De ce se ceartă soţii, fiind cei mai apropiaţi oameni? Prima cauză (dar nu cea mai importantă) este faptul că tinerii află mai multe lucruri unul despre altul după nuntă. Obiceiurile, defectele care nu erau vizibile până la căsătorie, fie că erau ascunse premeditat, se descoperă acum. Oamenii nu mai sunt atenţi la sine, şi acest lucru devine greu de suportat uneori. Există însă şi alte motive. Ironiile, zeflemelile iertate cu uşurinţă prietenilor noştri, colegilor sau persoanelor necunoscute, cu mare greutate le putem ierta persoanelor iubite. Desigur, avem poruncă să-i iubim pe toţi. De multe ori însă, după ce vreun străin ne adresează o remarcă jignitoare, noi spunem: „Ei bine, ce am eu cu el? Doar n-am de gând să-i botez copiii!" Şi uităm rapid incidentul. Dimpotrivă, o glumă nevinovată, o remarcă a soţului sau a soţiei poate fi o rană dureroasă pentru noi. „Nu m-am aşteptat să-mi faci asta!", spunem în astfel de cazuri. Resentimentele, desigur, sunt generate de iubirea de sine. Ni se pare că îl iubim pe aproapele nostru atât de mult, încât şi el ar trebui să facă totul ca să ne bucure, că suntem demni de iubirea sa. Mândria rănită este, de altfel, deficitul iubirii din noi.

Adesea, soţii (mai ales cei tineri) au tendinţa de a se idealiza reciproc. Dacă se întâmplă ca unul să se comporte cumva diferit, se iscă între ei situaţii de conflict: „Cum ai putut să-mi faci asta?! Te credeam cea mai bună persoană din lume!!" Cum pot fi evitate certurile şi neînţelegerile în familie? Cel mai important lucru este să înveţi cum pot fi prevenite. Se întâmplă că soţii au trăsături de caracter, caracteristici, puncte slabe, pe care nu le poate accepta unul dintre ei deloc, iar celălalt nu este în măsură să le facă faţă. Uneori, unele teme de discuţie conduc la neînţelegeri în familie. Ştiind toate acestea, trebuie să acţionăm ca un navigator iscusit, care conduce nava departe de stânci, capcane şi bancuri de nisip. Toate zonele cu probleme trebuie descoperite, cercetate bine şi prevenite sau evitate.

Iată un exemplu: odată, i-am lăsat pe copiii noştri în grija bunicii, ca să avem o perioadă de răgaz, să mergem la expoziţie sau să ne plimbăm în doi. S-a întâmplat însă să coborâm, din greşeală, la o altă staţie de metrou. Am rătăcit mult pe străduţele înguste, până am ajuns în cele din urmă Ia muzeu. Imi amintesc cât de indignat eram pe soţia mea, pentru că ea îmi indicase direcţia greşită. Abia acasă am înţeles că am avut o reacţie necorespunzătoare, pentru că preoteasa mea merge foarte rar cu metroul din cauza copiilor, aşa că trebuia să fiu supărat pe mine, nu pe ea. De atunci, am devenit responsabil eu însumi de traseu, astfel încât călătoriile noastre ne-au adus numai bucurii.

Un alt exemplu. Soţul se enervează când soţia este preocupată în exces de ritualul său de dimineaţă, îşi face toaleta, se îmbracă greu etc., fapt care duce la întârziere şi nervi. In acest caz, există două căi: să se certe permanent din acest motiv sau să evite conflictele. De exemplu, i se va oferi soţiei mai mult timp de pregătire, soţul se va implica în treburile uşoare din casă sau, mai simplu, o va ajuta să aranjeze unele lucruri aflate în dezordine.

Psihologii ne dau următorul sfat: când suntem nemulţumiţi, iritaţi de comportamentul altei persoane (să zicem că soţul întârzie la cină), să repetăm în sinea noastră fraza: „Bineînţeles, mi-ar plăcea ca soţul meu să vină la timp, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să fie neapărat aşa." In acest sfat există un grăunte de adevăr. Viaţa de familie presupune întotdeauna o căutare a compromisurilor, manevrarea situaţiilor acute, purtarea poverilor unul altuia. Vom avea doar de câştigat din asta. Uneori, e mai simplu să ţipi, să te enervezi şi să te eliberezi de tensiune, dar oare îi va fi omului mai uşor după aceasta? Pacea din suflet se pierde, iar tristeţea şi ruşinea pun stăpânire pe el din cauza lipsei lui de control şi răbdare.

Nu doar că vom evita factorii declanşatori ai defectelor celuilalt, dar nici neajunsurile personale nu le vom amplifica. Să înţelegem exact ce obstacole stau în calea comunicării noastre şi să facem tot ce este posibil pentru îndreptare. Nu permiteţi focului să ia proporţii! Decât să stingeţi mai târziu incendiul, mai bine să păstraţi tăcerea, să răbdaţi, fie să plecaţi undeva pentru o vreme, ca să evitaţi conflictul.

Cel mai rău lucru dintre toate este să aştepţi sau să pretinzi atenţia şi dragostea celuilalt, fără să i le oferi tu întâi. Căsătoria va fi fericită doar atunci când atât soţul, cât şi soţia se vor iubi şi vor avea compasiune unul pentru celălalt mai mult decât pentru sine. Uneori, noi ne aşteptăm la un praznic al vieţii (atât la propriu, cât şi la figurat) şi suntem foarte supăraţi atunci când nu primim nimic. Nu există nici distracţie, nici bucurie gratuită. Pentru ca sărbătoarea să fie luminoasă şi memorabilă, trebuie să ne pregătim pentru ea, să o organizăm, să-i compunem scenariul şi să ne implicăm noi înşine cât de mult putem. Doar astfel ne vom aminti cu drag de acest eveniment, întotdeauna e mai fericit a da decât a lua. Şi e valabil mai ales în căsnicie. La urma urmei, soţii sunt un tot întreg şi, aducând bucurie celuilalt, ne dăruim această bucurie nouă înşine. Dimpotrivă, rănindu-l pe cel drag, ne vătămăm propriul suflet.

Omul nu este imuabil, ci se poate schimba. El nu va fi în stare să ne bucure mereu. Dar dacă ne iubim unul pe altul, atunci ne vom aminti de momentele luminoase ale vieţii noastre în comun, care ne vor ajuta să depăşim perioadele dificile.

De altfel, personajul pe care îl juca Evgeny Leo- nov în filmul „Recreaţia mare" spunea următoarele cuvinte: „Viaţa este un drum. Chiar dacă apare în cale o groapă sau băltoacă, sau motorul se blochează, călătoria o vom continua oricum."

PR. PAVEL GUMEROV

FAMILIA -MICA BISERICĂ, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "FAMILIA -MICA BISERICĂ"