Pilda ratacitilor

Pilda ratacitilor Mareste imaginea.

Pilda celor care nu asculta si ratacirea lor

Era odata intr-un oras un tinar care nu era tocmai tinar ci era trecut de virsta ,dar arata ca un tinar.El umbla in toate zilele si cauta a invata pe copii pe tineri si pe multi altii care este adevarul si calea spre casa,cum sa se fereasca in drumul lor de amagitori ,de cei rataciti invatidu-I ca un parinte care are grija de copilul lui ,dar multi deintre tineri nici nu vroiau sa auda despre acestea se incapatinau se suparau de multe ori cind acesta le vorbea lor despre adevar ,ba de multe ori i-l ocoleau sau se fereau cind i-l vedeau pe strada si erau pe cale a se intilni cu el fugind de multe ori din fata lui ca nu cumva sa-I mai cicaleasca cu cuvintele lui despre adevar si calea spre intelepciune si iubirea aproapelui chiar si a parintilor lor pe care ei ii iubesc doar daca le satisfac placerile lor, dar inima lor se impietrea tot mai mult si se racea intru iubire.

Ei se ingimfau ca sunt tineri sunt puternici, si la ce le trebuie lor ca cineva sa-I invete adevarul si drumul spre casa ,deoarece ei se cred intelepti in mintea lor ,iar daca se vor rataci , se vor sfatui cu cei de seama lor, sau vor intreba in stinga si-n dreapta pe vreun strain si spuneau ei ca tot vor gasi adevarul si drumul spre casa. Itr-o zi inca de dimineata fiind,iesira impreuna si incepura a se juca si a se aventura nesocotind sfaturile parintilor lor,caci tineretea i-I indemna si-I ispitea ca sa afle ce este si mai departe de casa lor iar curiozitatea i-I indemna sa se departeze de casa pariteasca de invatatura parintilor si de a acelora care i-I indemnau pe ei spre ascultare,catre iesirea din oras.

Si tot jucidu-se si aventurindu-se iesira pe nesimtite din oras si fiind tot mai curiosi ce se afla si mai incolo timpul trecu si ei nu observara ca se ratacisera caci orasul nu se mai vedea , iar cimpul devenea tot mai necunoscut caci timpul trecuse si se facea spre miezul zilei .Incepura a intra in panica si incepura a se sfatui intre ei incotro sa apuce ca sa ajunga si sa gaseasca drumul cel adevarat spre casa, dar nici unul dintre ei nu putuse sa spuna care este drumul spre casa caci le lipsea intelepciunea si nesocotisera invataturile. Se sfatuira sa intrebe pe cineva sau pe cine vor gasi la cimp.Si tot mergind si tot ratacind pe cimp caci nu era nici o carare care sa duca vreoundeva ,se gasira cu un grup de oameni si la intrebarea lor catre acestia ,care este drumul adevarat spre casa lor ,fura indrumati intr-o cu totul, in alta directie. Si mergind ei in directia indicata de aceeia se ratacisera si mai tare, si nu dupa mult timp se gasira cu altii ,si-I intrebara si pe acestia,iar la itrebarile lor catre ei ,si acestia ii indreptara catre alta directie ,dar nici aceasta nu era cea adevarata ,si asa se intimpla cu toti pe care ii intilneau pe cimp si fiecare ii indrepta in alta diretie ratacind si nu gasira nici adevarul nici drumul spre casa.

Pe cind se facea amiaza deplina se apropiara de un oras si ei se bucurara ,dar bucuria lor fu scurta deoarece nu era orasul lor ,ci era un oras strain .Incepura a intreba in stinga si in dreapta pe cei pe care ii intilneau pe strazile orasului ,daca stiu ei drumul cel adevarat spre casa lor,dar fiecare din cei intrebati rapundeau ca nici ei nu sunt de acolo ca si ei ratacesc . Se gasira si cu tinarul pe care ei i-l urau si totusi calcindu-si pe inima lor care era impietrita i-l itrebara si pe acesta despre drumul cel adevarat spre casa ,acesta prin iubirea pe care o avea pentru ei le spuse adevarul si le arata calea spre casa ,dar ei crezind ca acesta ii inseala ca si ceilalti nu luara in seama cuvintul lui care era adevar i-l nesocotira ca si pina atunci si se hotarira ca sa faca ca si pina atunci sa se bazeze pe intelepciunea lor care totusi era necoapta. Se facu deacum dupaamiaza iar ei incepura a fi istoviti de atita mers si ratacire caci nu aveau cu ei merindele adevarului si intelepciunii care sa-I hraneasca si sa-I intareasca.Se oprira un timp in loc ca sa-si mai traga sufletul caci si acesta le era ostenit ,si se sfatuira sa se intoarca pe drumul pe care intrara in acest oras ca poate asa vor gasi drumul spre casa.Iesira din oras iar dupa o bucata buna de drum cind nici orasul din care iesira nu se mai vedea vazura dea dreapta lor un lan de griu numai bun de cules si ei uitindu-se peste acesta nu vazura nici o carare care sa-l traverseze .

Dar mergind ei mai departe trcura pe linga o carare care traversa lanul si care era acoperita de spicele care dadura rod insutit si de greutatea spicului ce se plecau peste carare si o faceau inobservabila deoarece putini oameni trecura pe aceasta carare ingusta si care ducea chiar la casa lor, ei nu o vazura din cauza ca erau obositi si dezamagiti caci se facea spre seara si se temeau caci urma sa vina noaptea.Dea stinga lor era un cimp plin cu spini si in care se vedeau citeva carari care duceau catre mijlocul cimpului, si ei se sfatuira intre ei ca sa apuce pe acele carari ca poate vor ajunge macar catre seara acasa.Dar mergind ei pe acele poteci acestea incepura a se pierde si nu mai duceau nicaieri ,spini incepura ai cuprinde si a le igreuna mersul obosindu-I si mai mult si dezamagindu-i ca nu vor mai gasi drumul spre casa caci seara incepu a-si face aparitia .Se oprira si incepura a zice fiecare si a intreba incotro o vor apuca?,la un moment dat unul zise catre ceilalti ,sa ne oprim sa ne asezam ca sa ne odihnim si apoi om vedea noi incotro o vom apuca.

Dar cum se asezara spinii incepura ai cuprinde si ai incolaci si a le seca puterile tot mai mult ,si cum seara se facu dea-binelea ei adormira in cimpul de spini caci acestia i-si infipsera radacinile lor in inima lor si ii stapineau pe ei si le sleira toate puterile.Facindu-se noapte adormira cu totii intru-n somn adinc,dar in mijlocul noptii se facu o lumina mare si glas de trimbita se auzi iar un glas rasuna peste tot tinutul si zise ,A sosit timpul treieratului ,A sosit timpul culesului si trimise pe slujitori lui ca sa culeaga lanul deci saminta care a facut rod insutiti din lanul de griu linga care erau si acei tineri.Si glasul spuse sa stringem recolta si sa o punem in hambar caci aceasta saminta a dat rod insutit si sa ne bucuram de Ea.O alta voce spuse dar cu lanul acesta de spini ce vom face caci se mai afla si oameni prin el ,Iar vocea cea dintai a zis, sa fi cules si sa fie aruncat in cuptorul cu foc.Dar cu oamenii din el ce sa facem ?intreba cea de a doua voce ,sa fie aruncati si ei in cuptor caci au ascultat de ceia ce ii rataceau si s-au lasat cuprinsi de spini si de placerile acestei lumi, acum a venit momentul sa-si ia rasplata lor caci am trimis la ei in toata ziua pe slujitorii mei care sa-I invete adevarul calea si drumul spre mine ,dar nu au ascultat,ci au ascultat de ratacitori si s-au bazat pe puterile lor si pe intelepciunea lor .

Au nesocotit ca inceputul intelepciunii este temerea de Dumnezeu si facerea de fapte bune este rodul placut lui Dumnezeu.Tinerii auzind aceste cuvinte se caiau cind auzeau aceste cuvinte ,si spuneau in sinea lor ,nu am ascultat de cela ce a fost trimis la noi si ne invata,am nesocotit cuvintele lui care spunea adevarul, am crezut ca o face spre marirea lui, dar el prin iubirea ce o arata catre noi ne arata calea adevarul si viata,si calea spre Dumnezeu si spre casa ACESTUIA,ne-am bazat pe puterile noastre ,si pe cuvintele acelora care ne rataceau,acum ne luam plata pe care ne-o meritam.Dumnezeu trimite slujitorii lui spre invatare si spre sacultare ,de ce sa regreti ca nu ai ascultat de ei cit a fost lumina si ai putut lucra . De ce sa rgreti acestea ca nu ai facut rod ,si cind noaptea mortii te-a cuprins si cind ve-I vedea si ve-I asculta vocea lui Dumnezeu si te va mustra pentru faptele tale, apoi te va trimite in focul in care te vei chinui in veci.De ce sa nu te bucuri de lumina de caldura si de iubirea lui Dumnezeu in veci AMIN.

Deci faceti lucrarea lui Dumnezeu cit mai este lumina si cit mai aveti putere in voi ,nu asteptati seara sau noaptea cind nu veti mai vedea adevarul si drumul cel adevarat catre casa, si puterile voastre vor slabi iar ghimpii lumii acesteia va vor icolaci si amagitorii se vor inmulti ca sa va duca pe voi in ispite si pe drumuri gresite, si sa rataciti in intuneric iar apoi sa fiti aruncati in cuptorul cel de foc pregatit lor si celor care nu dau roade la timpul lor.Daca parintii vostri v-au crescut cu caldura si cu iubire iar Dumnezeu va dat viiata ca sa se bucure de voi precum se bucura un parinte cind I se naste un fiu ,De Ce sunte-ti fii neascultatori si rasculatori impotriva invataturilor si a celor care va arata calea cea dreapta prin iubire parinteasca ? ca sa mergeti la sfisitul zilei in hambarul lui Dumnezeu.

Petru Calimanescu

Despre autor

calimanescu petru calimanescu petru

Colaborator
18 articole postate
Publica din 04 Ianuarie 2011

05 Iulie 2012

Vizualizari: 1797

Voteaza:

Pilda ratacitilor 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE