Toxicomania - pacat al deznadejdii sufletesti

Toxicomania - pacat al deznadejdii sufletesti Mareste imaginea.

Toxicomania ca dependenta de inseamna o inrobire a vietii de aceasta patima. Aspiratiile sufletului sunt sufocate de otrava drogului. Increderea in Dumnezeu este stavilita de , precum oprita este si lucrarea Duhului Sfant, de viata facatorul si mangaietorul, care indreapta faptele omului spre virtute. Sa vedem am indeaproape ce inseamna toxicomania si care sunt repercusiunile ei asupra vietii omului.

Din timpuri imemoriale, ori de cate ori omul nu si-a gasit puterea in sine si in comuniunea lui Dumnezeu, a cautat cu insistenta elixirul vietii, ca pe ceva din afara lui, spre a-i fi de ajutor in drumul vietii, nu totdeauna neted si cu flori. De cand a aparut alcoolul, acesta a fost cautat si folosit ca un elixir al vietii, desi datorita lipsei de cumpatare, de multe ori omul i-a devenit victima, ingreunandu-si si complicandu-si viata. Tot astfel, in ultimul timp, in zbuciumul existentei de multe ori dure, omul modern, ca sa poata pluti cu mai multa siguranta pe valurile vietii agitate, pe masura ce s-a departat de Dumnezeu si-a vazut sufletul tot mai gol, iar el tot mai instrainat in lumea pe care vrea sa o stapaneasca tehnologic spre a-si gasi confortul si bunastarea. Grija, necazurile si framantarile de tot felul, sunt insa mai mult decat mult asteptata satisfactie a vietii. Conflictele si tensiunile sociale in competitia vietii, la care daca se mai adauga si esecurile familiare si profesionale, il inconvoaie pe bietul pamantean, facand sa-si "tarasca" de multe ori existenta cu anxietate si angoase. Si fiindca refuza sa-si indrepte ochii spre cer, pamantul in care isi pune toata nadejdea nu-i poate da mai mult decat materie. Aceeasi materie si pentru linistea sufletului sau. Si astfel a aparut industria tranchilizantelor cu indicatii psihoterapeutice cu contraindicatii si mai ales cu efecte secundare... Iar pentru a-si alina durerile au aparut analgezicele... Dar in cautarea elixirului vietii, omul doreste ceva mai mult. Si astfel si-a gasit prabusirea trupeasca si sufleteasca in toxicomanie.

Numirea si definitia toxicomaniei

Dupa cum arata numele, toxicomania este de-a dreptul o nebunie, mai precis nebunia de a te otravi. Derivat de la cuvintele grecesti:  τοχικοτησ τοχινη (otrava, de unde adj. τοξικοσ (otravitor) si µανια (nebunie, toxicomania reprezinta , fiindca il inrobeste pe om atat fizic, cat si spiritual, devenind obsesia care-i duce viata la ruina. Precum otrava este impotriva firii si vietii, la fel este si patima toxicomaniei. Dependenta sau obisnuinta fata de drog transforma euforia in degradare. O definitie a toxicomaniei ar scoate in evidenta relatia de dependenta alienata fata de un drog mai mult sau mai putin toxic, relatie ce tinde sa subordoneze intreaga existenta a subiectului de cautare a efectelor produsului.

Desi sintagmele "toxicomanie” si "obisnuinta” sunt specifice pasiunii pentru drog, Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca cel mai propriu este termenul de farmacodependenta, socotind ca toxicomania isi are cauza eficienta in drog, ca produs chimic farmaceutic. Dependenta psihica si fizica fata de drog, induce efecte negative atat pentru individ, cat si pentru societate. C. Olievenstein a propus pentru toxicomanie o definitie descriptiva, aratand ca este toxicoman „acela care, pornind de la un produs de baza, face escala la unul sau mai multe produse si le utilizeaza zilnic sau aproape zilnic”. Ca pasiune deosebita fata de droguri manifestata ca apetenta pentru toxic, ii aduce si apelativul de „toxicofilie” (iubirea toxicelor).

Scurta privire istorica

Daca alcoolul si alcoolismul apartine vremurilor imemoriale, toxicomania este de data recenta. Desi betia alcoolica era considerata greseala, sau viciu, totusi prima forma a maladiei toxicomane o gasim in lucrarile lui B. Rush, datand din 1790, cu referire la lipsa de cumpatare in consumul alcoolului. Apoi, in scrierile lui T. de Quincey si Ch. Baudelaire apare hasis-ul si opium-ul ca o deschidere a lumii drogului. Mai tarziu, in 1916, legislatia franceza considera folosirea drogurilor ca un nou teren al infractiunii. Voga actuala a drogului ia fiinta la sfarsitul anilor ‚60, fiind considerat de atunci un adevarat flagel social. Recursul la droguri a devenit expresia angoasei tinerilor, ca expresie a conflictului dintre generatii. Asa sunt miscarile hippy sau psihedelice. Prima folosire a unui "drog dur" a consemnat victime in jurul varstei de 18 ani. Numarul toxicomanilor cuprindea cel mai mult tinerii intre 22 si 24 de ani din toate categoriile sociale, mai mult baieti decat fete. Acum insa a intrat si in scoli facand victime copii intre 11.12 ani. Principalul drog a fost heroina. In Franta s-au inregistrat intre 80.000.120.000 toxicomani. Legislatia actuala il considera pe toxicoman bolnav si delicvent (Legea din 31 decembrie 1970).

Dupa cum toxicomania creste tot mai mult prin „deziluzia provocata de lume” asupra pierderii reperelor sacre, ca valori universal admise de grupul social. Fara a apela la statistici, vedem fara prea mare greutate ca toxicomania devine tot mai mult un refugiu al subiectului in sine insusi, incercand sa umple golul sufletesc determinat de pierderea propriei identitati ca persoana menita sa comunice cu Dumnezeu, sa aiba in sufletul sau pe Dumnezeu, al carui chip il poarta.

Drogurile si efectele lor nocive

Cele dintai descrieri ale toxicomaniei moderne au fost acelea ale morfinismului. Se face insa deosebirea intre morfinizatii deveniti in mod accidental dependenti, in urma unei prescriptii medicale si morfilomanii, cei aflati intr-o continua cautare de droguri, determinata de starile de degradare nevrotica si psihotica, la care i-a adus folosirea drogului. Cele mai folosite droguri sunt extrasii de Papaver Somniferum Album, o varietate de mac si de opiu, asemanatoare morfinei, heroinei, codeinei. Sunt apoi extrasii de Canabis. Indica, o varietate de canepa, asemenea hasisului, marijuana; apoi extrasul de peyotl, o planta cactee ce creste in zonele desertului arid al Mexicului si Texasului. La acestea putem adauga si cocaina extrase din frunzele de coca. Folosirea ei abuziva duce la toxicomanii grave.

In occident este la moda produsul cunoscut sub denumirea de LSD, corespunzator acidului lisergic. Desigur, nu ne oprim aici, fiindca se cauta si se gasesc mereu noi plante generatoare de droguri. Daca in 1949 erau puse sub controlul international doar 17 droguri, in 1963 numarul s-a ridicat la 83, iar acum a depasit de mult suta. Numarul drogurilor a crescut cu atat mai mult cu cat s-a creat o adevarata .industrie. a prepararii lor sintetice. Drogurile se folosesc sub forma de injectii sau pastile; Sunt baute, fumate sau inhalate. Drogurile halucinogene sau onirogene produc stari euforice sau de extaz delirant.

Nocivitatea drogurilor se realizeaza in trei faze: 1). faza initiala, a placerii, numita a „lunii de miere”. Relatia toxicomaniei cu placerea, „superioara unui orgasm”, este in aparenta stapanita si controlata de subiect. 2). faza morbida, e o trebuinta obsedanta a drogarii. Lipsa drogului produce o tulburare a cautarii. Aceasta este placerea „negativa”. Cand insa starea de lipsa a drogului este suprimata, subiectul se simte normal. 3). faza de degradare, de bulversare a vietii psihice, cu decaderea vietii sociale, morale si fizice, ducand subiectul la prabusire. De fapt, trairea realitatii prin prisma suferintei corporale este, de asemanea, un element.cheie al oricarei toxicomanii.

Dupa S. Rads si H. Rosenfeld, toxicomania se apropie de tulburarile maniaco depresive. Drogul pare al inceput un antidepresor dar prin toxicitatea lui devine mijloc de sinucidere. C. Durand ii opune pe toxicomanii nevrotici .compulsivi., toxicomanilor .impulsivi. perversi sau psihopati. J. Bergeret spune ca nu exista structura psihologica proprie toxicomanilor: nevroticii, perversii, psihoticii sunt .toxicomani nonstructurati., care trebuie comparati cu starile limita. La acestea putem adauga ca toxicomania exercitata prin folosirea aceleiasi seringi de mai multi subiecti, devine sursa a bolii Sida.

Aspectul psihologic - moral al toxicomaniei

Un studiu asupra adolescentilor a pus in evidenta faptul ca elevii de 18-19 ani, evaluati de colegi ca fiind impulsivi, nepoliticosi, nedemni de incredere, lipsiti de ambitie si neobisnuiti cu munca, sunt atrasi de fumat, bautura si droguri. Unii ca acestia vor deveni toxicomani inraiti peste 12 ani, daca nu-si vor schimba mentalitatea si comportamentul. Prin 1988 Newcomb si Bentler au studiat efectele drogurilor asupra stilului de viata al tinerilor, constatand atitudinea lor de nonconformism fata de valorile traditionale, adoptarea unor comportamente deviate si ilegale, precum si asocierea cu indivizi angajati in astfel de compartimente; relatii dificile cu familia, lipsa intereselor educationale, experiente de tulburare emotionala, stari de alienare si razvratire.

Incercari de recuperare

Inca de la inceput trebuie sa recunoastem ca recuperarea toxicomanilor este foarte dificila si grea. Ei sunt victimele propriei lor aspiratii. Chiar daca recunosc starea deplorabila in care se afla, lor nu le-a mai ramas decat o singura solutie a vietii: drogul. E singurul sens de a exista. De aceea, batalia pentru drog e pe viata si pe moarte. Avand efecte dezastruoase asupra individului si a relatiilor lui sociale, statele lumii au elaborat legi, spre a sanctiona fara mila pe traficantii de droguri. Exista o adevarata politie specializata in acest sens. Si cu toate astea drogurile circula, fiindca aduc venituri imense celor ce le comercializeaza, ruinand in schimb economic pe cei ce au devenit victimele lor.

Nu numai politia, ci si medicina este angajata in opera de recuperare a victimelor de pe urma drogurilor. S-au incercat si se incearca tot felul de metode terapeutice. Unii sustin ca cei aflati sub dominatia drogurilor, trebuie total detasati de droguri si astfel acesti pacienti sunt tinuti intr-o totala izolare, in inchisori special amenajate. Alti incearca sa trateze toxicomania printr-o micsorare treptata a dozei sau tranchilizante sau alta medicatie ce nu creeaza dependenta.

La polul opus, se afla cei care considera ca toxicomania nu trebuie considerata flagel social si propun ca consumatorilor de droguri sa nu li se puna interdictii dure in folosirea lor, ci sa fie convinsi ca ei singuri sa renunte la ele. In optica unei societati individualiste, subiectii trebuie cat mai de timpuriu responsabilizati, ca optiunile libere sa le urmeze asumarea riscurilor ce decurg din consumul de droguri.

Dupa cum am vazut, toxicomania creste tot mai mult prin pierderea reperelor sacre si a valorilor universal admise de grupul social. Pentru acest motiv, un rol important in combaterea toxicomaniei il are Biserica, atat pe plan general, cat si pe plan particular. Am vazut ca atat alcoolicii, cat si toxicomanii sunt considerati delicventi si bolnavi. Biserica nu-i va judeca in calitatea lor de delicventi, ci va cauta sa-i salveze prin metodele si formele specifice, din nenorocita lor stare de bolnavi .cei bolnavi au nevoie de doctor, iar nu cei sanatosi. (Matei 9, 12), a spus Mantuitorul, iar Bisericii ii revine misiunea samariteana de a-i incorpora pe toti pacatosii in atmosfera de har a Trupului lui Hristos, fiind primiti si tratati in comuniunea eccleziala ca fii si ca frati. Se impune apoi o adevarata lucrare de reeducare crestina a celor cazuti victime toxicomaniei, redobandind increderea in bunatatea Parintelui ceresc. Inca de la inceput am remarcat ca drogul cauta sa umple golul aflat intr-un suflet dezorientat, care cauta orb o implinire nefondata si pana la urma bizara. Intr-o judicioasa determinare a pacatului s-a aratat ca acesta .este o incercare de a umple un gol. (Simone Weil).

Ne-am fi asteptat sa se spuna acest lucru despre virtute, fiindca pacatul insusi ar fi golul ce se cuvine a fi inlocuit. El e intunerecul care dispare odata cu aparitia luminii. In definitia amintita insa, pacatul este determinat ca incercare personala de a umple sufletul gol, mai precis sufletul devenit gol prin scoaterea lui Dumnezeu din el. Fara Dumnezeu sufletul devine gol, zbatandu-se in zbuciumul unei cautari haotice de al umple. Aceasta irezistibila tensiune de a umple vidul sufletesc pentru a-si regasi propria identitate, poate deveni pacat, atunci cand golul sufletesc este compensat cu tot felul de surogate. Un astfel de surogat este si drogul. Pentru aceasta toxicomania este o patima. Omul isi cauta orbeste prin toxicomanie sinuciderea. Aceasta este de altfel marea inselare a patimii: ea te ademeneste pentru a te ucide. Toxicomania ca incercare de a umple un gol, este in fond pacatul ce se transforma in patima ucigatoare, fiindca „rasplata pacatului este moartea” (Romani 6, 23). De aceea, toti cei ce au cu adevarat pe Dumnezeu in suflet, nu au nevoie de droguri. Ei nu au nevoie de substitutive false atata timp cat poseda autenticul vietii lor. Ei nu sunt niste cautatori de elixir, fiindca Dumnezeu care se afla in sufletul si viata lor, este totul. El e pentru ei .calea, adevarul si viata. (Ioan 14, 6).

Pentru salvarea acestor bolnavi spirituali, Biserica venindu-le in intampinare, va utiliza metodele specifice ale reconvertirii lor spre viata de har. Patima constituind pierderea vietii de har, readucerea acestor impatimiti la viata lui Hristos constituie misiunea Bisericii in lume.

Cuvantul lui Dumnezeu le va descoperii lumea harului in comuniunea vietii celei noi in Hristos. Rugaciunea le va umple golul cu viata divina. Spovedania ii determina sa-si analizeze constiinta si sa ia hotararea de indreptare. Euharistia le va impartasi pe insusi Izvorul harului, iar Maslul le ofera harul tamaduirii sufletesti si trupesti.

Ramanerea in starea de har si angajarea activa ca membru al Trupului lui Hristos la viata de sfintenie a Bisericii, ramane o asceza constanta in scopul dobandirii caracterului religios moral crestin. Apoi, cei atrasi in viata Bisericii vor fi antrenati in multiplele activitati misionare, caritative si gospodaresti spre a-si consolida apartenenta ca membre active ale Trupului lui Hristos. Acest fapt ramane de o covarsitoare importanta educativa in exercitarea misiunii terapeutice a Bisericii.

Prin urmare, harul lui Dumnezeu si reintegrarea activa a celor impatimiti de drog in viata Bisericii, ii va putea elibera, de sub obsesia chinuitoare a patimii, oferind un orizont vesnic deschis vietii spirituale in Dumnezeu.
 

Preot Prof. Univ. Dr. Sorin Cosma

05 Iulie 2012

Vizualizari: 4962

Voteaza:

Toxicomania - pacat al deznadejdii sufletesti 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE