Pomenirea Sfintilor ingeri la Proscomidie si implicatiile dogmatice ale acestui act liturgic

In primul rand trebuie sa reafirmam ca nimic din ce se spune sau se face in cultul ortodox nu este fara un rost precis, fie el si neinte­les de majoritatea. De asemenea, trebuie sa mentionam ca in Orto­doxie, si mai ales in cultul ei, simbolul si realitatea nu se exclud, ci exista una in alta si se manifesta una prin alta. De aceea, cand spu­nem ca pomenirea ingerilor la Proscomidie este o simpla comemo­rare a rolului lor in istoria mantuirii sau un simbol, trebuie sa ne gandim: ce realitate precisa sta in spatele acestui simbol?

Comemorarea si chiar rugaciunea de mijlocire adresata ingerilor (nu si pentru ei) n-a lipsit niciodata in Biserica Ortodoxa, iar cei care au exclus pomenirea ingerilor de la Proscomidie nu au avut vreo­data scopul de a diminua cultul ingerilor. Se stie ca Sfintii ingeri sunt pomeniti in fiecare saptamana, in ziua de luni, au mai multe zile de pomenire in timpul anului, sunt invocati in diferite imne si cantari, iar in anumite momente ale Liturghiei se poate vorbi chiar despre o impreuna-slujire a noastra cu ingerii.

Apare totusi intre­barea daca si pomenirea lor la Proscomidie este justificata si se inca­dreaza in aceeasi ordine de idei. Interpretarile ulterioare date Proscomidiei care tin, la urma urmei, de aspectul dinamic al cultului si Traditiei noastre, permit oare pomenirea ingerilor la Proscomidie?

Aici as veni cu un argument mai rar invocat in acest context. Reiesind din practica liturgica actuala si interpretarea acesteia, punerea miridelor in Potir si imbibarea lor cu Sfant Sange inseamna o impartasire din roadele Jertfei euharistice a celor pentru care s-au scos acele miride, fie ei si sfinti (trecuti in calendar), sau chiar pen­tru Maica Domnului, lucru confirmat de teologi, dar mai ales de evlavia Bisericii (cler si popor) de a pomeni sau de a fi pomeniti la Proscomidie. Noi dorim sa fim pomeniti nu doar pentru o infatisa­re simbolica langa Hristos (asa cum ar iesi din comentariul Sfantu­lui Simeon al Tesalonicului), ci pentru ca simtim efectul real al Jertfei euharistice a lui Hristos asupra noastra, chiar daca acesta este inferi­or si nu se poate substitui impartasirii euharistice propriu-zise. Fap­tul ca pomenirea viilor si a mortilor (iar prin extensie si a sfintilor) inseamna o impartasire duhovniceasca din Hristos (si nu un simplu simbolism ecleziologic) este confirmat si de regula foarte stricta a Bi­sericii de a nu-i pomeni la Proscomidie pe eretici, schismatici sau pe cei cu pacate grave. Altfel spus, cei care nu se pot sau nu s-au putut impartasi cu Trupul si Sangele Domnului nu pot primi nici aceasta impartasire duhovniceasca prin pomenirea ce se face.

Desi aceasta idee este mai putin dezvoltata in teologia noastra, o regasim mai ales in Anaforaua Sfantului Ioan Gura de Aur, unde se spune clar ca Jertfa euharistica se aduce si pentru "stramosi, parinti, patriarhi, proroci, apostoli, propovaduitori, evanghelisti, mucenici, marturisitori, pustnici si pentru tot sufletul cel drept, care s-a savarsit intru credinta, [dar] mai ales pentru Preasfanta, curata, preabine-cuvantata, slavita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fe­cioara Maria; pentru Sfantul Ioan Prorocul, Inaintemergatorul si Botezato­rul, pentru Sfintii, maritii si intru tot laudatii Apostoli si pentru toti sfintii."

Observam ca si in Anaforaua Sfantului Vasile cel Mare preotul se roaga ca toti cei ce se vor impartasi din Sfintele Taine "sa afle mila si har impreuna cu toti sfintii, care din veac au bineplacut [lui Dumnezeu]: cu stramosii, parintii, patriarhii, prorocii, apostolii, propo­vaduitorii, evanghelistii,  mucenicii, marturisitorii, dascalii si cu tot sufletul drept ce s-a savarsit intru credinta; mai ales cu Preasfanta, curata, preabinecuvantata, slavita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria; cu Sfantul Ioan Prorocul, Inaintemergatorul si Botezato­rul; cu Sfintii, maritii si intru tot laudatii Apostoli si cu toti sfintii."

Nici intr-un text, nici in altul (ambele mai vechi cu peste opt-noua secole fata de textul Proscomidiei), nu sunt amintiti ingerii, ceea ce arata clar faptul ca ei nu se impartasesc din Hristos euharistic. Acest lucru este confirmat si de iconografia ortodoxa, in cele doua tipuri de icoane: "Liturghia Apostolilor" si "Liturghia ingereasca".

Daca in Liturghia Apostolilor se arata clar cum insusi Hristos ii im­partaseste pe Apostoli, in "cea ingereasca" puterile ceresti doar slu­jesc si primesc binecuvantare, fara a se impartasi euharistie, caci nici nu ar putea face aceasta, neavand trup. Speculatiile privind o oarecare corporalitate a ingerilor, dupa spusa lui Tertulian si a al­tora, nu pot fi acceptate, din moment ce insasi formula de pomenire a ingerilor la Proscomidie (acolo unde ea se foloseste) ii numeste "cerestile netrupesti puteri".

Nu trebuie sa neglijam nici faptul ca pentru momentul punerii in Potir a miridelor pentru sfinti, Biserica a ales un tropar din Cano­nul pascal (compus de Sfantul Ioan Damaschin): O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase! O, intelepciunea si Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea! Da-ne noua sa ne impartasim cu Tine, mai cu adevarat, in ziua cea neinserata a imparatiei Talei Acest tropar scoate in evidenta fap­tul ca cei care acum se impartasesc duhovniceste din roadele Jertfei lui Hristos, in imparatia Sa se vor impartasi "mai adevarat", adica deplin; si aceasta, evident, abia dupa invierea de obste. Or, ingerii nu sunt in asteptarea acelei "zile neinserate a imparatiei lui Dum­nezeu" pentru ca la ei nu exista nici un obstacol in impartasirea din harul lui Dumnezeu si acum, fara sa astepte invierea de obste, care pe ei nu-i priveste, caci n-au trup. Si dincolo, ei doar vor sluji si se vor minuna de cele pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru oameni. Iar acum si aici, doar oamenii se impartasesc intr-o anumita masura si abia dincolo se vor impartasi "mai adevarat" din "Hristos, Pastile cele mari si preasfintite".

(Re)introducerea ingerilor in randul celor noua cete de la Prosco­midie s-a facut in Liturghierul romanesc in anul 2004, in baza adre­sarii catre Sfantul Sinod a IPS Daniel Ciobotea, pe atunci mitropolit al Moldovei si Bucovinei, actualmente patriarh al BOR. Sinodalii si apoi majoritatea clerului au acceptat toate acele "argumente" fara sa intre in esenta lor, dar sunt si teologi care nu accepta aceasta modifi­care in Liturghier, invocand si parerea marelui liturgist roman Petre Vintilescu, care se opunea pomenirii ingerilor la Proscomidie.

Analizand totusi acea "adresa", observam ca ea incepe cu o ex­presie tendentioasa din punct de vedere dogmatic, cum ca "exclude­rea pomenirii ingerilor din randuiala Proscomidiei este o eroare bazata pe opozitia dintre duh si trup", or lucrurile nu sunt deloc asa. Aici nu este vorba despre opozitia dintre duh si trup (de sorginte gnostica), ci despre diferenta dintre firea (exclusiv) spirituala a ingeri­lor si firea duala (trup-suflet) a oamenilor, care a fost asumata prin inomenire de ipostasul Logosului dumnezeiesc. Doar fiintele care au sau cel putin au avut trup se pot impartasi cu Trupul si Sangele Domnului, iar Hristos a venit pentru mantuirea oamenilor, nu a in­gerilor (cf. Evrei 1:14; 2:5,16).

Mai departe, in acea adresa, citim: "Cand Maica Domnului este po­menita dupa prefacerea Sfintelor Daruri, cantarea adresata ei: «Cuvine-se cu adevarat» mentioneaza faptul ca ea este «mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii». Or, tocmai pentru a subli­nia ca Maica Domnului este mai cinstita decat ingerii, la Proscomidie, par­ticica ei are intaietate fata de cea a ingerilor, fiind asezata singura («fara de asemanare») de-a dreapta Agnetului".

Tinem sa mentionam ca pune­rea miridei pentru Maica Domnului "de-a dreapta" este o practica destul de noua, care nu exista nici macar in Liturghierul lui Macarie, iar afirmatia de mai sus este anistorica. Pe de alta parte, imnul "Cu­vine-se cu adevarat" nu are nici o legatura cu Liturghia si a aparut in randuiala acesteia abia prin secolele al Xl-lea-al Xll-lea, pentru a umple golul cauzat de citirea in taina a Anaforalei, dar chiar acolo, in Anafora, ingerii nu sunt amintiti in randul cetelor de sfinti.

Mai departe, nota explicativa ne uimeste cu urmatoarea specula­tie: "Cele noua cete de sfinti de la Proscomidie au sens numai daca prima din cete se refera la ingeri, deoarece in locul cetei a II-a a ingerilor care au cazut se evidentiaza acum opt cete de sfinti dintre oamenii care au marturisit pe Hristos si au dobandit lumina zilei a opta, adica au intrat deplin in Lumi­na lui Hristos Cel inviat."

In primul rand, "cele noua cete de sfinti" (in masura in care se poate vorbi chiar de "noua cete de sfinti") au aparut dupa modelul celor noua cete ingeresti si, logic, nu pot sa le cuprinda si pe acestea din urma. Constituirea lor ca "noua cete de sfinti" s-a fa­cut la rusi, acolo unde tocmai se renuntase la pomenirea ingerilor. In al doilea rand, afirmatia este gresita din punct de vedere dogmatic. Scrierile Areopagitice vorbesc despre noua cete ingeresti fara sa spuna ca dintre ele ar lipsi vreuna. Cele noua cete ingeresti n-au nimic cu ce­tele de ingeri cazuti, iar ideea ca noi am completa numarul sau ceata ingerilor cazuti nu se regaseste in Sfanta Traditie.

Teologic vorbind, omul poate cadea si se poate mantui chiar si fara existenta ingerilor rai sau buni. Ingerii doar "ajuta" si "contribuie" pozitiv sau negativ, in functie de starea lor, la orientarea duhovniceasca a omului.

Deci argumente solide in sprijinul pomenirii ingerilor la Proscomidie nu sunt si nici nu pot fi. Aceasta practica se pastreaza in­tr-adevar in Bisericile de limba greaca, dar mai mult ca o relicva li­turgica si nu ca o reflectie clara a ceea ce se intampla si credem noi ca se intampla la Liturghie. Iar la noi, intrucat majoritatea covarsi­toare a cartilor mai vechi si mai noi nu au aceasta pomenire la Proscomidie, nu avem decat sa acceptam aceasta schimbare de sens care s-a produs la nivel dogmatic, apoi si liturgic, in aceasta privinta. Ba chiar ar trebui sa mergem mai departe in directia fixarii mai precise a randuielilor liturgice si a intelesului lor, iar aceasta trebuie sa se faca anume in duhul, nu in litera Traditiei.

Ieromonah Petru Pruteanu
(Extras din lucrarea "Liturghia Ortodoxa. Istorie si actualitate", Editura Sophia)

Cumpara cartea "Liturghia Ortodoxa. Istorie si actualitate"

 

 

 

• Proscomidia
  Publicat in : Viata liturgica
• Proscomidia - partea nevazuta a Liturghiei
  Publicat in : Viata liturgica
• Ritualul Proscomidiei
  Publicat in : Slujbele de seara
• Care este rolul proscomidiei?
  Publicat in : Liturghia
• Sfanta Liturghie
  Publicat in : Viata liturgica