Dionisie Fotino

Dionisie Fotino Mareste imaginea.

Ca istoric, muzician, psalt, exeget, scrib, pedagog, pictor si poet, Dionisie Fotino a fost unul dintre reprezentantii ultimei generatii de invatati de sorginte bizantina care au emigrat in Tara Romaneasca (1796-1797). Operele sale istorice, literare si muzicale, precum si functiile politice si administrative pe care le-a detinut (vataf al Divanului, ispravnic - nomarh, mare serdar) - il plaseaza pe Dionisie Fotino in randul celor mai invatati greci care au trait vreodata in Tara Romaneasca. Cunoscut mai ales ca istoric (autir al "Istoriei generale a Daciei sau a Transilvaniei, Tarii Muntenesti si a Moldovei"), Dionisie Fotino a lasat in urma o opera muzicala ce cuprinde cele mai importante imnuri liturgice ale Bisericii Ortodoxe. Acestea constau in Noul Anastasimatar, Noul Doxastar, Triodul, Penticostarul, Antologia (Chinonice, Heruvice, Doxologii) si un tratat "Teoretic si practic despre muzica bisericeasca", astazi pierdut.

Dionisie Fotino s-a nascut in 1777 in Ahaia-Peloponez, Grecia. A invatat muzica bizantina de la tatal sau Atanasie (medicul sultanului Abdul Hammit) care a fost psalt al Marii Biserici din Constantinopol (catedrala Sfanta Sofia), iar mai apoi in cadrul Scolii Patriarhale din Constantinopol ca ucenic al lui Iacov Protopsaltul si al lui Petros Vizantie.  In 1797 a urmat cursurile Academiei Imperiale din Bucuresti. A invatat sa cante la pian, tambur si keman, posedand un vast repertoriu de muzica clasica orientala si europeana.

Intre anii 1797 - 1809 a predat muzica bizantina la Manastirea Caldarusani.  Apoi in perioada 1809 - 1816 a activat in Bucuresti ca pedagog, pregatind doua dintre cele mai importante personalitati ale muzicii bisericesti romanesti: Anton Pann si Episcopul Chesarie al Buzaului. Dionisie Fotino a trecut la cele vesnice, in Tara Romaneasca, pe 10 octombrie 1821.

Animat, asemenea celor mai multi conationali, de idealul renasterii elene, Dionisie Fotino a fost un prieten apropiat al lui Constantin Filipescu, presedinte al Partidului National, caruia i-a dedicat "Noul Doxastar" scris in Bucuresti in 1809.

Notatia muzicala folosita de Dionisie Fotino este una de tranzitie catre notatia hrisantica iar sitlul creatiilor sale muzicale este apropiat stilului compozitorilor constantinopolitani din secolul al XVIII-lea. Multe din lucrarile sale muzicale au fost redate in "noua metoda" a notatiei bizantine de catre ucenicul si prietenul sau Anton Pann, dar si de Grigorie Protopsaltul, Iosif Naniescu si Macarie Ieromonahul fiind publicate in limbile greaca si romana. Amintim faptul ca traducerile romanesti ale "Anastasimatarului", "Doxastarului" si a unei parti din "Antonogie" au constituit repertoriul principal intrebuintat in scolile romanesti de muzica bisericeasca la inceputul secolului al XIX-lea.  Manuscrise ale lui Dionisie Fotino se pastreaza astazi in Biblioteca Patriarhiei Romane si in Biblioteca Academiei Romane.

Radu Alexandru

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 1035

Voteaza:

Dionisie Fotino 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE