de al doilea, asemenea unui vitel, infatisand randuiala jertfei sfinte si preotesti. Cel de al treilea, avand fata unui om, descriind in mod vizibil venirea Sa cea dupa om. Cel de al patrulea, asemenea unui vultur zburand, explicand darul revarsat al Sfantului Duh.

Asadar si Evangheliile sunt conforme acestora intru Care este asezat (simbolizat) Hristos. Vulturul, dupa Evanghelia lui Ioan, istoriseste nasterea preaslavita de la Tatal, cu servirea de Conducator, zicand: "La inceput era Cuvantul" si "Toate prin El s-au facut si fara de El nimic nu s-a facut din ce s-a facut". Evanghelia cea dupa Luca, Evanghelia care are taurul ca simbol, ca avand un caracter preotesc, incepe de la preotul Zaharia, in momentul cand tamaia, zicand: "De vreme ce multi au incercat sa intocmeasca o istorisire" si celelalte. Chiar vitelul ingrasat pentru gasirea copilului mai tanar era pe punctul de a fi jertfit.

Boul insenineaza inima pofticioasa. Un cal vargat, Luca, el fiind unul care expune mai cu elocinta si mai variat cele ce se refera la Domnul.

Matei anunta nasterea Lui cea dupa om, zicand: "Cartea neamului lui Hristos" si celelalte. "Iar nasterea lui lisus Hristos asa a fost". Evanghelia aceasta deci este antropomorfa. Om, ceea ce este rational. Om, ceea ce este cu cap. Latinii zic "rationabilis". Elinii, "inteligenta" si "stiinta", iar arabii, sau saracinii: elazakav, elakil, eltzinun. Deci chip de cal de foc este Matei, ca unul care a expus clar cele cu privire la inomenirea Domnului.

Chip de leu, Marcu a facut inceputul de la Duhul cel profetic, Care s-a pogorat peste credinciosi dintru inaltime, zicand: "Inceputul Evangheliei lui lisus Hristos, precum s-a scris in Profeti: Iata eu trimit pe ingerul meu inaintea fetii tale", prin aceasta aratand chipul inaripat al Evangheliei. Leul, animal furios. Latinii spun "irascibilis". Si altfel: furios, curaj si temeritate. Saracinii: elgabad, nelgibin. Si altfel: Cal vargat, Marcu, ca unul care a scris Evanghelia intr-un mod mai inflorit.

Ioan vultur, spiritual. Si altfel: Vultur, sufletul. Si altfel: Cal alb, Ioan, ca unul care a scris toata lauda intr-un mod mai alb (stralucitor).

Dar acelasi Cuvant al lui Dumnezeu le vorbea Patriarhilor, mai inainte de Moise, dupa ceea ce este divin si prea slavit, iar celor de sub Lege le-a instituit tagma sacerdotala. Dupa acestea Cuvantul facandu-se Om, a trimis darul Sfantului Duh peste tot pamantul, acoperindu-Se cu aripile Sale. Deci, cum era lucrarea Fiului lui Dumnezeu, tot asa si forma animalelor, acelasi si caracterul Evangheliilor, caci patru forme au animalele, patru forme, si Evanghelia si lucrarea Domnului si tocmai de aceea, patru testamente universale au fost date umanitatii: unul, la Potop, al arcului curcubeului; al doilea, lui Avraam, prin semnul taierii imprejur; al treilea, Legea prin Moise si al patrulea, cel al Evangheliei lui Iisus Hristos, Domnul nostru. Asa fiind date acestea, usuratici si nepriceputi, ba inca si indrazneti sunt toti cei care desconsidera particularitatea Evangheliei, afirmand ca sunt, fie mai multe, fie mai putine persoane decat ale spuselor Evangheliilor. Unii fac aceasta, ca sa creada ca au spus mai multe decat adevarul, iar altii, ca sa nesocoteasca iconomia lui Dumnezeu.

Rugaciunile si cererile de dupa citirea Sfintelor Evanghelii pana la imnul heruvimic inchipuie invatatura lui Hristos si Dumnezeul nostru in timpul celor trei ani si catehizarea celor care se pregatesc pentru Botez. La aceasta i-a atras pe ei puterea cuvintelor si efectul minunilor. Acum, si Catehumenii, si cei care inca nu s-au invrednicit de misterele lui Hristos ies afara. Rugaciunile care se fac in acest timp se fac pentru catehumeni insisi, pentru credinciosi si pentru arhiereu insusi. Sfintii Parinti, intelegand cum trebuie sa fie sufletul si mana celui ce va sa se atinga de Preacuratul Trup al lui Hristos, Dumnezeul nostru, si ca trebuie sa fie mai curate decat razele soarelui, au randuit rugaciunile pentru iertarea pacatelor acestora, cea care va fi pentru iubirea de oameni.

"Miluieste-ne pre noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta". Mare mila, Fiul lui Dumnezeu si Cuvantul, pe Care Tatal L-a trimis in lume, izbavire! Si Hrisostom spune: "Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti".

"Cati sunteti chemati, iesiti". Catehumenii ies ca neinitiati ai Sfantului Botez si ai misterelor lui Hristos, despre care zice Domnul ca: "Am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta" si celelalte.

"Rugati-va cei chemati, Domnului". Cei neinitiati, cei nebotezati si cei cu epitimii de la marturisire. Cei neinitiati, cei ignoranti, cei care inca n-ati luat parte la Sfintele Taine; cei nebotezati, cei care nu ati fost luminati inca prin baia Botezului; cei care v-ati marturisit si inca sunteti in epitimii. El indeamna cu glas tare ca toti sa se roage, pentru ca sa obtina iertare si sa se invredniceasca de jertfa datatoare de viata, prin Botez.

"Cei credinciosi, pentru cei chemati sa ne rugam". Cei care ati fost luminati si cei neranchiunosi, cei ce va abtineti de la nedreptate, spre a ierta si a face bine celor ce va nedreptatesc, rugati-va pentru cei chemati, adica pentru cei neinitiati, precum zice Apostolul: "Voi cei puternici, purtati sarcinile celor neputinciosi".

"Sa-i invete pe ei cuvantul adevarului". Sa-i invete cele ale Mantuitorului, Care s-a intrupat pentru noi. "Sa le descopere lor Evanghelia dreptatii". Sa le arate claritatea faptelor bune. "Sa-i uneasca pe ei cu sfanta Sa soborniceasca biserica". Sa-i invredniceasca pe ei de jertfa datatoare de viata. "Cei chemati, capetele voastre Domnului sa le plecati". Cei neinitiati (nebotezati), incredintati Domnului simtirile si inimile curate. "Ca si acestia impreuna cu noi sa slaveasca preacinstitul...". Pentru ca, luminati fiind si invredniciti de iertarea pacatelor si de jertfa cea tainica, datatoare de viata, sa Te slaveasca pre Tine, impreuna cu noi, Tatal si Fiul si Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

Antimisul simbolizeaza giulgiul in care a fost invelit Trupul lui Hristos, coborat de pe Cruce si pus in mormant.

"Cati sunteti chemati, iesiti". Orice neinitiat si neluminat si cel ce este inca in epitimii, grabiti-va, veniti, luminati-va si apropiati-va de Masa cea hranitoare de suflet si priviti pe Cel ce se jertfeste, cu inimile si sufletele curate, ca sa fiti cum sunt credinciosii si sa nu mai fiti catehumeni.

Sfantul Gherman I Patriarhul Constantinopolului

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 5727

Voteaza:

Liturghia catehumenilor - comentariu al Sfantului Gherman 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE