Sarbatorile Sfintei Cruci

Sarbatorile Sfintei Cruci Mareste imaginea.

1. Cultul Sfintei Cruci in crestinism.

Obiect de tortura si de groaza pentru pagani, ca si pentru evrei ("Blestemat este cel ce spanzura pe lemn.

", Deut. XXI, 23 si Gal. III, 13), Crucea a fost sfintita prin sangele dumnezeiesc scurs pe ea si a devenit instrument de mantuire, obiect de cinstire.

Sfantul Apostol Pavel spune: "Cuvantul cruce este sminteala pentru iudei, nebu­nie pentru pagani, dar pentru noi (crestinii) mantuire", (1 Cor. I, 18, 23).

Trecand de la textele literare la monumente, arheologia ne arata cat de des era reprezentat semnul Sfintei Cruci in inscriptii, picturi, sculpturi, gravura obiectelor portative (pe relicvarii, bijuterii, lampi, inele, monezi, sigilii etc), dintre care multe s-au pastrat pina azi. Din pricina situatiei speciale a crestinismului in primele trei secole, semnul Sfintei Cruci e reprezentat insa, de obicei, pe cele mai vechi monumen­te, in simboluri, ca de ex., ancora, tridentul, li­tera greceasca T sau monogramul. Prima reprezentare si­gura datata a Crucii pe un monument crestin apare incizata pe peretele unei case din Herculanum, inainte de anul 79 ; alta o gasim mai tarziu in inscriptia de pe un altar din Palmiria, din anul 134. In inscrip­tiile si epitafele din picturile catacombelor gasim de vreo 20 de ori sem­nul Crucii, iar ultimele descoperiri arheologice din Palestina ne-au adus noi marturii ca semnul crucii era folosit ca simbol crestin pe osua­rele din necropolele apartinand chiar membrilor primei comunitati cres­tine din Ierusalim.

Aparitia minunata pe cer a semnului Crucii, prin care imparatul Constantin cel Mare castiga biruinta impotriva lui Maxentiu (312), il determina pe imparat si pe succesorii lui sa desfiinteze prin legi speciale pedeapsa rastignirii pe cruce, obisnuita pina atunci la romani. De acum inainte, semnul Crucii ia locul vechi­lor embleme pagane (dragonul sau altele) pe steagurile ostasilor, pe scuturile lor, pe diademele si sceptrul imparatilor, pe monezi si acte oficiale, pe diptice etc.

Un alt fapt determinant in evolutia ulterioara a cultului Sfin­tei Cruci a fost descoperirea (dezgroparea) Crucii originare, pe care a fost rastignit Domnul ; descoperirea a avut loc pe la 326 si se datoreaza staruintelor Sfintei Elena.

Indata dupa descoperirea adevaratei Cruci, cinstirea ei a fost inca­drata in cultul liturgic al Bisericii. Punctul de plecare al acestui cult public si oficial al Sfintei Cruci a fost sfintirea din 13 septembrie 335 a marii biserici zidite de imparatul Constantin cel Mare pe locul Calvarului si al ingroparii Domnului (vestita biserica a Sfantului Mormant, sau Martyrion, cu basilica Sfintei Cruci), in care a fost depusa, tot atunci, spre pastrare, cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci. Expunerea (aratarea) si ve­nerarea liturgica (publica si solemna) a Sfantului Lemn aveau loc la in­ceput de doua ori pe an : o data la 13 septembrie (ziua in care, precum spune pelerina apuseana Egeria, a fost aflata Sfnta Cruce) si a doua oara in Vinerea Patimilor.

Legi ale imparatilor Teodosie si Valentinian au interzis sculptarea, pictarea sau gravarea semnului Sfintei Cruci in locuri necuviincioase sau in care ar fi riscat sa fie profanat prin calcarea cu picioarele, ca de ex., pe pardoseala bisericilor, dis­pozitie pe care mai tarziu a consfintit-o si Sinodul trulan (692), prin canonul 73.

Sinodul VII ecumenic (Niceea 787), completat de sinodul local din Constantinopol de la 869, formuleaza oficial doctrina exacta a Bi­sericii in ceea ce priveste cultul Sfintei Cruci si al sfintelor icoane, precizand ca cinstirea data icoanelor trebuie sa fie egala cu cea data Sfin­tei Evanghelii si Sfintei Cruci.

2. Sarbatorile Sfintei Cruci in cultul ortodox

Cea mai veche si mai importanta dintre sarbatorile ortodoxe in­chinate cinstirii Sfintei Cruci este inaltarea Sfintei Cruci la 14 septembrie, pe care, unii o numara intre praznicele imparatesti. In aceasta zi sarbatorim de fapt amintirea a doua evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci:
- Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusali­mului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;
- Aducerea sau intoarcerea Sfintei Cruci de la persii pagani, la anul 629, pe timpul imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusa­lim.

A doua sarbatoare importanta a Sfintei Cruci este Duminica a treia din Postul Pastilor, numita Duminica Crucii, cu data variabila, in­stituita la Constantinopol in sec. VIII.

Caracteristica slujbei din aceste doua sarbatori principale ale Sfin­tei Cruci este ritualul scoaterii solemne si venerarii sau inchinarii Sfin­tei Cruci, care are loc intre Utrenie si Liturghie. El inlocuieste si aminteste ceremonia liturgica a expunerii (aratarii sau inaltarii) solem­ne si a venerarii generale a Sfintei Cruci, care avea loc odinioara la Ie­rusalim, apoi si la Constantinopol, in Vinerea Patimilor din cultul bi­zantin, dar a pierdut din importanta si stralucirea de odinioara, fiind eclipsata de ritualul posterior al Prohodului.

In calendarul ortodox mai avem inca doua sarbatori, mai putin im­portante, ale Sfintei Cruci (fara serbare), si anume :

Ziua de 1 august, care coincide cu inceputul postului Sfintei Marii si se numeste Scoaterea Cinstitului lemn al cinstitei si de viata fa­catoarei Cruci, in amintirea liberarii minunate a grecilor din robia saracinilor, pe timpul imparatului Manuel Comnenul (sec. XII), cu ajutorul Sfintei Cruci.

Alta sarbatoare (fara tinere) a Sfintei Cruci este la 7 mai, cand praznuim pomenirea aratarii semnului Sfintei Cruci pe cer in timpul imparatului Constantie (fapt petrecut probabil la 351 si relatat intr-o scrisoare a Sfantului Chiril al Ierusalimului catre imparatul Constan­tie). Slujba zilei aminteste acest eveniment, slavind Sfanta Cruce.

Trebuie sa amintim ca in cadrul Octoihului, avem doua zile pe saptamana consacrate cinstirii speciale si permanente a Sfintei Cruci in ser­viciul divin zilnic al Bisericii Ortodoxe, si anume miercurea si vinerea. In aceste zile, cantarile Octoihului de la toate glasurile, care se combina cu cele ale sfintilor din Minei, cinstesc Patimile Domnului si Crucea Ras­tignirii, instrumentul patimirii Lui si altarul pe care Iisus S-a adus pe Sine jertfa pentru mantuirea lumii.

.

19 Iunie 2012

Vizualizari: 10294

Voteaza:

Sarbatorile Sfintei Cruci 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE