Literatura Teologiei morale de la 325 d.Hr. pana la 787 d.Hr.

Literatura Teologiei morale de la 325 d.Hr. pana la 787 d.Hr. Mareste imaginea.

 

Literatura Teologiei morale de la 325 d.Hr. pana la 787 d.Hr.

 

Scriitorii   din  Rasarit  

                                                                                      

1) Sfantul Iacob Aphraates.    Este    cel    mai    vechi    parinte    bisericesc    sirian.    A scris 23 omilii ce cuprind mult material cu continut moral. In  ele se ocupa de : credinta, iubire, post, rugaciune, feciorie etc. A fost numit si  inteleptul persic.            

 

2) Sfantul  Efrem  Sirul   (306-380)  din   Nisibi   (Mesopotamia),   numit   si   profetul  sirienilor, stalpul  Bisericii, chitara  Duhului  Sfant  etc. Scrierile sale  cuprind   material moral, in special ascetic; se ocupa  cu demnitatea preotiei,  iubirea  aproapelui,  rugaciune, post, milostenie, spectacole, castitate, virtuti si vicii in general etc.   

 

3) Sfantul  Vasile  cel  Mare     (330-379).   Scrierile   sale   cu   continut   moral   se numesc  "ascetice". Amintim dintre  ele: despre "Superioritatea  viefii monahale" ; despre "Datoriile unui calugar" etc, precum si diferite reguli  monahale  (canoane),  dintre care   una,   "Regule   mari",   consta   din   55 reguli   mai lungi,  iar  alta, "Regule mici", din 313 reguli mai scurte, apoi  epistole si  omilii;  trei  epistole canonice catre Amfilohie din  Iconiu  si  25  cuvantari   morale  in  care  se  ocupa   de  virtuti   si   vicii,   bogatie  si  saracie, milostenie, zgarcenie, post, lepadare de sine etc. 

 

4)  Sfantul   Grigorie  de   Nazianz   (Teologul)    (330-3C0).    Se    numeste    "Teologul", fiindca in unele scrieri ale lui apara dogma dospre Dumnezeu intreit personal. Scrie: "Doua cuvantari contra lui Iulian Apostatul", "Despre fuga", lucrare ce a servit de model Sfintului  Ioan  Gura  de Aur pentru scrierea sa, "Despre preotie". De asemenea,  are o serie de cuvantari de cuprins  moral  ca: "Despre iubirea de saraci"; "Despre indisolubiliatea casatoriei" etc,  apoi diferite poezii si  epistole de cuprins moral.

 

5)  Sfantul  Grigorie de  Nisa (335-395).   Apara    in    mod   filozofic   credinta   cres­tina, combatand pe adversarii  libertatii si fatalismul. De asemenea, combate si si invatatura   despre  raul  in  natura   omului.  Mai  scrie  despre insemnatatea, calatoriilor  la locurile  sfinte  (Ierusalim),  despre  rugaciune,  despre  binefacere,  despre  starea  fecio­riei, impotriva uzurii, despre virtute in general, impotriva sclaviei ele.

 

6)  Macarie Egipteanul    (300-390).   De   la   el   ne-au   ramas   50   de   omilii   duhov­nicesti  in  care se  ocupa de  unirea  duhovniceasca  cu  Dumnezeu ;   el  este cel dintai reprezentant   al  misticii   crestine.

 

7) Sfantul Ioan Gura de Aur (344-407). S-a  nascut in Antiohia. A studiat retorica la- celebrul retor Libanius, care-l si vedea, succesor la scoala sa, iar filozofia la Andragatius, dar  s-a dedicat starii monahale si preotiei. A scris: 6 carti despre preotie, in care arata inalta demnitate a preotiei; 2 indemnuri catre Teodor; 3 carti impotriva celor ce combat viata monahala; 2 carti despre cainta; despre feciorie; 2 epistole pastorale etc. Este adept al vietii monahale, spunand despre casatorie ca e infiintata numai dupa caderea omului in pacat, spre conservarea neamului omenesc. Vorbeste cu multa claritate despre legea morala naturala, iar virtutea o prezinta adeseori ca ascultarea de aceasta lege. Are de asemenea nenumarate cuvantari de cuprins moral.

 

3) Nil Monahul,    discipol  al Sfantului  Ioan  Gura  de Aur,  are mai  multe scrieri intre care si "Cuvant  ascetic", in care lauda viata  monahala, ocupandu-se si  de virtute si vicii, de cele 8 pacate capitale etc.

 

9)  Sfantul Ioan Scararul    (525-600)   scrie :   "Scara"   in   care se ocupa de scara de-savarsirii vietii,  in 30 de trepte,  in  partea  intai  tratand  despre  vicii,  iar in  partea   a doua despre virtutile morale si teologice.

 

10)  Simeon Stalpnicul    (cel   tinar)   (521-590)   spre   deosebire   de   Simeon   Stalpnicul cel Batran sau cel Mare din secolul al V-lea. Cea  mai insemnata scriere a sa se compune din 33 tratate ascetice, in care se ocupa de viata virtuoasa, cu referire speciala la monahi.

 

11)  Ioan Scolasticul (+ 578) este renumit prin cea mai veche colectie de canoane in 50 de titluri, la care, pe timpul cat a fost patriarh, a mai adaugat si un excerpt din Novelele lui Iustinian, in 87 capitole, iar din prelucrarea acestor doua lucrari a rezultat cel dintai nomocanon, de foarte mare importanta pentru morala.

 

12)  Sfantul Ioan  Postitorul,  patriarh   al   Constantinopolului   intre   582-595.   Lui i se  atribuie cea dintai carte  penitentiala in Biserica  rasariteana,  in care se cuprind toate canoanele penitentiale de pana la el.                                                                                    

 

13)  Pseudo-Dionisie Areopagitul   (sec. IV-V).   Sub   numele   lui   s-au   pastrat  5 scrieri care, in  ordinea  importantei,  sunt  urmatoarele:   1)  "Despre numirile  lui Dumnezeu" ;  2)   "Despre  ierarhia  cereasca",  in   c-are  vorbeste  despre  cele  9  cete   ingeresti (grupate in 3 triade : serafimi, heruvimi, scaune, domnii, puteri, stapanii, incepatorii, arhangheli, ingeri). Fiecareia dintre aceste ierarhii (triade), i se atribuie in ordine una dintre urmatoarele activitati: purificatoare, iluminatoare si, de unire cu Dumnezeu; 3) "Despre ierarhia bisericeasca",-in care Biserica e privita ca o icoana a ierarhiei ceresti, fiecare, ceata fiind, cuprinsa intr-o triada. Triada I cuprinde cele trei taine mai insemnate : botezul, euharistia si un-gerea, (mirul); triada a II-a se compune din cei ce sfintesc: episcopul, preotul si diaconul, iar triada a III-a din cei ce se sfintesc si anume: catehumenii, credinciosii si terapeutii (calugarii); 4) "Despre teologia mistica", - opera de cuprins dogmatic; 5) Zece capitole de cuprins dogmatic si moral. Aceste scrieri trebuie socotite drept cele dintai scrieri sistematice de mistica si ascetica crestina; ele au servit ca izvor de inspiratie pentru intreaga teologie mistica de mai tarziu. Insemnatatea lor este deci, foarte mare.

 

14) Sfantul Maxim Marturisitorul. Luptator renumit contra monotelismului, scrie: "Cartea ascetica" si "Capete teologice". E un renumit mistic ce se gaseste sub in­fluenta scrierilor lui Pseudo-Dionisie Areopagitul.

 

15) Sfanlul Ioan Damaschin (+ 754). Opera sa principala poarta titlul de: "Izvorul cunoasterii" si are trei parti si anume : un tratat de dogmatica, unul de logica si o scriere despre erezii. Titlul  tratatului de dogmatica este "Expunerea exacta a cre­dintei ortodoxe". Aceasta este folosita de model si de catre renumitii teologi apuseni din epoca scolastica : Petru Lombardul si Toma de Aquino. Mai are diferite scrieri cu cuprins ascetic si moral, in care trateaza despre post, despre cele 8 pacate capitale, despre virtuti si vicii etc. Dogmatica e tradusa si in  limba  romana.

 

Scriitorii din Apus

 

1)  Sfantul Ambrozie  de Milan  (340-397).   Opera   sa   cea    mai    insemnata   este: "De officiis ministrorum", un fei de raspuns la opera lui Cicero, "De officiis". Alte lucrari ale lui de cuprins moral sunt:   "De   virginibus";   "Ad   Marcellinam   sororam   suam";   "De viduis"; "De virginitate" etc.                                                    

 

2)  Fericitul Ieronim   (331-420).   Intre   alte   lucrari - dintre care cele mai multe sunt de  cuprins  exegetic  si  dogmatic - scrie  "Liber adversus Helvidium" ;  "Adversul lovinianum"; "Contra Vigilantium" ;  "Dialogus contra Pelagianos"  etc.  E  un  mare  admi­rator al starii fecioriei, al castitatii si vietii ascetice.

 

3)  Fericitul Augustin   (354-430).   Dupa   ce   la   374 din pagan s-a facut maniheu printr-un semn  dumnezeiesc, se converti la   crestinism,  spre   bucuria  nemarginita  a mamei sale Monica, fiind botezat la 387 de catre  episcopul Ambrozie de Milan. La 396 a fost ales episcop de Hippo. Are o multime de scrieri de foarte mare importanta pentru Teologia morala, intre care amintim : "De mendacio", "De continentia", "De patientia", "De sancta virginitate" etc. Nu admite sinuciderea in nicio  imprejurare a  vietii.

 

4) Ioan Cassian, egumen in Marsilia, nascut la 369, a fost hirotonit ca diacon in Constantinopol de Sfantul Ioan Gura de Aur. E un organizator al vietii monahale in Apus. Scrierile sale de cuprins moral-ascetic sunt: "Collationes patrum" si "De institutis coenobiorum". E unul dintre adeptii asceticei crestine din acea vreme.

 

5) Sfantul Grigore cel Mare, papa al Romei (+ 604). Scrierile sale cu cuprins moral sunt: "Expositio in beatum Iob seu moralium libri XXXV" ; "Liber regulae pastoralis", omilii etc.

 

6) Mai merita a fi amintiti : Alcuin, invatatul teolog de la curtea lui Carol cel Mare, Isidor Hispalensis si  Beda Venerabilul.

 

La sfarsitul acestui rastimp incep sa apara in Apus asa-numitele libri sententiarum si libri poenitentiales, de mare insemnatate pentru dezvoltarea Teologiei morale.

 

 

Pe aceeaşi temă

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 3692

Voteaza:

Literatura Teologiei morale de la 325 d.Hr. pana la 787 d.Hr. 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE