In fiecare an, calendarul bisericesc desfasoara inaintea noastra intreaga viata a lui Hristos, de la Nastere pana la Inaltare si Pogorarea Duhului Sfant. Anul liturgic face prezente din nou, in chip tainic, evenimentele vietii Lui, astfel ca noi sa le putem retrai si sa luam parte la ele.
Deoarece o singura zi nu e de ajuns spre a ne ajuta sa ne aducem aminte de un eveniment sfant, incepand din secolul IV, Biserica a statornicit ca praznicele imparatesti si chiar ale unor sfinti, sa fie sarbatorite intr-un chip mai deosebit.
De aceea, pentru pregatirea sufleteasca a credinciosilor, aceste sarbatori sunt precedate de un timp de pregatire, de anticipare, numit pre-serbare sau inainte-praznuire, iar dupa ziua stabilita a sarbatorii sa fie si o perioada de continuare sau prelungire a serbarii, numita dupa-serbare sau dupa-praznuire, ca un fel de ecou al zilei de praznic.
Inca din Vechiul Testament este intalnita aceasta practica de a prelungi o sarbatoare timp de 7 zile. O alta marturie in acest sens, din primele secole ale crestinismului, o constituie exemplul Sfantului Constantin cel Mare, care, dupa ce a praznuit sfintirea a doua biserici, in fiecare an, praznuia cate 7 zile aceste sfintiri sub denumirea de "sarbatoarea innoirilor".
Inainte-praznuirea creeaza interesul pentru sarbatoare prin slujbe speciale, rugaciuni si cantari. In afara de patru sarbatori, toate marile praznice sunt anticipate de o zi de inainte-praznuire. Fac exceptie Pastile, care sunt precedate de zece saptamani de pregatire (inaintea Postului, Postul Mare si Saptamana Mare). Craciunul are cinci zile de inainte-praznuire iar Boboteaza patru.
Perioada de dupa-serbare are rolul de a pastra interesul pentru cele ce au fost praznuite si de a ne ajuta sa vedem insemnatatea sarbatorii dainuind in viata noastra.
La incheierea perioadei de dupa-serbare se praznuieste odovania praznicului. Termenul odovanie (otdania) este din limba slavona si inseamna "sfarsit", "dezlegare" sau "incheiere" a sarbatorii, un fel de concluzie. In limba greaca se foloseste cu acelasi sens, de incheiere a sarbatorii, termenul apodosis.
Lungimea rastimpului de incheiere a praznicului variaza de la an la an, mai ales la acele sarbatori a caror data depinde de Pasti. De obicei, rastimpul de incheiere a praznicului tine de la o zi pana la opt zile, dupa importanta si pozitia pe care o are in cadrul anului bisericesc (asa cum se arata in Minee, Triod si Penticostar).
Astfel, dupa-serbarea Nasterii Domnului tine 6 zile, sfarsindu-se la 31 decembrie, cand este odovania praznicului. Schimbarea la Fata (6 august) are odovania la 13 august; Adormirea Maicii Domnului (15 august) are odovania la 23 august. Odovania Invierii este cea mai lunga, ea se face in a sasea saptamana dupa Pasti (pana la Inaltare).
In toata perioada pre-serbarii si a dupa serbarii, pe langa slujba sarbatorii respective se adauga cantari, rugaciuni si lecturi in legatura cu praznicul respectiv, iar in ziua odovaniei praznicului, slujba se pune aproape la fel ca si in ziua intai a praznicului.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.