Randuielile bisericii etiopiene privitoare la slujba botezului

Randuielile bisericii etiopiene privitoare la slujba botezului Mareste imaginea.


Randuielile bisericii etiopiene privitoare la slujba botezului

 

1. Savarsitorul

 

In Biserica  Etiopiana,  dreptul de  a  savarsi  il  au  numai  episcopii  si  preotii,  asistati  de diaconi.  Aceasta  randuiala  este  o porunca dumnezeiasca (Matei XXVIII, 19). Chiar in caz de nevoie, adica atunci cand copilul sau catehumenul este in pericol de moarte, botezul nu poate fi savarsit de catre diaconi sau mireni sub nici un motiv, cum este admis in alte Biserici, in cazuri excep­tionale.

 

2. Primitorul 

 

Poate   primi   botezul   orice   fiinta   omeneasca   vie,   care   n-a mai   primit  Botezul  valid   crestin,   caci   Mantuitorul   a  instituit   acest   sacrament  pen­tru toata lumea,  atat pentru  copii cat  si   pentru  adulti (Ioan III,  5).  Cand  este vorba de   adulti,   membrii   confesiunilor   si   cultelor   crestine   (care   nu   recunosc   botezul   ca taina, dogma fundamentala a crestinismului), sau cei care nu cred in Sfanta Treime, cum   sunt:   quakerii,   menonijii,   socinienii,   arminienii,   precum   si   necrestinii   (evreii, musulmanii,   paganii   etc),   fiind   catehizati   si   instruiti   in   credinta   ortodoxa,   pot   sa primeasca   Botezul   crestin.   De   asemenea,   fostii   apostati   de   la   dreapta   credinta,   in cazul  cand  revin  in  Biserica,  sunt  reprimiti  prin  rugaciunea  de   dezlegare  si  ungere cu  untdelemn  sfintit,  fara  a fi  botezati  din  nou,  deoarece  pecetea   botezului  ramane nestearsa chiar prin  apostazie.  Adultii  lipsiti  de ratiune  din nastere  sunt  socotiti  ca niste prunci in varsta si pot fi botezati.  In cazul in  care au devenit asa la o varsta inaintata,   ei  pot  fi   de   asemenea  botezati,  daca  inainte  de   nebunie  -  in   stare   de luciditate - si-au exprimat dorinta de a fi botezati.

 

Botezul ca sacrament al renasterii spirituale, presupunand deci nasterea si viata corporala, nu se poate administra celor morti, ci numai celor vii, copii sau varstnici. Copiii parasiti  (lepadati de mamele lor sau  gasiti),  despre  care nu  avem cer­titudinea daca au fost botezati sau nu, trebuie botezati neaparat, pentru  ca nu cum­va ei, nefiind botezati, sa ramana in necuratie.

Cat priveste conditiile care trebuiesc indeplinite de penitentii care vin spre botez, celor varstnici li se cere dorinta de a primi botezul, credinta si pocainta (Marcu XVI, 15; Fapte VIII, 37-38; Fapte II, 33). Pentru prunci, in indeplinirea acestor conditii, marturisesc si garanteaza nasul si nasa. Ei sunt chezasii pruncului in fata lui Dumnezeu si a Bisericii, luandu-si anga­jamentul ca el, adica pruncul botezat, va fi crescut in viata crestina si va fi un bun credincios al Bisericii lui Hristos. Nasii devin astfel "parinti spirituali" ai pruncului.

 

Dupa ritul Bisericii Ortodoxe Etiopiene, la botezul unui prunc, baiat sau fata, nasul trebuie sa fie un credincios ortodox. Nu poate un crestin ortodox sa fie nas pentru o fetita, ci doar pentru baiat, si invers o crestina ortodoxa sa fie nasa pentru un. baiat, deci nasul trebuie sa fie de acelasi sex cu cel ce se boteaza. Unii parinti vor ca "Tabotul" (Chivotul) sa reprezinte pe nas dar intrucat acesta este un obiect, calitatea de nas o ia unul dintre diaconii slujitori, care va tine in brate pe pruncul care se boteaza. Nasii se poarta cu cei pe care ii boteaza ca si cum ar fi copiii lor proprii. La casatoria baiatului, nasul ii daruieste pamant, vite si alte lucruri, iar nasa, ii daruieste fetei zestre.

 

In general, nasii nu trebuie sa fie ruda cu cel ce se boteaza. In ce priveste numarul nasilor, ei nu pot fi decat o singura pereche.

 

Nasii la fel ca si parintii trupesti ai copilului, au ace­leasi obligatii si rasunderi fata de viata religioasa a finilor lor. Cu un cuvant, sa le fie invatatori in cele sufletesti, sarguindu-se a face din ei buni credinciosi. La randul lor, cei botezati sunt datori in toata viata lor sa-i asculte pe nasi si sa-i respecte pe parintii lor trupesti.

 

3. Locul savarsirii

 

In epoca primara a crestinismului, botezul se facea in aer liber, oriunde erau ape curgatoare, asa cum au facut Mantuitorul si Sfintii Apostoli.

 

Sfantul Justin Martirul scrie despre locul botezului cu totul general : "Cei ce voiau sa se boteze, zice el, se duc de noi mai intai acolo, unde este apa, si se fac partasi la renastere intocmai asa, precum ne facuram si noi". Tertulian vorbeste tot   in  acelasi   mod  despre  botez,   adica   el  se  savarseste   in  general  numai  in  locul unde se afla apa, iar uneori si in case particulare, unde se adunau vechii cres­tini pentru serviciile lor - predici, rugaciuni, in general pentru servicii de cult. Mai tarziu, incepand cu secolul al IV-lea s- au construit locasuri speciale in acest scop, numite baptisterii. Acestea se numeau la greci baptisterion la latini, "baptisteria", care insemna la pagani bazin de baie sau cada. Se pare ca cele mai vechi baptisterii existau chiar din timpul persecutiilor si ele s-au inmultit apoi dupa ce crestinismul a devenit liber (secolele IV, V). Botezul se facea numai de doua trei ori pe an, la anumite sarbatori (Craciun - Epifanie, Pasti si Rusalii). Pentru a res­pecta sfintenia bisericii, unde nu puteau intra cei nebotezati, s-au construit locasuri aproape de biserici, constructia lor fiind legata de existenta unor surse naturale de apa necesara pentru botez.

 

Botezul adultilor a devenit din ce in ce mai rar si astfel cu timpul s-a gene­ralizat botezul copiilor. Botezul a inceput sa se savarseasca numai in biserici deoa­rece este un ritual sacru prin care se face intrarea noastra in obstea crestina. Este firesc si de dorit ca el sa fie savarsit numai in biserica, locul sfant de adunare si de rugaciune, in intelesul ei de Societate religioasa a celor ce cred in Iisus Hristos, unde Acesta este prezent si unde Biserica ia parte la toate momentele de capete­nie din viata religioasa a fratilor de credinta, consfintite astfel si de Dumnezeu si de  Biserica, momente  dintre  care  botezul  este  cel  dintai  in ordine  cronologica.

 

In Biserica Ortodoxa Etiopiana ritualul tainei sfantului botez se savarseste nu­mai in locasul sfant sau in curtea bisericii unde sunt cimitire, sau in "Dagesalam" (o casa prin care se face intrarea in curtea bisericii). In biserica, botezul trebuie sa fie savarsit in locul anume destinat, care, potrivit cu canonul bisericesc, cere sa fie asezat in partea stanga - de vest - a locasului (Pronaosul). Nu este permisa oficierea botezului in casele savarsitorilor si primitorilor. Savarsirea botezului in afara de biserica nu se face, nici cand este frig grozav, nici in vremuri tulburi, ca de exemplu in timp de razboi.

 

4. Timpul savarsirii

 

Botezul, in primele veacuri crestine, se administra in tot timpul, depinzand de cererile respective. In secolele IV-VI, cand catehumenatul cunoaste o larga dezvoltare, veneau la botez un numar tot mai mare de cre­dinciosi. Atunci botezul se savarsea numai in ajunul sarbatorilor celor mai mari, ca: La nasterea Domnului - Botezul fiind socotit ca o nastere la o noua viata; la Ara­tarea Domnului (Epifania) sau Botezul Domnului, cand Mantuitorul a primit Botezul de la Sfantul Ioan Botezatorul; la invierea Domnului pentru ca botezul este icoana mortii si invierii Mantuitorului ; la Rusalii (Cincizecime), cand serbam Pogorarea Sfantului Duh, care este botezul cel mai deplin. In cazuri exceptionale se savarsea botezul si in alte zile din cursul anului bisericesc. Este bine ca aceste date sa fie respectate si azi pentru savarsirea Botezului, mai ales cand este vorba de botezul celor varstnici.

 

Orice om, fie prunc, copil sau adult, poate primi botezul numai in cazul in care nu a mai fost botezat vreo data cu botezul crestin-valid. In Biserica Ortodoxa Etiopiana sunt zile hotarate pentru aceasta Sfanta Taina, in raport cu data nasterii pruncului. Pentru baieti se face la 40 de zile, iar pentru fete la 80 de zile de la nastere, cum se prevedea in Legea Veche (Vezi Levitic cap. XII), prevederi pastrate si in Biserica Copta. Aceste termene se pot scurta in anumite imprejurari dificile, cand botezul pruncului trebuie grabit.

 

5. Ritualul (randuiala slujbei) Botezului

 

In Biserica noastra, slujba bote­zului are o solemnitate deosebita, intrucat ea este o mare sarbatoare, la fel ca slujba cununiei. Parintii merg la biserica cu copilul in bratele mamei, inconjurat de in­vitati si de rude, insotit de nas (cirstina-abat), daca pruncul este baiat, sau de nasa (cirstina-inat), daca este fetita. In momentul in care incepe slujba, daca noul botezat este mic, mama ii tine capul putin aplecat spre rasarit, iar daca cel ce se boteaza este varstnic, singur tine capul aplecat tot spre rasarit.

 

Materia tainei botezului consta din apa naturala si proaspata, deoarece Man­tuitorul zice : "De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va intra in im­paratia Cerurilor" (Ioan III, 5).

 

Pe masa pregatita se gaseste : Sfanta Evanghelie, Crucea, untdelemn, sfantul mir, lumanari. Langa masa se gaseste cristelnita cu apa proaspata, deasupra careia se asea­za trei fire de ata impletite, de culori deosebite, sau numai de culoare alba.

 

Inainte de a incepe slujba, preotii si diaconii se imbraca cu toate vesmintele si vin spre locul savarsirii botezului. Preotul protos, diaconul si mama cu copilul in brate ocolesc masa de mai multe ori, cadind, in timp ce ceilalti invitati stau alaturi.

 

Ritualul este lung, incluzand imbisericirea mamei si purificarea primitorului sau catehumenului. El cuprinde trei parti : exorcisme, liturghia catehumenilor (botezul) si sfintirea apei (botezul prapriu-zis).

 

Exocismele. - Dupa cum fiecare credincios inainte de a incepe orice lucru in­voca Treimea Sfanta, cu formula : "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, al Unuia Dumnezeu, Amin", tot asa si preotul incepe cu aceasta formula randuiala slujbei botezului.

 

Am aratat ca botezul se savarseste in orice zi si de aceea in prima parte a sluj­bei se citesc "Udase-Mariam", adica cantari in care se preamareste Fecioara Maria. Apoi urmeaza exorcismele asupra copilului si a mamei. Exorcismele sunt rugaciuni sau slujbe pentru eliberarea catehumenului sau pruncului si mamei acestuia de sub inraurirea puterilor diavolului. Dupa sfintirea untdelemnului, preotul unge cu untdelemn toate organele simturilor. Apoi urmeaza lepadarile si unirea cu Hristos, dupa care se zice Crezul, Tatal nostru, trei psalmi, si se citeste o rugaciune pentru  catehumeni.

 

In rugaciunea pe care o rosteste preotul, cere de la Dumnezeu-Fiul, sa dea celor de fata (prunci sau catehumeni) calea dreapta, har si mangaiere de la Sfantul Duh, ca sa-i izbaveasca de pacate si el sa se invredniceasca pentru a doua nastere, pe care o va primi in ziua aceea. Dupa aceasta rugaciune, ca si la fiecare din celelalte ru­gaciuni, diaconul zice : "Rugati-va", preotul rosteste catre Dumnezeu-Tatal o rugaciune pentru aceia care au dat numele lor la botez, cerand sa se indeparteze duhurile ne­curate din inima lor, ca sufletul lor sa fie plin de dreptate si adevar, iar teama de Dumnezeu cel atotputernic sa nu-i paraseasca niciodata".

 

b) Preotul ia vasul cu untdelemn in mainile sale si se roaga deasupra acestuia, zicand : "O, Dumnezeule - Tata, trimite de la Tine puterea Duhului Sfant spre acest untdelemn care sa fie curat si sa fie contra ereziei, a necuratiei, a idolatriei si rau­facatorilor".

 

Intr-o alta rugaciune, preotul se roaga tot catre Dumnezeu-Tatal sa sfinteasca acest untdelemn, pentru ca prin el sa-i izbaveasca pe cei ce se vor unge, de toata rautatea ce vine de la diavol, pentru ca untdelemnul pus inainte spre fintire sa fie curat pentru sufletele si trupurile care se vor unge si vor crede in Domnul nostru Iisus Hristos.

 

Dupa aceea urmeaza ungerea propriu-zisa a pruncului, la toate incheieturile, pe frunte, piept, umeri, maini si spate, zicand preotul formula : "Te ung cu untdelemn in numele Bisericii lui Dumnezeu, intr-una Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, Amin".

 

Dupa aceasta, preotul zice din nou o rugaciune catre Dumnezeu-Tatal, prin care cere sa se curateasca cu ajutorul acestui untdelemn sfintit pruncul de toate primej­diile rele care se abat asupra noului botezat, apoi sa creada in Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul si Dumnezeu-Duhul Sfint, pentru ca numai asa va putea afla calea imparatiei  lui  Dumnezeu;   sa  nu uite  niciodata  porunca  si  dreptatea  lui  Dumnezeu, pentru ca numai asa Dumnezeu il poate feri de tot raul sau de toata primejdia prin a doua nastere,  adica prin botez, si tot  acum primeste puterea de la  Sfantul Duh.

 

In rugaciunea care urmeaza, preotul se roaga lui Dumnezeu-Tatal pentru ca e atotputernic si bun si numai El poate curati inimile de rautatile satanei si numai astfel poate urma pruncul calea adevarului si a binelui in Domnul nostru Hristos.

 

In a treia rugaciune, preotul se roaga catre Dumnezeu-Tatal pentru numele cate­humenilor sau pruncilor, ca ei sa se inscrie alaturi de cei ce se tem de Dumnezeu si sa ajunga la desavarsire in credinta ; sa-i faca locasuri ale Sfantului Duh prin Fiul Sau Unul-Nascut, Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

 

Intr-o alta rugaciune, preotul se roaga tot catre Dumnezeu-Tatal ce toti aceia care vor primi harul lui Dumnezeu prin credinta, sa fie miluiti, pentru ca numai asa se vor invrednici de a doua nastere, ca in felul acesta sa scape de pacatul stramosesc.

 

Urmeaza patru rugaciuni de cerere si de slavire, iar la fiecare inceput de ruga­ciune, preotul indoaie genunchii pruncului sau catehumenului. In prima rugaciune, preotul se roaga lui Dumnezeu-Tatal, Atottiitorul, sa dea pruncilor multa vrednicie pentru a primi harul Sfantului Duh si puterea Dumnezeirii sa nu-i paraseasca niciodata, sa fie asemenea Fiului lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, iar ei sa aiba inima curata si dreapta.

 

In a doua rugaciune se roaga Tatalui pentru ca sa deschida inimile lor, iar lumina harului sa lumineze asupra lor. Apoi aduce slava lui Dumnezeu si cere sa stearga puterea diavolului, iar Sfantul Duh sa-i aduca la lumina, din nestiinta la stiinta adevarata, din intuneric la lumina; precum a cercetat Ierusalimul prin lumina intelepciunii Sale, El sa lumineze inimile si gandurile lor; in ei sa nu intre duhul rautatii, iar ei sa aiba viata vesnica.

 

In a treia rugaciune, preotul cere sa se dea pruncilor sau catehumenilor, de la Tatal Luminii, nasterea spirituala, pentru a se bucura de primirea Sfantului Duh. Apoi se mai adauga inca o rugaciune, prin care preotul se roaga Datatorului de viata sa primeasca pe cei ce se boteaza, robii Sai, sa-i faca vrednici pentru toate faptele bune. Sa indeparteze de la catehumeni toata credinta veche (idololatria), pen­tru ca sa fie curati la primirea Cuvantului lui Dumnezeu si porunca Lui, sa aiba nadejde in viata vesnica, sa fie tari in ei insisi, cand puterea dusmanului ii urmareste; cugetul si trupul lor sa fie curatit de apa sfintita si sa li se dea prin cuvant putere harica pentru viata vesnica, sa-i renasca in a doua nastere prin taina botezului, ca sa le fie lor spre iertarea pacatelor.

 

Apoi preotul pune mana sa peste coapsele acelora care trebuie botezati si zice aceasta rugaciune : "In numele unicului Fiu, Iisus Hristos, ia, curata si pregateste aceste suflete ca sa devina libere de orice demon, de orice gresala si vina, sa fuga de la ei tot intunericul si ceea ce slabeste credinta si toata cugetarea rea. In numele unicului Tau Fiu, Iisus Hristos, curata si elibereaza-le de orice inselare a diavolului, in veci. Amin".

 

c) Dupa aceea urmeaza lepadarile. Cel ce se boteaza, stand cu fata spre apus, fiind dezbracat, cu mainile ridicate, repudiaza pe satana, daca este in varsta. Daca este prunc, nasul sau nasa, raspund astfel: "Sa nu fie stralucirea lucrurilor pamantesti de la diavolul asupra pruncilor. M-am lepadat de tine, satana, si de toate lucru­rile tale necurate, si de toti demonii tai; si de toti ostasii tai cei rai, si de toate pute­rile tale si de toti trimisii tai, si de toata randuiala ta si de turmele tale, si de capca­nele tale (cursele tale) si de certurile tale si de inselaciunile tale si de toate lingusi­rile tale".

 

Apoi intorc fetele lor spre rasarit si cu mainile ridicate in sus, zic : "Fiule, Unule, Doamne Iisuse Hristoase, am crezut in tine, cred in legea Ta aducatoare de mantuire, si in toti ingerii Tai, si cred toate faptele Tale si legile Tale care dau viata vesnica".

 

Dupa aceea se citeste Crezul de catre catehumeni, iar daca este prunc se zice de catre nas sau nasa, care tine in acel timp degetul mare al pruncului, apoi Tatal nostru.

 

Urmeaza un grup de trei psalmi care se citesc : Psalmul L, 1-19 ("Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta..."); Psalmul LXVIII, 1-36 ("Mantuieste-ma, Dumne­zeule, ca au intrat ape pana la sufletul meu..."); Psalmul CXIII, 1-26 ("La iesirea lui Israel din Egipt, a Casei lui Iacob dintr-un popor barbar"...).

 

Liturghia catehumenilor. - Sfanta Liturghie are trei parti: Proscomidia (pregati­rea darurilor), Liturghia catehumenilor si Liturghia credinciosilor. Din cele trei amin­tite, numai Liturghia catehumenilor se foloseste si la slujba botezului, la cununie, hi­rotonie si inmormantare, cu formula specifica fiecarei slujbe.

 

Astfel, Liturghia (slujba) botezului incepe cu un fel de dialog intre diaconul prin­cipal si preotul protos de o parte si credinciosi de alta :

Diaconul : Stati drepti (ridicati-va) pentru rugaciune.

Credinciosii : Doamne, miluieste-ne !

Preotul : Pacea fie cu voi toti!

Credinciosii: Si cu Duhul Tau!. Aceasta se repeta in slujba botezului de aproximativ 20 de ori, ca si "Rugati-va".

 

Preotul: canta cu voce tare o rugaciune atribuita Sfantului Vasile cel Mare, ca­tre Dumnezeu-Tatal, incepand astfel: (Multumim Creato­rului, Binefacatorul nostru, Tatal Domnului Iisus Hristos, Mantuitorul nostru"). Aceasta rugaciune, in general, este de lauda si de multumire.

 

Urmeaza diaconul principal, care canta cu voce tare : "Taliiu" (Rugati-va). Credin­ciosii, la randul lor, raspund : "Doamne, miluieste". In timp ce preotul ajutator zice rugaciunea Darurilor, diaconul ajutator canta: "Rugati-va pentru toti cei care aduc daruri", iar credinciosii raspund: "Doamne, primeste jertfa fratilor nostri, primeste jertfa surorilor noastre... si darul nostru".

 

Apoi, diaconul principal se intoarce spre spus si zice : "Aceasta este randuiala Sfintilor Apostoli, sa nu aiba nimeni in inima lui dusmanie, suparare si invidie asu­pra fratelui lui si asupra nimanui", si in continuare zice : "Sa va plecati Domnului cu frica".

 

Poporul, la randul sau canta : "Inaintea Ta, Doamne, ne plecam si Te slavim", dupa care, preotul ajutator citeste rugaciunea de pocainta. Scopul acestei rugaciuni este de dezlegarea catehumenilor si a credinciosilor de pacate.

 

Apoi, diaconul principal rosteste cu fata spre apus ectenia mare, incepand astfel: "Pentru pacea lucrurilor sfinte, noi ne rugam, ca Dumnezeu sa ne acorde pacea prin mila Lui...".

De fiecare data poporul raspunde la ectenie cu "Amin".

 

In ectenia mare diaconul principal se roaga lui Dumnezeu pentru inta­rirea bunei credinte si impartasirea cu Sfantul Duh, pentru pace, rabdare, sanatate etc, pentru toata suflarea din sanul Bisericii, din tara si de pretutindenea. Apoi incheie ec­tenia cu : "Deci sa ne inaltam in Duhul Sfant... si sa cerem ca Domnul Dumnezeul nos­tru sa primeasca rugaciunile noastre".

 

Preotul principal ia bobite de tamaie in mana dreapta si cadelnita in mana stanga - si daca este de fata vreun arhiereu - preotul ii aduce tamaie si cadelnita sa le binecuvanteze. Daca nu este, el le binecuvinteaza singur, zicand : "Eu ma rog Tie, si Te implor, o Doamne Dumnezeul meu, ca Tu ai primit cu placere darul lui Abel cel iubit si jertfa lui Noe si Abraham si tamaia lui Aaron, Samuel si Zaharia; la fel pri­meste si de la mine aceasta tamaie curata...".

 

In legatura cu tamaierea urmeaza patru rugaciuni, dintre care primele trei sunt indreptate catre Sfanta Treime, pentru primirea darului de tamaie si lumina; iar ultima rugaciune este de lauda si de cerere catre Dumnezeu.

 

Preotul si diaconul inconjoara apoi pe mama cu pruncul si pe ceilalti catehumeni cadelnitand catre fiecare si zicand : "Slava si cinstire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh...". Apoi urmeaza un nou dialog intre preoti si credinciosi. Urmeaza citirea de catre dia­conul principal din epistola paulina catre Tit III, 1-15, dupa care diaconul ajutator citeste din I Ioan, V, 5-12, iar preotul ajutator citeste din Faptele Apostolilor VIII, 26-40.

 

Fiecare cititor, cand incepe si cand termina, are cate o formula pe care o ci­teste ; credinciosii canta impreuna cu slujitorii. Se continua cu un dialog intre slu­jitori si credinciosi, in care e vorba de Maica Domnului si Fiul sau, Domnul Iisus Hristos.

 

Preotul principal canta cu voce tare "Cidus", adica "Sfinte Dumnezeule...", la care poporul raspunde : "Dumnezeule Sfinte, Atotputernice, viu si nemuritor, care Te-ai nascut din Fecioara Maria, miluieste-ne pe noi! Doamne, Dumnezeule Sfinte, Atotpu­ternice, viu si nemuritor, care ai fost botezat in Iordan si pe cruce rastignit ai fost, miluieste-ne pe noi! Doamne Dumnezeule, Sfinte Atotputernice, viu si nemuritor care ai inviat in a treia zi si Te-ai inaltat intru slava si stai de-a dreapta Tatalui si iarasi: vei veni cu slava sa judeci viii si mortii, miluieste-ne pe noi Doamne".

 

In continuare, preotii citesc trei rugaciuni de multumire si lauda catre Dumnezeu; pentru binefacerile facute noua.

 

In timp ce preotii citesc rugaciunile, poporul raspunde cu laude catre Dumnezeu; la sfarsitul acestor trei rugaciuni, credinciosii impreuna cu slujitorii, implora mila, indurare si ajutor, catre Sfanta Treime.

 

Urmeaza apoi citirea Sfintei Evanghelii. Dar mai inainte de aceasta, diaconul prin­cipal canta cu voce tare din Psaltire un text special pentru slujba botezului si anume Ps. XXXI, 1-3: "Fericiti carora s-au iertat faradelegile si carora s-au acoperit paca­tele...", sau Ps. XXXIII, 5-7 : "Apropiati-va de El si va luminati si fetele voastre sa nu se rusineze..." sau Ps. L. 13-15 : "Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste...".

 

Preotul-protos citeste din Evanghelia de la Ioan III, 1-20 (convorbirea lui Iisus cu Nicodim). Dupa aceea preotul principal ofera Sfanta Evanghelie spre sarutare intai mamei si pruncului apoi la toti cei ce sunt de fata. Apoi continua cu o rugaciune de cerere catre Dumnezeu-Tatal, pentru pacea Sfintei Biserici crestine, Una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca; cere binecuvantare pentru toti cei credinciosi, iar pentru imparatul si slujitorii lui, sanatate si intelepciune ca sa conduca cu pace si dragoste poporul sau si cu vecinii sai sa stea in buna intelegere.

 

Preotul protos pune mana pe capul catehumenilor sau pruncilor, cerand ca Dum­nezeu sa trimita harul Sfantului Duh asupra celor ce se roaga in Sfanta Biserica, si robii Sai sa traiasca impreuna in pace si cu fapte bune ; sa lumineze mintea lor si sa-i indeparteze de toate faptele rele pentru a fi vrednici sa se imbrace in slava lui Dum­nezeu. Dupa aceasta, ritualul prevede ca preotul sa strige de trei ori un fel de excla­matie, insa in practica actuala nu se obisnuieste.

 

e) Sfintirea apei sau botezul propriu-zis. - Botezul propriu-zis incepe cu ruga­ciunile de sfintire a apei. Preotul principal face semnul sfintei cruci deasupra cris­telnitei, rostind cuvintele de sfintire : "In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, Unul Dumnezeu in Treime Sfanta". Luand untdelemn sfintit, binecuvinteaza apa cu el, in semnul sfintei cruci si sufla, de trei ori deasupra apei. Binecuvinteaza pe catehumeni, insemnandu-i cu mana deasupra capetelor, dupa care binecuvinteaza apa, zicand : "Unul Tatal Sfant, Unul Fiul Sfant, Unul Duhul Sfant". Si toarna Sfantul mir in apa de trei ori in semnul crucii. Apoi se citeste un psalm si, - parintii impreuna cu preotul, cu nasul sau nasa si rudele hotarasc un nume de botez pruncului - urmeaza afundarea de trei ori in apa a pruncului, pronuntandu-i-se numele ales. Se canta apoi rugaciunea catre Sfanta Treime si rugaciunea coborarii Sfantului Duh peste Apostoli la Cincizecime.

 

Randuiala sfintirii apei se desfasoara astfel: Preotul protos, cu capul asupra apei, rosteste o rugaciune, din care prima parte este de marire a lui Dumnezeu, a doua de cerere si ultima de lauda.

 

Preotul principal, la partea a doua, care este punctul central al acestei ruga­ciuni, cere ca Dumnezeu sa indeparteze de la catehumen toata slabiciunea si toata necuratenia, sa i se ierte pacatul originar si sa-l spele de toate pacatele trupesti si sufletesti ; sa-l curateasca, sa-l mangaie cu puterea Sa nevazuta, sfanta si dreapta. Sa nu se intoarca gandurile lui in deznadejde si Domnul sa-l izbaveasca de toate relele, povatuindu-l si calauzindu-i viata spre desavarsire, spre implinirea voii Lui celei sfinte. Iar pentru savarsirea acestei Sfinte Taine, cei care locuiesc sub taria cerului, sa se boteze, imbracandu-se dupa asemanarea lui Hristos Mantuitorul nos­tru. Acestia ce se nasc a doua oara, prin puterea tainica ce a fost data de Dum­nezeu slujitorilor Sai nevrednici, si sa-i curateasca ca pe prooroci si ca pe Sfintii Apostoli. Sa nu se darame ceea ce Domnul Dumnezeu a sadit, Biserica una, sfanta, apostoleasca si soborniceasca .

 

Dupa aceea preotul ia sticluta cu untdelemn sfintit si binecuvinteaza apa cu ei, prin semnul Sfintei Cruci de trei ori, rostind formula : "Binecuvantat (este) Dum­nezeu-Tatal, Amin ; si binecuvantat (este) Fiul Unul Domn Iisus Hristos, Amin. Si binecuvantat (este) Duhul Sfant, Mangaietorul. Amin.

 

Urmeaza apoi partea a doua a rugaciunii, in care preotul protos se roaga lui Dumnezeu Atotputernicul sa mangaie pe prunci (catehumeni) ca prin aceasta apa si untdelemn sa biruiasca puterea dusmanului si tot duhul cel rau; sa departeze de la ei puterea intunericului prin care se lucreaza toata rautatea si necuratenia, ca: adulterul, desfranarea, necuratia, destrabalarea, inchinarea la idoli, vrajbele, certurile, zavistiile, maniile, galceava, dezbinarile si eresurile. Apoi preotul principal sufla de trei ori deasupra apei.

 

Preotul principal continua apoi cu o rugaciune de cerere catre Dumnezeu pentru purificare, pentru ca prin aceasta apa si untdelemn sfintit, catehumenii sa fie imbracati de Domnul cu haine nestricacioase, pentru viata vesnica in Hristos, sa lupte lupta cea dreapta, pentru ca prin pocainta spre iertarea pacatelor, sa fie vrednici   de   nasterea  a  doua  in  Iisus  Hristos,  Domnul  si  Mantuitorul.

 

Urmeaza dupa aceea o rugaciune de lauda : "O, Stapanul Stapanilor! Dumne­zeul parintilor nostri, Tu, care ai creat cerul si pamantul, care ai infrumusetat toate, Tu, care ai adunat apele care sunt deasupra cerului la un loc, Tu, care ai limitat. intinderea si adancul marii, sa-i mangai in numele Tau plin de slava si in­fricosat, Tu, care tii marea cu puterea Ta si ai zdrobit capul sarpelui in apa...". In continuare, preotul citeste fragmentul de la Iesire XIV, 21-24 (Prin ruga­ciunea lui Moise, Dumnezeu desparte apele Marii Rosii prin care trece poporului lui Israel); tot din Iesire XV, 25 (Moise, la porunca lui Dumnezeu, loveste apa cu toiagul si aceasta s-a indulcit) ; din III Regi XVIII, 38 (La rugaciunea lui Ilie, Dum­nezeu a pogorat foc din cer si a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele, tarana si toata apa care era in sant) ; din IV Regi V, 13-14 (Scufundarea lui Neeman de sapte ori in Iordan si vindecarea lui). Poporul canta : "Sfant, Sfant, Sfant, Dumne­zeu Savaot, plin e cerul si pamantul de marirea Ta".

 

Apoi se citeste rugaciunea de sfintire a apei: "O, Stapanul Stapanilor, impa­ratul Ostilor ceresti, Care esti asezat deasupra heruvimilor, cauta spre aceasta creatie (apa), da acestei ape harul si puterea Iordanului si darul ceresc pe care L-a pogorat Sfantul Duh asupra apei. Da apei binecuvantarea Iordanului. Amin. Da puterea Ta acestei ape ca sa nu se aseze si sa unelteasca duhul rau in cel ce se boteaza, sau duhul cel rau de amiaza, de seara, de noapte, sau duhul razvratirii, duhul razbunarii, sau duhul rau care traieste sub pamant. O, Tata, mustra-i cu puterea Ta cea mare, ca sa fie batuti prin mijlocirea semnului sfintei cruci, si cu numele Tau plin de lauda si infricosator care prin noi e mijlocire, sa departeze pe cei care fac scandal si cei care vor fi botezati, sa lase trupul vechi, sa imbrace trupul nou, care este innoit dupa chipul si asemanarea celui ceresc ; sa lumineze lumina adevarului, inauntrul lor si duhul adevarului; sa primeasca viata vesnica si   nadejdea   binecuvantatului  Dumnezeu,   sa   stea   drepti   in   fata   tronului   Mesiei,   sa primeasca cununile ceresti si iertarea pacatelor; sa fie aceasta apa si acest unt­delemn binecuvantat, plin de cinste ca sa fie curatitor in numele Tatalui, si al Fiu­lui si al Sfantului Duh, sa fie slava poporului Tau, sa fie slava si cinstire numelui Tau si robilor Tai care au adus pe copiii lor. Priveste si primeste pe ei in acest sfant si graitor altar, ca si mireasma de tamaie placuta in marimea Ta cereasca, in ascultarea Sfintilor ingeri. Mantuieste poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, pazeste-i in veci, ridica-i si-i pastreaza in toata viata in credinta lor. Mangaie-i pe ei ca sa staruie in iubirea cea mai inalta. Prin mijlocirea si rugaciunea Prea Sfintei si slavitei Nascatoare de Dumnezeu, Ceea ce este mai presus decat creaturile si mai prejos decat Creatorul si prin rugaciunea Sfantului Ioan Botezatorul Inainte-mergatorul Domnului, si prin rugaciunile tuturor sfintilor celor bine placuti  Tie".

 

In continuare, preotul aduce lauda lui Dumnezeu-Tatal, pentru nemarginita Lui iubire de oameni, care ne-a dat pe Fiul Unul-Nascut din Tatal, mai inainte de veci, Iisus Hristos Mantuitorul, pentru izbavirea neamului omenesc de pacatul stramo­sesc.

 

Dupa aceea se face o rugaciune catre Dumnezeu-Fiul, glorificandu-se numele Lui cel Sfant pentru harul si puterea pe care a dat-o Sfintilor Apostoli si urmasi­lor lor, prin succesiune, asupra demonilor, de a ramane nevatamati in fata primej­diilor de tot felul, dandu-le puterea de a scoate duhurile necurate, de a tamadui de boli si de a invinge puterea celui rau.

 

In incheiere, preotul adresandu-se Fiului lui Dumnezeu, aduce lauda Sfintei Treimi, Unul Dumnezeu, Tatalui, Fiului si Sfantului Duh.

 

Urmeaza o rugaciune catre Dumnezeu, cerand indurare si pace pentru toti oamenii si preotul protos binecuvinteaza pe catehumeni a doua oara, facand sem­nul crucii pe capul lor, apoi cu capul plecat, tinand sfanta cruce in mana, binecu­vinteaza apa, zicand: "Unul Tata Sfant, Unul Fiul Sfant, Unul Duhul Sfant, Treime Sfanta, Slava Tie!" si toarna Sfantul mir in apa de trei ori in semnul Sfintei cruci, zicand: "Binecuvantat (este) Dumnezeu-Tatal si binecuvantat (este) Unul Fiul Dom­nul nostru Iisus Hristos si binecuvantat (este) Duhul Sfant Mangaietorul".

 

Apoi se citeste psalmul CL de catre preot:

"Laudati pe Domnul intre sfintii Lui; Laudati-l pe El intru taria puterii lui...", dupa care preotul citeste o rugaciune catre Dumnezeu, luminatorul tuturor oame­nilor si cu crucea in mana agita apa din cristelnita. Diaconul ia pruncul din bratele mamei si-l intoarce cu fata de la apus la rasarit si de la nord spre sud, zicand: "Te inchin lui Dumnezeu-Tatal, te inchin lui Dumnezeu-Fiul, te inchin lui Dumnezeu-Duhul Sfant", si da pe prunc preotului, care-l ia si-l scufunda de trei ori in apa in numele Sfintei Treimi, botezandu-l si rostind numele pruncului, care, inainte de scufundare a fost hotarat de parinti impreuna cu preotul, nasa sau nasul (depinde de sexul pruncului) si de rude.

 

Preotul, cand scufunda copilul in apa, rosteste formula : "X (numele copilului) te botez pe tine in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin". Aceasta scufundare se face de trei ori rostindu-se formula intreaga. In practica unor bise­rici ortodoxe etiopiene se intrebuinteaza formula : "Eu preotul (X) te botez in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, numele tau (al pruncului) sa fie (X)". Formula intreaga se rosteste de trei ori.

 

In  anumite  imprejurari  se  boteaza  prin  turnarea  apei  deasupra  capului.

Dupa aceea preotul principal sufla asupra pruncului de trei ori, spunand: "Pri­meste Duhul Sfant".

 

Preotul preda pruncul in bratele nasului sau nasei, care-l primeste intr-o panza alba. Apoi preotul impreuna cu diaconul canta : "Aliluia lui Dumnezeu-Tatal, Ali­luia lui Dumnezeu-Fiul, Aliluia lui Dumnezeu-Sfantul Duh. Tot astfel boteza si Ioan in Enon, aproape de Salem, in preajma Iordanului si lumina cea adevarata este Iisus Hristos" (Ioan III, 23 ; Ioan I, 9).

 

In continuare se canta: "Aliluia, s-a pogorat Duhul cel Sfant asupra Sfintilor Apostoli, in chipul unor limbi de foc si au vorbit fiecare in limbile tuturor tari­lor" (Fapte II, 2-5).

 

Neofitii poarta numele lui Dumnezeu, al Sfintei Treimi, al ingerilor si sfinti­lor, aceasta constituind o traditie a poporului etiopian crestin sub indrumarea Bise­ricii Ortodoxe Etiopiene. Iata cateva exemple de nume etiopiene pentru baieti: Haila Silase (Puterea Sfintei Treimi), Gabra Igzi-Abiher (Robul lui Dumnezeu) Gabra-Mariiam (robul Mariei) Gabra-Michael (robul lui Mihail), Walda-Maiiiam (Fiul Mariei) etc.; iar pentru fete: Tigha-Mariiam (Floarea Mariei) etc. Grama­tical,  numele  lui  Dumnezeu,   ale   ingerilor   si   ale   Sfintilor   raman   la   cazul  genitiv.

 

Dupa ce s-a savarsit prima taina a botezului, urmeaza a doua taina ungerea cu Sfantul Mir.

 

Nu exista un ritual special pentru botezul adultilor. Acestia, in cazul cand se ivesc, trebuie sa fie mai intai catehizati si apoi botezati dupa randuiala obisnuita la copii.

 

Girma  Wolde Kirkos

 

 

09 Iulie 2012

Vizualizari: 6000

Voteaza:

Randuielile bisericii etiopiene privitoare la slujba botezului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE