Bataia e rupta din rai ! Oare ?

Bataia e rupta din rai ! Oare ? Mareste imaginea.

"Bataia e rupta din rai." Cat de cunoscut ne este acest cuvant! Cu toate acestea, imi vine insa in minte urmatoarea intrebarea: Oare chiar e rupta din rai bataia, caci ce legatura are bataia cu raiul?

Cu toate acestea, e posibil sa existe o legatura intre bataie si rai.

Mai inainte insa, este de trebuinta a defini foarte bine notiunea numita "bataie". Cand spunem "bataie", nu ne referim aici la chinuri trupesti epuizante, ori la maltratari corporale lipsite de orice umanitate. De asemenea, "bataia" amintita aici nu izvoraste nici din ura, nici din manie, nici nu este sustinuta de o sete de violenta.

"Bataia cea buna", despre care voi aminti in cele ce urmeaza, este numita "buna" prin faptul ca ea se aplica din dragoste, la vreme potrivita si cu mult discernamant (cu intelepciune, iar nu din istinct).

Am auzit spunandu-se ca "din dragoste nu poate izvora bataia", insa ce a facut Dumnezeu cand Adam si Eva au incalcat porunca, in rai fiind? Oare nu i-a pedepsit, alungadu-i din rai si pedepsindu-i a se osteni pe pamant, in nenumarate nevointe? Ba da. Deci, dupa cum la Dumnezeu nu poate exista rautate, vedem ca nu din rautate, ci din iubire i-a pedepsit Domnul pe cei dintai oameni, spre inteleptire si indreptare, ca sa nu se inmulteasca raul. Iar "bataia cea buna" este o forma de pedepsire.

Bataia a aparut astfel atunci cand omul "s-a rupt din rai". Cand a gresit, spre a nu se adanci si mai mult in greseli, omul a fost pedepsit. Bataia nu are nici o legatura cu vietuirea in rai, insa dupa caderea lui Adam din rai si pana la sfarsitul lumii, aceasta isi gaseste locul ei in lume, atata timp cat nu ajunge unealta a diavolului, lucratoare prin patimilor oamenilor.

"Bataia", inteleasa deci ca act degradant, prin care un om produce deliberat dureri fizice unui alt semen de-al sau, fie el copil sau adult, umilindu-l si atat, este de fapt o lucrare diavoleasca, manifestand mandria, egoismul si rautatea celui care bate. Nu vom vorbi insa acum despre aceasta.

Bataia si pedeapsa cea spre inteleptire, in Sfanta Scriptura.

Bataia "cea buna", cea izvorata din dragoste, la vreme si cu multa intelepciune, apare ca indemn, atat in Vechiul Testament, cat si in cel Nou.

"Cine cruta toiagul sau isi uraste copilul, dar cine-l iubeste il cearta la vreme" (Pilde 13, 24) Prin cuvantul "toiag" se arata dreapta masura, care nu urmareste chinuirea trupului, ci indreptarea comportamentului, care nu distruge trupul si psihicul, ci care cauta linistirea si venirea in fire a celui pedepsit.

Nimeni nu obliga la folosirea "taiagului", oricat de incet s-ar manifesta pedepsirea, insa atunci cand copilul se inrautateste, molipsindu-se fie de la ceilalti, fie de la fire, un parinte iubitor va folosi mustrarea cu cuvantul, iar unde este nevoie si "toiagul" (palma la fund), la vreme potrivita.

"Nu cruta pe feciorul tau de pedeapsa; chiar daca il lovesti cu varga, nu moare. Tu il bati cu toiagul, dar scapi sufletul lui din imparatia mortii." (Pilde 23, 13-14) Prin folorirea cuvantului "varga", se arata masura pedepsei, care nu este una distrugatoare, ci numai una povatuitoare, spre indreptare si inteleptire fata de greselile comportamentale. Parintele care isi lasa copilul sa faca ce vrea, intelegand (gresit) prin aceasta o forma de iubire, este asemeni ucigasului de suflete.

"Cum calul neimblanzit ajunge naravas, asa si un copil lasat in voia lui ajunge rau-crescut." (Iisus Siarah 30, 8) Se cere parintilor o privire foarte atenta asupra comportamentului copiilor lor, spre a nu vedea prea tarziu faptele cele rele, prinse in vietuirea acelora. Cu cat se povatuieste mai din timp copilul, cu atat el va fi ferit de rataciri pe calea vietii sale.

Sfantul Apostol Pavel aminteste si el acest aspect din pedagogia copiilor, punandu-l chiar pe seama lui Dumnezeu, care din iubire ne mustra si "ne biciuieste" cu greutati, spre indreptare.

"Si ati uitat indemnul care va graieste ca unor fii: "Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El. Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta, si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste".

Rabdati spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste? Iar daca sunteti fara de certare, de care toti au parte, atunci sunteti fii nelegitimi si nu fii adevarati.

Apoi daca am avut pe parintii nostri dupa trup, care sa ne certe, si ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atat mai vartos Tatalui duhurilor, ca sa avem viata? Pentru ca ei, precum gaseau cu cale, ne pedepseau pentru putine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca sa ne impartasim de sfintenia Lui.

Orice mustrare, la inceput, nu pare ca e de bucurie, ci de intristare, dar mai pe urma da celor incercati cu ea roada pasnica a dreptatii."  (Evrei 12, 5-11)

"Bataia copilului nu este pedeapsa aspra sau bataie abuziva, ci un simplu suport fizic negativ, adica un bat sau un betisor. Orice psiholog bine instruit, cu o pregatire solida in teoria invatarii, va intelege imediat intelepciunea unui astfel de sfat si eficacitatea acestuia. In plus, el va mai intelege ca un astfel de suport negativ trebuie sa implice doar formele blande ale fortei fizice (durerea puternica, impiedicand de fapt invatarea) si ca, odata ce un tipar comportamental a fost modificat prin aceasta metoda, o astfel de forta nu mai e necesara. In esenta, atunci cand este corect aplicata, bataia nu este abuziva, ea nereprezentand altceva decat o afirmatie despre formarea unui comportament corespunzator la copii, inca de la o varsta frageda, prin forme de invatare recunoscute - suportul negativ - intr-un context in care dragostea si atentia reprezinta suportul pozitiv care vor face din bataie ceva uman si incarcat de dragoste si, intr-adevar, crestin." (IPS Hrisostom de Etna)

Bataia si cresterea copiilor intr-o lume lipsita de comunicare

Cu cat pacatele parintilor ajung mai mari si mai ascunse, cu atat "bataia" aplicata copiilor pentru greselile acestora ajunge mai gresita si mai nefolositoare. Aceasta nu va mai izvora in nici un caz din iubire, nu va mai fi nici cu masura, ba inca nici la vreme potrivita, ci din manie, fara masura, aplicata oriunde si la orice vreme.

Ajungand insotita intotdeauna de manie sau ura, nu mai avem cum sa vedem in bataie o "lucrare buna". Ajunsa astfel, bataia, indiferent de motivatia si forma ei, devine contrara Evangheliei lui Hristos, care propovaduieste sanatatea trupului si a sufletului.

Din pacate, astazi sunt multi parinti care nu au nici cea mai elementara notiune de educatie si pedagogie, in fata universului copilului ei fiind derutati si ignoranti; aceasta ii face sa recurga la pedepse corporale, in primul rand pentru ca altceva nu stiu.

Pana la "bataie", fie ea si "cea buna", trebuie parcursa insa o cale minunata si solicitanta (uneori) pentru parinte. Daca aceasta cale este strabatuta bine, de multe ori nu se va mai ajunge la metoda ultima, anume la "pedeapsa fizica".

Calea educarii copilului este urmatoarea: parintii trebuie sa aibe extrem de multa rabdare, dragoste si ascultare fata de gandurile si voile copilului lor; apoi, ei vor explicarea copilului toate greselile cele facute de el, cat si faptele cele bune, insotindu-le mereu cu exemple (negative si pozitive); abia in cele din urma, daca vorba nu a dat roade, va veni mustrarea si pedeapsa, fie prin bataie (palme la fund, iar in nici un caz loviri peste fata, peste cap si in alte parti ale trupului), fie prin inchiderea in camera, prin oprirea de la anumite placeri, etc.

Sfantul Ioan Gura de Aur indeamna la sfatuire, vorba si comunicare, iar in cele din urma la amentintarea cu pedeapsa. Daca nu are efect cuvantul cel bland, dupa multe incercari, se va si pedepsi copilul, cu masura si cu dragoste, pentru a nu crede ca amenintarea este pacaleala. Apoi se va reveni la comunicare si indrumare cu cuvantul.

Cand insa comunicarea este din ce in ce mai greu de atins, nenumarate anormalitati incep sa puna stapanire pe comportamentul oamenilor, iar mai ales pe cel al parintilor fata de copii. Cand nu exista comunicare, nimic nu poate ajuta un copil "sa se fereasca de rau si sa faca binele".

Pana la o anumita varsta, copilasii sunt ingeri nevinovati, iar "greselile" lor sunt simple intamplari. De la varsta de cativa anisori, ei incep insa deja sa imite anumite comportamente. In functie de fiecare copil, parintii isi pot schimba metodele pedagogice. Sunt cazuri in care o palma la fund nu este data decat abia pe la 6-7 ani, precum sunt si cazuri in care aceasta vine mai devreme. De asemenea, nu orice greseala este vrednica de pedeapsa, ci numai acelea mai mari si mai rele.

Pedepsirea copilului nu se face niciodata in public, spre a adanci in sufletul lui complexe si sentimente de rusine, de frustrare si de revolta, iar dupa pedepsire, parintii nu au voie sa ii imbratiseze imediat pe copii, oricat de mile le-ar fi de ei. Va trebui sa treaca un numar de ore, pentru ca odrasla sa inteleaga motivul primirii pedepsei.

Bataia nu este o "exagerare" dar nici o "necesitate". Palma poate fi inlocuita prin metode mai bune si anume privarea de niste placeri ale copilului, cand insa acestea nu dau roade, o palma data usor la fund nu este daunatoare.

Pentru o palma la fund, data la vreme si din dragoste, nici un copil nu si-a urat mai tarziu parintii. Copilul nu-si va ura niciodata parintele care din dragoste sincera si cu durere, il cearta si-l bate cu masura. De asemenea, copilul nu-si va ura parintele nici atunci cand acela se poarta cu multa atentie fata de el, acordandu-i multa grija si vorbind mult cu el, chiar pedepsindu-l din cand in cand.

Cea mai buna calea de a educa copilul ramane insa tot calea sfinteniei. Batranul Porfirie obisnuia sa spuna parintilor care veneau la el, pentru sfat: „Sfintiti-va voi, cei dintai!”

Acolo unde omul are dragoste si buna vointa, Dumnezeu pune binecuvantarea si harul Sau. Acolo unde parintii se roaga pentru copii si merg impreuna cu ei la biserica, cat se poate de des, tinand post dupa puteri si impartasindu-se, copiii vor creste bine si frumos, caci Dumnezeu "plineste neputintele" parintilor credinciosi.

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

05 Iulie 2012

Vizualizari: 7967

Voteaza:

Bataia e rupta din rai ! Oare ? 5.00 / 5 din 1 voturi. 5 review utilizatori.

Comentarii (5)

  • Ionel RosuPostat la 2011-09-17 02:09

    Nu, nu, nu, pedepsirea fizica sau psihica nu este acceptata nimanui catre nimeni. Pe cei imputerniciti o sa faca ii rog sa stearga acest articol infricosator, deoarece este scris de mana preotului care trebuie sa ne invete numai despre dragoste si cum sa o punem in practica in viata noastra pentru a dobandi mantuirea. Cer iertare daca smintesc pe cinerva cu aceste cuvinte scrise, am pacatuit si eu crezand ca a da o palmutsa copilului nu o sa ii faca rau,dar vai, mare greseala, dragi cititori, a fost pacat pentru care mi-am cerul iertare de la cei doi copii ai mei. Nu admnestati copiii fizic sau psihic ci educatii doar in spiritul dragostei. Sa fiu iertat daca am gresit cuiva! Doamne Ajuta! Ionel Rosu

  • Letitia GabaPostat la 2010-12-06 03:32

    Bataia este rupta din iad !!! Pina acum la virsta de 40 de ani simt aproape zilnic „bataia din rai“ , care chiar ca nu a fost „prea tare“ si nu a durat mult si ma trezesc din somn cu un sentiment de frica, durere si de ura. Hitler, Ceusescu si ceilalti dictatori... toti au tras „bataie din rai“, ceva mai tare decit mine... Bataie nu are nimic cu raiul dar mult cu iadul!!! Tot raul in lume vine de la fostii copii batuti si chinuiti !!! Isus nu a spus nicioada ca „bataia este rupta din rai“ !!!!!!! El nu a fost batut de parintii sai, din contra, a fost iubit si respectat ca copil si asa a putut sa-si dezvolte ce este mai bun in om. Ptr. cei care se intereseaza mai mult, vezi si Alice Miller (pedogogia neagra): http://www.bookblog.ro/sociologie-antropologie/revolta-trupului/ si: http://www.alice-miller.com/index_de.php (In engleza, franceza, germana)

  • Alexandru Cosciug Postat la 2010-10-24 02:11

    Un articol bine venit în această lume modernă copiată după libertatea totală introdusă de occident (vezi analiza lui Alexis de Tocqueville - "prosperitatea americană se bazează pe moravuri, pe legi care să le protejeze şi pe aşezarea geografică"), care, chiar dacă este lipsită de Dumnezeu, aduce copiilor unele drepturi normale în relaţia cu pxrinţii. Intervenţia doamnei Rodica marchează faptul că lumea este ruptă în două, aşa cum a fost încă de la începuturile ei, în popoare care merg după "înţelepciunea dumnezeiască", unde copii sunt trataţi divin, şi popoare care merg după "înţelepciunea trupească", unde copii sunt trataţi animalic (expresii utilizate de Pavel). A-ţi satisface toate poftele trupeşti în văzul lumii, fără ruşine, a devenit o modă pe care cu greu o mai poţi frâna pentru a evita "poluarea" fizică şi spirituală a copiilor informaţi la maxim şi îndoctrinaţi cu moravuri. Faptul că ştiinţa vine acum cu argumente clare, repetabile şi demonstrabile, că abundenţa de mâncare, de alcol, de tutun, de droguri şi de sex conduce la scăderea intelectului, a potenţei fizice şi la o seamă de boli trupeşti, dintre care obezitatea a întrecut orice măsură, nu va determina prea curând o modificare de atitudine socială conformă cu capacitatea trupului nostru fizic de a suporta supliciile organice ale satisfacţiei poftelor. Dacă "bătaia", considerată de mulţi un supliciu fizic sau organic (eu aş spune mai de grabă bătaia = educaţia normală, în care oamenii maturi ar trebui să dea exemple copiilor prin modul lor de comportament) ar fi mult mai necesară oamenilor adulţi decat copiilor, totuşi puţină "aplecare a grumazului fiului şi fiicei tale" nu strică. Este foarte rău că educaţia morală a rămas, la noi românii, numai pe spinarea Bisericii Ortodoxe Române şi că celelalte instituţii, în special şcoala, nu mai au voie nici măcar să-i mustre pe copii, deoarece satisfacerea necesităţilor trupeşti, caracteristică a componentei animalice a omului, este mult mai accesibilă omului modern decât înţelegerea spiritului divin. Multiplicarea, răspândirea şi cunoaşterea conceptelor creştine a devenit nesemnificativă pe lângă răspândirea prospectelor comerciale despre bunuri şi servicii pur organice. "Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sânt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul meu e bun şi povara Mea este uşoară". - Matei 11.29-30

  • Rodica MurariuPostat la 2010-10-19 07:55

    Rectificare- Bine ar fi ca toti copiii...

  • Rodica MurariuPostat la 2010-10-19 06:29

    Bine ar fi ca toti copii sa traiasca intr-o familie care Il are prieten pe Dumnezeu.Intr-o astfel de familie este vesnic sarbatoare- nu este strain faptul ca violenta naste violenta.Este nevoie de atentie si rabdare, de o dedicare totala, de comuniune - nu as spune sa ne crestem copiii sub un clopot de sticla, din contra, cu multa grija si discernamant trebuie sa cunoasca faptul ca in viata nu vor intalni numai binele, numai frumosul- dar sa-i invatam sa faca intotdeauna diferenta, incat de fiecare data sa aleaga binele, pentru ca binele de la Dumnezeu este. O prietenie adevarata, un respect reciproc, incredere acordata -din nou spun, cu discernamant- pentru ca totusi este nevoie de un control subtil, pana cand copilul este capabil sa inteleaga corect libertatea-alegerea utilului, a acelor situatii care sa te ridice ca Om. Aspectele neplacute ale societatii trebuie intelese pentru a nu deveni o victima sigura a actelor reprobabile.Blandete imbinata cu severitate- cand este nevoie.Sa existe intotdeauna un argument solid pentru orice observatie.Parintele insusi trebuie ,prin atitudinea sa, sa trezeasca incredere totala copilului- fiind primul model pe care acesta il intalneste in viata.Da, uneori- rar, poate este nevoie de o atentionare in cazurile extreme, cand am epuizat toate argumentele, metodele.Eu cred ca bataia este ultima alternativa la care oamenii ar trebui sa apeleze.Dar, mai bine, nu- sadeste-i copilului increderea in tine si nu-l vei pierde -si in primul rand, tine-l aproape de Dumnezeu.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE