Pictura naosului

Pictura naosului Mareste imaginea.

 

Pictura cupolei din naos

Din punct de vedere arhitectonic, Pantocratorul este elementul cel mai important al bisericii ortodoxe, indeosebi al bisericilor ortodoxe construite pe plan de cruce greaca, spre aceasta turla convergand toate liniile arhitectonice si indreptandu-se toate privirile credinciosilor, din sfantul locas.

 

Din punct de vedere arhitectonic, turla bisericilor noastre ortodoxe se compune din urmatoarele parti:

 

1.  Calota, bolta sau cupola, adica suprafata sferica ce formeaza varful turlei ;

 

2.  Tamburul (turnul), de obicei cilindric, mai rar prismatic, pe care se sprijina si se inalta bolta, formand partea de mijloc a turlei, iar din punct de vedere iconografic, suprafata lui impartindu-se in  mai multe (3-4) registre sau zone circulare (orizontale), suprapuse ;

 

3. Baza, pe care se sprijina turla si care face legatura cu restul con­structiei (peretii naosului).

 

Ea e formata din :

a)  patru pandantivi sau triunghiuri sferice;

b)  patru arcuri mari, care leaga pandantivii intre ei si pe care se spri­jina peretii turlei ; adica sunt mai largi la centru si mai inguste la extre­mitati;

c) 2-3 sau patru timpane, adica suprafete cilindrice, dar drepte, cu­prinse intre extremitatile fiecarui arc.

 

Fiecare din aceste parti ale turlei isi are iconografia ei bine precizata. Pe bolta se zugraveste chipul lui Dumnezeu Atottiitorul (Pantocratorul), pe peretii tamburului, profetii, apostolii si Dumnezeiasca Liturghie, pe pandantivi, Evanghelistii, cu simbolurile lor, numai decorul pictural al arcurilor variaza de la caz, la caz.

 

Sus in varful turlei, pe bolta ei sferica se zugra­veste Pantocratorul, adica chipul lui Dumnezeu Atottiitorul, cum e numit in articolul I al Simbolului credintei, Facatorul si Stapanul ce­rului si al pamantului. Zugravii il infatiseaza, de obicei, numai bust (aratand prin aceasta ca noi nu cunoastem decat in parte cele ale lui Dumnezeu si subliniind unitatea fiintiala si inseparabila din­tre Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul). Fata Lui e, in general, severa, privirea serioasa si grava.

 

Erminia ne arata si ce sa zugravim in celelalte turle mai mici ale naosului, in cazul ca exista, in cea mare, din mijloc, Pantocratorul, in a doua, pe ingerul Marelui Sfat, in a treia, pe Emanuel, in a patra, pe Maica Domnului cu Pruncul, iar in a cincea, pe Sf. Ioan Botezatorul; Regula­mentul din 1912 al Sf. Sinod al B.O.R. pentru zugravirea bisericilor (art. 12) recomanda ca pe bolta turnului al doilea, daca este, sa fie zugravit Dumnezeu-Tatal sau  Maica  Domnului.

 

 

Peretii tamburului sunt impartiti in trei sau pa­tru zone orizontale circulare.

 

a) Zona superioara, imediat sub Pantocrator, o ocupa de obicei ingeri, serafimi si heruvimi, etc, impartiti de autorii Erminiilor in cele noua cete traditionale ale ierarhiei ingeresti ca la Pseudo-Dionisie Areopagitul.

 

b) Zona imediat urmatoare, sau chiar zona prima de sus (atunci cand turla e mai mica), e ocupata totdeauna cu chipurile Sf. Prooroci, de obicei 12 la numar, ca unii care, cu ajutorul inspiratiei de sus, au vestit cu mult inainte venirea si lucrarea Mantuitorului in lume.

 

c) Zona inferioara a peretilor cilindrului turlei, sub profeti, o ocupa de regula, chipurile Sf. Apostoli. Mai rar acestea ocupa zona superioara sau pe cea mijlocie, deasupra profetilor.

 

In bisericile romanesti mai vechi, Sfintii Apostoli sunt infatisati dupa vechea traditie bizantina, in profil, drapati dupa moda vestimentara an­tica, tinand carti si mergand cu pas repede. In bisericile mai noi, sunt in­fatisati, mai des, in atitudine statica, din fata.

d) Registrul inferior al tamburului (turlei) reprezinta de obicei, in friza, tema iconografica pe care o numim Dumnezeiasca Liturghie sau Li­turghia Cereasca, adica slujba savarsita in ceruri de catre Mantuitorul, ca Mare Arhiereu, inconjurat de ingeri-preoti si diaconi.

 

La baza turlei

a) Pe pandantivi se zugravesc, de regula, chipurile celor pa­tru sfinti evanghelisti. In biserica Sf. Nicolae-domnesc din Curtea de Ar­ges, ei sint plasati astfel : Matei (coltul de Sud-Vest), Marcu (in coltul de Nord-Vest), Luca (la Nord-Est) si Ioan (la Sud-Est). Sunt infatisati, de obi­cei, cu simbolurile lor, rar fara simboluri.  

 

Tipul iconografic este cel al Sf. Apostoli sezand, chipurile lor se de­seneaza clar pe fonduri de arhitecturi, simple si clare. Erminia zugravilor recomanda ca, pe Sf. Matei, Marcu si Luca (sinopticii), daca ii zugravim in atitudine de scriitori inspirati, sa-i zugravim in case (in decor arhitec­tonic), iar pe Sf. Ioan in pestera si dictand lui Prochor, care, sezand in fata lui, scrie. Asa ii gasim de altfel pictati pe sfintii Evanghelisti, in unele biserici, ca aceea a lui Brancoveanu, din Fagaras.

 

Plasarea chipurilor Sf. Evanghelisti in acest loc vrea sa spuna ca, asa cum constructia se sprijina pe peretii naosului, tot astfel si Biserica lui Hristos se sprijina pe Evanghelia Lui, fixata in scris de cei patru Sfinti Evanghelisti.

 

b) Pe suprafata arcurilor mari, care sustin turla, intre pandativi, in bi­sericile romanesti se zugraveste si Sfanta Fata a Domnului (Mandylion) sau chipul cel nefacut de mana al Mantuitorului, ca in manastirile din Atos, asa precum prevedea de altfel si Erminia zugravilor: la rasarit, Sf. Mahrama (a Sf. Veronica), iar la Apus, sfanta caramida (icoana craiului Abgar).

 

c) Iconografia de pe intradosul arcurilor (suprafata de jos a arcurilor) de la baza turlei e foarte variata, de la monument, la monument. Aici se zugravesc ori personaje din istoria biblica a Vechiului Testament (Noe in corabie, Avraam, Isaac, Iacov, Moise cu Tablele Legii, Aaron, Iov, David, Solomon, proorocii mesianici, Isaia, Maleahi, Zaharia, s.a.), ori diferite reprezentari ale Mantuitorului (din viziunea proorocului Daniel cap. 7, 9 - 10, etc).

 

Naosul este partea centrala a bisericilor ortodoxe, cuprinsa intre catapeteasma (tampla) si pronaos (sau camera morminte­lor, la bisericile din Moldova).

 

Naosul, partea din biserica rezervata credinciosilor, reprezinta, dupa conceptia talcuitorilor Liturghiei, Biserica pamanteasca, lumea vazuta, or­ganizata in Universul crestin al Harului. Decorul iconografic al naosului trebuie sa reprezinte deci, tot ceea ce ar putea contribui la edificarea religioasa-morala a credinciosilor, la instruirea lor in adevarurile invataturii de credinta si de vietuire cres­tina, ca si la cunoasterea vietii Mantuitorului si a istoriei Bisericii cres­tine.

 

Pictura boltilor naosului

La bisericile cu abside laterale la naos, pe boltile (semicupole) absidelor se zugravesc cate doua mari praznice im­paratesti ale Mantuitorului : Nasterea Domnului (pe semicupola absidei dinspre sud) si Invierea (pe cupola absidei dinspre nord). Pe restul supra­fetei absidelor si a peretilor verticali ai naosului, in aceleasi registre (pe zona superioara), se zugravesc scene ilustrand momente principale din viata Mantuitorului, ori din activitatea si din parabolele si minunile Sale, ast­fel ca, in jurul icoanei centrale a Nasterii din semicupola absidei sudice, sa fie grupate momente si evenimente in legatura cu Nasterea, cu Buna­vestire (Luca I, 26-36), vizita Sf. Fecioare la Sf. Elisabeta (Luca I, 39-56), magii de la Rasarit, Fuga din Egipt, iar pe peretele nordic, se vor grupa momente si episoade in legatura cu Patimile si invierea ca de ex. Intrarea lui Iisus in Ierusalim, Cina cea de Taina, Rugaciunea din Gradina Ghetsimani, Prinderea si judecata lui Iisus, Patimile, Purtarea Cru­cii, Rastignirea, Pogorarea de pe cruce.

 

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 7288

Voteaza:

Pictura naosului 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE