Literatura Teologiei morale pana la 325 d. Hr.

Literatura Teologiei morale pana la 325 d. Hr. Mareste imaginea.

 

Literatura Teologiei morale pana la 325 d. Hr.

 

Scrierile cu continut moral care apar in primele trei secole nu s-au scris din motive de ordin teoretic si stiintific, ci in general s-au scris din cauza nevoilor prac­tice, ale Bisericii si anume, pe de o parte, pentru instructia si educatia religioasa a crestinilor sau a catehumenilor, iar pe de alta parte, pentru apararea credintei cres­tine fata de atacurile paganilor si ale ereticilor.

 

 Parintii apostolici 

 

 Inceputul scrierilor care contin diferite pro­bleme de morala  ii gasim  inca  in epoca parintilor apostolici.

 

1) Sfantul Varnava. Epislola ce ne-a ramas sub numele lui Varnava, tovarasul Sfantului Apostol Pavel din intaia calatorie misionara, cuprinde 21 capitole si se im­parte in doua parti si anume: partea intai (cap. 2-17) are cuprins dogmatic, iar par­tea a doua (cap. 18-21) parenetic-moral. Partea morala cuprinde instructiuni pentru a umbla in   "calea  luminii".  Cea  mai  mare  virtute  e  adorarea  lui  Dumnezeu,  iar cea mai   mare faradelege   e  idolatria. Se  mai   ocupa  si   de   alte   diferite   pacate,   precum : fatarnicia, rautatea, minciuna, asuprirea vaduvelor si  a orfanilor  etc.

 

2)  Sfantul Clement Romanul.  In  Epistola  intai  catre  Corinteni,  scrisa  pe  la  sfar­situl veacului  I, se  ocupa de raportul dintre credinta si fapte, despre care vorbeste in sens paulin.

 

Constitutiile apostolice     (soc.  II,  III,  IV)   care   se   atribuie   pe   nedrept   sfantului

Clement  Romanul, constau  din  opt carti.  In  afara de  materialul   liturgic  si  de drept

bisericesc,   ele   cuprind   si   material  din domeniul   moralei,   ocupandu-se   cu   datoriile episcopilor, diaconilor, barbatilor, femeilor etc.

 

Canoanele apostolice in numar de 85 sunt un extras din Constitutii. Intre altii, sfantul Ioan Damaschin le atribuie origine apostolica. Acestea cuprind si diferite dis­pozitii in legatura cu viata morala.

 

3)  Sfantul Ignatiu de  Antiohia,  osandit  la moarte  sub   imparatul  Traian,  in  calatoria sa  spre Roma, unde  a murit, scrie 7  epistole catre:  Efeseni,  Magnesieni, Tralieni, Romani, Filadelfieni, Smirneni si catre Policarp, episcopul Smirnei. Intre altele, in   aceste   epistole  se  ocupa  de   starea  fecioriei,  castitate   si   casatorie, de datoriile crestinilor fata de  conducatorii  lor sufletesti,  episcopii si  preotii   etc. Atinge si  problema  raportului  dintre  credinta si  fapte.  Invataturile  morale  sunt  tratate  in spiritul doctrinal al   Sfantului   Apostol   Ioan.   Sustine   necesitatea   organizarii   obstii   crestine  prin   recunoasterea    episcopilor   (presbiterilor) drept conducatorii ei firesti aici pe pamant.                   

 

4)  Sfantul    Policarp    de    Smirna    este    invatacel    al   sfantului    Ioan    si    sufera moarte   martirica,   aratata   printr-o  scrisoare  a  comunitatii  crestine   din  Smirna  catre cea din Pont.  In epistola sa  adresata Filipenilor, se cuprind  sfaturi  si  indemnuri morale date preotilor, diaconilor, vaduvelor, fecioarelor si in general femeilor si  tuturor  crestinilor ;   tratarea  invataturilor  morale e in conformitate  cu modul de  expuneri  al Sfantului Apostol Pavel.                                                                                

 

5) Epistola   catre   Diognet.  Autorul    acestei    scrieri   e   necunoscut    dar se intituleaza   "invatacelul   apostolilor"   si   "invatatorul   paganilor".   Din   punct   de   vedere   al ideilor  si  al  formei  sale  literare,  e socotita  ca  o  perla  a  literaturii  crestine  si   infatiseaza contrastul dintre viata morala a crestinilor fata de cea  a paganilor si a iudeilor.

 

6) Pastorul lui Herma. Aceasta scriere se compune din 5 viziuni, 12 porunci si 10 asemanari; in special partea a II-a (cele 12 porunci) are continut moral, ocupandu-se de: post, pocainta, castitate, adulter, minciuna, martiriu, demnitate si capabilitatea omului de a implini poruncile divine. Modul de tratare a materiei corespunde tipului doctrinal al Sfantului Apostol Iacob.                                                                        

 

7) Invatatura celor 12 apostoli sau Didahia. Aflata si editata de pe un manuscris ierusalimitean de catre mitropolitul Filoltei Vrienniu in 1883. In partea I (cap. 1-6 : se cuprinde invatatura despre cele doua cai, una care duce la viata, iar alta care  duce la moarte;  aceasta parte e propriu-zis partea de cuprins moral. In partea a II si a III-a (capitolele 7-17) se cuprinde un bogat material liturgic. Din felul cum este tratata materia, se poate deduce ca scrierea dateaza din secolele I sau II dupa Hristos, si este opera unui ucenic al apostolilor.

 

Parinti si scriitori bisericesti

 

In   Rasarit

 

Parintii si scriitorii bisericesti rasariteni din acest rastimp se ocupa mai mult de apararea invataturii crestine si de respingerea atacurilor indreptate impotriva ei. De aceea caracterul scrierilor lor este mai mult apologetic si polemic; cu toate acestea, in ele se gaseste si material de cuprins moral.

 

1) Sfantul Iustin Martirul (filozoful), grec de origine, nascut in Samaria, scrie doua apologii, la anul 140 si 162, cea dintai catre (imparatul Antonius Pius, senatul si poporul roman, iar a doua catre imparatul Marc - Aureliu. In sensul doctrinal al Sfantului Pavel, el se ocupa de problema libertatii si a ratiunii, pe aceasta din urma soco­tind-o izvorul si principiul cel mai inalt al moralitatii. Afirma ca lisus e Logosul lui Dumnezeu (ratiunea originara), iar cei ce traiesc in conformitate cu acest Logos sunt crestinii adevarati. Explica faptele bune ale paganilor prin logosul (ratiunea) sadit in intregul neam omenesc.

 

2)  Tatian  scrie : "Cuvant  catre Elini", in care ia  atitudine impotriva  moravurilor pagane.

 

3)  Atenagora    scrie  o  Apologie  pentru crestini,  in  care   motiveaza   invatatura despre inviere. Din punct de vedere moral, el sustine teza liberului arbitru si e cel dintai care se ridica impotriva casatoriei a doua.

 

4)  Sfantul Irineu,  (+ 202), discipol al lui Policarp al Smirnei, episcop de Lugdun (Lion), scrie o lucrare pastrata in traducere latina sub titlul: "Adversus (contra) haereses." Aceasta lucrare e de mare insemnatate pentru Teologia morala, fiindca in ea se  trateaza  pentru  prima  oara in  mod  temeinic  raportul  dintre  ratiune  si   credinta, raport  rezolvat  in  sensul  ca  ratiunea  si  vointa   omeneasca   trebuie sa se supuna in mod neconditionat credintei. Irineu devine astfel fauritorul principiului  autoritativ  al Moralei crestine sau al (principiului formal al  ei. Aceasta  scriere cuprinde si  expli­carea tipica si simbolica a unor fapte rele din Vechiul Testament (ca  de  exemplu unele acte incestuoase).

 

5)  Clement Alexandrinul    (+  215).   Discipol   al   lui   Panten,   imbina   invatatura crestina cu elemente platonice. Este cel dintai parinte bisericesc care a scris in mod mai detaliat despre  invatatura morala  a  Iui lisus Hristos,  prelucrand-o  in mod filo­zofic dupa  tipul  doctrinar  al  Sfantului  Ioan. Scrierile  lui:  "Cuvant   de  indemn  catre pagani", "Pedagogul" si "Covoare" constituie trei grade ale invataturii si educatiei crestine. O alta scriere  a  sa  de mare  insemnatate pentru Teologia  morala este:  "Care bogat se  poate  mantui ? "  in   care  trateaza  probleme  sociale  de   o   importanta  covarsitoare. Insa  cea  mai   insemnata  lucrare   a  sa  pentru  Teologia   morala   ramane  "Pedagogul", scriere ce se imparte in trei carti, dintre care cartea I e o adevarata introducere in Morala crestina, iar cartile a II-a si a III-a cuprind o multime de indemnuri in lega­tura cu purtarea omului in societate in diferitele sale relatii. Lucrarea poate fi soco­tita drept cel dintai tratat de Teologie morala speciala.

 

6)  Origen   (+ 254) nu  ne-a  lasat, sau mai degraba nu ni  s-au  pastrat de la  el, scrieri de cuprins moral, dar ne-au ramas adevarate elogii asupra cursurilor de morala pe care el le tinea, de la elevul sau Grigorie Taumaturgul.

 

7)  Sfantul Grigorie Taumaturgul    (nascut la 210), episcop de Neocezareea, spune despre cursurile de morala ale lui Origen ca erau atat teoretice, cat si practice. De la Grigorie Taumaturgul  ne-a   ramas   o   epistola   continand   10 canoane penitentiale de mare insemnatate, care au fost intarite de catre sinodul Trulan.

 

In Apus

 

Parintii si scriitorii bisericesti apuseni din aceasta perioada se ocupa in scrie­rile lor indeosebi cu probleme de ordin practic. Dintre acestia amintim pe :  

 

1) Minucius Felix, avocat roman, care scrie "Ocfavius", un dialog in care Octavius, un crestin, discuta cu paganul Cecilius in legatura cu moravurile acestora, iar la urma Minucius, autorul, ia atitudine. De aici rezulta superioritatea vietii morale a crestinilor fata de cea a paganilor.

                                                                                    

2)  Tertulian    (nascut la anul  160), considerat drept cel mai mare orator crestin latin. Dintre  lucrarile  lui   amintim:   "Ad  martyres", "De  spectaculis";   "De  Idolatria" ;  "De corona militis"; "De fuga in persecutione" ; "De oratione" ; "De patientia" ; "De poenitentia" ;"De pudicitia" ; "De jejunio" ; "Ad uxorem", "De exhortatione castitatis" ; "De monogamia" ; "De   virginibus velandis" elc. Terlulian proclama vointa lui Dumnezeu drept cel mai  inalt  principiu al moralei crestine. Respinge casatoria a doua, iar vaduvia o proclama superioara castitatii feciorelnice. Greseste, insa, cand afirma ca invatatura  morala a  crestinismului nu este desavarisita, ea urmand sa ajunga la o mai  inalta treapta  de desa virsire.   

                                         

3)  Sfintul Ciprian   (+256),   episcop   de   Cartagina,   mort   ca   martir,   a   scris :  "De  habitu virginum", "De mortalitate", "De exhortatione martirii", "De lapsis", "De oratione",  "De opere et eleemosynis", "De bono patientiae", "De zelo et livore"  etc.

 

In  general,  in aceste scrieri   repeta   ideile   lui  Terlulian,   sub   influenta   carora a  scris.

 

4) Lactantiu   scrie: "Divinae    institutiones"   in  sapte    carti.   Desi  dupa    cuprins  aceasta  opera  e  dogmalico-apologoticii,  totusi   pentru   dovedirea   divinitatii   crestinismului, el se foloseste si ne adevarurile morale crestine, ocupandu-se  in  mod deosebit de virtutea crestina.   

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 3143

Voteaza:

Literatura Teologiei morale pana la 325 d. Hr. 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE