Copii pricep mult mai mult decat cred cei mari despre ei, la ei guverneaza sentimentele, iar gandurile pot lipsi sau pot fi doar consecinte ale starilor lor. La noi cei mari, intelegerea se formeaza in cadrul unor ganduri si sentimente. Copiii intra in atmosfera familiei foarte devreme, apoi ajunge la varsta de a-si intemeia o familie si o va face nu atat conform cunostintelor teoretice ci si din ce a invatat din comportamentul nostru si experientelor pe care le-a trait si care l-au marcat anterior. Aceasta este greseala noastra cu consecinte nefaste asupra copiilor nostrii: faptul ca ei nu primesc in mod viu si emotional, un model bun de casnicie. Modelul casniciei este un lucru foarte important, este mostenirea cea mai importanta alaturi de educatia crestina.
Modelul casniciei ramane intiparit in sufletul copilului putand functiona in viitorul casniciei lui putand sa o dezvolte sau sa o anihileze. Casnicia adevarata este aceea care aduce bucuria si satisfactia adevarata.
Nu trebuie sa vedem crizele si greutatile din casnicie ca pe niste rele dezastruoase, ci ca pe un prilej de a ne indrepta pe noi si legatura noastra, pentru ca astfel sa primeasaca si copiii nostri un model de urmat - de cum putem dialoga, sa ne recunoastem greselile, cum sa luptam pentru relatia noastra, cum sa convietuim cu cei ce ne deranjeaza, de cum putem ierta.
Este un mare dar dumnezeiesc sa spuna cineva ca familia lui este , daca nu crestina, macar indreptata spre acest scop. Trebuie sa putem deveni cum ne vrea Dumnezeu. Mania sau trufia sunt interzise. Deoarece aparitii unei familii crestine si nu ai voie sa te manii. Sunt interzise anumite fapte sau atitudini negative, cele mai obisnuite fiind mania, furia, invidia si ura. Sunt momente in care copiii simt invidie fata de fratii lor sau fata de noi, de parinti. In multe familii crestine sunt interzise sentimente neplacute.
Asta trebuie recunoscut ca o caracteristica fireasca a fiecarui om, pentru a putea urca apoi la o indreptare, la o preschimbare a sufletului omenesc. Unii copii pot fi mai dispusi sa ne ajute mai mult decat altii sunt binevoitori, ajutandu-ne cu bucurie acestia fiind primii copii din familie. Au anumite carcteristici asumandu-si benevol rolul de a-i ajuta pe parinti si chiar pe fratii mai mici.
Nu trebuie sa incurcam dragostea cu pretuirea fata de copiii nostrii. Ideea este ca nu constientizam destul aceasta diferenta si ca de cele mai multe ori avem dragoste pentru copiii nostri, dar nu avem pretuire fata de ei. Ne putem jertfi viata pentru ei, dar nu cred ca ii pretuim cat de putin fiind neaparata nevoie de amandoua pentru dezvoltarea copilului ca sa le aiba pe amandoua. Cu dragostea neinsotita de pretuire copilul nu are ce face. Nu ii este doar nefolositoare ci si daunatoare, deoarece simte ca parintele il iubeste, insa nu are deloc o parere buna despre el, fiind de doua ori indatorat fata de parinte. Cum si parintele celui ce a ajuns in puscarie din pricina unor abateri foarte grave continua sa-l iubeasca, dar nu-l mai pretuieste ca om.
Emanoil Morarescu
Emanoil Morarescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.