Patriarhul Nicodim Munteanu

Patriarhul Nicodim Munteanu Mareste imaginea.

Patriarhul Nicodim Munteanu
(1864-1948)

Viitorul Patriarh Nicodim s-a nascut in satul Pipirig, pe valea Ozanei, in judetul Neamt la 6 decembrie 1864. Parintii sai erau oameni cu stare, care aveau in proprietate un munte intreg sub poalele Ceahlaului.

Crescut intr-o atmosfera de puritate sufleteasca, in preajma Manastirii Neamt tanarul Nicolae Munteanu traieste in spiritul credintei inca din copilarie.

Cel care mai tarziu va deveni Patriarhul Nicodim Munteanu era dupa toate semnele calendarului, un om al secolului al XIX-lea. A intrat la Seminarul Veniamin Costache din Iasi in 1882, iar cand l-a terminat, in 1890, a devenit ucenicul evlaviosului Mitropolit Iosif Naniescu si in acelasi an a fost trimis sa-si continue studiile la Academia Teologica "Petru Movila” din Kiev, unde va fi coleg cu viitorul Primat al Greciei, Hrisostom al Atenei.

Nu terminase inca bine studiile la Kiev cand, matur, in 1894, in varsta de 29 de ani, intra in monahism la manastirea Neamtu, aproape de Pipirigul natal, moment in care isi schimba numele de Nicolae in Nicodim. Dupa cinci zile de la tunderea in monahism, este hirotonit ierodiacon. Se intoarce la Kiev, plin de har, facand sa-i rasune glasul la toate slujbele, care, pe atunci, erau tinute cu mare cinste. Cand va ajunge arhiereu, va adopta acelas stil, convins de ideea, ca Biserica trebuia sa fie imaginea vazuta a cerului nevazut.

Intors de la Kiev la Iasi, in 1896, e hirotonit preot-ierodiacon, iar in 1900, atinge culmea cea mai inalta la care putea spera un calugar ramas in oranduiala monahala propriu-zisa: i se acorda rangul de arhimandrit mitrofor.

In 1903 este numit "arhimandrit de scaun” pe langa Mitropolia Dunarii de Jos si in plus i se incredinteaza directia Seminarului teologic din Galati.

Aici ramane pana in 1912, cand este numit Episcop de Husi. In aceasta calitate, in anul 1917, primeste misiunea de a reprezenta Biserica Ortodoxa Romana la lucrarile Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, care a hotarat reinfiintarea Patriarhatului rusesc.1 Revolutia l-a surprins in Rusia. S-a intors cu o experienta care-i va prinde bine mai tarziu.

Pastoreste la Husi pana in 1923, anul in care hotaraste sa se intoarca la Manastirea Neamt, unde ca staret, va da o noua stralucire manastirii.

Iata cum descrie scriitorul Mihail Sadoveanu, activitatea pe care a desfasurat-o cel care avea sa devina Patriarhul Nicodim: "De la Paisie2 manastirea Neamtu nu se mai bucurase de asemenea conducator vrednic. Trecerea parintelui Nicodim pe la Neamtu a insemnat renasterea acestei vechi si frumoase ctitorii”.3

Ca staret la Manastirea Neamtului, timp de 11 ani, s-a daruit cu totul slujirii altarului, trudei carturesti si chivernisirii manastirii. Cautand sa trezeasca intre monahi osardia batranilor carturari de altadata. A infiintat in 1925 un seminar monahal, mutat in 1928 la Manastirea Cernica, si o scoala pentru fratii din manastire. A rechemat la vechile sale rostuiri tiparnita Manastirii Neamtului, raspandind invataturile ziditoare de suflet prin mii de pagini scrise sau talmacite de el in grai curat romanesc, cele mai multe publicate in colectia Seminte Evanghelice pentru Ogorul Domnului, care insumeaza 35 de volume, pe care a intiat-o in 1932 si care a aparut pana in 1947, la editura Sfintei Manastiri Neamt.

A publicat, de asemenea, predici apologetice, care au imbogatit bibliotecile parohiale cu material omiletic.4

A dat o noua traducere a Psaltirii (in trei editii: Chisinau, 1927, Bucuresti, 1931 si 1943) si a Noului Testament (in cinci editii: Neamt, 1924, 1926, 1931, 1937 si Bucuresti, 1941).

Aparitia in 1935 a Bibliei la Tipografia Cartilor Bisericesti, la care contributia sa a fost nu numai de coordonator dar si de traducator impreuna cu preotii profesori Gala Galaction si Vasile Radu, este consemnata in publicatiile vremii si ramane pana astazi una din valoroasele repere spirituale si culturale romanesti.

In 1936 apare Biblia ilustrata in colaborare cu profesorul I. D. Stefanescu. Aceasta lucrare, prima de acest fel la noi in tara, are o deosebita insemnatate, insumand 181 de pagini si 96 de planse.5

Despre graiul sau va scrie mai tarziu Nicolae Colan, Episcopul Clujului, membru al Academiei Romane, "este curat si cu buna mireasma, ca vinul cand il beai in crama. Nu-i amestecat cu vorbe pe care natia nu si le-ar recunoaste ca ale sale. De aceea Inaltul Ierarh poate vorbi la fel - ori se adreaseza carturarilor, ori cuvanteaza catre norod: toti il asculta si-l inteleg..”.6

Pe temeiul operei sale carturaresti, recunoscandu-i-se contributia pe taramul literaturii bisericesti, a fost ales membru de onoare al Academiei Romane, la 15 octombrie 19187. A fost, de asemenea, a fost proclamat "Doctor Honoris Causa” al Universitatii din Cernauti in 1920.

In urma mortii Patriarhului Miron Cristea, survenita in anul 1939, a fost chemat sa ia in primire potrivit statului si regulamentelor bisericesti, Locotenenta de Patriarh. A refuzat insa sa candideze la Patriarhat si a staruit pe langa Mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului sa accepte el succesiunea. Acesta nu a primit si la 30 iunie 1939, cu doua luni inainte de izbugnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, care avea sa aduca lumii si tarii noastre un zbucium cumplit si schimbari profunde, Marele Colegiu Electoral Bisericesc l-a ales Patriarh cu aproape unanimitate de voturi, dupa ce, consimtise sa-si depuna candidatura.

Cuvintele rostite de I. P. S. Sa la investitura, arata programul sau de activitate: "Voi evangheliza poporul, voi vesti legea Domnului cu timp si fara timp, voi crestina mereu poporul si-l voi sfinti, pana vor deveni toti, daca e cu putinta, cetateni destoinici ai Imparatiei Ceresti si prin aceasta, cetateni destoinici ai imparatiei pamantesti, ai Patriei”.
Prin aceasta arata cum viata politica si viata religioasa a poporului roman, sunt impletite, sunt contopite, si cum Biserica nu se putea separa de stat, ci dimpotriva, aceste doua mari puteri trebuie sa se ajute si sa se sprijine reciproc.

Tot in aceasta cuvantare cere intemeirea de scoli bisericesti, pentru formarea candidatilor la preotie si calugarie.

Scoala bisericeasca, Seminarul, Academia, Facultatea de Teologie aveau lipsuri, el isi arata mare grija pentru formarea desavarsita a tinerelor generatii de preoti si calugari, pentru a deveni indrumatori sufletesti ai credinciosilor.

S-a preocupat de renovarea manastirilor, de punerea in actiune a Institutului Biblic si de Misiune, alcatuirea Eforiei Bisericii Ortodoxe Romane.

Intrega activitate desfasurata de Patriarh a fost pusa in slujba acestor cuvinte si daruirii vietii in slujba Bisericii si Neamului.

Iata cum, cum definea istoricul si bizantologul roman, I. D. Stefanescu, activitatea Patriarhului Nicodim: "...este recunoscuta ca fiind una condusa de o linie hotarata de la care nu s-a abatut. ... Biserica are datoria sa nu piarda din ochi Evanghelia si porunca Mantuitorului. Pentru Evanghelie si pentru Romania, nici o jertfa nu trebuie crutata. Mantuitorul a lasat drept porunca si testament, ucenicilor sai dragostea crestina: "Sa va iubiti unul pe altul, cum v-am iubit Eu pe voi”. Patriarhul Nicodim n-a inteles nici un fel de nedreptate. El a suferit si a luptat pentru toti cei ce sufereau... A izbandit in cauze de importanta exceptionala”.8

Volumul omagial poarta la inceputul sau salutul Regelui Mihai, conducatorul Statului laic al Romaniei, din acea perioada, care consemneaza: "Intreita aniversare a I. P. S. Patriarhul Nicodim al Romaniei incununeaza o rodnica activitate de scriitor bisericesc si de arhipastor inchinata cu credinta Tronului, Neamului Romanesc si Bisericii stramosesti.”9

Patriarhul Nicodim a avut forta gasirii unor solutii bune pentru asezarea Bisericii in noile conditii si mai ales a lasat mostenire o valoroasa culturala, fiind un model demn de urmat pentru generatiile viitoare.

DIMITRIU OANA-LUCIA
Bibliograf la Cabinetul de manuscrise Carte - rara al Bibliotecii Academiei Romane

Note:

1. Antonie Plamadeala, Alte file de calendar de inima romaneasca, Sibiu, 1988, Tiparul Tipografiei Eparhiale Sibiu, p. 50-56.
2. Sfantul Paisie Velicicovski de la Neamt, 1722-1794, Sfant canonizat in 1988.
3. Mihail Sadoveanu, Ctitoria de la Neamtu in „Nicodim Pace voua!”, s. l., 1945, p. 7.
4. Vasilescu, Nicodim al doilea Patriarh al Romaniei, in „Magazin istoric”, 1998, nr. 5, mai, 42-45.
5. I. Gheorghita, Opera culturala a Mitropolitului Nicodim, in „Mitropolia Moldovei”, nr. 7-8, anul XV, iul-aug, 1939, p. 307-310
6. Nicolae Colan, Episcopul Clujului,I. P. S. S. Patriarhul Nicodem, povestitorul, in „Prinos, inchinat Inalt prea sfintitului NICODIM, Patriarhul Romaniei, cu prilejul implinirii a optzeci de ani de varsta, cincizeci ani de preotie si sapte ani de patriarhat”, Bucuresti, tipografia Cartilor Bisericesti, 1946, p. 9.
7. Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Romane, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1999, p. 356
8. I. D. Stefanescu, Nicodim, Arhiepiscopul Bucurestilor, Mitropolitul Ungro-Vlahiei, Loctiitor al Cezareei Capadociei, Patriarhul Romaniei, in "Prinos, inchinat Inalt prea sfintitului NICODIM, Patriarhul Romaniei, cu prilejul implinirii a optzeci de ani de varsta, cincizeci ani de preotie si sapte ani de patriarhat”, Bucuresti, tipografia Cartilor Bisericesti, 1946, p. XXVII.
9. Mihai Rege, in "Prinos, inchinat Inalt prea sfintitului NICODIM, Patriarhul Romaniei, cu prilejul implinirii a optzeci de ani de varsta, cincizeci ani de preotie si sapte ani de patriarhat”, Bucuresti, tipografia Cartilor Bisericesti, 1946, p.1v.

27 Mai 2013

Vizualizari: 1192

Voteaza:

Patriarhul Nicodim Munteanu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE