Parintele Nicolae de la Zalit

Parintele Nicolae de la Zalit Mareste imaginea.

Parintele Nicolae de la Zalit este cunoscut, mai ales in sanul Bisericii Ortodoxe Ruse, ca unul dintre cei mai mari parinti duhovnicesti de la sfarsitul secolului al XX-lea.

Inainte de toate, trebuie sa amintim faptul ca el s-a format si a inceput ca nevoitor de o forta neobisnuita nu numai fara un povatuitor necesar, "in chip minunat, dupa deosebita purtare de grija a lui Dumnezeu", dar si in cea mai tragica perioada a vietii Bisericii Ortodoxe din Rusia, in acel moment cand in tara fusese declansata o campanie fara precedent pentru lichidarea ei.

In istoria Bisericii au fost si astfel de nevoitori, care au dobandit o reusita duhovniceasca fara povatuitori vazuti. Printre ei se pot enumera Cuviosii Pavel Tebeul, Antonie cel Mare, Maria Egipteanca si altii.

Parintele Nicolae, asemenea acestor sfinti, dupa cum adevereste Cuviosul Paisie Velicikovski, "in mod minunat, printr-o deosebita pronie a lui Dumnezeu, a fost anume chemat catre o astfel de viata, in care de unul singur te lupti pentru desavarsire si nepatimire, si pentru care trebuie tarie de inger".

Parintele Nicolae de la Zalit

Parintele Nicolae de la Zalit - viata

Parintele Nicolae de la Zalit, dupa numele de mirean Nicolae Gurianov, s-a nascut la 26 mai 1910, in satul Samolva Gdoskului, in familia unui proprietar particular de pamant.

In anul 1926 termina scoala pedagogica din Gatcin, iar in 1929 primeste o partiala pregatire pedagogica la Institutul din Leningrad, din care a fost exclus pentru ca la o sedinta s-a pronuntat impotriva inchiderii uneia din Bisericile din apropiere.

Parintele Nicolae de la Zalit        Parintele Nicolae Gurianov

Dupa aceasta a fost supus represiunilor petrecand vreme de sapte ani in Saktavkar in detentie. Iesind din inchisoare, Nicolae a lucrat ca invatator in scolile din raionul Tosnensk, caci inscrierea la Leningrad ii fusese refuzata.

Dupa aceea, cand raionul Gdovska a fost ocupat de soldatii nemti, impreuna cu alti locuitori Nicolae a fost izgonit de nemti in Pribaltica. Aici el devine student al Seminarului Vilensk, deschis in anul 1942. Invatand doua semestre in acesta, el a fost hirotonit de catre Mitropolitul Serghie (Voscresenski) in Catedrala Masterii Mantuitorului Iisus Hristos din Rija si dupa aceea a slujit in diferite Biserici de mir din Pribaltica.

Intre anii 1949-1951 Parintele Nicolae a studiat autodidact in cadrul sectorului de la fara frecventa al Seminarului din Leningrad, iar in 1951 a fost admis la intaiul curs al Academiei. Deoarece aici nu era si curs la fara frecventa, a facut doar un an, dupa care nu si-a mai continuat studiile.

Parintele Nicolae de la Zalit

In anul 1958 a ajuns la ostrovul Zalit, in care a si petrecut ceilalti patruzeci si patru de ani ai vietii sale.

Toate acele daruri binecuvantate - nepatimirea, dragostea, inainte vederea, darul de a povatui - pe care el le ascundea intru sine, le-a dobandit prin nemijlocita calauzire a lui Dumnezeu. Dar pana la implinirea vremii stiute de Dumnezeu, Staretul a ramas tainuit si necunoscut. Timpul aflarii Staretului, cand el deschise larg usile chiliei lui sarace pentru toti cei in nevoi, sosi odata cu caderea regimului comunist.

De ce mergeau oamenii la el? El nu parea a fi cineva deosebit si nu prea vorbea. Insa din minunatele si neasteptatele, in simplitatea lor, povatuiri ale sale, se raspandea ceva inalt, de o cereasca intelepciune, si prin ele omul - neprivind la lipsa de cultivare si neiscusinta exprimarii exterioara a cuvintelor Staretului - cunostea fara greseala voia lui Dumnezeu, prevedea duhovniceste, eliberandu-se din captivitatea achizitionarilor si propunerilor ademenitoare ale vietii, incepea sa vada intr-o cu totul alta lumina calea propriei lui vieti, constientiza deodata nedreptatea sa inaintea lui Dumnezeu, atat in raport cu sine insusi, cat si fata de alti oameni.

Parintele Nicolae de la Zalit        Parintele Nicolae de la Zalit         

Nimeni nu stia prea mult despre ce fel de nevointe facea Parintele Nicolae in ostrov. El ascundea acest lucru de toti si in apropierea lui nu lasa pe nimeni, singur purtand grija de sine, cu exceptia ultimilor zece ani din viata sa, cand deja nu mai putea face acest lucru.

Parintele a fost un om de cea mai adanca credinta si nici pentru o secunda nu s-a indoit de acoperamantul lui Dumnezeu, care este intins peste fiecare credincios si asupra intregii Biserici in totalitatea ei. "Totul va fi asa cum aveti voi nevoie" -spunea el adesea oamenilor care se temeau, ca si cand ar fi zis ca nici un fel de imprejurare nu poate pune stapanire asupra unui crestin, daca in el este o credinta autentica si neindoielnica.

Parintele Nicolae a plecat la Domnul in ziua de 24 august a anului 2002.

Parintele Nicolae de la Zalit – intamplari minunate

La Parintele Nicolae din ostrovul Zalit veneau oameni nu numai din toate colturile Rusiei, ci si din toate partile globului pamantesc. Cateodata el insusi li se infatisa acestora adresandu-le cuvinte de mangaiere, povatuitoare, sau de mustrare. Pentru el, se pare, nu existau granite teritoriale sau temporale, ca si cum el ar fi trait in alta dimensiune si in alt fel de trup.

Al doilea dirijor al orchestrei simfonice din Chicago, venind in Petersburg la un turneu de spectacole, ajunse la Staret in ostrov si ii aduse la cunostinta temerea sa: in ajunul turneului sotia lui suferise o catastrofa automobilistica, in urma careia ii muri copilul pe care il purta in pantece. Aceasta amintire o nelinistea in sufletul ei si ii aducea ganduri intunecate, cum ca in acest fapt trebuie vazut un semn al ne-incuviintarii lui Dumnezeu pentru casatoria lor. Staretul il mangaie pe muzicianul ce venise si ii spuse ca aceasta temere este nefolositoare. in ziua urmatoare fericitul muzician suna in America, ca sa imparta bucuria cu sotia lui. "Eu stiu totul", - ii raspunse aceasta de la celalalt capat al firului. "De unde?" - intreba dirijorul uluit. "A venit la mine in timpul noptii, pe cand eu dormeam usor, si m-a mangaiat cu cuvinte de dragoste si de imbarbatare". Astfel de cazuri erau foarte dese.

Parintele Nicoale de la Zalit

Dragostea, pogoramantul si indelunga rabdare in legatura cu aproapele au fost principalele puncte ale povatuirilor sale.

Roaba lui Dumnezeu Z. sosi la Parintele cu necazul ei: nora ei fusese necredincioasa barbatului ei. Parintele Nicolae zarind-o in multimea celor veniti, o invita in casa, se aseza pe scaun si dupa o pauza ii zise: Nu-i desparti pe ei, ca de nu tu vei merge in iad sa te muncesti. Femeia, nemaiputandu-se retine, a plans, si pe urma mult timp pastra in sufletul sau lectia iubirii, data ei in ostrov. Cu trecerea timpului in familia fiului ei totul se aranja.

Un pelerin ce statea langa ograda casei Parintelui si, din pricina rusinii care il muncea, nu numai ca nu se hotara sa se adreseze acestuia, dar nici macar ochii sa si-i ridice spre el, auzi glasul linistit al Parintelui Nicolae: "Mergi si cheama-l!" ii zise ucenitei sale de chilie. Aceasta il invita pe cel ce sosise la Batran, care il unse cu ulei sfintit, in tot timpul repetand: "Cu tine este mila lui Dumnezeu, mila lui Dumnezeu este cu tine...". Si starea lui apasatoare se descorda si disparu de la aceasta raza a iubirii Parintelui.

Parintele Nicoale a fost un mare iubitor al simplitatii: "Unde e simplitate, acolo ingerii sunt cu sutele, dar unde e desteptaciune, acolo nu e nici unul" - repeta el zicala cea indragita a Cuviosului Ambrozie de la Optina.

Parintele Nicoale de la Zalit

Odata, unei intregi multimi care se adunase, le-a dat o lectie impresionanta de simplitate, nerostind nici macar un singur cuvant. Cand iesi mai apoi la cei veniti si asezati in jurul cerdacului sau, la inceput oamenii parura ca se infioara la aparitia Batranului. Dupa aceea o usoara nerabdare aparu printre cei adunati. Fiecare vroia mai repede sa vorbeasca despre ale Iui, fiecare neluandu-I in seama pe cel de alaturi, pe ale lui le socotea cele mai importante si mai vrednice de luat in seama. Dar Batranul tacea. in acest timp, pe langa portita trecu un pescar din acele locuri, ce avea in jur de cincizeci de ani, adancit in zilnicele, obisnuitele si lipsitele de viclenie cugetari ale sale. Deodata parintele il chema pe nume. Pescarul se opri, isi scoase sapca si merse spre Parintele Nicolae. Acesta il binecuvanta pe pescar, pe fata caruia straluci un suras plin de bunavoire. Dupa aceasta pescarul isi infunda sapca pe cap si se indrepta spre poarta. Aceasta scena muta nu tinu mai mult de doua minute. Dar multi intelesera sensul ei. Parintele in acest fel le spuse celor adunati: "Aflati simplitatea ata de voi insiva si veti dobandi binecuvantarea".

Cei care au trait unele ca acestea au plecat din ostrov cu sentimentul celei mai adanci recunostinte fata de parintele Nicolae pentru miscatoarea descoperire ce le-o facea, in urma careia in ei se deschideau noi puteri pentru viata de mai departe in Dumnezeu.

Sursa: CrestinOrtodox.ro


04 Iulie 2012

Vizualizari: 1687

Voteaza:

Parintele Nicolae de la Zalit 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE