Basilicile pagane si transformarea lor in locasuri crestine de cult

Basilicile pagane si transformarea lor in locasuri crestine de cult Mareste imaginea.

Basilicile pagane si transformarea lor in locasuri crestine de cult

 

Primul stil arhitectonic in care s-au construit bisericile crestine, atat in Rasarit cat si in Apus, este stilul basilical.

 

Basilicile publice (numite si civile sau forenses, fiindca erau si­tuate in for) aveau in general forma unor sali dreptunghiulare, lungi, impartite in trei (cateodata si cinci) sectiuni longitudinale, numite nao­suri (nave), despartite intre ele prin doua sau mai multe randuri de co­loane, unite intre ele la partea superioara prin arcuri longitudinale, sau prin grinzi orizontale, de lemn sau de piatra, care suportau tavanul sau plafonul. Nava centrala (din mijloc) era de regula mai larga si mai inalta decat cele laterale, care erau mai inguste si mai scunde. Intrarea se facea pe la un capat al salii, printr-o usa (care corespundea navei din mijloc) sau chiar trei (cate una pentru fiecare nava). In capatul opus al salii era o incapere semicirculara (fi­rida) numita absida), in care, pe o estrada (un loc mai inalt), se afla tribuna magistratilor (judecatorilor) si a oratorilor de la intrunirile publice.

 

Basilicile erau in general constructii simple (in care predomina li­nia dreapta), de stil clasic, bine luminate, cu ferestre numeroase si largi, taiate in peretele fatadei si in peretii laterali, ferestre care dadeau lu­mina multa interiorului. Plafonul (tavanul) era drept (plan), din panouri de lemn, fara nici un decor sau ornamentatie (podoaba), servind numai ca sa ascunda scheletul acoperisului, care in general era in doua pante (ape) la nava centrala si cate una la cele laterale (uneori lipsea plafonul, scheletul acoperisului ramanand astfel aparent, adica vizibil in interior).

 

Elementul principal de arta care constituia ornamentatia interioara a edificiului erau multimea si decorul sculptural al coloanelor care des­parteau navele si care erau facute de obicei din marmura. Fiecare coloana se compunea din : baza sau soclul (piedestalul), stilobatul, corpul prin­cipal sau fusul (care putea fi rotund, sau poligonal, si cu canaluri sau adincituri verticale) si capitelul. Dupa forma si podoaba sculpturala a capitelului, care era partea cea mai importanta a coloanei, coloanele se puteau imparti in cele trei ordine sau stiluri ale artei clasice greco-romane :

 

a) doric (cel mai simplu, format din ineluse scobite la baza) ;

 

b) ionic (din Asia Mica, format din doua volute sau linii curbe invartite de o parte si alta, ca un melc);

 

c) corintic (un calathos sau cos inconjurat de frunze de acant, asezate in doua randuri, care sustin doua volute mici).

 

Transformarea basilicilor publice (pagane) in locasuri crestine de cult a fost usoara si simpla : tribuna magistratilor (oratorilor) din fundul absidei a devenit cathedra sau jetul episcopului care prezida adunarile de cult, iar in jurul lui au fost asezate in semicerc scaunele   preotilor coliturghisitori. In mijlocul spatiului delimitat de absida semicirculara s-a asezat altarul pe care se savrsea Sfnta Jertfa si care consta fie dintr-o masa, fie din sarcofagul cu oseminte de martir sau chiar mormn­tul martiric, care servea ca altar de jertfa. Deasupra lui se ridica uneori un acoperamnt boltit. Absida basilicilor (care co­respundea de regula cu nava centrala) a devenit astfel ceea ce numim azi altar, in sensul de incapere a bisericii rezervata clericilor. Cu timpul, aceasta inca­pere a fost despartita de restul salii printr-un mic grilaj (balustrada) de lemn, de zid, de piatra (marmura), sau din metal.

 

Locul din fata absidei, mai inaltat decat restul salii, s-a largit ca sa incapa toti clericii inferiori (de obicei foarte numerosi in aceasta epoca) si a primit denumirea de sole sau chor (pas­trata in Apus). Tot aici erau scaune pentru laicii carora ii se acorda deosebita cinste, in frunte cu imparatul si dregatorii lui, iar mai tarziu chiar scaunul episcopului.

 

Restul salii, rezervat credinciosilor, a devenit naos, fiind impartit in doua : in dreapta stau barbatii, in stanga femeile ; cand existau deasupra navelor laterale galerii, balcoane sau tribune, femeile si copiii stateau in acestea. La capetele dinspre altar ale navelor (galeriilor) laterale erau rezervate uneori spatii deosebite pentru laicii distinsi si pentru monahi, cel din dreapta pentru barbati (senatorium), cel din stanga pentru femei si in special pentru fecioare, diaconite, vaduve si presbitere.  

 

La capatul dinspre intrare (opus absidei) era pronaosul rezervat catehumenilor si penitentilor. La unele basilici, astfel transformate, crestinii au facut adaugiri, cla­dind in partea de la intrare o incapere introductiva, numita nartica si un atrium.

 

Nartica (pronaosul exterior sau tinda) era un vestibul zidit la fatada edificiului si impartit uneori in doua incaperi deosebite, dintre care una rezervata catehumenilor incepatori (nartica interioara) si alta peniten­tilor din penultima categorie (nartica exterioara, exonartex). In nartica exterioara se faceau si agape (pe unde mai persistau), iar in cea interioara se faceau privegherile si slujba inmormantarii.

 

Atriumul era un fel de curte sau galerie ex­terioara neacoperita, patrata sau dreptunghiulara, pavata cu placi de piatra si inconjurata de porticuri (colonade) sau siruri de coloane aco­perite. In mijlocul lui (in fata intrarii) se afla o fantana sau un bazin cu apa, in care credinciosii isi spalau mainile in sens de curatenie, inainte de a in­tra in biserica. In atrium sedeau cersetorii si penitentii din ultima categorie care nu aveau voie sa intre in biserica si sa asiste la slujba. Cu timpul, si anume dupa disparitia disciplinei catehumenatului si penitentei, atriu­mul, devenit inutil, se micsoreaza din ce in ce, pana la disparitie, iar in unele cazuri, porticurile exterioare ale atriumului au fost inchise de toate partile, transformandu-se in incaperi pentru locuintele clericilor si calu­garilor, camere pentru primirea si gazduirea strainilor si a pelerinilor, spitale, scoli si orfelinate etc.

Totodata, de o parte si de alta a absidei altarului se adauga cate o mica incapere, dintre care una servea pentru depozitarea darurilor de paine si de vin aduse de credinciosi pentru Sfanta Euharistie, iar cealalta pentru pastrarea va­selor si a vesmintelor bisericesti, a cartilor de cult si a altor lucruri sacre.

20 Iunie 2012

Vizualizari: 2015

Voteaza:

Basilicile pagane si transformarea lor in locasuri crestine de cult 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE