Irineu Protcenco, iconarul isihast

Irineu Protcenco, iconarul isihast Mareste imaginea.

Irineu Protcenco s-a nascut in ziua de 8 mai 1888, in apropiere de orasul Harkov, in Ucraina, si a trecut la cele vesnice in ziua de 23 august 1953, in a treia zi dupa calugarie, la Manastirea Sihastria, din judetul Neamt.

Primind de la Dumnezeu darul de a zugravi icoane, intr-un stil deosebit, dar supus canoanelor Bisericii, iconarul Irineu Protcenco a lasat in urma sa mai multe icoane pline de har. El este inmormantat in cimitirul Manastirii Sihastria, alaturi de marii parinti nemteni - Cleopa Ilie, Paisie Olaru, Ioanichie Moroi etc.

Irineu Protcenco, iconarul isihast

Ivan (Ioan) Protcenco, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in ziua de 8 mai 1888, in localitatea Nova-Pavlenko, in apropiere de orasul Harkov, in Ucraina. Parintii sai, Samson si Evdochia, proveneau dintr-o familie nobila.

Descoperind in sine darul lui Dumnezeu de a picta, tanarul Ivan s-a inscris la Scoala de Arte, din Kiev. Desi era foarte talentat in a picta portrete, el nu reusea sa zugraveasca in chip multumitor chipurile sfintilor, in icoane. Vazandu-i intristarea, o monahie i-a dat urmatorul indemn: "Daca vrei sa pictezi icoane, sa te spovedesti mai des, sa postesti, sa te rogi mai mult si vei picta icoane a caror frumusete nu este din lumea aceasta."

Irineu Protcenco - Pictorul de la Sihastria

Acest indemn duhovnicesc il va urma Protcenco toata viata. El nu va manca niciodata pana dupa ceasul al noualea (ora 15) si va picta numai cu rugaciune si post negru. Mai mult, in timp ce picta, el nu vorbea cu nimeni si nici altii nu vorbeau in jurul sau. In scurt timp, cu harul lui Dumnezeu, iconarul Protcenco a devenit unul dintre cei mai renumiti pictori iconari din Ucraina.

In timpul Primului Razboi Mondial, tanarul Protcenco a luptat in armata rusa. In lupta, el si-a pierdut un ochi. Toate icoanele sale le-a zugravit, apoi, vazand cu un singur ochi al trupului, dar cu amandoi ai sufletului. Cei trei copii ai sai au murit de tifos, iar sotia sa l-a parasit. Tragandu-se dintr-o familie de nobili, Protcenco a trebuit sa fuga din calea furiei bolsevice.

Ivan (Ioan) Protcenco s-a refugiat in Chisinau, in Moldova, unde, lipsit de orice sprijin, a supravietuit pictand portrete pentru marile personalitati ale vremii. S-a recasatorit cu o ucraineanca, pe nume Pelaghia, care l-a slujit si s-a rugat pentru el pana in ultimul ceas al vietii ei, precum vom vedea. Era nascuta in ziua de 1 octombrie 1891.

Irineu Protcenco - Pictorul de la Sihastria

In vara anului 1940, cand rusii au invadat Basarabia, iconarul a trebuit sa plece si din Moldova, drept pentru care s-a refugiat peste Prut, in Romania. Cu ajutorul unui monah din Schitul Darvari, iconarul Protcenco a gasit adapost in Bucuresti si, apoi, intr-o casa darapanata din localitatea Afumati, judetul Ilfov.

Una dintre icoanele zugravite de iconarul Protcenco a ajuns in Manastirea Sihastria, din judetul Neamt. Cand a vazut-o parintele Cleopa, el a hotarat indata sa-l caute pe autorul ei. In miez de noapte, intr-o casa darapanata din localitatea Afumati, parintele Cleopa Ilie l-a intalnit pentru prima data pe iconarul Ivan (Ioan) Protcenco. Incantat de intalnirea mult asteptata, parintele Cleopa i-a procurat lui Protcenco actele necesare si avizele pentru a putea picta biserici.

Nu dupa multa vreme, impreuna cu sotia lui, Pelaghia, pictorul a venit in Manastirea Sihastria, unde a ramas pana in ultimul ceas al vietii sale, vreme de sase ani (1947-1953). Ei au primit doua chilii separate, fiecare petrecand viata duhovniceasca pana in ultima zi a vietii lor. Cei doi au adus cu ei icoanele catapetesmei, care erau deja pictate, precum si icoana Maicii Domnului - Axionita, care se pastreaza si astazi in Paraclisul Sfintii Ioachim si Ana.

Irineu Protcenco - Pictorul de la Sihastria

La rugamintea parintelui Cleopa, pictorul a zugravit o icoana a Maicii Domnului. Dupa multa rugaciune, urmand o randuiala deosebita, el a pictat "Tanguirea Maicii Domnului". Precum au marturisit parintii manastirii, Maica Domnului i s-a aratat lui Protcenco si s-a aratat multumita de modelul icoanei sale. Multumit de icoana, parintele Cleopa i-a incredintat lui Protcenco sarcina de a zugravi biserica.

Cel care i-a cumparat vopsele si l-a ajutat sa-si prepare culorile a fost arhimandritul Ioanichie Balan, care, pe atunci, era frate de manastire. In timp ce Protcenco picta, sotia lui, anume Pelaghia, se ruga neincetat. Cat timp ea citea Psaltirea, el statea pe schela si picta. El vorbea foarte putin, doar cateva cuvinte pe zi, si nu manca nimic pana la ceasul al noualea (ora 15). A pictat numai in vreme de rugaciune si post. Cand intra cineva in biserica, pe sub schele, el nu mai putea picta si astepta ca acela sa iasa afara. Toti parintii manastirii erau incredintati ca Protcenco avea rugaciunea inimii. El petrecea mult timp in cimitirul manastirii, pe o banca anume, iar cand se apropia cineva, el se ridica si pleca.

Protcenco s-a imbolnavit la plamani si la inima. In vara anului 1953, el a cerut staretului sa fie tuns in monahism. A primit numele Irineu. Smeritul monah Irineu Protcenco a trecut la cele vesnice in ziua de 23 august 1953, in cea de-a treia zi de calugarie. El a fost inmormantat in cimitirul Manastirii Sihastria, in spatele mormantului Cuviosului Ioanichie Moroi.

Irineu Protcenco - Pictorul de la Sihastria

Sotia lui a trait ca sora de manastire si dupa adormirea lui Protcenco. Si-a dorit si ea sa fie tunsa in monahism. A primit haina monahala in primavara anului 1980, pastrand numele Pelaghia. Dupa moartea monahului Irineu Protcenco, monahia Pelaghia mergea adesea inaintea icoanei Maicii Domnului zugravita de acesta si se ruga pentru el cu lacrimi.

Fericita Pelaghia a trecut la cele vesnice in cea de-a treia zi de calugarie, ca si sotul ei. A fost spovedita si impartasita de parintele Cleopa. In acea zi, in timpul Sfintei Liturghii, la Vohodul mare, parintele Cleopa a strigat: "Pomeniti-o si pe maica Pelaghia, ca s-a dus la Rai." A trecut la cele vesnice in ziua de praznuire a Sfintei Treimi. La vreme, a fost inmormantata in cimitirul manastirii.

Irineu Protcenco - Pictorul de la Sihastria

Protcenco nu a avut nici un ucenic. A luat cu el in vesnicie taina culorilor sale, pe care le facea din petale de flori, rugina si alte elemente naturale. De la iconarul isihast Irineu Protcenco ne-au ramas mai bine de cincizeci de icoane zugravite pe lemn sau panza. Cele mai renumite sunt "Tanguirea Maicii Domnului", "Iata Omul!" si icoana Maicii Domnului - Axionita.

Dintre bisericile pictate de Irineu Protcenco, le amintim pe urmatoarele: Paraclisul Sfintii Ioachim si Ana, din Manastirea Sihastria; biserica mare, din Manastirea Soroceni, ca lucrare de licenta; Biserica Ciuflea, din Chisinau; Catedrala din Chilia Noua; Paraclisul Seminarului Teologic din Ismail si un paraclis in Manastirea Chitcani.

Teodor Danalache

Irineu Protcenco - Pictorul de la Sihastria

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

18 Noiembrie 2013

Vizualizari: 1708

Voteaza:

Irineu Protcenco, iconarul isihast 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE